Anosmia: cauze, manifestari si optiuni de tratament

Ce este anosmia?

Ceea ce din punct de vedere medical are termenul de anosmie se refera la lipsa mirosului. Printre cauzele frecvente care pot irita mucoasa nazala se afla alergiile sau raceala, iar in unele cazuri apare anosmia temporara. [1]

Exista si alte afectiuni care afecteaza creierul sau nervii, precum tumorile cerebrale sau traumatismele craniene, ce pot duce la anosmie permanenta. [1] In unele cazuri, pierderea mirosului poate aparea si la persoanele de varsta a treia. Cu toate ca anosmia nu este, de regula, o afectiune grava, este posibil sa aiba impact negativ asupra calitatii vietii pacientului.

Persoanele care sufera de anosmie nu pot savura pe deplin mancarurile si si-ar putea pierde interesul in privinta alimentatiei, motiv pentru care sunt predispuse la tulburari de greutate sau chiar malnutritie, intrucat isi pot pierde apetitul. [1] 

De asemenea, se pot confrunta si cu stari depresive, deoarece nu se pot bucura de mirosul mancarurilor preferate, de diferite miresme imbietoare din natura sau de parfumuri care le plac.

Cauze ale anosmiei

Pierderea mirosului la raceala este ceva comun, dar sunt si alte cauze ce pot determina aparitia anosmiei. In principal, are loc pe fondul unei inflamatii sau al unui blocaj nazal. In unele situatii de anosmie, cauza este reprezentata de afectarea sistemul care transmite semnalele nervoase de la nas la creier. [1] Iata care sunt cauzele principale ce pot duce la anosmie:

Iritatie a membranelor mucoasei de la nivelul nasului

ceasta poate duce la infectii ale sinusurilor, raceala comuna, gripa, alergii (rinita alergica), fumatul, congestie nazala cronica (nas infundat) ce nu este relationata cu alergiile (rininta non-alergica).

Blocaje ale cailor nazale

Acestea se pot forma din cauza unor tumori, polipi nazali, oase deformate localizate in interiorul nasului sau deviatie de sept.

Leziuni cerebrale sau neuronale

Acestea pot aparea in cazul unor afectiuni ca: boala Alzheimer, boala Huntington, tumori cerebrale, probleme hormonale, tiroida subactiva, scleroza multipla, boala Parkinson, diabet zaharat, schizofrenie, epilepsie, hipotiroidism.

Alte cauze ale absentei mirosului sunt: 

• dezechilibre hormonale;
• unele medicamente, precum cele antibiotice si antihipertensive;
• alcoolism;
• accident vascular cerebral (AVC);
• arsuri in zona cailor nazale;
• radioterapie;
• traumatisme cranio-cerebrale;
• interventii chirurgicale la nivelul creierului;
• malnutritie.

In cazuri rare, unele persoane se nasc fara simtul olfactiv, din cauza unei afectiuni genetice numita anosmie congenitala. [1]

Factori de risc pentru anosmie

Caile nazale contin receptori care transporta la creier informatii de la nervii care se afla in nas. Atunci cand se produce o leziune a nervilor din nas, are loc si alterarea mirosului sau disparitia acestuia. Asadar, unele persoane au risc mai ridicat de anosmie:

• cele care se confrunta cu tulburari de natura hormonala;
• cele de varsta a treia;
• persoanele care intra in contact cu substante chimice;
• persoanele care urmeaza tratament pe baza de antibiotice sau antihipertensive;
• cele care se expun frecvent la radiatii sau care fac chimioterapie;
• consumatorii de bauturi alcoolice;
• fumatorii.

Manifestari

Pierderea mirosului poate avea un impact semnificativ asupra vietii de zi cu zi. Nu afecteaza doar capacitatea de a detecta aromele si mirosurile placute, ci influenteaza si perceptia gustului, ceea ce poate reduce apetitul si satisfactia in alimentatie. In plus, anosmia creste riscul de accidente casnice, deoarece persoanele afectate pot sa nu simta fum, gaze sau alte mirosuri periculoase. Aceasta afectiune poate genera, de asemenea, stres emotional si anxietate, mai ales atunci cand simptomele sunt persistente sau apar brusc.

Pierderea totala a mirosului

Anosmia totala presupune absenta completa a capacitatii de a percepe mirosurile. Persoanele afectate nu pot detecta aromele alimentelor, mirosurile ambientale sau semnalele olfactive importante, cum ar fi fumul sau scurgerile de gaze. Aceasta pierdere poate afecta apetitul si nutritia, ducand la scaderea placerii in consumul de mancare. De asemenea, exista un risc crescut de accidente domestice si expunere la substante toxice, deoarece semnalele olfactive de avertizare sunt inexistente. In plus, pierderea totala a mirosului poate genera frustrari emotionale si anxietate.

Pierderea partiala a mirosului (hiposmie)

Hiposmia se refera la reducerea sensibilitatii la mirosuri, astfel incat aromele sunt percepute mai slab sau cu dificultate. Aceasta poate face ca alimentele sa para mai fade, afectand aprecierea gustului si placerea de a manca. Hiposmia poate, de asemenea, sa limiteze detectarea unor mirosuri importante in mediu, desi riscurile nu sunt la fel de mari ca in cazul anosmiei totale. Calitatea vietii poate fi influentata prin scaderea satisfactiei senzoriale si prin adaptarea la pierderea subtila a informatiilor olfactive.

Distorsii olfactive (parosmie)

Parosmia reprezinta perceptia gresita sau distorsionata a mirosurilor. Persoanele afectate pot simti mirosuri neplacute sau alterate chiar si in prezenta unor surse familiare, cum ar fi mancarea sau parfumurile. Aceasta afectiune poate avea un impact emotional semnificativ, provocand disconfort, greata sau anxietate. In unele cazuri, parosmia poate interfera cu alimentatia si interactiunile sociale, deoarece mirosurile normale sunt percepute ca neplacute sau deranjante.

Complicatii

Acestea apar din cauza faptului ca pacientii isi pierd interesul pentru mancare, ceea ce duce la malnutritie si pierdere in greutate. [1] 

Persoanele care au fost diagnosticate cu anosmie trebuie sa aiba in locuinta detectoare de fum si sa acorde atentie maxima modului in care folosesc gazele naturale atunci cand gatesc, deoarece vor avea dificultati in a observa scurgerile de gaze si alimentele alterate. 

Important de retinut! Exista unele manifestari asociate cu anosmia ce reprezinta o urgenta medicala. Atunci cand anosmia este insotita de unul sau mai multe dintre simptomele pe care le enumeram in cele ce urmeaza, este cazul sa iei de urgenta legatura cu un medic, intrucat pot semnala afectiuni cu un grad inalt de gravitate:

• prezenta halucinatiilor si confuzie;
• schimbari ale starii de constienta, lesin;
• dureri de cap, tulburari de vorbire, letargie;
• dureri oculare, pierderea vederii;
• paralizie.

Stabilirea diagnosticului de anosmie

Anosmia este dificil de diagnosticat. Medicul iti va adresa intrebari despre simptomele cu care te confrunti in prezent, iti va examina amanuntit nasul si caile nazale, se va interesa despre bolile din istoricul familial. Specialistul te va intreba si cu privire la momentul declansarii acestei probleme, daca toate tipurile de mirosuri sunt afectate sau doar unele, daca simti ca mancarea are sau nu gust. 

In functie de raspunsurile tale, medicul iti poate recomanda unul sau mai multe teste:

• CT (tomografie computerizata);
• RMN (imagistica prin rezonanta magnetica);
• Radiografie;
• Endoscopie nazala.

Cu cat este identificata mai repede cauza anosmiei, cu atat cresc sansele ca mirosul sa reapara, in urma tratamentului corespunzator. De aceea, este foarte important ca atunci cand te-ai confruntat cu raceala sau gripa ori cu un episod de alergii si te-ai recuperat, dar mirosul este in continuare absent, sa mergi la medic pentru o evaluare detaliata. In acest mod se pot exclude alte afectiuni, dintre care unele sunt grave, sau pot fi identificate in stadiul timpuriu, ceea ce cresc sansele de recuperare.

Tratament pentru anosmie

Daca suferi de anosmie, tratamentul se acorda in functie de cauza. Atunci cand pierderea mirosului are loc pe fondul unei raceli, a unei alergii sau infectii sinuzale, de regula trece de la sine in decursul a cateva zile. Trebuie sa consulti medicul daca simptomele specifice racelii sau alergiei au incetat, iar mirosul nu ti-a revenit. 

Tratamentul pe care medicul il recomanda atunci cand anosmia apare din cauza unei iritatii nazale poate consta in:

• decongestionante nazale;
• antihistaminice; 
• spray-uri nazale pe baza de steroizi;
• antibiotice, in cazul infectiilor bacteriene;
• reducerea iritantilor nazali si a factorilor alergeni;
• stoparea fumatului.

Atunci cand pierderea mirosului este provocata de obstructia nazala, se inlatura factorul blocant. Acest fapt poate implica inlaturarea pe cale chirurgicala a polipilor nazali, a remedierii deviatiei de sept sau drenarea sinusurilor. Persoanele in varsta sunt mai predispuse la a isi pierde permanent simtul olfactiv. In cazul celor care au anosmie congenitala, deocamdata nu exista tratament. [1]

Terapie olfactiva

Terapia olfactiva presupune antrenarea regulata a simtului olfactiv prin expunerea la anumite mirosuri standardizate, cum ar fi levantica, lamaie, trandafir sau eucalipt. Exercitiile trebuie efectuate zilnic, timp de cateva saptamani sau luni, pentru a stimula regenerarea receptorilor si conexiunilor nervoase. Studiile au demonstrat ca aceasta metoda poate imbunatati capacitatea de a detecta mirosurile in special in cazurile de anosmie post-virala sau hiposmie usoara, fiind o metoda sigura si non-invaziva.

Tratament medicamentos pentru cauze specifice

In anumite situatii, medicul poate recomanda medicamente pentru tratarea cauzelor subiacente, cum ar fi infectiile sau bolile neurologice asociate. De exemplu, suplimentele de vitamina A sau corticosteroizii sistemici pot fi indicate pentru afectiuni inflamatorii severe. In cazul afectarii cauzate de boli neurologice, tratamentul este mai mult de suport si monitorizare, iar terapiile medicamentoase vizeaza reducerea simptomelor si prevenirea complicatiilor.

Gestionarea pierderii permanente a mirosului

Pentru pacientii care nu isi recupereaza simtul olfactiv, gestionarea pierderii permanente este esentiala pentru siguranta si calitatea vietii. Aceasta include utilizarea detectoarelor de fum si gaze, adaptarea alimentatiei pentru a compensa lipsa aromelor, si monitorizarea atenta a mediului inconjurator. De asemenea, sprijinul psihologic poate fi util, deoarece pierderea mirosului poate provoca stres emotional, anxietate sau scaderea satisfactiei in viata de zi cu zi.

Masuri de prevenire

Intrucat anosmia este un simptom al multor afectiuni, nu poate fi intotdeauna prevenita, dar poti face unele lucruri pentru a reduce riscul aparitiei sale:

• Evita fumatul!
• Evita factorii chimici si mediile toxice!
• Poarta echipamente de protectie cand practici sporturi, pentru a reduce traumatismele craniene ce pot cauza anosmia! [2]

Acest articol are rol strict informativ si nu inlocuieste un diagnostic avizat. Daca ai simptome ce pot fi asociate cu anosmia, mergi la un consult medical! Numai un specialist este in masura sa iti ofere tratament adecvat, in functie de caracteristicile organismului tau.

Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Intrebari frecvente despre anosmie

Acest articol a fost realizat in baza informatiilor preluate din urmatoarele surse:

1. Cafasso, Jacquelyn. What Is Anosmia? Healthline, Healthline Media, 30 Aug. 2019, www.healthline.com/health/anosmia, accesat la 12 octombrie 2022;
2. Anosmia (Lost Sense of Smell): Definition, Causes, Symptoms. Cleveland Clinic, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21859-anosmia-loss-of-sense-of-smell#symptoms-and-causes, accesat la 12 octombrie 2022.