Splina marita. Cauze, manifestari si optiuni de tratament

Splina se afla in partea din stanga-sus a abdomenului, sub coaste. Descopera ce inseamna splina marita (splenomegalia), care sunt cauzele, prin ce simptome se caracterizeaza, cum se diagnosticheaza splenomegalia si ce tratamente sunt disponibile pentru aceasta afectiune.

Rolul splinei

Splina actioneaza ca un filtru de sange si joaca un rol important pentru sistemul imunitar si celulele rosii. Ea elimina globulele rosii vechi sau deteriorate, controleaza nivelul celulelor sanguine si lupta impotriva infectiilor. Mai mult, detine o rezerva de sange care poate fi folosita daca apar probleme ale sistemului circulator care cauzeaza un flux sangvin insuficient.

Ce inseamna splina marita?

Dimensiunile normale ale splinei variaza in functie de sex si varsta. In cazul copiilor[1], lungimea medie este de:

• 0-12 luni: 6-7 cm
• 2 ani: 8 cm
• 4 ani: 9 cm
• 6 ani: 9,5 cm
• 8 ani: 10 cm
• 10 ani: 11 cm
• 12 ani: 11,5 cm
• 15 ani (fete): 12 cm
• 15 ani (baieti): 13 cm

La adulti[2], lungimea medie este de:

femei 

• 31-40 de ani: 12,4 cm
• 41-50 de ani: 12,2 cm
• 60-70 de ani: 12,2 cm
• 71-80 de ani: 11,2 cm
• 81-88 de ani: 10,4 cm

barbati

• 31-40 de ani: 12,1 cm
• 41-50 de ani: 13,4 cm
• 60-70 de ani: 11,5 cm
• 71-80 de ani: 11,2 cm
• 81-88 de ani: 11,7 cm

Fireste, si inaltimea este un factor care influenteaza dimensiunea organelor interne. O femeie scunda va avea o splina mai mica decat un barbat inalt.

Splenomegalia reprezinta marirea splinei peste dimensiunile considerate normale in functie de varsta, sex si inaltime. In general, daca organul poate fi palpat cu usurinta, este marit. 

 

Cauze

Splina marita are mai multe cauze posibile ce pot fi impartite in trei categorii: congestive, reactive si infiltrative.[3]

Cauze congestive ale splenomegaliei

• hipertensiunea portala (cresterea presiunii sangvine in vena care transporta sange din splina catre ficat);
• obstructia venei porte (astuparea venei);
• schistosomiaza hepatica (boala parazitara tropicala care poate compromite functia hepatica);
• ciroza hepatica (boala a ficatului);
• obstructia venei hepatice (astuparea venei);
• pericardita constrictiva (inflamatia invelisului elastic al inimii);
• insuficienta congestiva cardiaca (boala care afecteaza puterea de pompare a inimii);

Cauze reactive ale splenomegaliei

• infectii bacteriene, virale, parazitare sau fungice (endocardita, tuberculoza, hepatita virala, malarie, histoplasmoza diseminata etc);
• boli de colagen vasculare (artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic);
• boala serului (reactie alergica la anumite medicamente);
• hipertrofie (marirea splinei din cauza cererii functionale crescute);

Cauze infiltrative ale splenomegaliei

• nemaligne (sarcoidoza, amiloidoza, boala Gaucher);
• maligne (leucemie, limfom, tulburari mieloproliferative, tumori splenice primare, tumori metastatice);

Simptome

Cele mai comune simptome ale splenomegaliei includ disconfortul abdominal, durere de splina, balonare, scaderea apetitului, oboseala, susceptibilitate la infectii sau episoade de sangerare.[4] De asemenea, pot fi observate si simptomele afectiunii de baza, cea care a cauzat marirea splinei. 

Durerea de splina poate aparea si din alte motive. Ruptura splinei, stresul, efortul intens si aparitia unor tumori sau chisturi pot cauza de asemenea dureri. In alte situatii, problema este, de fapt, de alte organe din zona abdomenului. Daca ai pietre la rinichi sau suferi de o afectiune a colonului ori a stomacului, vei intampina simptome similare.

In orice caz, e important sa consulti medicul imediat daca ai dureri in partea stanga a corpului. Daca durerea este puternica sau se agraveaza cand respiri adanc, nu amana consultul, ci fa-ti imediat programare.

Diagnostic

Pentru inceput, medicul iti va pune cateva intrebari legate de simptome, stilul de viata si istoricul medical. Te va intreba, printre altele, cat alcool consumi, daca ai avut recent vreo boala febrila, daca ai slabit, ti s-au umflat ganglionii limbatici, ai artrita, rigiditate articulara sau suferi de insuficienta cardiaca congestiva.

Urmeaza apoi examinarea fizica. Splenomegalia poate fi diagnosticata de obicei prin palpare, insa pot fi necesare si alte investigatii. 

Medicul iti va recomanda o ecografie pentru a verifica dimensiunile splinei. Daca ecografia nu ofera un rezultat concludent, iti poate recomanda un CT sau un RMN. CT-ul (tomografia computerizata) foloseste raze X pentru a reda o imagine 3D a organului. RMN (examinare prin rezonanta magnetica), in schimb, foloseste un camp magnetic si unde radio.

Totodata, analizele de sange sunt utile pentru a depista inflamatii, infectii sau anomalii referitoare la hematii si leucocite. Daca, in urma analizelor, medicul a identificat o deficienta iti poate recomanda. Vitaminele si mineralele sunt vitale pentru buna functionare a organismului si e necesar sa fie obtinute printr-o alimentatie sanatoasa. In unele cazuri, insa, suplimentele pot ajuta la intarirea sistemului imunitar. Cu toate acestea, tine minte: suplimentele nu inlocuiesc o dieta echilibrata si se administreaza doar la recomandarea medicului.

Optiuni de tratament

Asa cum am aratat mai sus, exista o varietate de cauze ale splenomegaliei. De aceea, e important ca un medic specialist sa identifice exact cauza, altfel, nu vei primi un tratament corespunzator. Nu e recomandat sa tratezi durerea sub coaste cu un simplu antiinflamator, sperand ca problema dispare de la sine.

Pentru a vindeca splina marita, medicul va incerca sa trateze afectiunea sau infectia care a cauzat-o. In cazul unei infectii bacteriene, de exemplu, vor fi prescrise antibiotice. Daca a fost depistata o anemie, atunci pot fi utile transfuzii de sange. Tratamentul poate fi diferit de la persoana la persoana.

In timpul tratamentului, pacientul trebuie sa fie atent pentru evita leziunile abdominale. Sporturile de contact si alte activitati similare vor fi interzise o perioada pentru a reduce riscul de ranire. Trauma unei spline marite poate provoca ruperea organului destul de usor, ceea ce duce la alte probleme. Sangerarea rezultata din ruperea splinei poate pune viata in pericol.

In unele cazuri, pacientului i se poate recomanda splenectomia, adica procedura chirurgicala prin care este indepartata splina. Oamenii pot trai fara splina, precum si fara apendice sau vezica biliara. Cu toate acestea, splenectomia poate prezenta un risc ridicat din cauza sangerarii excesive.[5]

In acelasi timp, un regim pentru splina marita poate fi de asemenea util. Dieta nesanatoasa nu este o cauza cunoscuta a splenomegaliei, insa poate creste riscul de aparitie a altor afectiuni care pot cauza marirea splinei. 

Alimentatia echilibrata implica:

• consumul de fructe si legume proaspete (bogate in vitamine si minerale);
• consumul de cereale integrale;
• suficienta hidratare (apa, sucuri naturale, limonada, ceaiuri);
• evitarea alimentelor procesate;
• evitarea zaharului adaugat;
• evitarea consumului de alcool;

Produsele pentru o dieta echilibrata includ semintele (bogate in grasimi sanatoase), fulgii de ovaz (fibre), linte (proteine vegetale), ciocolata neagra (antioxidanti), fructe deshidratate (o alternativa la gustarile cu zahar adaugat) si ceaiurile de plante (alternativa la sucurile din comert).

Daca te afli in cautarea unui tratament naturist pentru splina marita, afla ca pana in acest moment nu a fost identificat vreunul. Totusi, exista remedii naturiste care pot ameliora disconfortul sau care sunt de folos in cazul infectiilor. De exemplu, usturoiul este recunoscut ca fiind un antibiotic natural. Mierea, ghimbirul si echinacea au, de asemenea, acest efect.

Splenomegalia se caracterizeaza prin marirea splinei si poate fi cauzata de diferite infectii sau afectiuni. Tratamentul poate fi recomandat doar in urma unei consultatii, fiind stabilit in functie de cauza bolii.

Atentie, acest articol are rol informativ. Daca prezinti simptomele splinei marite sau ale altei afectiuni, e important sa te adresezi unui medic. Doar medicul specialist e in masura sa iti puna un diagnostic si sa iti recomande tratamentul corect.

[1] Rosenberg, H K, et al. „Normal Splenic Size in Infants and Children: Sonographic Measurements.” American Journal of Roentgenology, vol. 157, no. 1, iulie 1991, pp. 119–121, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2048509/, 10.2214/ajr.157.1.2048509. Accesat la 28 iunie 2022.

[2] Caglar, V., et al. „Determination of Normal Splenic Volume in Relation to Age, Gender and Body Habitus: A Stereological Study on Computed Tomography.” Folia Morphologica, vol. 73, no. 3, 5 sept. 2014, pp. 331–338, 10.5603/fm.2014.0038. Accesat la 28 iunie 2022.

[3] Saint, Sanjay si Vineet Chopra. „The Saint-Chopra Guide to Inpatient Medicine.” New York Oxford University Press -11-01, 2018, oxfordmedicine.com/view/10.1093/med/9780190862800.001.0001/med-9780190862800-chapter-31. Accesat la 28 iunie 2022.

[4] Mavrogiannis, M. „Splenomegaly: What Is It, Causes, Severity, Diagnosis, Treatment, and More | Osmosis.” Osmosis, 2020, www.osmosis.org/answers/splenomegaly. Accesat la 28 iunie 2022.

[5] Newman, Tim. „All about the Spleen.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 23 ianuarie 2018, www.medicalnewstoday.com/articles/320698#splenectomy. Accesat la 28 iunie 2022.