Oreion: Transmitere, manifestari si optiuni de tratament

23. 6. 2022 · Farmacistul Dr.Max · 7 minute de citit

Oreionul

Considerata una dintre bolile copilariei, oreionul este o afectiune contagioasa, intalnita peste tot in lume.[1] Desi, datorita vaccinarii, numarul cazurilor a scazut dramatic, boala continua sa apara, atat sub forma de infectii sporadice, cat si in focare.[2] Continua sa citesti pentru a afla mai multe despre cauzele si simptomele oreionului, cum se raspandeste si cum poate fi prevenit, dar si ce complicatii pot aparea.

Ce este oreionul?

Oreionul sau parotidita epidemica este o infectie virala ce afecteaza in special copiii, insa poate fi contractata si de catre adulti. Boala se caracterizeaza prin inflamatia glandelor salivare, iar cele mai multe cazuri se inregistreaza la sfarsitul iernii si inceputul primaverii.[3] Focarele tind sa apara in grupuri care au contact prelungit si apropiat cu o persoana deja infectata, mai ales atunci cand membrii acestora nu sunt vaccinati sau sunt vaccinati incomplet.[1][2]

Cauze

Cauzele oreionului

Oreionul este cauzat de virusul urlian, ce face parte din familia Paramyxoviridae, o sursa comuna de infectii, in mod deosebit in randul copiilor. Odata contractat, acesta se raspandeste din tractul respirator (nasul, gura si gatul) in glandele parotide (glande salivare localizate de-o parte si de alta a mandibulei, in apropierea urechilor) si incepe sa se reproduca. 

Poate patrunde si in lichidul cefalorahidian, adica acel lichid care inconjoara si protejeaza creierul si coloana vertebrala, de unde se va raspandi si in alte parti ale corpului, inclusiv in creier, pancreas, testicule sau ovare. Perioada medie de incubatie (intervalul de timp intre momentul infectarii si aparitia primelor semne si simptome) este de aproximativ 17 zile.

Daca te intrebai de cate ori poti face oreion, trebuie sa stii ca, de obicei, odata trecut prin boala, vei dezvolta o imunitate pe tot parcursul vietii. Cazurile de persoane care fac oreion a doua oara sunt rare.[5]

Simptome

Simptomele oreionului

Simptomele oreionului se dezvolta la 2-3 saptamani dupa infectare, iar cel mai comun dintre acestea, dupa cum am mentionat mai sus, este inflamarea sau tumefierea glandelor parotide, care poate cauza durere, sensibilitate si dificultati la inghitire. Lista posibilelor simptome mai include: 

  • Dureri de cap; 
  • Dureri articulare; 
  • O stare generala proasta; 
  • Uscaciunea gurii; 
  • Dureri abdominale; 
  • Senzatia de oboseala; 
  • Pierderea poftei de mancare
  • Febra ridicata (39°-40° C). 

In unele cazuri, simptomele, daca apar, sunt atat de usoare incat pot trece neobservate.[5] 

Infectia cu virusul urlian este confundata, cel mai adesea, cu inflamatia ganglionilor limfatici din alte cauze. Daca te intrebi cum stii cand este vorba despre oreion sau un ganglion inflamat, unul dintre semnele prin care se poate face diferenta intre cele doua este lipsa proeminentei urechii sau a obturarii unghiului maxilarului, care sunt caracteristice oreionului.[1]

Complicatii

Exista mai multe complicatii asociate in mod frecvent cu oreionul. Printre acestea se numara: 

  • Orhita (inflamatia unuia sau a ambelor testicule) - afecteaza 1 din 3 barbati care fac oreion dupa pubertate si apare brusc, de obicei la 4-8 zile dupa inflamarea glandelor parotide; in aproape jumatate dintre cazurile de orhita asociate cu oreionul s-a observat atrofia testiculara, iar la 1 din 10 barbati s-a constatat o scadere a numarului de spermatozoizi; in general, aceasta nu este insa atat de mare incat sa duca la infertilitate; 
  • Ooforita (inflamatia ovarelor) - apare la 1 din 15 femei si este caracterizata de simptome precum dureri abdominale inferioare, febra ridicata si o stare generala de rau; 
  • Meningita virala - este o inflamatie a membranelor care inconjoara creierul si maduva spinarii ce apare in 1 din 4 cazuri de oreion; spre deosebire de meningita bacteriana, nu reprezinta o urgenta medicala si provoaca simptome mai usoare, asemanatoare cu cele ale gripei. Cele mai frecvente sunt sensibilitatea la lumina, durerile de cap si rigiditatea gatului; 
  • Pancreatita (inflamatia pancreasului) - apare in 1 din 25 de cazuri, iar cel mai des intalnit simptom este durerea brusca in centrul abdomenului; lista simptomelor mai poate include: diareea, pierderea apetitului, febra ridicata, sensibilitate la nivelul abdomenului si icterul (mai rar); 
  • Encefalita (inflamatia creierului) - este o complicatie rara, dar serioasa, ce poate duce la deces;
  • Pierderea auzului - pot fi afectate una sau ambele urechi, iar uneori este permanenta;[5][4]

Transmitere

Virusul urlian se raspandeste prin contact direct cu saliva sau picaturi respiratorii din gura, nas sau gat. O persoana infectata poate transmite virusul atunci cand: 

  • Tuseste, stranuta sau vorbeste; 
  • Imparte cu altcineva obiecte ce ar putea fi contaminate (ex: sticla cu apa); 
  • Participa la activitati ce presupun contact apropiat cu alte persoane (ex: sporturile de echipa, dansul, sarutul).

Perioada de contagiozitate incepe cu 2-5 zile inainte de aparitia primelor manifestari clinice si dureaza pana la 5-9 zile dupa debutul acestora. Se recomanda ca o persoana infectata sa evita contactul cu cele sanatoase in acest interval de timp; daca este vorba de cazuri de oreion la copii, de exemplu, este indicat ca acestia sa nu mearga la scoala in perioada respectiva.[1]

Diagnostic

De cele mai multe ori, diagnosticul este stabilit pe baza simptomele specifice, mai ales atunci cand a fost confirmata deja existenta unui focar. Daca nu mai exista alte cazuri de oreion in zona, se vor efectua anumite teste de laborator pentru a identifica virusul si a confirma diagnosticul. Daca exista suspiciunea ca ar putea fi vorba de meningita sau encefalita, va fi nevoie si de o punctie lombara.[6]

Optiuni de tratament

Nu exista un tratament specific pentru oreion. Acesta se va concentra pe ameliorarea simptomelor pana cand sistemul imunitar reuseste sa invinga infectia. De obicei, asta se intampla intr-o saptamana sau doua. Intre timp, exista cateva remedii naturale pentru oreion ce ar putea fi de ajutor: 

  • Odihna; 
  • Consumul de lichide - de preferat apa; evita sa bei bauturi acide, precum sucurile de fructe, deoarece acestea pot irita glandele parotide; 
  • Compresele calde sau reci - aplicate pe glandele inflamate, acestea pot calma durerea; 
  • Mananca alimente usor de mestecat

Planul de ingrijire al unei persoane care are oreion mai poate include si administrarea de analgezice. Daca simptomele nu dispar dupa 7 zile sau se inrautatesc brusc, consulta un specialist.[5]

Preventie

Prevenirea oreionului

Cea mai eficienta metoda de a preveni oreionul este vaccinarea. In Romania, vaccinarea impotriva infectiei urliene se face din anul 2004, cand s-a introdus vaccinarea cu prima doza de vaccin ROR, un vaccin combinat care protejeaza impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei, la copiii cu varsta cuprinsa intre 12 si 15 luni. In 2005, a fost introdusa si vaccinarea cu a doua doza de vaccin ROR pentru copiii cu varste intre 6 si 7 ani. In prezent, cea de-a doua doza se administreaza la 5 ani.[2] In majoritatea cazurilor, nu apar efecte adverse dupa vaccinare; atunci cand apar, acestea sunt usoare si pot include: 

  • Febra;
  • Dureri articulare temporare; 
  • Eruptie cutanata usoara.[1]

Medicul iti va spune insa tot ce trebuie sa stii despre posibilele efecte adverse ale vaccinului si cum pot fi ele gestionate. 

Daca esti deja infectata, poti evita raspandirea virusului: 

  • Stand acasa - evita contactul cu alte persoane, in special cu cele care nu au mai avut oreion sau nu au fost vaccinate, timp de cel putin 5 zile de la aparitia primelor simptome; 
  • Spalandu-te in mod regulat pe maini; 
  • Acoperindu-ti gura cu un servetel atunci cand stranuti sau tusesti.[5]

Oreionul este o boala acuta infectioasa, contagioasa, caracterizata prin inflamatia glandei parotide. Afecteaza cel mai adesea copiii, dar poate fi contractata si de adultii care nu s-au vaccinat sau nu au mai avut aceasta infectie. Nu exista un tratament specific pentru oreion, dar, dupa cum am vazut mai sus, exista solutii pentru ameliorarea simptomelor pana la vindecarea bolii. Oricand observi simptome noi sau ca unele deja existente se agraveaza, mergi la medic. Acesta este singurul in masura sa stabileasca un diagnostic si sa-ti prescrie tratamentul potrivit. 

Surse de referinta:

  1. CDC. “Mumps.” Centers for Disease Control and Prevention, 8 Mar. 2021, www.cdc.gov/mumps/index.html. Accessed 20 June 2022.
  2. “Centrul Național de Supraveghere Şi Control al Bolilor Transmisibile - Analiză Date Supraveghere.” Cnscbt.ro, 24 June 2019, www.cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/infectia-urliana-1/1209-analiza-infectiei-urliene-2018. Accessed 20 June 2022.
  3. Davison, Patrick, and Jason Morris. “Mumps.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 19 Jan. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK534785/. Accessed 20 June 2022.
  4. “Mumps - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2020, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mumps/symptoms-causes/syc-20375361#:~:text=Mumps%20is%20a%20viral%20infection,of%20cases%20has%20dropped%20dramatically.. Accessed 20 June 2022.
  5. NHS Choices. Overview - Mumps. 2022, www.nhs.uk/conditions/mumps/. Accessed 20 June 2022.
  6. Tesini, Brenda L. “Mumps.” MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, July 2021, www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/viral-infections-in-infants-and-children/mumps. Accessed 20 June 2022.