In medicina traditionala romaneasca fructul de catina se utilizeaza datorita proprietatilor tonifiante generale, antiscorbutice, astringente si bactericide in diferite tipuri de afectiuni: avitaminoze, diaree, anemii, boli de ficat sau astenie de primavara. Datorita efectului bactericid se recomanda in infectii gastrointestinale si cutanate (stimuleaza epitelizarea tesuturilor). De asemenea, planta se mai foloseste in geriatrie si oncologie (ca intaritor). Uleiul extras din coaja fructelor are actiune antiinflamatoare, fiind recomandat in ulcere, afectiuni ginecologice si arsuri. Ceaiul de catina este excelent pentru intarirea sistemului imunitar, protejeaza organismul de raceli si gripe. Confera vitalitate si reprezinta un plus de energie. Contine un aport mare de vitamina C, vitaminele B, fier, sodiu, potasiu, ingrediente esentiale pentru un organism revigorat.
Beneficii:
- Contribuie la apararea naturala a organismului;
- Sutine sistemul imunitar.
Ingrediente: catina (Hippophae rhamnoides) - fructe.
Mod de utilizare:
- Pulberea - planta se macina cu o rasnita electrica. Se ia cate o lingurita cu pulbere de patru ori pe zi. Pulberea fie se tine sub limba sau se mesteca timp de 10-15 minute (dupa care se inghite cu apa), fie se adauga la o lingura cu miere de albine.
- Maceratul la rece - se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa (o cana), se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, iar apoi se strecoara. Se administreaza 3 cani cu macerat pe zi cu 30 minute inainte de masa.
- Infuzia - se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita (o cana), se mentine timp de 15 minute la temperatura camerei, iar apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. Se administreaza 3 cani cu infuzie pe zi cu 30 minute inainte de masa. in cazul administrarii indelungate la fiecare 6 saptamani se fac 10 zile de pauza.
Contraindicatii: intolenta la catina.
Mod de prezentare: o cutie cu 50g de ceai.