Enterocolita necrozanta: cauze, simptome, tratament

Epidemiologie

Enterocolita necrozanta afecteaza in special copiii nascuti inainte de termen, incidenta variind intre 1-5% dintre nou-nascutii prematuri. In cazul celor cu greutate extrem de mica la nastere, rata poate ajunge pana la 10-15%. In randul nou-nascutilor la termen, afectiunea este rara, dar poate aparea in contextul unor probleme medicale severe [1].

Exista diferente semnificative in ceea ce priveste incidenta in diverse regiuni ale lumii, in functie de accesul la servicii medicale neonatale avansate. In tarile dezvoltate, diagnosticul precoce si tratamentele moderne au redus mortalitatea, dar aceasta ramane inca intre 20 si 30% in formele severe [2].

Sexul masculin este considerat usor mai predispus, desi explicatia nu este inca complet cunoscuta. De asemenea, in sectiile de terapie intensiva neonatala aglomerate sau in conditii cu igiena precara, riscul de aparitie a enterocolitei creste, indicand si o componenta infectioasa posibila [3].

Rata mortalitatii este in stransa legatura cu stadiul bolii la momentul diagnosticului. Cu cat afectiunea este descoperita mai tarziu, cu atat riscul de perforatie intestinala si sepsis este mai mare. In plus, unii copii care supravietuiesc pot ramane cu sechele digestive sau neurologice permanente [2].

Studiile arata ca aproape jumatate dintre copiii afectati dezvolta forme moderate sau severe ale bolii. Din acest motiv, preventia si monitorizarea atenta in primele saptamani de viata sunt esentiale in sectiile de neonatologie [1].

Etiologie si factori de risc

Etiologia enterocolitei necrozante nu este pe deplin elucidata, dar este considerata multifactoriala. Una dintre cele mai importante cauze este imaturitatea structurala si functionala a intestinului la nou-nascutii prematuri. Acesta nu este complet dezvoltat si este mai vulnerabil la agresiuni externe si infectii [5].

Colonizarea microbiana anormala a intestinului este un alt factor esential. Nou-nascutii prematuri pot avea o flora intestinala dezechilibrata, in special daca au fost expusi la antibiotice precoce sau nu au fost hraniti cu lapte matern, care ajuta la dezvoltarea unei microbiote sanatoase [6].

Ischemia intestinala, adica reducerea fluxului sangvin in anumite zone ale intestinului, favorizeaza aparitia leziunilor. Hipoxia perinatala sau fluctuatiile de oxigen din timpul ventilatiei mecanice pot contribui semnificativ la aparitia leziunilor ischemice [4].

Alimentatia enterala timpurie, in special cu lapte praf, creste riscul de enterocolita necrozanta. Laptele matern are factori de protectie care lipsesc din formulele comerciale, inclusiv anticorpi si substante antiinflamatoare [2].

Interventiile medicale invazive, precum cateterismul venos central sau ventilatia mecanica, pot perturba homeostazia organismului si predispun la complicatii infectioase si inflamatorii, crescand indirect riscul de enterocolita [1].

S-a observat si o corelatie intre utilizarea profilactica a antibioticelor si riscul crescut de EN, datorita distrugerii florei benefice. De asemenea, infectiile sistemice precum septicemia pot declansa sau agrava afectiunea [5].

Nu in ultimul rand, factorii genetici si imunitari joaca un rol. Unii sugari pot avea raspunsuri imune exagerate sau ineficiente, care declanseaza inflamatii severe la contactul cu bacterii intestinale inofensive in mod normal.

Fiziopatologia enterocolitei necrozante

Enterocolita necrozanta este rezultatul unei interactiuni complexe intre factori infectiosi, inflamatori si ischemici. Boala debuteaza de obicei cu o leziune initiala a mucoasei intestinale, care permite bacteriilor sa patrunda in peretele intestinal.

Inflamatia care urmeaza este disproportionata, deoarece sistemul imun al nou-nascutului prematur este inca in dezvoltare. Celulele imune elibereaza citokine si enzime care pot distruge tesutul sanatos, amplificand daunele initiale [4].

Bariera intestinala deteriorata permite translocarea bacteriilor in sange, ceea ce poate duce la septicemie. In paralel, peretele intestinal sufera necroza, adica moarte celulara, care poate evolua spre perforatie.

Vasele sangvine locale pot fi obstruate de microtrombi, agravand ischemia si extinderea necrozei. Uneori, zonele afectate devin complet nefunctionale si necesita indepartare chirurgicala [3].

In cazurile severe, procesul inflamator se raspandeste si in cavitatea abdominala, ducand la peritonita. Aceasta poate fi fatala daca nu se intervine rapid.

Intregul proces fiziopatologic este alimentat de lipsa unor mecanisme eficiente de reglare a raspunsului imun si de regenerare celulara. De aceea, tratamentul este dificil si necesita monitorizare atenta si sustinere complexa.

Simptomele enterocolitei necrozante

Manifestarile enterocolitei necrozante pot varia de la usoare la severe. Primele simptome pot fi nespecifice, ceea ce face diagnosticarea precoce dificila. Printre primele semne se numara distensia abdominala, intoleranta alimentara si letargia.

Copiii pot prezenta varsaturi, uneori cu aspect bilos si pot refuza alimentatia. Abdomenul devine adesea sensibil la palpare si poate avea un aspect lucios sau tensionat [1].

Un simptom de alarma este prezenta sangelui in scaun, denumit hematochezie. Acesta indica o posibila lezare a mucoasei intestinale si necesita evaluare imediata.

Pe masura ce boala avanseaza, apar semne sistemice precum hipotermie, instabilitate cardiovasculara, dificultati respiratorii si apnee. Acestea pot indica sepsis sau raspuns inflamator sistemic [4].

Se utilizeaza adesea clasificarea Bell, care include trei stadii: stadiul I – suspiciune, stadiul II – diagnostic sigur (cu semne radiologice) si stadiul III – forma avansata, cu semne sistemice grave si posibila perforatie [5].

In formele avansate, abdomenul poate deveni foarte distins, cu semne de peritonita. Aparitia aerului liber in cavitatea abdominala pe radiografie este un semn grav si indica perforatie intestinala [3].

Monitorizarea clinica constanta este esentiala, deoarece simptomele pot evolua rapid. Orice modificare in starea generala sau in aspectul abdominal trebuie considerata suspecta.

Diagnosticul enterocolitei necrozante

Diagnosticarea enterocolitei necrozante presupune o combinatie intre evaluarea clinica si investigatiile paraclinice. Istoricul medical al nou-nascutului si semnele clinice constituie primul indiciu.

Radiografia abdominala este metoda standard de diagnostic. Imaginea poate arata prezenta aerului in peretele intestinal (pneumatoza intestinalis), considerat un semn patognomonic [2].

De asemenea, se pot observa nivele hidroaerice sau aer liber in cavitatea abdominala, semne care indica o complicatie severa precum perforatia. In stadii avansate, intestinul poate deveni dilatat si paralizat [6].

Analizele de sange pot arata leucocitoza, acidoza metabolica, cresterea proteinei C reactive si trombocitopenie. Acestea indica inflamatia sistemica si compromiterea starii generale [1].

Ecografia abdominala poate fi folosita ca metoda complementara, mai ales pentru a observa fluxul sangvin in peretele intestinal si colectiile lichidiene. Este o metoda utila, mai ales in stadiile precoce.

Diagnosticul diferential trebuie sa excluda afectiuni precum obtructiile intestinale, volvulusul, ileusul paralitic si enterocolitele infectioase, care pot avea simptome similare [3].

Confirmarea diagnosticului se face in general pe baza unui cumul de date clinice si imagistice. Este important ca suspiciunea sa fie ridicata devreme pentru a evita progresia rapida catre forme severe.

Tratamentul enterocolitei necrozante

Tratamentul enterocolitei necrozante se face in regim de urgenta si presupune oprirea imediata a alimentatiei enterale. Copilul este hranit intravenos pentru a reduce stresul asupra intestinului afectat [1].

Se monteaza o sonda nazogastrica pentru decompresia stomacului, prevenind acumularea de gaze si secretii. In paralel, se incepe tratamentul cu antibiotice cu spectru larg pentru a combate infectia [4].

Reechilibrarea hidro-electrolitica este vitala, deoarece acesti copii pot suferi de deshidratare si dezechilibre metabolice. Administrarea de fluide intravenoase si electroliti este atent monitorizata [6].

Monitorizarea constanta in terapie intensiva este esentiala. Parametrii vitali, productia urinara, gazele arteriale si evolutia radiologica sunt evaluate frecvent [3].

In cazurile in care apare perforatie sau necroza intestinala extinsa, este necesara interventia chirurgicala. Chirurgul poate rezeca portiunile afectate si, uneori, realizeaza o ileostomie temporara [5].

Recuperarea postoperatorie este dificila si necesita nutritie parenterala prelungita. In unele cazuri, se poate ajunge la sindrom de intestin scurt, care necesita interventii nutritionale speciale.

Terapia este individualizata in functie de severitatea bolii si raspunsul copilului. Colaborarea dintre neonatolog, chirurg, nutritionist si personalul de terapie intensiva este esentiala.

Enterocolita necrozanta ramane una dintre cele mai grave afectiuni neonatale, cu risc mare de complicatii si mortalitate. Intelegerea cauzelor si a mecanismelor fiziopatologice permite identificarea timpurie si tratamentul prompt. Monitorizarea atenta a simptomelor si utilizarea metodelor moderne de diagnostic sunt esentiale pentru imbunatatirea prognosticului. Prin masuri preventive, precum alaptarea si evitarea factorilor de risc, riscul de aparitie a acestei afectiuni poate fi redus considerabil. Implicarea unei echipe multidisciplinare este cruciala pentru succesul terapiei si supravietuirea pe termen lung.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Surse: