Otoscleroza: cauze, simptome, tratament

Ce este otoscleroza si pe cine afecteaza? 

Otoscleroza este o boala degenerativa ce afecteaza oasele minuscule din urechea interna, provocand pierderea progresiva a auzului. Afectiunea este caracterizata printr-o formare anormala de os, fapt ce impiedica miscarea ciocanului, nicovalei si scaritei si duce, in consecinta, la pierderea auzului.

Aceasta afectiune poate aparea la orice varsta, insa este cel mai frecvent diagnosticata la adultii tineri, intre 20 si 40 de ani. Femeile sunt de doua ori mai predispuse sa dezvolte otoscleroza decat barbatii. Desi cauzele exacte nu sunt deplin cunoscute, exista o predispozitie genetica puternica. Aproximativ 50% dintre persoanele cu otoscleroza au un istoric familial al bolii [1]. 

Otoscleroza afecteaza aproximativ 0,3% - 0,4% din populatia generala, fiind o cauza principala de pierdere a auzului in randul adultilor tineri si de varsta mijlocie, in special in randul femeilor. In ciuda acestei incidente relativ mici, impactul pe termen lung al afectiunii poate fi semnificativ intrucat poate duce la deteriorarea auzului. In absenta unui tratament adecvat, otoscleroza poate progresa si poate duce la pierderea totala a auzului. Desi otoscleroza este adesea bilaterala (afecteaza ambele urechi), o ureche poate fi afectata mai grav decat cealalta [2].

Cauzele otosclerozei

Otoscleroza este o boala care isi gaseste cel mai adesea originea in factori genetici. Chiar daca nu exista o singura gena responsabila pentru aceasta afectiune, predispozitia genetica pare a fi un factor determinant. Conform unor studii, aproximativ 50% din cazurile de otoscleroza pot fi legate de o istorie familiala a acestei boli, ceea ce sugereaza transmiterea ereditara a acesteia [3].

Un alt factor important in dezvoltarea otosclerozei este legat de modificarile hormonale, in special cele survenite in timpul sarcinii. Multe femei pot observa o accelerare a procesului de otoscleroza in timpul sarcinii, observatie care a dus la ipoteza ca hormonii pot avea un rol semnificativ in dezvoltarea acestei boli [1]. 

Unele studii sugereaza ca otoscleroza ar putea fi, de asemenea, legata de un raspuns imun anormal, care ar putea duce la inflamatie si formarea de tesut osos anormal in urechea interna. Cu toate acestea, mecanismul exact prin care raspunsul imun ar putea contribui la dezvoltarea otosclerozei ramane inca neclar [4].

In plus, exista ipoteza ca otoscleroza ar putea fi declansata de infectii virale. Desi acest lucru nu a fost inca dovedit definitiv, virusul rujeolei este adesea mentionat ca un posibil factor declansator [2].

Simptomele otosclerozei

Simptomul cel mai intalnit al otosclerozei este pierderea treptata a auzului. Este important de subliniat faptul ca acest proces nu este brusc, ci se instaureaza lent, de multe ori incepand cu o singura ureche si progresand apoi la ambele. Aceasta pierdere de auz se datoreaza ingrosarii osului stapedian (scarita) - cel mai mic os din corp, situat in urechea interna - care isi pierde capacitatea de a vibra normal, interferand astfel cu transmiterea sunetelor la urechea interna [1]. 

Un alt simptom frecvent este tinitusul - o senzatie de zgomot sau suierat continuu in ureche. Acest simptom poate fi mai pronuntat in perioadele de liniste si poate deveni destul de deranjant pentru pacient. De mentionat ca intensitatea si caracteristicile acestui zgomot pot varia de la un pacient la altul [3].

De asemenea, unii pacienti pot raporta o senzatie de sunete infundate sau distorsionate. Astfel, muzica sau vocile pot parea anormale, iar acest lucru poate fi deosebit de evident in cazul unor sunete de frecventa inalta. Acest simptom este cauzat tot de incapacitatea osului stapedian de a vibra corespunzator, ceea ce duce la o transmitere incorecta a sunetelor la urechea interna [4]. 

Un simptom mai rar, dar care poate aparea in otoscleroza, este vertijul sau senzatia de dezorientare si instabilitate. Aceasta poate fi cauzata de perturbarile aduse de osul stapedian afectat asupra structurilor urechii interne care controleaza echilibrul.

Diagnosticarea otosclerozei

Diagnosticarea otosclerozei incepe de obicei cu o consultatie la medicul ORL, care va efectua un examen clinic al urechii. Acest examen poate include o inspectie vizuala a urechii si o evaluare a simptomelor pacientului, inclusiv a istoricului de pierdere a auzului. Diagnosticul otosclerozei poate fi confirmat prin teste auditive precum audiometria si impedantometria [1]. 

Audiometria este o metoda esentiala de diagnostic, care masoara capacitatea unei persoane de a auzi sunete la diferite volume si tonuri. Testul poate arata daca pacientul are probleme cu auzul si daca acestea sunt legate de otoscleroza. In plus, masurarea impedantei evalueaza functia timpanului si a osiculelor din urechea medie. Aceasta poate ajuta la identificarea otosclerozei si la determinarea gradului de pierdere a auzului [3].

Desi nu sunt intotdeauna necesare, teste de imagistica precum tomografia computerizata sau rezonanta magnetica pot fi folosite pentru a confirma diagnosticul de otoscleroza. Acest lucru poate fi deosebit de util in cazurile complicate, pentru a vedea daca exista alte cauze ale pierderii auzului sau pentru a evalua extinderea otosclerozei.

Tratamentul otosclerozei

Tratamentul otosclerozei poate varia in functie de severitatea simptomelor si de starea generala de sanatate a pacientului. Exista mai multe optiuni de tratament disponibile, inclusiv medicamente, terapia cu fluor, dispozitive auditive si o interventie chirurgicala numita stapedectomie.

Medicamentele pot fi folosite pentru a incetini progresia bolii. Terapia cu fluor a fost, de asemenea, utilizata pentru a incetini dezvoltarea otosclerozei, desi eficacitatea sa este inca discutata. Dispozitivele auditive pot fi utile pentru a amplifica sunetele si a imbunatati auzul, in timp ce stapedectomia, o interventie chirurgicala care implica inlocuirea unui os mic din urechea interna, poate imbunatati semnificativ auzul [2].

Cu toate acestea, fiecare forma de tratament vine cu propriile riscuri. Chirurgia, de exemplu, are un succes semnificativ in imbunatatirea simptomelor, dar exista riscul hipoacuziei dupa operatie. Asadar, este esential ca pacientul sa fie bine informat despre posibilele rezultate si riscuri asociate.

Decizia de tratament poate depinde de mai multi factori, inclusiv severitatea simptomelor, varsta pacientului, starea generala de sanatate si preferintele personale. Un pacient mai tanar cu simptome severe, de exemplu, poate opta pentru o interventie chirurgicala, in timp ce un pacient mai in varsta cu simptome mai blande poate prefera sa utilizeze un dispozitiv auditiv [4].

In ceea ce priveste managementul pe termen lung al otosclerozei, acesta poate include adaptarea la pierderea auzului, folosirea ajutoarelor de auz si monitorizarea regulata a starii de sanatate. Deoarece otoscleroza poate progresa in timp, este important ca pacientii sa efectueze controale medicale regulate si sa comunice orice modificari ale simptomelor lor medicului lor. 

Otoscleroza este o problema auditiva care poate afecta calitatea vietii, dar care poate fi diagnosticata si tratata eficient daca ii sunt cunoscute simptomele si cauzele. Daca exista, in cazul tau, motive de ingrijorare, nu ezita sa contactezi medicul pentru mai multe informatii si pentru recomandari personalizate!

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: