Nefrocalcinoza: cauze, simptome, tratament
Desi este mai putin cunoscuta in randul afectiunilor renale, nefrocalcinoza poate ridica provocari importante atunci cand este diagnosticata. De cele mai multe ori, aceasta este descoperita intamplator, in urma unor investigatii de rutina, fara a fi insotita de simptome evidente. Cu toate acestea, depunerile identificate pot avea un impact serios asupra functiei renale, mai ales daca nu sunt gestionate la timp. Intelegerea mecanismelor implicate si a optiunilor terapeutice contribuie la o interventie timpurie si eficienta [1].

Continutul articolului
Ce este nefrocalcinoza?
Nefrocalcinoza este o afectiune renala caracterizata prin acumularea de saruri de calciu (cel mai adesea fosfat de calciu si oxalat de calciu) in tesutul renal propriu-zis, adica in parenchimul rinichiului. Desi adesea confundata cu litiaza renala, nefrocalcinoza se distinge prin faptul ca depozitele de calciu sunt difuze, raspandite in interiorul tesutului renal, in timp ce calculii renali intalniti in litiaza sunt mase solide, formate in sistemul colector. Calcificarea prezenta in nefrocalcinoza poate varia in severitate, de la depuneri microscopice, detectabile doar la un examen histopatologic si pana la depozite masive, vizibile in cadrul testelor imagistice.
Aceasta conditie este, in general, un semn al unei afectiuni subiacente, cum ar fi dezechilibrele metabolice, hipercalcemia sau afectiunile genetice. Astfel, nefrocalcinoza este considerata, mai degraba, o consecinta a altor disfunctii fiziologice [1][2].
Tipuri de nefrocalcinoza
Exista doua forme principale de nefrocalcinoza, in functie de zona afectata a rinichiului:
- nefrocalcinoza medulara - este cea mai frecventa forma (95%) si afecteaza zona medulara a rinichiului (zona centrala). Acest tip este asociat, adesea, cu conditii care duc la hipercalciurie (exces de calciu in urina) sau la anomalii ale functiei tubilor renali;
- nefrocalcinoza corticala - este mult mai rara (5%) si, in general, mai severa. Aceasta implica depuneri de calciu in cortexul renal (stratul exterior al rinichiului) si este, adesea, asociata cu afectiuni grave, cum ar fi necroza corticala acuta, oxaloza primara sau bolile cronice renale in stadiu avansat. Ca urmare, prognosticul este unul rezervat.
Identificarea tipului de nefrocalcinoza ajuta la stabilirea cauzei si, implicit, a tratamentului corect [3].
Cauzele nefrocalcinozei
Depunerile de calciu in rinichi pot aparea ca urmare a mai multor mecanisme patologice. Cele mai frecvente cauze includ:
- hipercalcemie (nivel crescut de calciu in sange), provocata de hiperparatiroidism, tumori sau un aport excesiv de calciu;
- hiperfosfatemie (cresterea nivelului de fosfat in sange);
- hipercalciurie (excretia excesiva de calciu in urina);
- acidoza tubulara renala (afectiune in care rinichiul nu poate elimina eficient acizii din sange);
- sarcoidoza (boala inflamatorie sistemica ce poate creste productia de vitamina D, ducand la hipercalcemie);
- consumul excesiv de suplimente cu vitamina D sau calciu;
- sindromul Bartter sau Gitelman (afectiuni genetice care pot duce la dezechilibre electrolitice si pot favoriza calcificarea).
In multe cazuri, nefrocalcinoza apare in cadrul unor dezechilibre metabolice complexe, de aceea necesita o abordare multidisciplinara [1][2][4].
Factori de risc
Anumiti factori pot creste riscul de a dezvolta nefrocalcinoza. Acestia includ:
- un istoric familial de afectiuni renale sau dezechilibre metabolice;
- utilizarea prelungita a anumitor diuretice;
- supradozajul de suplimente pe baza de calciu si vitamina D;
- o dieta bogata in produse lactate, asociata cu un dezechilibru de fosfor si magneziu;
- boli autoimune sau inflamatorii cronice;
- imobilizarea prelungita;
- deshidratarea cronica, ce cauzeaza o concentrare excesiva a urinei si cresterea predispozitiei la precipitarea calciului [1][2][4].
Acesti factori trebuie evaluati de catre medic pentru a preveni aparitia sau progresia bolii.
Simptomele nefrocalcinozei

In multe cazuri, nefrocalcinoza poate fi asimptomatica si este descoperita in urma unor investigatii imagistice efectuate pentru alte motive. Atunci cand apar simptome, acestea pot include:
- durere surda sau usoara in regiunea lombara;
- urinari frecvente si senzatie crescuta de sete;
- greata si varsaturi;
- oboseala si stare generala alterata (in cazuri severe, cu afectare a functiei renale).
Pe masura ce depunerile de calciu afecteaza structura rinichiului, poate aparea si scaderea treptata a functiei renale [1][2]. Daca nefrocalcinoza este asociata si cu litiaza renala, pot aparea si alte simptome (urinare dureroasa, prezenta sangelui in urina, colica renala) [4].
Nefrocalcinoza la copil
Aceasta afectiune poate aparea si la copii, in special in contextul unor afectiuni congenitale sau metabolice, cum ar fi:
- acidoza tubulara renala ereditara;
- sindromul Bartter;
- hipercalciuria idiopatica.
De asemenea, nefrocalcinoza este frecvent intalnita la copiii nascuti prematur. Simptomele pot fi nespecifice, iar diagnosticul precoce este esential pentru a evita complicatiile pe termen lung si deteriorarea functiei renale [4][5].
Diagnosticarea nefrocalcinozei
Diagnosticul nefrocalcinozei se bazeaza pe corelarea datelor clinice cu investigatiile paraclinice. Printre cele mai utile metode se numara:
Investigatiile imagistice
- ecografia renala - detecteaza depunerile de calciu sub forma de hiperecogenitate difuza in zona afectata;
- tomografia computerizata (CT) - ofera detalii precise despre extensia si localizarea calcificarilor;
- radiografia abdominala - poate fi utila, dar mai putin sensibila pentru leziunile incipiente.
Analize de laborator
Pot cuprinde:
- analize de sange:
- calciu seric si urinar;
- fosfor seric;
- vitamina D;
- nivelul hormonului paratiroidian (PTH);
- testele de aciditate urinara (pentru acidoza tubulara);
- analize pentru functia renala (creatinina, uree, electroliti).
- analiza de urina pe 24 de ore - pentru a masura excretia de calciu, oxalat, fosfat, citrat si acid uric;
- sumar de urina si urocultura - pot evidentia hematurie (sange in urina), piurie (puroi in urina) sau semne de infectie urinara.
Biopsia renala
In anumite cazuri, mai ales atunci cand cauza nu este clara sau pentru a diferentia nefrocalcinoza corticala de alte afectiuni, se poate recurge la o biopsie renala. Aceasta implica prelevarea unei mici mostre de tesut renal pentru examen microscopic, si ofera informatii detaliate despre tipul si extinderea calcificarii, precum si despre afectarea tisulara. Toate aceste teste sunt esentiale pentru identificarea cauzei, stabilirea diagnosticului si monitorizarea progresiei bolii [2][4].
Tratamentul nefrocalcinozei
Tratamentul vizeaza, pentru inceput, eliminarea cauzei care a dus la aparitia depunerilor de calciu. Nu exista un protocol unic, iar strategia terapeutica este adaptata fiecarui pacient. Se pot lua in calcul urmatoarele abordari:
Tratament medicamentos:
- corectarea dezechilibrelor de calciu si fosfor;
- administrarea de citrati (pentru a preveni formarea sarurilor de calciu);
- tratarea acidozei tubulare;
- tratament hormonal (in cazul hiperparatiroidismului);
- oprirea suplimentelor de calciu sau vitamina D, daca acestea sunt implicate.
In functie de particularitatile fiecarui caz, medicul poate prescrie tratament medicamentos in asociere cu suplimente pentru afectiuni urinare.
Interventii chirurgicale
In cazuri rare, daca nefrocalcinoza este avansata si provoaca obstructie urinara sau alte complicatii, poate fi necesara interventia chirurgicala. Este important de mentionat ca nefrocalcinoza nu este intotdeauna reversibila. In unele situatii, obiectivul tratamentului este oprirea progresiei afectiunii si mentinerea functiei renale [1][2][4].
Complicatii ale nefrocalcinozei
Nefrocalcinoza poate duce la complicatii semnificative daca nu este diagnosticata si tratata la timp. Acestea pot include:
- reducerea progresiva a functiei renale, pana la insuficienta renala cronica;
- litiaza renala recurenta;
- infectii urinare frecvente;
- hipertensiune arteriala de cauza renala.
Aceste complicatii pot necesita tratamente complexe si pot afecta semnificativ calitatea vietii pacientului [2][4].
Masuri de preventie
Prevenirea nefrocalcinozei presupune controlul atent al factorilor de risc si monitorizarea afectiunilor asociate. Recomandarile generale includ:
- o hidratare corespunzatoare (minim 2-2.5 L de lichide pe zi, de preferat apa sau ceaiuri pentru rinichi);
- evitarea excesului de suplimente cu calciu si vitamina D;
- monitorizarea nivelurilor de calciu si fosfor in sange;
- evaluarea periodica a functiei renale, mai ales in caz de boli metabolice;
- un regim alimentar echilibrat, cu un aport moderat de proteine si sodiu.
La persoanele cu un istoric familial de boli metabolice sau nefrologice, este recomandata monitorizarea medicala preventiva [4].
Asadar, nefrocalcinoza este o afectiune complexa, care implica depunerea de calciu in tesutul renal si poate fi asociata cu o varietate de tulburari metabolice. Simptomele sunt adesea nespecifice, iar diagnosticul se bazeaza pe investigatii imagistice si analize de laborator. Tratamentul presupune corectarea cauzei de baza si monitorizarea atenta a functiei renale. Interventia precoce este esentiala pentru prevenirea complicatiilor si mentinerea calitatii vietii [1][2][4].
Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute la nivel renal, adreseaza-te cat mai curand unui medic nefrolog sau urolog. Numai un specialist este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande analizele necesare sau masurile de tratament potrivite pentru ameliorarea simptomelor si diminuarea riscului de complicatii.
Nu exista dovezi stiintifice suficiente care sa confirme ca administrarea suplimentelor alimentare sau a ceaiurilor poate preveni aparitia nefrocalcinozei sau poate imbunatati eventualele simptome neplacute. Doar medicul specialist este in masura sa iti recomande tratamentul optim!
Surse de informare:
[1] Vaidya, Satyanarayana R, et al. „Nephrocalcinosis.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 8 Aug. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537205/ (accesat in data de 24 Iunie 2025).
[2] „Nephrocalcinosis.” Patient.info, 2023, patient.info/doctor/nephrocalcinosis (accesat in data de 24 Iunie 2025).
[3] Dawes L, Kusel K, Bell D, et al. „Nephrocalcinosis. Reference article”, Radiopaedia.org https://doi.org/10.53347/rID-1718 (accesat in data de 24 Iunie 2025).
[4] „Nephrocalcinosis” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/000492.htm. (accesat in data de 24 Iunie 2025).
[5] Habbig, Sandra, Beck, Bodo Bernhard , et al. „Nephrocalcinosis and urolithiasis in children”, International Society of Nephrology, https://www.kidney-international.org/article/S0085-2538(15)54999-5/pdf (accesat in data de 24 Iunie 2025).