Hiperuricemia: Cauze, manifestari si optiuni de tratament

14. 7. 2022 · Farmacistul Dr.Max · 7 minute de citit

Hiperuricemia

iperuricemia este asociata frecvent cu guta si creste riscul aparitiei unor afectiuni precum litiaza renala (pietre la rinichi), sindromul metabolic, diabetul zaharat, bolile cardiovasculare si bolile renale cronice.[1] In acest articol vei afla ce inseamna hiperuricemie, de ce apare si cand devine o problema, precum si cum se poate trata.

Ce este hiperuricemia?

Hiperuricemia reprezinta cresterea valorilor acidului uric din sange. Ce este acidul uric? Este produsul final al metabolismului purinelor, substante chimice care se gasesc in anumite alimente si bauturi alcoolice. Mare parte a acestuia este filtrat in rinichi si eliminat in urina. Uneori insa corpul nostru il produce in exces sau nu reuseste sa elimine o cantitate suficienta. Valorile normale ale acidului uric variaza intre 2,5 mg/dl si 7 mg/dl pentru barbati, respectiv 1,5 mg/dl si 6 mg/dl pentru femei. Atunci cand depaseste aceste valori, vorbim despre hiperuricemie.[4][1][6]

Clasificarea hiperuricemiei

In functie de prezenta sau absenta simptomelor, hiperuricemia poate fi clasificata in: 

  • Simptomatica - cand este insotita de simptome specifice anumitor afectiuni precum guta sau urolitiaza;
  • Asimptomatica - cand cresterea valorilor acidului uric nu provoaca niciun simptom.[5]

In functie de cauzele sale, se disting 2 tipuri principale de hiperuricemie: 

  • Primara sau idiopatica - nu se cunosc cauzele productiei in exces si/sau a diminuarii capacitatii de eliminare a acestuia; 
  • Secundara - probleme precum cele descrise mai sus sunt cauzate de anumite afectiuni, regimul alimentar, anumite medicamente sau substante toxice.[3] 

Cauze

Cauzele hiperuricemiei


Dupa cum am vazut deja, exista mai multe posibile cauze ale hiperuricemiei. Productia in exces de acid uric poate fi consecinta: 

  • Unei diete bogate in purine - printre alimentele bogate in purina se numara carnea rosie si organele, fructele de mare, vanatul si berea; 
  • Unei erori a metabolismului purinelor; 
  • Distrugerii celulelor organismului din cauza anumitor afectiuni (ex: boli limfoproliferative, tulburari mieloproliferative, policitemie vera, boala Paget, psoriazis, liza tumorala, rabdomioliza etc.)

Diminuarea capacitatii de a excreta acidul uric poate avea drept cauze: 

  • Boli renale acute sau cronice; 
  • Anumite medicamente; 
  • Consumul de alcool; 
  • Unele afectiuni (ex: hiperparatiroidismul, hipotiroidismul, sindromul Bartter, sindromul Down, sarcoidoza).[1][2]

Au fost identificati si anumiti factori de risc pentru hiperuricemie: 

  • Sexul - este mai comuna in randul barbatilor; 
  • Varsta - riscul creste odata cu varsta; 
  • Expunerea la plumb sau pesticide; 
  • Tensiunea arteriala crescuta; 
  • Consumul in exces de alcool; 
  • Cresterea nivelului de glucoza din sange; 
  • Obezitatea; 
  • Activitatea fizica intensa.[6]

Simptome

Doar o treime dintre persoanele care au hiperuricemie prezinta simptome. Acestea apar atunci cand, in timp, nivelul marit de acid uric duce la aparitia anumitor afectiuni: 

  • Guta - este o forma de artrita ce afecteaza aproximativ 20% dintre persoanele cu hiperuricemie si este asociata cu simptome precum durerile articulare severe, rigiditate articulara, inrosirea si umflarea zonei afectate; se manifesta cel mai adesea la nivelul degetului mare de la picior, al gleznelor si al genunchilor; 
  • Tofi gutosi - daca hiperuricemia persista mai multi ani, se pot forma aglomerari de cristalele de acid uric denumite tofi gutosi, un fel de noduli localizati la nivelul articulatiilor sau urechilor; pe langa faptul ca vor inrautati durerile articulare, este posibil ca, in timp, sa duca la deteriorarea articulatiilor si la compresia nervilor; sunt vizibili cu ochiul liber si pot produce deformare articulara;  
  • Pietrele la rinichi - nivelurile ridicate de acid uric pot duce la aparitia pietrelor la rinichi; in acest caz, vei avea simptome precum: dureri lombare, in zona abdominala sau inghinala, greata si tulburari urinare (ex: nevoie frecventa de a urina, durere la urinare; sange in urina; urina urat mirositoare); in cazul in care apare si o infectie urinara, vei mai experimenta frisoane si febra;

Majoritatea pacientilor cu hiperuricemie asimptomatica nu dezvoltă niciodata guta sau pietre la rinichi.[6]

Diagnostic

Diagnosticarea hiperuricemiei

De obicei, teste pentru hiperuricemie se efectueaza doar atunci cand deja exista semne si simptome specifice gutei sau pietrelor la rinichi, depistate in urma examenului fizic. Acestea pot consta in analize de sange (ex: hemoleucograma completa, profil lipidic) si de urina (din urina colectata timp de 24h); se mai poate efectua si o ecografie renala. In acest fel, se pot stabili nu doar valorile acidului uric, ci si posibilele cauze ale cresterii acestora.[2] Astfel de teste pot fi repetate si dupa ce ti s-a recomandat sa eviti consumul de alimente bogate in purine pentru o anumita perioada de timp. 

Uneori, se mai efectueaza si o artrocenteza sau o punctie articulara, ce presupune prelevarea unei cantitati mici de lichid dintr-o articulatie umflata; prezenta cristalelor de acid uric in acest lichid articular indica guta.[6]

Optiuni de tratament

Tratamentul hiperuricemiei se stabileste in functia de cauza identificata si doar atunci cand exista simptome. De exemplu, daca ai guta, ti se vor prescrie antiinflamatoare nesteroidiene si alte medicamente care ajuta la reducerea nivelului de acid uric; in cazul in care exista si tofi gutosi, poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru eliminarea acestora.

Daca ai fost diagnosticat cu litiaza renala sau pietre la rinichi, tratamentul poate varia in functie de dimensiunea acestora. Daca sunt mai mici de 5 mm, ai putea fi sfatuit sa bei multa apa si sa iei analgezice  pana le vei elimina. Daca pietrele au peste 5 mm, iti vor fi prescrise anumite medicamente ce pot ajuta la eliminarea acestora sau proceduri ce le pot sparge in bucati mai mici. Atunci cand dimensiunea lor depaseste 10 mm, poate fi necesara o interventie chirurgicala. Atentie! Nu incerca sa apelezi la diverse leacuri babesti sau alte metode de tratament fara a cere mai intai sfatul unui medic. 

Dupa cum am mentionat mai sus, acidul uric este rezultatul metabolizarii purinelor, iar acestea sunt prezente si in anumite alimente, pe care indicat sa le eviti atunci cand ai hiperuricemie: 

  • Carnea rosie; 
  • Alimentele si bauturile foarte dulci, in special pe cele care contin sirop de porumb bogat in fructoza;
  • Ficatul; 
  • Fructele de mare; 
  • Specii de peste precum tonul, codul, heringul sau eglefinul; 
  • Ovazul; 
  • Spanacul; 
  • Mazarea; 
  • Ciupercile; 
  • Fasolea; 
  • Lintea; 
  • Berea si alte bauturi alcoolice; 
  • Germenii de grau si tarate. 

Alaturi de reducerea consumului de alimente bogate in purine, ai mai putea fi sfatuit sa bei cat mai multe lichide, in special apa. Medicul tau iti poate spune cata apa ar trebui sa bei in fiecare zi; de obicei, se recomanda consumul a 8 pahare pe zi. Continua sa faci miscare in mod regulat si sa incerci sa mentii o greutate sanatoasa. 

Pe langa faptul ca poate ajuta la scaderea nivelului de acid uric din organism, atunci cand hiperuricemia este asociata cu guta, schimbarea regimului alimentar poate contribui la reducerea riscului producerii unui atac si la incetinirea deteriorarii articulatiilor. 

Nu uita insa sa-ti consulti medicul inainte de a decide sa faci schimbari in alimentatie; de asemenea, tine cont de faptul ca o anumita dieta pentru hiperuricemie nu poate inlocui tratamentul recomandat de medicul tau.[6]

Aproximativ 1 din 5 persoane va avea hiperuricemie la un moment dat in cursul vietii.[2] Prezenta in exces de acid uric in organism nu provoaca intotdeauna simptome. Este insa asociata cu aparitia anumitor probleme de sanatate pe care nu le putem neglija: guta, litiaza renala, diabetul, sindromul metabolic si hipertensiunea arteriala. Daca in urma analizelor de laborator s-a stabilit ca si tu te numeri printre persoanele cu hiperuricemie, este important sa te adresezi cat mai repede unui specialist, pentru a putea beneficia de tratamentul potrivit.  

Surse de referinta: 

  1. George, Christina, and David A Minter. “Hyperuricemia.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 20 July 2021, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459218/. Accessed 29 June 2022.
  2. “What Is Hyperuricemia?” WebMD, WebMD, 3 June 2021, www.webmd.com/kidney-stones/what-is-hyperuricemia. Accessed 29 June 2022.
  3. Singh V, et al. “Approach to a Case of Hyperuricemia.” Indian Journal of Aerospace Medicine, vol. 54, no. 1, 29 June 2010, pp. 40–46, indjaerospacemed.com/approach-to-a-case-of-hyperuricemia/. Accessed 29 June 2022.
  4. Sissons, Claire. “What Are the Effects of High and Low Uric Acid Levels?” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 22 Oct. 2021, www.medicalnewstoday.com/articles/uric-acid-level#uric-acid-levels. Accessed 29 June 2022.
  5. Skoczyńska, Marta, et al. “Pathophysiology of Hyperuricemia and Its Clinical Significance – a Narrative Review.” Reumatologia/Rheumatology, vol. 58, no. 5, 2020, pp. 312–323, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7667948/, 10.5114/reum.2020.100140. Accessed 29 June 2022.
  6. Susan York Morris. “Hyperuricemia: Symptoms, Treatment, and More.” Healthline, Healthline Media, 25 Jan. 2017, www.healthline.com/health/hyperuricemia. Accessed 29 June 2022.