Boala Hartnup: cauze, simptome, tratament

Definitie si context istoric

Boala Hartnup este o tulburare metabolica ereditara caracterizata printr-un defect in transportul aminoacizilor neutri, in special triptofanul. Aceasta afectiune a fost descrisa pentru prima data in anul 1956 in Marea Britanie, cand un grup de frati a prezentat o combinatie de eruptii cutanate, simptome neurologice si tulburari comportamentale. Numele bolii provine de la familia Hartnup, in care a fost identificata pentru prima data [1].

Este clasificata ca o boala autosomal recesiva, ceea ce inseamna ca este necesara mostenirea genei afectate de la ambii parinti pentru ca boala sa se manifeste. Persoanele purtatoare ale unei singure copii ale genei defecte nu prezinta de obicei simptome. In ciuda raritatii ei, boala este deosebit de relevanta in diagnosticul diferential al afectiunilor similare precum pelagra sau alte forme de aminoacidurie [2].

Denumita si „aminoacidurie neutra”, boala Hartnup afecteaza in special transportul aminoacizilor in intestinul subtire si tubii renali. Din cauza acestui defect, aminoacizii esentiali nu sunt absorbiti in mod eficient din alimente si nici reabsorbiti corespunzator in rinichi, ceea ce duce la pierderi semnificative prin urina [3].

Aceasta lipsa a aminoacizilor neutri, in special triptofanul, are implicatii importante pentru metabolismul vitaminei B3 (niacina), deoarece triptofanul este un precursor al acesteia. Deficienta de niacina poate duce la simptome asemanatoare pelagrei, cum ar fi dermatita, diaree si dementa [4].

Pe parcursul decadelor, progresele in genetica moleculara au permis identificarea genei responsabile, ceea ce a facilitat diagnosticul precis. Cu toate acestea, boala ramane adesea subdiagnosticata, in special in regiunile in care testarea genetica nu este usor accesibila.

Boala Hartnup se manifesta in moduri variate, iar intensitatea simptomelor poate fluctua de-a lungul vietii individului. In multe cazuri, pacientii sunt asimptomatici, iar boala este descoperita intamplator in urma unor analize urinare de rutina.

Cauze si mecanism fiziopatologic

Cauza principala a bolii Hartnup este o mutatie in gena SLC6A19, care codifica un transportor specific pentru aminoacizi neutri, cunoscut sub numele de B^0AT1. Aceasta proteina este esentiala pentru transportul aminoacizilor precum triptofanul, leucina, izoleucina, valina si altii in intestinul subtire si rinichi [4].

In cazul unei mutatii functionale in aceasta gena, proteina transportoare nu functioneaza corect, ceea ce impiedica absorbtia eficienta a acestor aminoacizi din alimente. In plus, aminoacizii care ar trebui sa fie reabsorbiti in rinichi sunt pierduti prin urina, ceea ce duce la o forma specifica de aminoacidurie [4].

Triptofanul este deosebit de important deoarece reprezinta un precursor pentru sinteza serotoninei, melatoninei si niacinei. Cand acest aminoacid nu este disponibil in cantitati suficiente, productia acestor compusi vitali este afectata, contribuind la simptomele neurologice si psihiatrice ale bolii [5].

Pe langa deficitul de niacina, scaderea serotoninei si a melatoninei poate duce la tulburari de somn, anxietate si alte afectiuni psihiatrice. Deficitul cronic de niacina este similar cu cel observat in pelagra, ceea ce explica asemanarile dintre cele doua boli [1].

Deficitul aminoacizilor neutri afecteaza si cresterea si dezvoltarea organismului, mai ales in copilarie. Aminoacizii sunt componente esentiale ale proteinelor, iar lipsa lor poate duce la stagnare in crestere, scaderea masei musculare si scaderea imunitatii [3].

Desi defectul genetic este prezent de la nastere, simptomele nu apar intotdeauna in copilarie. Acestea pot fi declansate mai tarziu in viata, in special in conditii de stres metabolic, malnutritie sau infectii.

Un aspect important este faptul ca boala nu implica afectarea transportului aminoacizilor bazici sau acizi, ci doar a celor neutri, ceea ce ajuta la diferentierea de alte tipuri de aminoacidurii ereditare. Acest detaliu este util in procesul de diagnostic [6].

Simptome si semne clinice

Manifestarile clinice ale bolii Hartnup sunt variate si pot afecta mai multe sisteme ale organismului. Una dintre cele mai frecvente manifestari este dermatita fotosensibila, care apare in special pe zonele expuse la soare: fata, maini, gat si brate. Pielea devine rosie, inflamata si poate prezenta vezicule sau descuamare, semanand cu o arsura solara severa [3].

Pe plan neurologic, pacientii pot experimenta ataxie (tulburari de coordonare), tremor, cefalee sau chiar confuzie. Episoadele neurologice sunt de obicei intermitente si pot fi agravate de stres, alimentatie necorespunzatoare sau infectii. Unii pacienti pot prezenta episoade psihotice sau tulburari de comportament, ceea ce face ca boala sa fie confundata cu afectiuni psihiatrice [4].

Tulburarile gastrointestinale, cum ar fi diareea, durerile abdominale si balonarea, sunt frecvente in perioadele acute ale bolii. Aceste simptome pot contribui la malabsorbtia nutrientilor si, implicit, la agravarea starii generale a pacientului [1].

Unii copii pot prezenta intarzieri in crestere si dezvoltare, iar la adulti pot aparea episoade recurente de slabiciune, oboseala cronica sau tulburari de concentrare. Lipsa triptofanului si a produsilor sai poate duce la simptome psihice precum iritabilitate, depresie sau tulburari de somn [6].

Intensitatea simptomelor poate varia considerabil. Unii pacienti raman asimptomatici pe toata durata vietii, in timp ce altii au episoade acute recurente. Aceasta variabilitate face ca diagnosticul sa fie dificil si adesea intarziat [3].

Un element important este sezonalitatea simptomelor cutanate, care apar mai frecvent vara, din cauza expunerii la radiatiile UV. Acest tipar poate fi un indiciu valoros pentru medici in procesul de diagnostic [4].

Simptomele dispar, de obicei, in perioadele dintre crize, mai ales daca pacientul are o dieta echilibrata si urmeaza un tratament corespunzator cu niacina.

Diagnostic

Diagnosticul bolii Hartnup presupune o combinatie de suspiciune clinica si investigatii de laborator. Primul pas este identificarea simptomelor sugestive: dermatita fotosensibila, simptome neurologice si tulburari gastrointestinale, in special la copii si adolescenti [6].

Analizele de urina joaca un rol esential. Se identifica o crestere semnificativa a aminoacizilor neutri (cum ar fi triptofanul, alanina, leucina, izoleucina) fara o crestere a aminoacizilor acizi sau bazici. Aceasta particularitate este denumita aminoacidurie neutra si este semnatura biochimica a bolii Hartnup [3].

Analizele de sange pot arata un nivel scazut de niacina si de triptofan. In cazuri avansate, se pot observa si semne de malnutritie sau dezechilibre electrolitice datorate pierderilor intestinale si renale [4].

Testarea genetica este metoda de confirmare a diagnosticului si presupune identificarea mutatiei in gena SLC6A19. Aceasta investigatie este recomandata mai ales in familiile in care mai multe persoane sunt afectate sau daca se doreste consiliere genetica prenatala [5].

Diagnosticarea diferentiala se face cu pelagra (deficienta primara de niacina), sindromul carcinoid (care consuma triptofanul pentru a produce serotonina in exces) si alte forme de aminoacidurie [2].

Un istoric familial pozitiv, in combinatie cu testele biochimice si genetice, ajuta la stabilirea unui diagnostic clar si la instituirea unui plan terapeutic adecvat.

In unele cazuri, pot fi necesare evaluari neurologice, psihologice sau dermatologice pentru a evalua impactul bolii asupra diverselor sisteme si pentru a exclude alte afectiuni.

Tratament

Tratamentul bolii Hartnup este in general simplu si eficient, mai ales daca este instituit precoce. Elementul central este suplimentarea cu niacina sau nicotinamida, care compenseaza deficitul rezultat din lipsa triptofanului. Aceasta suplimentare amelioreaza rapid simptomele si previne recurentele [1].

In plus, pacientii trebuie sa adopte o dieta bogata in proteine, care sa asigure un aport adecvat de aminoacizi esentiali. Evitarea dietei vegetariene stricte sau a regimurilor hipocalorice este esentiala pentru prevenirea dezechilibrelor.

Evitarea expunerii prelungite la soare este importanta pentru prevenirea eruptiilor cutanate. Se recomanda folosirea cremelor de protectie solara si purtarea hainelor care acopera pielea in sezonul cald.

In cazul in care apar manifestari neurologice sau psihiatrice, poate fi necesara interventia unui neurolog sau psihiatru, pentru a gestiona simptomele acute. In majoritatea cazurilor, acestea dispar odata cu corectarea deficitului de niacina [5].

Terapia de sustinere include si monitorizarea regulata a parametrilor nutritionali si renali. In cazul copiilor, se recomanda si urmarirea dezvoltarii staturo-ponderale [4].

Educarea pacientului si a familiei este esentiala pentru prevenirea episoadelor recurente. Sprijinul psihologic si consilierea genetica pot fi utile, mai ales in cazul familiilor afectate.

In formele usoare, tratamentul poate fi limitat la suplimentarea intermitenta si o dieta echilibrata, in timp ce formele severe pot necesita terapie continua si urmarire periodica [3].

Boala Hartnup este o afectiune genetica rara, dar tratabila, care afecteaza transportul aminoacizilor neutri si duce la manifestari cutanate, neurologice si digestive. Cu un diagnostic precoce si o abordare terapeutica adecvata, majoritatea pacientilor pot avea o viata normala. Suplimentarea cu niacina si o dieta echilibrata sunt esentiale in prevenirea complicatiilor. Este important ca medicii sa includa aceasta boala in diagnosticul diferential al pelagrei sau al tulburarilor neurologice de cauza necunoscuta, mai ales in randul copiilor si adolescentilor.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

Surse: