Colita limfocitara: cauze, simptome, tratament

Ce este colita limfocitara?

Colita limfocitara este o boala inflamatorie cronica a intestinului gros, caracterizata printr-un exces de limfocite intraepiteliale in mucoasa colonului. Ea face parte dintr-un grup mai larg numit colite microscopice, alaturi de colita colagenica. Acestea se numesc astfel deoarece modificarile inflamatorii nu pot fi observate cu ochiul liber in timpul colonoscopiei, necesitand examinare microscopica a tesutului biopsiat [1].

Boala afecteaza predominant femeile adulte, in special pe cele de peste 50 de ani, desi poate aparea si la barbati sau persoane mai tinere. Colita limfocitara este considerata o boala idiopatica in multe cazuri, dar se presupune ca are o componenta autoimuna si este influentata de factori genetici si de mediu [2].

Histologic, colita limfocitara este definita printr-o crestere a limfocitelor intraepiteliale peste 20 la 100 de celule epiteliale, fara ingrosarea stratului de colagen subepitelial, care este caracteristica colitei colagenice. Mucoasa poate prezenta o usoara inflamatie in lamina propria [3].

Din punct de vedere clinic, pacientii prezinta simptome digestive cronice, dar colonoscopia standard poate fi normala. Acest lucru face ca multi pacienti sa fie diagnosticati gresit cu sindrom de intestin iritabil sau sa fie lasati fara un diagnostic precis pentru perioade indelungate [4].

Un alt aspect important este faptul ca boala poate fi reversibila in anumite cazuri daca se elimina factorii declansatori si se urmeaza tratamentul corect. Cu toate acestea, recurentele sunt frecvente si pot necesita tratamente de intretinere [2].

In lipsa tratamentului adecvat, colita limfocitara poate afecta semnificativ stilul de viata si poate conduce la deshidratare, pierdere in greutate sau carente nutritionale. De aceea, recunoasterea si intelegerea acestei afectiuni sunt esentiale pentru un management eficient.

Cauze si factori de risc

Etiologia colitei limfocitare nu este complet inteleasa, dar se presupune ca este multifactoriala. Una dintre cele mai importante teorii implica un raspuns autoimun anormal al mucoasei intestinale fata de anumiti stimuli externi. Acest raspuns este mediat de limfocite T care infiltreaza epiteliul colonului [6].

O alta categorie de factori implicati sunt medicamentele. Unele clase medicamentoase, precum antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), inhibitorii pompei de protoni (IPP), antidepresivele de tip SSRI si statinele au fost asociate cu dezvoltarea colitei limfocitare. In multe cazuri, oprirea acestor medicamente duce la remisia simptomelor [4].

Boli autoimune precum boala celiaca, tiroidita autoimuna sau diabetul de tip 1 sunt frecvent asociate cu colita limfocitara. Aceste asocieri sugereaza o predispozitie autoimuna comuna si impun o evaluare mai larga a pacientului [5].

Factorii genetici par sa joace un rol important. Studiile arata ca exista o agregare familiala in unele cazuri, ceea ce sugereaza o susceptibilitate ereditara. Totusi, genele implicate nu sunt complet cunoscute [2].

Infectiile intestinale sau modificarile florei bacteriene pot reprezenta factori declansatori sau agravanti. Disbioza intestinala poate altera raspunsul imun local si favoriza inflamatia persistenta [4].

Stresul cronic si factorii psihologici nu sunt cauze directe, dar pot agrava manifestarile clinice sau pot influenta raspunsul la tratament. Este important ca acesti factori sa fie identificati si abordati in cadrul unui plan terapeutic complet [5].

In final, nu toti pacientii au un factor declansator evident, ceea ce sustine ideea unei boli cu origine multifactoriale si complexa. Evaluarea atenta a istoricului medical si a medicatiei este cruciala in fiecare caz.

Simptome si manifestari clinice

Simptomul cardinal al colitei limfocitare este diareea cronica apoasa, fara sange si fara puroi. De obicei, pacientii au intre 3 si 10 scaune pe zi, iar diareea poate fi intermitenta sau continua. Aceasta afectiune este adesea confundata cu sindromul de intestin iritabil, mai ales in lipsa altor semne clinice evidente [4].

In multe cazuri, diareea este insotita de crampe abdominale, dureri surde sau senzatie de disconfort intestinal. Aceste simptome pot varia in intensitate de la o zi la alta, ceea ce poate duce la intarzierea diagnosticarii [4].

Balonarea, flatulenta si urgenta defecarii sunt alte simptome frecvente. In unele situatii, pacientii raporteaza incontinenta fecala, in special pe timpul noptii, ceea ce duce la anxietate si izolare sociala [1].

Pierdere in greutate este observata la pacientii cu forme severe sau de lunga durata. Aceasta este de obicei secundara malabsorbtiei si aportului caloric redus. Uneori, oboseala cronica poate fi un simptom dominant [2].

Nu sunt prezente sangerari rectale, febra sau semne sistemice, ceea ce diferentiaza colita limfocitara de alte afectiuni inflamatorii intestinale majore, cum ar fi colita ulcerativa sau boala Crohn [2].

In unele cazuri, simptomele pot aparea brusc dupa o infectie digestiva sau in urma administrarii unui medicament nou. Acest tip de debut acut poate fi inselator si poate sugera initial o gastroenterita.

Fara tratament, simptomele pot persista luni sau chiar ani, cu perioade de remisie si recadere. Acest caracter recurent face ca afectiunea sa fie considerata o boala cronica si sa necesite urmarire pe termen lung.

Diagnostic

Diagnosticul colitei limfocitare este o provocare deoarece colonoscopia este adesea normala sau arata modificari minime, nespecifice. Totusi, recoltarea de biopsii din colon este esentiala pentru confirmarea bolii.

Analizele de sange pot arata o inflamatie usoara sau pot fi complet normale. Nu exista biomarkeri specifici pentru colita limfocitara, dar se pot face teste pentru excluderea altor afectiuni (teste pentru boala celiaca, calprotectina fecala, hemoleucograma etc.) [3].

Testele coprologice pot ajuta la excluderea infectiilor bacteriene, virale sau parazitare care pot mima simptomatologia. De asemenea, evaluarea functiei tiroidei este utila la pacientii cu boli autoimune asociate.

Colonoscopia cu biopsii multiple este standardul de aur in diagnostic. Biopsiile trebuie recoltate din mai multe segmente ale colonului, deoarece inflamatia poate fi neuniforma.

Examenul histopatologic evidentiaza infiltratul limfocitar intraepitelial crescut, fara depozite de colagen subepitelial. Acest aspect microscopic este specific colitei limfocitare [6].

Diagnosticul diferential include sindromul de intestin iritabil, colita colagenica, boala inflamatorie intestinala, colita infectioasa si colita ischemica. Diagnosticul corect necesita excluderea acestor entitati printr-o abordare sistematica [4].

Este esential ca medicul gastroenterolog sa colaboreze cu anatomopatologul pentru o interpretare precisa a rezultatelor biopsiei. Diagnosticul corect este primul pas catre tratamentul eficient.

Tratament

Tratamentul pentru colita limfocitara implica mai multe directii terapeutice despre care vom detalia in continuare.

Modificari ale stilului de viata

Tratamentul incepe cu identificarea si eliminarea posibilelor cauze declansatoare, in special a medicamentelor suspectate. Oprirea IPP sau a AINS poate duce la remiterea spontana a simptomelor in cateva saptamani.

Modificarea dietei este adesea benefica. Unii pacienti raspund la diete sarace in FODMAP, fara lactoza sau fara gluten. Nu exista o dieta universala, iar recomandarea trebuie adaptata individual [2].

Hidratarea corespunzatoare este esentiala, mai ales in cazurile cu diaree severa. Se recomanda solutii orale de rehidratare si aport suficient de electroliti.

Activitatea fizica moderata si gestionarea stresului pot contribui la reducerea simptomelor. Terapia cognitiv-comportamentala poate ajuta pacientii cu impact emotional sever [1].

Renuntarea la fumat poate imbunatati raspunsul la tratament si reduce recurentele, desi relatia dintre fumat si colita limfocitara este mai putin clara comparativ cu alte colite.

Tratament medicamentos

Loperamida poate fi folosita pentru controlul simptomatic al diareei, dar nu trateaza inflamatia de fond. Este utila in formele usoare sau in completarea altor terapii.

Budesonida este tratamentul de electie. Este un corticosteroid cu efect local si rata mare de remisie clinica si histologica. Se administreaza oral, de obicei pentru 6-8 saptamani, apoi se reduce treptat.

In formele refractare, se pot incerca alte medicamente precum mesalazina sau bismut subsalicilat. Corticosteroizii sistemici sunt rezervati cazurilor severe [4].

Imunosupresoarele sau agentii biologici sunt rar necesari, dar pot fi luati in considerare in cazuri extreme sau in asociere cu alte boli autoimune.

Probioticele pot ajuta la echilibrarea florei intestinale, desi dovezile stiintifice sunt limitate. Suplimentarea cu vitamine poate fi necesara in caz de carente.

Monitorizare si prognostic

Prognosticul este in general favorabil. Multe cazuri intra in remisie dupa tratament, dar recidivele sunt frecvente. Monitorizarea pe termen lung este importanta.

In cazuri recurente, poate fi necesar tratament de intretinere cu budesonida in doza mica. Evaluarea periodica a starii clinice si repetarea biopsiilor pot fi utile [2].

Colita limfocitara la copii si varstnici

Colita limfocitara este rara la copii, dar atunci cand apare poate fi confundata cu alergiile alimentare sau alte forme de colita. Tratamentul este similar, dar se adapteaza varstei.

La varstnici, boala este mai frecventa si poate fi agravata de polimedicatie. Evaluarea medicatiei si evitarea polifarmaciei sunt esentiale.

Diferentiere fata de alte tipuri de colite

Este importanta diferentierea fata de colita colagenica, care implica un strat colagenic ingrosat. De asemenea, colita infectioasa se insoteste de semne sistemice, iar IBS nu are substrat histologic.

Colita limfocitara este o afectiune benigna dar persistenta, care necesita o abordare diagnostica atenta si tratament personalizat. Prin identificarea cauzelor posibile si aplicarea terapiilor potrivite, majoritatea pacientilor pot avea o viata normala. Educatia pacientului si colaborarea multidisciplinara sunt cheia succesului terapeutic. Monitorizarea pe termen lung si adaptarea planului de tratament sunt esentiale pentru prevenirea recidivelor si mentinerea calitatii vietii.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Surse: