Litiaza renala (nefrolitiaza): cauze, simptome, tratament

Despre calculii renali

Calculii (pietrele) pot aparea la nivelul rinichilor sau in orice parte a tractului urinar, inclusiv in uretere, vezica urinara sau uretra. Acesti calculi sunt formati din minerale si saruri acide care se cristalizeaza in urina. Ei variaza considerabil in dimensiune, de la mici cristale, abia vizibile, pana la formatiuni de cativa centimetri. In functie de compozitia lor chimica, se disting mai multe tipuri de calculi:

• calculi de calciu: sunt cel mai comun tip si reprezinta aproximativ 80% din cazuri. Acestia sunt, adesea, formati din oxalat de calciu, dar pot fi compusi si din fosfat de calciu;
• calculi de acid uric: se formeaza atunci cand urina este prea acida si concentratia de acid uric este mare. Acestia apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu guta sau la cele care urmeaza o dieta bogata in proteine animale;
• calculi de struvit: acesti calculi formati din fosfat amoniaco-magnezian sunt rezultatul infectiilor urinare cronice. Ei pot creste rapid in dimensiuni si pot cauza blocaje la nivelul rinichilor;
• calculi de cistina: sunt rari si apar la persoanele cu o tulburare genetica numita cistinurie, care determina eliminarea in exces a cistinei (un aminoacid) prin urina [1][2].

Tipuri de litiaza renala

Calculii renali pot fi clasificati si in functie de alte criterii, astfel

• dupa localizare si extindere - litiaza renala poate afecta unul sau ambii rinichi, precum si alte parti ale tractului urinar:
  • litiaza renala unilaterala: este forma cea mai frecventa, in care calculii se formeaza intr-un singur rinichi. Desi poate fi o problema izolata, monitorizarea este esentiala, deoarece exista riscul de a dezvolta calculi si in celalalt rinichi;
  • litiaza renala bilaterala: aceasta conditie implica prezenta calculilor in ambii rinichi si necesita o atentie sporita din partea medicului, deoarece riscul de obstructie si de complicatii severe este mai mare. Ingrijirea pacientului cu litiaza renala bilaterala este complexa si implica o strategie de tratament si preventie individualizata, adesea cu interventii etapizate pentru a asigura functionarea ambilor rinichi [3].
• dupa dimensiune:
  
  • microlitiaza renala: acest termen se refera la prezenta unor calculi de dimensiuni foarte mici, adesea sub 3-4 mm. Acesti „microcalculi” pot fi asimptomatici si pot trece neobservati sau pot provoca simptome usoare [4];
  • macrolitiaza renala: se refera la calculii de dimensiuni mai mari, de obicei peste 5-6 mm, care au o probabilitate mai mica de a fi eliminati spontan si necesita adesea interventie medicala [1][2].

Cauzele formarii calculilor renali

Formarea calculilor renali este un proces complex, influentat de o combinatie de factori, precum:

Factori ce tin de stilul de viata si dieta:

• hidratarea insuficienta: aceasta este una dintre cele mai frecvente cauze de litiaza urinara. Atunci cand nu bei suficiente lichide, urina devine mai concentrata, iar mineralele au o probabilitate mai mare de a se cristaliza si de a forma pietre;
• dieta:
  
  • aportul crescut de sare: o dieta bogata in sodiu poate creste cantitatea de calciu eliminata prin urina, ceea ce favorizeaza formarea calculilor de calciu;
  • consumul excesiv de proteine animale: acest lucru poate creste nivelul de acid uric si de calciu in urina, reducand, totodata, citratul, o substanta care impiedica formarea pietrelor;
  • alimente bogate in oxalati: anumite alimente precum spanacul, ciocolata, nucile sau ceaiul negru, pot contribui la formarea calculilor de oxalat de calciu la persoanele predispuse.
• obezitatea: persoanele supraponderale sau obeze prezinta un risc crescut de a dezvolta calculi renali;
• lipsa de activitate fizica: sedentarismul poate contribui la pierderea de calciu din oase si la cresterea nivelului de calciu in urina [1][2].

Conditii medicale si genetice

• istoric familial: daca ai membri ai familiei care au avut pietre la rinichi, riscul sa te confrunti si tu cu aceasta problema este mai mare;
• anumite afectiuni medicale:
  
  • hiperparatiroidismul: glandele paratiroide hiperactive pot cauza niveluri ridicate de calciu in sange si urina;
  • boli inflamatorii intestinale: afectiuni precum boala Crohn sau colita ulceroasa pot altera absorbtia grasimilor si a calciului si pot creste riscul de aparitie a pietrelor de oxalat;
  • infectii urinare recurente: acestea pot duce la formarea calculilor de struvit;
  • guta: nivelurile ridicate de acid uric in sange pot duce la formarea calculilor de acid uric;
  • diabetul zaharat de tip 2: persoanele cu diabet sunt mai predispuse la formarea calculilor de acid uric.
• anumite medicamente: diureticele, anumite antibiotice sau unele medicamente folosite pentru tratarea migrenelor pot creste riscul de formare a calculilor [1][2].

Simptomele litiazei renale

Simptomele litiazei urinare pot varia in functie de dimensiunea, localizarea si tipul calculului. Un calcul mic poate fi eliminat fara sa provoace simptome notabile, in timp ce un calcul mai mare, care blocheaza fluxul urinar, poate cauza dureri intense.

Colica renala

Acesta este cel mai sever simptom cauzat de calculii renali. Colica renala este o durere acuta, spasmodica, ce apare atunci cand un calcul se deplaseaza prin ureter si blocheaza fluxul de urina.

• localizare: durerea debuteaza, de obicei, in flanc (partea laterala a abdomenului, sub coaste) si iradiaza spre abdomenul inferior, zona inghinala sau organele genitale;
• caracter: durerea este intensa, cu perioade de ameliorare si agravare;
• simptome asociate: greata, varsaturi, transpiratii reci, agitatie si imposibilitatea de a gasi o pozitie confortabila.

Alte simptome

• hematurie (sange in urina): urina poate capata o culoare rozalie, rosie sau maronie din cauza prezentei sangelui. Sangele poate fi vizibil (hematurie macroscopica) sau detectabil doar la microscop (hematurie microscopica);
• disurie (urinare dureroasa): senzatie de arsura sau durere la urinare, similara cu cea cauzata de o infectie urinara;
• urinari frecvente si senzatie de mictiune imperioasa: apare nevoia de a urina des si o senzatie de urgenta;
• durere in spate sau in abdomenul inferior: o durere surda, persistenta, care nu este la fel de intensa ca o colica renala, poate indica prezenta unui calcul care nu blocheaza complet ureterul;
• febra si frisoane: daca apar aceste simptome, ele pot indica o infectie urinara asociata cu obstructia cauzata de calcul, ceea ce reprezinta o urgenta medicala [1][2][5].

Diagnostic si investigatii

Pentru a diagnostica litiaza rinichiului si a ureterului, medicul va efectua o anamneza detaliata, un examen fizic si va recomanda o serie de investigatii:

• analize de urina (sumar de urina si urocultura): acestea pot detecta prezenta sangelui, puroiului, cristalelor sau a altor semne de infectie in urina;
• analize de sange: pot masura nivelul de calciu, acid uric, creatinina (pentru a evalua functia renala) si alte substante relevante;
• imagistica:
  
  • radiografie abdominala simpla: poate detecta calculii radioopaci (cei de calciu, struvit);
  • ecografie renala: o metoda non-invaziva, utila pentru a detecta calculii din rinichi si hidronefroza, dar mai putin eficienta pentru calculii din ureter;
  • tomografie computerizata (CT) fara substanta de contrast: considerata standard pentru detectarea calculilor renali si ureterali, indiferent de compozitia lor. Aceasta investigatie este rapida si ofera detalii precise despre dimensiunea si localizarea calculului.
• analiza calculului eliminat: daca reusesti sa colectezi calculul dupa eliminare, analiza sa in laborator este cruciala pentru a determina compozitia chimica. Aceasta informatie este esentiala pentru a stabili un plan de preventie personalizat [1][2][5].

Optiuni de tratament pentru litiaza renala

Tratamentul litiazei renale se stabileste in functie de dimensiunea, localizarea si tipul calculului, precum si de severitatea simptomelor si implica:

Managementul durerii

Se face prin:

• medicamente pentru litiaza renala: in cazul colicilor renale, medicul poate prescrie medicamente pentru litiaza renala pentru ameliorarea durerii. Acestea includ analgezice puternice (antiinflamatoare nesteroidiene sau opioide) [1][2];
• alfa-blocante: aceste medicamente pot relaxa musculatura neteda din ureter pentru a facilita eliminarea calculilor mici [6].

Eliminarea calculilor

• tratament conservator (pentru calculi mici): multi calculi mici (sub 5-6 mm) pot fi eliminati spontan, cu ajutorul hidratarii intense si al medicamentelor pentru durere. In aceste cazuri, un ceai pentru litiaza renala (de exemplu, ceai de coada calului, de mesteacan, de matase de porumb) poate fi recomandat pentru proprietatile sale diuretice si antiinflamatorii si pentru sustinerea procesului natural de eliminare. La Dr. Max gasesti o varietate larga de ceaiuri pentru aceasta afectiune;
• litotritia extracorporala cu unde de soc: aceasta procedura non-invaziva utilizeaza unde de soc pentru a sparge calculii in fragmente mai mici, care pot fi apoi eliminati mai usor prin urina. Ea este eficienta pentru calculii mici sau medii, localizati in rinichi sau in partea superioara a ureterului;
• ureteroscopie: implica introducerea unui tub subtire, flexibil (ureteroscop) prin uretra si vezica urinara pana in ureter, pentru a vizualiza si a indeparta calculul. Calculul poate fi extras cu ajutorul unui cosulet sau spart cu un laser;
• nefrolitotomia percutanata: aceasta procedura minim invaziva este utilizata pentru calculii mari sau multipli din rinichi. Se face o mica incizie in spate, prin care se introduce un tub pentru a accesa rinichiul si a indeparta sau sparge calculul;
• chirurgia deschisa: rar utilizata astazi, este rezervata cazurilor complexe, care implica calculi foarte mari sau anomalii anatomice [1][2][5].

Prevenirea formarii calculilor renali

Masurile de preventie sunt foarte importante, mai ales daca ai avut deja un episod de litiaza renala. Planul de preventie este personalizat in functie de tipul de calcul identificat si poate implica:

Hidratare adecvata

Aceasta este cea mai importanta masura preventiva. Bea suficiente lichide (in special apa) pentru a mentine urina diluata si pentru a preveni cristalizarea mineralelor. Se recomanda un aport de lichide de cel putin 2-2.5 litri pe zi, pentru a asigura o diureza de 2 litri. Poti monitoriza culoarea urinei – aceasta ar trebui sa fie deschisa, aproape incolora.

Regim alimentar pentru microlitiaza renala si litiaza renala in general

• pentru calculii de calciu:
  
  • modereaza aportul de sare: reducerea sodiului din dieta poate scadea nivelul de calciu eliminat in urina;
  • mentine un aport adecvat de calciu: nu elimina complet calciul din dieta, deoarece acest lucru poate, in mod paradoxal, sa creasca riscul de calculi. Calciul din alimente se leaga de oxalat in intestin, prevenind absorbtia acestuia. Include in dieta produse lactate cu un continut scazut de grasimi;
  • limiteaza alimentele bogate in oxalati: daca ai calculi de oxalat de calciu, redu consumul de spanac, rubarba, ciocolata, nuci sau ceai negru;
  • consuma citrice: citratul din lamaie, portocale si alte citrice poate impiedica formarea calculilor de calciu;
  • mentine o dieta echilibrata: nu aborda un regim restrictiv, ci unul care sa includa diverse alimente in proportii sanatoase.
• pentru calculi de acid uric:
  
  • limiteaza consumul de carne rosie si organe: acestea sunt bogate in purine, care cresc productia de acid uric;
  • evita alcoolul;
  • mentine o hidratare optima;
  • consuma fructe, legume si alimente bio.
• pentru calculi de struvit: preventia se axeaza pe tratarea si prevenirea infectiilor urinare. Un antibiotic pentru litiaza renala poate fi prescris de medic pentru a trata infectia;
• pentru calculii de cistina: se recomanda o hidratare foarte intensa si un regim alimentar cu continut scazut de sodiu si proteine animale, sub supraveghere medicala [1][2][5].

Litiaza renala este o afectiune complexa, dar cu o gestionare adecvata, impactul sau asupra calitatii vietii poate fi minimizat. Nu uita ca rolul medicului este crucial in diagnosticarea corecta si stabilirea unui plan de tratament personalizat. Pentru orice nelamurire sau simptom persistent, nu ezita sa te adresezi unui specialist urolog sau nefrolog!

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute la nivel renal, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! Nu exista suficiente dovezi stiintifice care sa confirme ca suplimentele alimentare sau ceaiurile pot trata cu succes simptomele acestei afectiuni, in absenta medicatiei prescrise de specialist!

Surse de informare:

[1] „Kidney Stones - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/kidney-stones/symptoms-causes/syc-20355755 (accesat în data de 23 Iunie 2025)

‌[2] „Kidney Stones: Causes, Symptoms, Diagnosis & Treatment.” Cleveland Clinic, 8 Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/15604-kidney-stones (accesat în data de 23 Iunie 2025)

[3] Fan, Xiaohong, et al. „Metabolic Differences between Unilateral and Bilateral Renal Stones and Their Association with Markers of Kidney Injury.” The Journal of Urology, vol. 207, no. 1, 25 Aug. 2021, pp. 144–151, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34428923/, https://doi.org/10.1097/ju.0000000000002172 (accesat în data de 23 Iunie 2025)

[4] „Microlithiasis: Signs, Causes, and Treatment.” Medicoverhospitals.in, 2025, www.medicoverhospitals.in/diseases/microlithiasis/ (accesat în data de 23 Iunie 2025)

[5] „Everything You Need to Know about Kidney Stones.”, Healthline Media, 5 Dec. 2018, www.healthline.com/health/kidney-stones (accesat în data de 23 Iunie 2025)

[6] Lipkin, Michael, and Ojas Shah. „The Use of Alpha-Blockers for the Treatment of Nephrolithiasis.” Reviews in Urology, vol. 8, no. Suppl 4, 2025, p. S35, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1765041/ (accesat în data de 23 Iunie 2025)