Afectiunile acute ale urechii la copii

Catarul oto-tubar (disfunctia tubara)

Apare in cazul infectiilor acute ale cailor respiratorii ca urmare a blocarii canalului de comunicare al urechii cu faringele prin iritatie si inflamatie produse de secretiile nazale ce stagneaza la nivelul nasului si faringelui, favorizate de prezenta unor polipi nazali. Simptome: durere, ureche infundata, senzatie de presiune in ureche, agravarea hipoacuziei. Timpanograma este investigatia care masoara presiunea aerului din casa timpanului. [1] 

Otita medie acuta congestiva

Apare frecvent la 4-7 zile de la debutul obstructiei nazale acute, din cauza unei presiuni foarte scazute a aerului in spatele timpanului. Simptome: durere, scaderea usoara a auzului cu sau fara febra. Durerea tine de obicei fara tratament 1-2 zile, iar cu tratament local intraauricular ORL, dispare in cateva ore (antiinflamatoare, anestezice). [2] 

Otita seroasa acuta

Reprezinta evolutia nedorita a otitei medii acute congestive sau a disfunctiei tubare. Simptome: scaderea auzului, presiune in ureche, scurte episoade de durere; copilul poate acuza ameteli provocate de miscarile capului sau simte prezenta apei in ureche.

Aceasta otita este cel mai frecvent asimptomatica. In situatia unei otite seroase trenante sau recidivante la copilul mic pot aparea intarzieri in limbaj. Cand lichidul din spatele timpanului persista mai mult de trei luni, se poate vorbi de otita seroasa cronica. Tratamentul este indreptat spre asigurarea unei respiratii nazale bune, scoaterea vegetatiilor adenoide. [3] 

Otita medie acuta supurata

Este reprezentata de suprainfectia lichidului din spatele timpanului din cadrul unei otitei seroase acute. Cel mai frecvent suprainfectia este produsa prin migrarea microbilor de la nivelul nasului in ureche, prin trompa tubara Eustache. Se impune instituirea rapida a tratamentului datorita riscului mare de complicatii. 

Simptome: durere puternica, pulsatila, frecvent cu aparitie brusca si greu receptiva la tratrament, febra mare si hipoacuzie. Important: cu cat copilul este mai mic, cu atat semnele generale – inapetenta, greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree – pot insoti otita! Tratamentul otitei: durerea este ameliorata cu solutii antiinflamatoare administrate local, in conductul auditiv, decongestionante nazale, antibiotic. 

Este posibila prezenta de lichid in ureche, atunci cand are loc perforatia spontana a timpanului. In acest caz, durerea puternica si starea generala se amelioreaza brusc. Se impune prezentarea rapida la medic. Examinarea endoscopica otica, timpanograma, audiograma (cand varsta copilului permite), radiografia mastoidiana sunt utile pentru monitorizarea vindecarii copilului. [4] 

Miringita buloasa

Aceasta este o infectie virala sau bacteriana a timpanului care se manifesta prin aparitia unor mici vezicule (bule) umplute cu lichid pe suprafata sa. Simptomul principal este o durere intensa si brusca, care poate fi mai puternica decat cea asociata otitei obisnuite. Uneori, veziculele se pot sparge, eliberand un lichid sero-sanguinolent si ameliorand brusc durerea. Adesea, este o complicatie a unei infectii a cailor respiratorii superioare, cum ar fi o raceala sau o gripa. [5] 

Otita externa

Spre deosebire de celelalte tipuri de otita care afecteaza urechea medie, otita externa este o inflamatie sau infectie a canalului auditiv extern. Simptomele includ durere la nivelul urechii care se agraveaza la atingere sau la miscarea pavilionului urechii, mancarime, roseata, secretie purulenta si, uneori, o scadere usoara a auzului. Apare de obicei in urma expunerii la umezeala (de exemplu, dupa inot), care favorizeaza dezvoltarea bacteriilor sau ciupercilor. [6] 

Mastoidita acuta

Aceasta este o complicatie grava si rara a otitei medii acute, reprezentand o infectie a osului mastoidian, care se afla chiar in spatele urechii. Simptomele includ: durere si sensibilitate in spatele urechii, roseata, umflatura, febra ridicata si, uneori, o ureche care pare sa fie impinsa inainte si in jos. Se dezvolta atunci cand un caz de otita medie nu este tratat corespunzator, permitand infectiei sa se extinda la osul mastoidian. Este o urgenta medicala si necesita interventia imediata a unui medic specialist. [7] 

Consult ORL copii: recomandari

Screeningul auditiv la nastere, controlul regulat in primii ani de viata in serviciile de pediatrie, serviciul ORL (cel putin o data pe an) si oftalmologie pentru a controla, depista si trata la timp potentialele afectiuni foarte frecvente la aceste varste.

A nu se intarzia consultul in serviciul ORL in cazurile in care parintele observa ca cel mic nu aude bine, este ametit dupa o raceala, sforaie noaptea, limbajul intarzie, nu pronunta corect cuvintele. Recomandam evitarea toaletarii urechilor cu betisoarele de curatat datorita riscului de lezare a timpanului si structurii urechii.

Screeningul auditiv la nastere

Screening-ul auditiv neonatal este un test rapid si non-invaziv, efectuat in primele zile de viata, adesea inainte ca bebelusul sa paraseasca maternitatea. Scopul sau principal este de a depista o posibila hipoacuzie (scaderea auzului) sau surditate congenitala. Aceasta conditie, desi relativ rara (afecteaza 1-3 din 1.000 de nou-nascuti), poate avea consecinte grave asupra dezvoltarii limbajului, comunicarii si a abilitatilor sociale daca nu este identificata si tratata la timp. [8] 

Testul, cunoscut sub numele de otoemisiuni acustice (OAE), masoara ecoul sonor produs de celulele ciliate din urechea interna, ca raspuns la un sunet bland emis de o sonda minuscula introdusa in canalul auditiv. Procedura dureaza doar cateva minute si este complet nedureroasa, fiind de preferat sa se realizeze in timp ce bebelusul doarme sau este linistit. [8] 

Daca testul initial indica o problema, nu inseamna neaparat ca bebelusul are o deficienta permanenta de auz. Uneori, rezultatul poate fi influentat de prezenta unor secretii in canalul auditiv sau de agitatia copilului. In astfel de cazuri, se va recomanda o retestare sau o evaluare audiologica mai detaliata, de obicei inainte de varsta de 3 luni. [8] 

Monitorizarea audiției la controalele pediatrice regulate

Vizitele regulate la medicul pediatru sunt o oportunitate excelentă de a monitoriza starea de sănătate generală a copilului, inclusiv auzul. Pe lângă măsurătorile de creștere și evaluările de dezvoltare, medicul pediatru va adresa întrebări specifice despre auzul copilului la diverse vârste:

• La 6 luni: Copilul reacționează la sunete puternice? Întoarce capul spre sursa unui sunet?
• La 12 luni: Spune primele cuvinte? Întoarce capul când i se strigă numele, chiar dacă nu te vede?
• La 18-24 luni: Vorbește și pronunță corect cuvintele specifice vârstei? Își dezvoltă vocabularul?

Dacă pediatrul sau părintele observă orice semn de întrebare legat de auz sau de dezvoltarea limbajului, pasul următor este o trimitere către un specialist ORL. Aici, se pot face teste mai precise, precum timpanograma (care măsoară presiunea din spatele timpanului) sau audiograma (un test al auzului mai detaliat, pentru copiii mai mari). [9] 

Când să mergi la medicul ORL, chiar dacă nu este programat un control?

Nu amâna vizita la un specialist ORL dacă observi oricare dintre următoarele semne, chiar dacă nu este timpul pentru un control pediatric de rutină:

• Limbaj întârziat: Copilul tău nu atinge etapele de dezvoltare a vorbirii specifice vârstei.
• Răspuns slab la sunete: Nu reacționează când îi vorbești din spatele lui sau cere mereu să dai televizorul sau muzica mai tare.
• Somn agitat și sforăit: Acestea pot fi semne ale unor vegetații adenoide (polipi) mărite, care blochează respirația și pot cauza probleme cu urechea.
• Durere de ureche după o răceală: Dacă durerea persistă sau se însoțește de febră, poate fi un semn al unei otite medii acute.
• Senzație de amețeală sau de "apă în ureche": Acestea pot fi semne ale unei otite seroase, care, netratată, poate afecta auzul. [10]

Afectiunile acute ale urechii la copii sunt frecvente, dar, cu monitorizare corespunzatoare si interventie medicala la timp, majoritatea problemelor auditive pot fi tratate eficient si pot evita complicatiile pe termen lung. Screening-ul auditiv precoce, controalele regulate la pediatru si consultul prompt la ORL in cazul semnelor de alarma sunt esentiale pentru a asigura o dezvoltare normala a auzului si a limbajului la copii.

Disclaimer: Informatiile prezentate au scop informativ si nu inlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic precis, tratament adecvat si recomandari personalizate, adresati-va unui medic ORL sau pediatru. Nu se recomanda autotratamentul sau folosirea produselor fara aviz medical.

Surse:

1. „Eustachian Tube Dysfunction”, Cleveland Clinic, www.my.clevelandclinic.org/health/diseases/22527-eustachian-tube-dysfunction. Accesat pe 23 iunie 2025.
2. „Otitis Media With Effusion”, National Center for Biotechnology Information, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470332/. Accesat pe 23 iunie 2025.
3. „Otitis Media (Serous)”, MSD Manuals, www.msdmanuals.com/home/ear-nose-and-throat-disorders/middle-ear-disorders/otitis-media-serous. Accesat pe 23 iunie 2025.
4. „Acute Suppurative Otitis Media”, ScienceDirect, www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/acute-suppurative-otitis-media. Accesat pe 23 iunie 2025.
5. „What Is Bullous Myringitis?”, WebMD, www.webmd.com/a-to-z-guides/what-is-bullous-myringitis. Accesat pe 23 iunie 2025.
6. „Otitis Externa”, NHS inform, www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/ears-nose-and-throat/otitis-externa. Accesat pe 23 iunie 2025.
7. „Mastoiditis”, Cleveland Clinic, www.my.clevelandclinic.org/health/diseases/24469-mastoiditis. Accesat pe 23 iunie 2025.
8. „Hearing test for newborn babies”, NHS.uk, www.nhs.uk/baby/newborn-screening/hearing-test/. Accesat pe 23 iunie 2025.
9. „Pediatric Hearing Tests: What Parents Need to Know”, Dr. Mast, www.drmast.com/pediatric-hearing-tests-what-parents-need-to-know/. Accesat pe 23 iunie 2025.
10. „ENT or Primary Care Doctor?”, University of Utah Health, www.healthcare.utah.edu/ent/ent-or-primary-care-doctor. Accesat pe 23 iunie 2025.