Sindromul Stockholm: cauze, manifestari si optiuni de tratament

16. 11. 2022 · Farmacistul Dr.Max · 7 minute de citit
Sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm este cel mai des asociat cu luarea de ostatici sau rapiri. Insa, pe langa acele cazuri celebre, tulburarea poate aparea si in alte cauze ce au provocat traume.

In acest articol vom prezenta ce este sindromul Stockholm, cum si de ce apare, ce simptome are, precum si care sunt particularitatile acestuia.

Ce este sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm reprezinta un raspuns psihologic al ostaticilor sau victimelor abuzului in care acestea dezvolta simpatie pentru rapitori sau cei care ii abuzeaza. Sentimentele de atasare si identificare ale victimei cu abuzatorul pot sa se dezvolte pe parcusul a cateva zile, luni sau chiar ani. [1]

Acestea reprezinta opusul sentimentelor de frica si teroare pe care le dezvolta majoritatea oamenilor in astfel de cazuri. Este posibil ca victima abuzului sa inceapa sa considere ca are aceleasi teluri cu rapitorul si sa dezvolte emotii negative fata de politie, autoritati sau oricine ar incerca sa-i ajute sa scape.

Termenul provine de la un incident din Stockholm, capitala Suediei, in 1973, cand doi barbati ce voiau sa jefuisca o banca au luat alte patru persoane ostatice. Negocierile cu autoritatile au durat sase zile, perioada in care ostaticii au inceput sa simpatizeze cu agresorii.

La intrarea autoritatilor in cladirea bancii, ostaticii au incercat sa-i opreasca, refuzand sa fie eliberati si, ulterior, sa depuna marturie contra lor. [1]

Cauzele de aparitie ale sindromului Stockholm

Paradoxul nu apare in cazul tuturor celor care sunt abuzati sau rapiti si nu este exact cunoscut motivul pentru care apare doar ocazional. Majoritatea specialistilor il considera un sistem de aparare al creierului in situatii traumatizante.

Anumite aspecte par sa mareasca sansele ca acest comportament sa apara, precum:

  • Daca o persoana se afla intr-o situatie stresanta emotional pentru o perioada lunga;
  • Daca victima imparte acelasi spatiu cu agresorul, in conditii proaste (fara suficienta mancare, de exemplu);
  • Daca ostaticii sunt dependenti de agresor pentru nevoile de baza;
  • Cand amenintarile cu moartea nu sunt puse in practica;
  • Cand ostaticii nu sunt dezumanizati.

O persoana poate fi abuzata fizic si emotional de agresor, dar acesta este si motivul pentru care victima poate trai. In cazul in care agresorul arata orice forma de bunatate, creierul victimei amplifica semnificatia gestului. In timp, poate aparea senzatia de empatie cu agresorul.

Studiile arata ca efectul Stockholm poate aparea si in alte situatii, nu doar cand este vorba despre o rapire. [2]

Simptomele sindromului Stockholm

Sindromul Stockholm poate fi recunoscut dupa urmatoarele trei evenimente sau simptome:

  • Victima incepe sa dezvolte sentimente pozitive fata de persoana care o tine captiva sau o abuzeaza;
  • Victima dezvolta sentimente negative fata de politie, autoritati sau oricine incearca sa o ajute sa scape de agresor, refuzand chiar sa colaboreze;
  • Victima incepe sa vada caracterul uman al abuzatorului si crede sa au aceleasi valori si teluri.

Metode de diagnostic

Institutiile de specialitate, precum Asociatia Americana de Psihiatrie nu recunoaste, in mod oficial, sindromul Stockholm ca fiind o afectiune. Din acest motiv, unii furnizori de servicii medicale nu o accepta.

Totusi, toti furnizorii de servicii medicale pot recunoaste cu usurinta comportamentul rezultat dintr-o situatie traumatica. Criteriile pentru sindrom posttraumatic si unele dintre tratamente sunt adesea similare cu cele ale sindromului Stockholm. Simptome regasite in acest sindrom si alte afectiuni includ depresia si anxietatea. [1]

Tratamentul sindromului Stockholm

Din moment ce sindromul Stockholm nu este recunoscut oficial ca o afectiune separata, nu exista un tratament special recomandat pentru acesta. In acest caz, se aplica cele doua variante de tratament specifice sindromului posttraumatic, adica psihoterapia si tratamentul medicamentos. [3]

Psihoterapia

Persoanele care au trecut prin experiente ce ar fi putut declansa sindromul Stockholm pot intampina dificultati in a se reintoarce la viata normala, de dinainte, ori sa discute despre evenimentele pe care le-au trait.

Multe dintre persoanele acestea incep sa dezvolte afectiuni precum depresia, anxietatea sau sindromul posttraumatic, motiv pentru care este recomandata psihoterapia. Aceasta ii poate ajuta sa confrunte simptomele care pot aparea dupa evenimente traumatizante, precum cosmaruri sau flashback-uri.

Psihoterapia poate crea metode prin care victima sa-si inteleaga trauma si sa o proceseze. Astfel, pacientul poate intelege ca simpatia fata de abuzator a fost o tehnica de supravietuire si ca nu a fost vina lor. [4]

Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos este prescris de un medic specialist. Deoarece nu exista o schema de tratament specifica pentru aceasta tulburare, aceasta se adapteaza de la alte afectiuni, precum depresia, anxietatea si sindromul posttraumatic.

Este recomandat tratamentul medicamentos in situatiile in care pacientul dezvolta simptome precum insomnia, atacul de panica sau anxietatea. Acasa se pot incerca tehnici precum meditatia sau aromaterapia. [5]

Cand se manifesta acest sindrom?

Sindromul Stockholm poate aparea in cazurile in care o persoana a suferit un eveniment traumatizant in care a fost victimizata. Exemplele cele mai comune includ rapirea sau relatiile abuzive.

Desi sindromul Stockholm nu este recunoscut oficial ca fiind un diagnostic de sine statator, persoanele care sufera de el pot dezvolta alte simptome tipice tulburarilor mintale, precum: [5]

  • rusine fata de sentimentele de empatie si sustinere avute;
  • confuzie;
  • vina;
  • dificultate in a avea incredere in alti oameni;
  • sindrom posttraumatic;
  • cosmaruri;
  • insomnie;
  • flashback-uri.

Dupa ce perioada de abuz sau captivitate a luat sfarsit, victima poate simti si alte simptome, precum:

  • negare;
  • izolare sociala;
  • agitatie;
  • tristete;
  • deznadejde;
  • depresie;
  • anxietate;
  • dependenta excesiva;
  • lipsa de interes fata de activitati.

Reintoarcerea la un stil de viata precum cel de dinaintea evenimentului traumatizant poate fi dificila. Se recomanda ajutorul unui medic specialist in aceste cazuri.

Care sunt particularitatile sindromul Stockholm in relatii?

Chiar daca aceasta afectiune este, de obicei, asociata situatiilor de rapire sau de luare de ostatici, aceasta poate aparea si in alte circumstante.

Se considera ca relatiile abuzive, mai ales cele cu partenerii de viata sau parintii, pot contribui la dezvoltarea de sindrom Stockholm. [5]

In relatiile de cuplu, de exemplu, persoana abuzata poate refuza sa depuna plangere sau chiar poate incerca sa opreasca politia sa le aresteze partenerul de viata, inclusiv dupa ce a fost atacata violent de acesta.

Daca relatia ia sfarsit, victimele violentei domestice adesea declara ca inca isi iubesc fostul partener si le gasesc scuze pentru comportament. Unii pot considera aceste lucruri ca fiind o forma de sindrom Stockholm.

Persoanele care s-au aflat intr-o relatie abuziva nu trebuie sa fie tinute fizic captive cu forta, dupa cum se intampla in cazul luarii de ostatici, dar se poate considera ca sunt tinute captive in sensul emotional. [5]

Unii specialisti contesta teoria pe baza faptului ca persoana si-a dat consimtamantul pentru a incepe o relatie si ca sentimentele de atasament au inceput inaintea celor de abuz.

In cazul sindromului Stockholm, persoana trebuie sa aiba o relatie involuntara cu agresorul care, de cele mai multe ori, este o persoana necunoscuta. [1]

In concluzie, sindromul Stockholm este un raspuns psihologic involuntar pe care unele persoane il pot dezvolta in situatii traumatice, precum atunci cand sunt luate ostatice sau rapite. Sindromul este considerat un mecanism de aparare in care creierul victimei amplifica semne mici de bunatate din partea agresorului.

Deoarece nu este considerata a fi o tulburare de sine statatoare, tratamentul este adaptat dupa cel al altor afectiuni psihiatrice. Diagnosticul poate fi pus doar de catre un medic specialist. Acest articol are rol informativ.

Surse:

  1. Demarest, R. A. (2009, November 1). The relationship between Stockholm syndrome and post-traumatic stress disorder in battered women. Inquiries Journal. Accesat pe 2 noiembrie 2022 http://www.inquiriesjournal.com/amp/35/the-relationship-between-stockholm-syndrome-and-post-traumatic-stress-disorder-in-battered-women
  2. Arlington, VA : American Psychiatric Association. (1970, January 1). Diagnostic and statistical manual of mental disorders : DSM-5 : Free download, Borrow, and streaming. Internet Archive. Accesat pe 2 noiembrie 2022 https://archive.org/details/diagnosticstatis0005unse
  3. Google Books. (n.d.). FBI Law Enforcement Bulletin. Google Books. Accesat pe 2 noiembrie 2022 https://books.google.ro/books?id=OPTvgIUIEyAC&q=rises%2Bto%2B95%2Bpercent&redir_esc=y#v=snippet&q=rises%20to%2095%20percent&f=false
  4. Alexander, D. A., & Klein, S. (2009, January). Kidnapping and hostage-taking: A review of effects, coping and resilience. Journal of the Royal Society of Medicine. Accesat pe 2 noiembrie 2022 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2627800/
  5. Kackar, D. A., & Juneja, A. (n.d.). Psychology in pathology: Stockholm syndrome. JETIR. Accesat pe 2 noiembrie 2022 https://www.jetir.org/view?paper=JETIR2204130