Iarba mare (Inula Helenium): beneficii, proprietati, utilizari

Descriere generala

Iarba mare (Inula Helenium) este o planta perena originara din Europa, Asia si America de Nord. Aceasta creste in mod natural pe pajisti, langa drumuri si in alte locuri insorite. Iarba mare poate atinge pana la 2 metri inaltime, iar frunzele sunt mari, groase, si pot ajunge pana la 50 cm in lungime. Florile sale galbene apar de obicei in perioada iulie-septembrie. In medicina populara, iarba mare a fost folosita pentru o varietate de afectiuni, inclusiv ca tonic digestiv, pentru a trata bronsita si ca vermifug. 

Beneficiile ierbii mari

Exista multe utilizari traditionale pentru iarba mare. Planta a fost folosita pentru tratarea afectiunilor inca din cele mai vechi timpuri. Cercetarea acestor utilizari traditionale se afla insa in stadii incipiente, majoritatea studiilor fiind realizate in vivo (studiu de laborator pe animale, plante, celule) sau in vitro (studiu de laborator intr-o cultura celulara). Exista foarte putine studii clinice la om privind beneficiile pentru sanatate ale plantei sau ale compusilor pe care ii contine. In lipsa unor date stiintifice privind efectele asupra oamenilor, nu se pot face face afirmatii ferme cu privire la eficacitatea sa pentru o afectiune.

Pe de alta parte, iarba mare contine o cantitate mare de inulina, o fibra solubila prebiotica, despre care se crede ca ar sustine un tract intestinal sanatos. Inulina dietetica se gaseste in multe alimente (inclusiv in graul integral, ceapa si usturoiul). Studiile preliminare sugereaza ca inulina ar putea modifica echilibrul florei intestinale. S-a sugerat ca iarba mare poate avea proprietati 

• carminative (ameliorarea gazelor);
• antispastice (previne sau amelioreaza spasmele musculare);
• antiinflamatorii (previne inflamatiile);
• antibacteriene (lupta impotriva germenilor).

Nu exista insa dovezi stiintifice in acest sens, pana in prezent. Alte beneficii nedovedite ale ierbii mari includ ameliorarea unor afectiuni precum:

• bronsita;
• tulburari digestive;
• osteoporoza;
• tuse convulsiva;
• pneumonie;
• infectii ale tractului urinar;
• cancer;
• disfunctii ale pielii.

Una din substantele chimice continute de iarba mare este sescviterpena, iar unele studii au indicat faptul ca sescviterpenele pot avea efecte antitumorale impotriva anumitor tipuri de celule canceroase. In urma studiilor facute pana acum, s-a demonstrat ca din cele 8 sescviterpene studiate, doar 2 pot opri cresterea anumitor tipuri de celule canceroase. Rezultatele sunt promitatoare, dar nu exista inca dovezi clinice concrete (facute pe oameni) care sa sustina aceasta afirmatie. Este nevoie de cercetari suplimentare, in special de studii clinice la om. Pana cand datele clinice nu pot sustine aceste afirmatii, nu putem spune cu siguranta ca iarba mare poate opri dezvoltarea cancerului.

Nici in ceea ce priveste efectul ierbii mari asupra inflamatiilor studiile nu sunt foarte optimiste. Inflamatia poate cauza mai multe probleme in organism. Pana cand nu vor exista studii clinice (la om) cu dovezi si date dovedite, nu se poate spune ca iarba mare poate imbunatati inflamatia.

In ceea ce priveste efectul acestei plante asupra tuberculozei, cercetarile au fost finalizate doar pe celule si animale, nu si pe oameni. Pana in acest moment, nu se poate confirma faptul ca iarba mare poate ajuta la tratarea tuberculozei.

S-a crezut ca iarba mare, ca urmare a proprietatilor astringente si antibacteriene, poate actiona impotriva infectiilor bacteriene. A existat un studiu care a argumentat ca unii compusi antibacterieni din iarba mare ar putea fi un potential tratament pentru infectia cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilina. Trebuie spus insa ca acest tip de staphylococcus poate fi periculos si chiar fatal, prin urmare este mai indicat un consult medical si administrarea unui tratament medical.

Forme si doze

In scop medicinal se foloseste de obicei radacina plantei. Radacina poate fi sub forma de pulbere uscata, extract lichid si ceai. Dozele de radacina de iarba mare variaza semnificativ. Produsele care sunt disponibile in prezent sugereaza administrarea a aproximativ 1/4-1/2 lingurita (0,5-1 gram) de iarba mare. Cu toate acestea, exista o lipsa de dovezi stiintifice privind dozarea, astfel incat oamenii de stiinta nu pot recomanda o doza standard pentru uzul general al consumatorilor. Tocmai de aceea este recomandata consultarea medicului pentru a fi sigur ca iarba mare este sigura pentru o persoana.

Care sunt efectele secundare ale ierbii mari?

Pot aparea efecte secundare in perioada administrarii plantei. Cele mai frecvente sunt reactiile alergice. Inulina si sescviterpenele care intra in compozitia plantei pot duce la:

• dermatita de contact;
• alergie.

In cazul administrarii unor cantitati mari de iarba mare efectele secundare pot fi severe, sub forma socului anafilactic.

Precautii la administrarea ierbii mari

Nu se cunoaste nicio toxicitate a plantei iarba mare, totusi, exista momente in care planta trebuie luata cu precautie.

• Nu a fost stabilita siguranta utilizarii la copii sau la persoanele cu afectiuni hepatice sau renale grave. Din acest motiv, nu este recomandata copiilor sau persoanelor cu afectiuni hepatice sau renale severe.
• In cazul alergiei la inulina, administrarea de iarba mare poate sa nu fie sigura.
• La fel ca multe plante, iarba mare poate interfera cu nivelurile normale ale tensiunii arteriale. Daca aveti valori fluctuante ale tensiunii arteriale, daca luati medicamente prescrise pentru tensiune arteriala si luati iarba mare, consulta medicul. De asemenea, poate modifica glicemia la cei cu diabet.

Cum se pastreaza iarba mare

Radacinile proaspete de iarba mare ar trebui sa fie depozitate ca orice radacina. Radacinile uscate trebuie tinute la adapost de lumina directa a soarelui dupa ce au fost taiate si curatate. In rest, depoziteaza iarba mare asa cum recomanda producatorul.

Poti cumpara suplimente din radacina de elecampane sub forma uscata si sub forma de pulbere, picaturi lichide si ceaiuri. Cu toate acestea, oamenii de stiinta trebuie sa faca mai multe cercetari pe oameni pentru a determina siguranta, eficacitatea si dozajul standard.

Intrebari frecvente