Siringomielie: cauze, simptome, tratament

Siringomielia este o afectiune rara, dar complexa, de obicei cu progresie lenta si simptomatologie variata, care poate afecta calitatea vietii si, in unele cazuri, va duce dezvoltarea unor complicatii grave.[1][4] In acest articol iti vom spune care sunt cauzele si simptomele asociate acestei afectiuni, precum si ce optiuni de tratament exista. 

Ce este siringomielia 

Siringomielia este o afectiune neurologica progresiva, caracterizata prin formarea unei cavitati sau a unui chist plin cu lichid in maduva spinarii, cel mai adesea in portiunile superioare ale acesteia (siringomielie cervicala, respectiv siringomielie toracala). In timp, acest chist se poate mari si alungi, ducand la compresia si lezarea fibrelor nervoase si la aparitia unor simptome ce, dupa cum vom vedea mai jos, pot varia de la o persoana la alta.[2][3]

Dezvoltarea unui astfel de chist este rezultatul acumularii de lichid cefalorahidian (acel lichid care inconjoara si protejeaza creierul si maduva spinarii) in maduva spinarii, de obicei ca urmare a perturbarii circulatiei normale a acestuia.[2] 

Datele privind prevalenta siringomieliei sunt limitate. Totusi, se estimeaza ca ea ar afecta aproximativ 8 din 100.000 de persoane. In majoritatea cazurilor, este vorba de persoane cu varsta cuprinsa intre 20 si 50 de ani, dar poate afecta si copiii sau persoanele mai in varsta.[4]

Cauzele siringomieliei

Siringomielia poate avea multiple cauze, dar, cel mai adesea, este asociata cu malformatia Chiari, o anomalie ce implica hernierea sau deplasarea tesutului cerebral in canalul spinal, ducand la obstructionarea circulatiei lichidului cefalorahidian. 

Lista posibilelor cauze mai include: 

• leziunile maduvei spinarii (siringomielia post-traumatica); 
• mielomeningocelul (o forma foarte severa de spina bifida); 
• meningita (inflamatia meningelui) 
• arahnoidita (inflamatia membranei arahnoide); 
• tumorile maduvei spinarii.[2]

In unele cazuri, siringomielia se dezvolta fara vreo cauza identificabila. Vorbim atunci despre siringomielia idiopatica.[4] 

Simptomele siringomieliei

Simptomele siringomieliei pot varia de la o persoana la alta, in functie de zona maduvei spinarii afectata, de cat de mare este acea cavitate plina cu lichid si de cat de mult s-a alungit. Printre cele mai frecvent mentionate se numara: 

• durere; 
• slabiciune si atrofie musculara la nivelul bratelor si/sau picioarelor; 
• rigiditate la nivelul spatelui, umerilor, gatului si membrelor inferioare si superioare; 
• dureri de cap; 
• pierderea sensibilitatii la durere, caldura sau frig (in special la nivelul mainilor); 
• amorteala sau furnicaturi; 
• probleme cu echilibrul si dificultati de mers; 
• pierderea controlului miscarilor intestinale si a vezicii urinare;
• disfunctii sexuale.[2][3]

In cazul copiilor, este posibil ca singurul simptom care apare sa fie scolioza sau curbura coloanei vertebrale. Un alt simptom specific cazurilor de siringomielie la copii este tendinta de a merge pe varfuri.[3]

Diagnosticul siringomieliei

De regula, atunci cand se suspecteaza prezenta siringomieliei, pe langa anamneza si examenul fizic, pentru confirmarea diagnosticului se recomanda efectuarea unei investigatii RMN, cu sau fara substanta de contrast. O astfel de investigatie le va oferi medicilor imagini detaliate ale structurilor interne ale coloanei vertebrale si maduvei spinarii, ceea ce poate ajuta la identificarea cavitatilor siringomielice si la determinarea cauzei dezvoltarii acestora.

O alta investigatie la care se poate apela in astfel de cazuri este tomografia computerizata.[1]

Tratamentul siringomieliei

Ca in cazul multor altor afectiuni, tratamentul siringomieliei depinde de progresia sa si de severitatea simptomelor. In cazurile asimptomatice, adica atunci cand siringomielia nu provoaca simptome, nu este necesar sa se intervina pentru tratarea acesteia, dar se recomanda monitorizarea sa atenta, prin investigatii RMN si examene neurologice periodice. Este indicata, de asemenea, evitarea activitatilor care implica efort fizic, cum ar fi ridicarea de obiecte grele sau sariturile - pot duce la declansarea simptomelor. 

In cazul in care simptomele afecteaza calitatea vietii sau se agraveaza intr-un ritm accelerat, se va recurge la interventii chirurgicale. Rolul lor este de a reduce presiunea exercitata de chist pe maduva spinarii si de a restabili circulatia normala a lichidului cefalorahidian. In functia de cauza acestei probleme, operatia pentru siringomielie poate presupune:

• tratarea malformatiei Chiari (implica indepartarea unei mici sectiuni de os din spatele craniului);
• drenarea chistului (acest lucru se face de obicei in cazurile in care el creste sau cauza obstructiei lichidului cefalorahidian nu poate fi identificata);
• indepartarea obstructiei (ca atunci cand cauza siringomieliei este reprezentata de o tumoare).[1][2]

Atentie! In cazurile de siringomielie, operatia adesea drept rezultat ameliorarea simptomelor si stabilizarea starii de sanatate. Totusi, nu poate fi exclusa posibilitatea ca siringomielia sa recidiveze, ceea va implica necesitatea efectuarii altor proceduri.[3]

Pe langa monitorizarea afectiunii si/sau interventii chirurgicale, pentru gestionarea simptomelor se mai pot recomanda: 

• administrarea de medicamente analgezice; 
• terapia fizica; 
• evitarea oricaror activitati ce pun presiune pe coloana vertebrala.[3]

Siringomielia este o afectiune complexa, cu cauze variate, simptome diverse si optiuni de tratament adaptate nevoilor fiecarui pacient. Este important sa se consulte un medic imediat ce se observa aparitia unor potentiale semne de alarma. Este dificil de prezis cum va progresa aceasta afectiune si cu cat mai repede este diagnosticata si se stabileste cauza sa si ce tip de tratament este necesar, cu atat mai bun este prognosticul. 

Atentie! Acest articol are rol strict informativ si nu reprezinta o sursa suficienta pentru autodiagnosticare. Medicul este singurul in masura sa stabileasca un diagnostic si sa recomande un plan de tratament. 

Bibliografie: