Rinita alergica la copii: cauze, simptome, tratament

Ce este rinita alergica?

Rinita alergica este o reactie cu mediere imuna care afecteaza ochii, nasul si gatul, al carei debut este determinat de o eliberare crescuta de histamina, ca urmare a contactului cu un alergen. Histamina este responsabila pentru declansarea simptomelor caracteristice rinitei alergice. 

La unii copii, rinita alergica se manifesta intr-un anumit anotimp. La altii, rinita alergica persista pe intreaga durata a anului, situatia fiind mai frecvent intalnita la cei de varsta mica. Exista, adesea, un istoric familial de alergii sau de rinita alergica [1]. 

Care sunt cauzele rinitei alergice?

Este important sa cunosti detalii despre cauzele rinitei alergice si mecanismul de actiune al acestora.

Mecanismul imunologic

Rinita alergică este rezultatul unei reacții exagerate a sistemului imunitar al copilului la substanțe inofensive din mediul înconjurător, numite alergeni.

În mod normal, sistemul imunitar protejează organismul împotriva virusurilor și bacteriilor. La copiii cu predispoziție alergică, sistemul imunitar „confundă” acești alergeni (precum polenul sau acarienii) cu agenți periculoși și reacționează exagerat.

Această reacție implică:

• Producerea de anticorpi de tip IgE specifici pentru acel alergen.
• Eliberarea de histamină și alte substanțe chimice care provoacă simptome precum strănut, nas care curge, mâncărime sau ochi iritați.

Este important de înțeles că această reacție nu este cauzată de slăbirea imunității, ci de o hipersensibilitate greșit direcționată.

Alergeni comuni

Există numeroși factori care pot declanșa rinita alergică la copii. Cei mai frecvenți includ:

Polenul

• Provine de la arbori (primăvara), graminee (vară) și buruieni (toamna).
• Provoacă așa-numita rinita alergică sezonieră („febra fânului”), care apare doar în anumite perioade ale anului.

Acarienii din praful de casă

• Sunt microorganisme invizibile cu ochiul liber, care trăiesc în saltele, perne, covoare, plușuri.
• Sunt o cauză principală a rinitei perene (simptome tot anul).
• Umiditatea și lipsa ventilației favorizează proliferarea lor.

Mucegaiurile

• Sporii de mucegai pot fi inhalați și pot declanșa reacții alergice.
• Se dezvoltă în spații umede: băi, pivnițe, pereți umezi, jucării de baie.

Părul și epiderma animalelor

• Nu blana în sine, ci particulele de piele moartă (epiderma), salivă și urină uscată sunt alergenii principali.
• Pisicile sunt printre cele mai alergene animale, urmate de câini și rozătoare.

Alți factori de mediu

• Deși nu sunt alergeni propriu-ziși, factori precum fumul de țigară, poluarea aerului sau substanțele iritante din detergenți/parfumuri pot agrava rinita alergică, crescând sensibilitatea mucoasei nazale.

Factori favorizanți pentru apariția alergiilor

Rinita alergică apare mai frecvent la copiii care au anumite caracteristici sau expuneri timpurii:

Predispoziție genetică

• Dacă unul sau ambii părinți suferă de boli alergice (rinite, astm, dermatită atopică), copilul are un risc crescut de a dezvolta alergii.
• Riscul este cu atât mai mare cu cât ambii părinți sunt alergici.

Expunerea timpurie la alergeni

• Contactul precoce, repetat și intens cu alergeni (ex. creșterea într-o casă cu mult praf sau animale, fără măsuri de igienă) poate sensibiliza sistemul imunitar al copilului.
• Unele studii sugerează că și poluarea urbană contribuie la apariția precoce a rinitei alergice.

Alte boli alergice asociate

• Copiii care suferă deja de dermatită atopică (eczeme) sau astm bronșic sunt mai predispuși să dezvolte și rinită alergică.
• Acestea fac parte din așa-numitul „marș atopic”, adică succesiunea naturală a manifestărilor alergice în primii ani de viață.

Simptomele rinitei alergice la copii

Printre cele mai frecvente simptome asociate rinitei alergice se numara:

• stranut;
• congestie nazala;
• secretii nazale abundente si transparente;
• prurit in zona nasului, gatului, ochilor si urechilor;
• sangerari nazale [3].

In cazul copiilor cu simptome persistente, in general la cei care le manifesta pe durata intregului an, se intalnesc si:

• otite recurente;
• sforait;
• respirat pe gura;
• vorbit pe nas;
• performante reduse la scoala [2]. 

Rinita alergica si raceala comuna

De multe ori, parintii confunda rinita alergica si raceala obisnuita, si asta din cauza ca ambele au o serie de simptome comune: nas infundat, secretii apoase, uneori tuse. Totusi, exista si diferente semnificative intre cele doua, care permit deosebirea lor:

• tusea este obisnuita in caz de raceala, dar mai rar intalnita in alergii;
• durerile musculare si sensibilitatea cutanata se pot asocia unei raceli, dar nu apar niciodata in alergii;
• pruritul in zona ochilor este frecvent in cazul alergiilor si rareori intalnit in raceala;
• durerea de gat se asociaza racelilor, dar este foarte rara in cazul unei alergii;
• febra, daca apare, indica in mod clar o infectie virala; ea nu apare niciodata in alergii [4]. 

Cum se diagnosticheaza rinita alergica la copii?

Diagnosticarea rinitei alergice la copii se bazează pe evaluarea clinică atentă, completată de investigații alergologice specifice. Scopul este identificarea cauzei și diferențierea de alte afecțiuni cu simptome similare (ex. infecții respiratorii, corpi străini, sinuzită).

Anamneză detaliată

Anamneza (discuția cu părintele și copilul) este primul pas esențial pentru stabilirea diagnosticului.

Simptome, durată și periodicitate

• Se evaluează natura simptomelor (strănut frecvent, nas înfundat, rinoree apoasă, mâncărime nazală sau oculară).
• Medicul întreabă despre durata și frecvența acestora:
  • Apar doar în anumite perioade ale anului (primăvara/toamna)? → suspiciune de rinită alergică sezonieră.
  • Sunt prezente tot anul? → posibil rinită alergică perenă.
• Se notează și asocierea cu alți factori (ex. contactul cu animale, expunerea la praf, plimbările în aer liber).

Istoric familial și personal

• Se investighează existența unor afecțiuni alergice în familie (rinită, astm, dermatită atopică).
• Se ia în calcul și antecedentele personale ale copilului: dermatite, wheezing, intoleranțe.
• Părinții sunt întrebați despre factori agravanți (fumat pasiv, mediu umed, climat urban).

Examinare fizică

Deși poate fi normală între episoade, examinarea fizică poate oferi indicii sugestive:

• Nas:
  • Mucoasa nazală palidă, congestionată.
  • Secreții nazale apoase.
  • Rinoree posterioară (secreții care curg spre gât).
  • Semne de frecare nazală („salut alergic” – copilul își freacă nasul cu dosul palmei în sus).
• Ochi:
  • Conjunctive roșii, umede.
  • Cearcăne închise.
• Gât și torace:
  • Tuse seacă sau iritație faringiană.
  • Eventual wheezing sau semne asociate de astm.
• Față:
  • Respirație orală cronică (gură întredeschisă).
  • Deformări dento-maxilare în cazurile netratate pe termen lung.

Investigații specifice

Pentru a confirma natura alergică a simptomelor și a identifica alergenii responsabili, se recomandă:

Teste cutanate (prick test)

• Se aplică picături cu extracte de alergeni pe piele (de obicei pe antebraț), apoi se înțeapă ușor zona.
• Dacă pielea reacționează (se înroșește, apare o umflătură), testul este pozitiv.
• Rapid, sigur, interpretare în 15-20 de minute.
• Se efectuează de regulă după vârsta de 2–3 ani, în afara perioadelor cu simptome intense sau tratament antihistaminic.

Dozarea IgE total și specific (din sânge)

• Se măsoară nivelul total de IgE (anticorpi implicați în alergii) și IgE specifice pentru anumiți alergeni (ex. polen, acarieni, păr de pisică).
• Utilă mai ales la copii mici, la care testele cutanate nu pot fi efectuate.

Teste de provocare alergenică (rar utilizate la copii)

• Alergenul suspectat este introdus în mod controlat în nas, pentru a observa reacția.
• Se fac doar în condiții de siguranță (spital, sub supraveghere alergologică).
• Indicate în cazuri neconcludente sau pentru confirmarea unor alergii rare.

Rinomanometrie sau endoscopie nazală (în cazuri complexe)

• Rinomanometria măsoară obiectiv fluxul de aer nazal, utilă în evaluarea obstrucției.
• Endoscopia nazală permite vizualizarea directă a mucoasei nazale, a polipilor, adenoidelor sau a altor anomalii structurale.
• Se recomandă mai ales în cazurile care nu răspund la tratament sau au simptome persistente atipice.

Optiuni de tratament pentru rinita alergica la copii

Inainte de a recomanda un anumit tratament, medicul va lua in considerare anumite elemente care tin de fiecare caz clinic:

• varsta copilului;
• starea generala de sanatate a acestuia si istoricul sau medical;
• intensitatea simptomelor si durata acestora;
• modul in care copilul reactioneaza la administrarea unor anumite tratamente, medicamente;
• modul in care copilul poate colabora la anumite proceduri medicale;
• durata estimata pentru persistenta simptomelor;
• opinia si preferintele parintelui, care cunoaste stilul de viata al familiei si gradul de adaptabilitate al acestuia [3]. 

Pentru tratarea simptomelor rinitei alergice se pot folosi:

• sprayuri nazale cu antihistaminice;
• decongestionate nazale;
• medicatie impotriva astmului;
• vaccinuri si tratamente pentru desensibilizare [2]. 

Exista o serie de suplimente alimentare care contribuie la modularea raspunsului imun si care pot ajuta la controlul simptomelor alergiilor; discuta cu medicul despre oportunitatea utilizarii acestora in cazul particular al copilului tau! 

Factori de risc pentru rinita alergica

Oricine poate manifesta, la un moment dat, semne ale rinitei alergice, dar exista unele categorii de copii care au un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune:

• copiii cu astm manifesta, adeseori, simptome de rinita alergica, desi mecanismul care face legatura intre cele doua este, deocamdata, necunoscut;
• istoricul familial de rinita alergica determina cresterea probabilitatii ca un copil sa manifeste aceste simptome;
• prezenta altor alergii creste probabilitatea de manifestare a rinitei alergice [1]. 

Cum poate fi prevenita rinita alergica la copii?

Prevenirea rinitei alergice presupune unele masuri, precum: 

• controlarea mediului de viata, de exemplu prin folosirea filtrelor aparatelor de aer conditionat in sezonul in care polenul este foarte raspandit - cat timp copilul are alergie la polen;
• evitarea spatiilor cu mucegai, cu mult praf sau cu acarieni;
• evitarea animalelor de companie, daca acestea reprezinta o problema. 

Riscul de aparitie a unei alergii la matreata animalelor de companie poate fi mult redus prin expunerea timpurie a copiilor la aceasta. Este unul dintre beneficiile pe care le aduce prezenta unui animal de companie in orice locuinta in care exista copii [4]. 

Rinita alergica este o afectiune in cazul careia simptomele sunt declansate de o reactie exagerata a sistemului imunitar. Ea poate fi tinuta sub control cu ajutorul medicatiei specifice si prin masuri care tin de controlarea mediului de viata. Medicul specialist este cel mai in masura sa recomande un protocol de tratament adecvat. 

Disclaimer: Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultul medical sau recomandarile specialistului.

Bibliografie:

1. Allergic Rhinitis in Children. Www.hopkinsmedicine.org, 19 Nov. 2019, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/allergic-rhinitis-in-children#:~:text=What%20is%20allergic%20rhinitis%20in, accesat la 18.01.2023;
2. Articles. Cedars-Sinai, www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions---pediatrics/a/allergic-rhinitis-in-children.html, accesat la 18.01.2023;
3. Pediatric Allergic Rhinitis: Practice Essentials, Background, Pathophysiology. EMedicine, 17 Aug. 2020, emedicine.medscape.com/article/889259-overview, accesat la 18.01.2023;
4. Philadelphia, The Childrens Hospital of. Allergic Rhinitis. Www.chop.edu, 30 Mar. 2014, www.chop.edu/conditions-diseases/allergic-rhinitis-in-children, accesat la 18.01.2023;
5. Schuler IV, Charles Frank, and Jenny Maribel Montejo. Allergic Rhinitis in Children and Adolescents. Pediatric Clinics of North America, vol. 66, no. 5, Oct. 2019, pp. 981993, 10.1016/j.pcl.2019.06.004, accesat la 18.01.2023;