Encondrom: cauze, simptome, tratament

Ce este encondromul?

Encondromul reprezinta o tumora benigna formata din cartilaj hialin, localizata in stratul interior al unui os. Encondroamele pot aparea la orice persoana, inclusiv la copii, insa sunt intalnite cel mai frecvent la pacientii de varsta mijlocie.[2][3]

De obicei, acestea se localizeaza la nivelul oaselor mici ale mainii, fiind de fapt cea mai frecventa tumora osoasa a acestei regiuni. Totodata, encondroamele pot afecta si oasele lungi ale corpului, precum femurul (osul coapsei), tibia (osul gambei) si humerusul (osul bratului superior).[1][2][3]

De multe ori, encondromul nu cauzeaza probleme evidente si se descopera intamplator la o radiografie facuta pentru o alta problema. Totusi, exista situatii in care aceasta tumora modifica structura osului sau produce complicatii, cum ar fi deformari sau fracturi.[1][2][3]

De ce apare encondromul: cauze si factori favorizanti

Encondromul se formeaza atunci cand ramane blocat in os un fragment de cartilaj care continua, in mod neasteptat, sa creasca in interior. Initial, acest tip de cartilaj participa la formarea normala a oaselor in stadiul de dezvoltare, insa in anumite cazuri, diviziunile celulare nu se opresc la timpul potrivit.[1][2][3]

Encondroamele se dezvolta de obicei ca tumori solitare, dar in cazuri rare pot aparea mai multe tumori, ca parte a unor afectiuni precum boala Ollier sau sindromul Maffucci.[1][2][3]

Implicatiile genetice

Desi nu poti stabili exact la fiecare pacient cauza aparitiei encondromului, medicii au observat ca unele persoane prezinta mutatii genetice care favorizeaza aceasta problema. 

Unele dintre ele afecteaza genele IDH1 si IDH2, care duc la producerea unui compus anormal. Acest compus schimba modul in care functioneaza ADN-ul si proteinele din celule, favorizand cresterea tumorilor cartilaginoase si impiedicand formarea normala a osului.[1]

Alteori, mutatiile pot afecta gena PTHR1, care controleaza procesul de formare a osului.[1]

Exista factori de risc pentru encondrom?

Studiile nu au aratat o asociere intre encondrom si elemente precum dieta, activitatea fizica sau obiceiurile de zi cu zi. Nu se considera ca factorii de mediu, cum ar fi radiatiile sau expunerea la substante chimice, ar provoca encondroame.[1]

Simptomele encondromului

In majoritatea cazurilor, un encondrom nu provoaca durere sau alte simptome evidente si este descoperit din intamplare. Totusi, daca apar la maini sau picioare ori exista mai multe leziuni, osul se poate slabi si deforma, ceea ce poate provoca fracturi patologice sau marirea degetelor afectate.[1][2][3]

La pacientii cu boala Ollier sau sindromul Maffucci, deformarile osoase pot fi mult mai grave.[2]

Tumora este adesea descoperita dupa aparitia unei fracturi patologice, insotita frecvent de durere, umflatura si deformare; 40-60% dintre pacienti au fracturi la momentul prezentarii. Alte encondroame sunt descoperite intamplator la radiografii.[1][2][3]

Cum stabileste medicul diagnosticul?

Pentru a confirma diagnosticul, urmezi mai multe etape, stabilite clar de medicul ortoped. Fiecare pas are un scop bine definit si ajuta la stabilirea planului de ingrijire.

Consultul clinic

Medicul verifica vizual si prin palpare zona afectata, noteaza deformarile, compara mobilitatea cu partea sanatoasa si verifica punctele sensibile la apasare. De exemplu, daca ai o umflatura dureroasa la deget, consultul clinic poate oferi primele indicii despre natura problemei.[1][2][3]

Investigatii imagistice

Medicul poate recomanda si teste imagistice pentru evaluarea encondromului:

• radiografie - foloseste raze X pentru a evidentia zonele cu densitate redusa; radiografia arata encondroamele ca pete mici, intunecate in centrul osului, cu zone albe in forma de cercuri sau arcuri, indicand prezenta cartilajului; 
• CT sau RMN - ofera imagini detaliate ale tumorii si osului, putand evidentia eroziuni osoase, inflamatii sau mase.[1][2][3]

Biopsie

Uneori este necesara o biopsie pentru a exclude o tumora mai agresiva decat encondromul. Se preleveaza o mostra de tesut din tumora si se examineaza la microscop. Procedura se realizeaza cu anestezie locala si are scopul de a identifica daca leziunea ramane benigna sau exista transformari agresive.[1][2][3]

Tratamentul encondromului: monitorizare sau interventie?

Alegerea tratamentului depinde direct de simptome, marimea tumorii si localizarea sa. Impreuna cu medicul, stabilesti solutia potrivita.

Monitorizarea atenta a encondromului: cand este indicata si ce presupune

Daca nu simti simptome, osul ramane stabil si tumora are dimensiuni mici, medicul va propune monitorizarea activa. De obicei, asta inseamna sa efectuezi o radiografie la anumite intervale de timp sau de fiecare data cand apare ceva nou. Aceasta abordare este frecventa in cazul leziunilor descoperite accidental la adulti fara semne clinice.[1][2][3]

Se pot recomanda, de asemenea, masuri pentru a sustine sanatatea oaselor, cum ar fi adoptarea unei alimentatii sanatoase, care sa includa suficiente surse de vitamina D si calciu, sau evitarea obiceiurilor precum fumatul ori consumul excesiv de alcool. 

Tratamentul chirurgical al encondromului: cand devine necesar si ce implica

Interventia chirurgicala pentru encondrom intra in discutie atunci cand:

• ai dureri constante care nu se amelioreaza prin tratament de baza;
• tumora creste considerabil intr-un interval scurt;
• osul prezinta modificari de forma sau deja ai experimentat o fractura patologica;
• apar semne de transformare maligna la investigatii.[1][2][3]

Procedura chirurgicala pentru encondrom utilizata de obicei este chiuretajul. Se indeparteaza tesutul tumoral din interiorul osului, urmat de completarea eventualei cavitati cu materiale speciale sau grefa osoasa (alogrefa sau autogrefa) daca este nevoie.[1][2][3]

Recuperarea dupa operatia pentru encondrom

Durata recuperarii dupa operatia pentru encondrom depinde de starea pacientului si de prezenta unei fracturi. In cazul in care nu exista fractura, recuperarea dureaza aproximativ trei saptamani.[3]

Daca exista o fractura si operatia se face imediat, recuperarea dureaza in jur de o luna. In situatia unei fracturi cu interventie intarziata, perioada de vindecare se poate prelungi pana la aproximativ doua saptamani si jumatate. In general, recuperarea dupa fracturi poate ajunge la sapte saptamani daca operatia nu este efectuata imediat.[3]

Este important sa se respecte indicatiile postoperatorii primite privind perioada de recuperare. In farmaciile Dr. Max gasesti si accesorii pentru recuperare medicala care pot sprijini acest proces. 

Riscuri posibile si complicatii ale encondromului

Chiar daca vorbim de o tumora benigna, encondromul poate genera probleme daca nu primesti monitorizarea potrivita. Daca tratamentul pentru encondrom este intarziat, pot aparea mai multe probleme. Tumora poate creste in os si poate slabi cortexul osos, provocand fracturi. La copii, encondroamele pot afecta dezvoltarea normala a osului. Daca fractura necesita operatie si aceasta este amanata, perioada de imobilizare si timpul pana la revenirea la munca pot fi mai lungi. Dupa interventii chirurgicale, mai ales la maini, pot aparea rigiditate, deformari ale articulatiilor sau contracturi.[1][2][3]

Un risc care nu poate fi ignorat este cel de transformare maligna. Encondroamele se pot transforma uneori in tumori maligne, numite condrosarcoame. Riscul ca encondromul sa se transforme intr-un condrosarcom ramane redus. Totusi, acest lucru se intampla mai ales la persoanele cu formatiuni multiple sau afectiuni genetice mentionate anterior.[1][2][3]

Intrebari frecvente despre encondrom

Ce este, pe scurt, encondromul?

Encondromul este o tumoare benigna care provine din cartilaj si apare cel mai adesea in oasele mainilor si picioarelor. In multe cazuri nu produce simptome vizibile, dar poate cauza durere sau fracturi daca afecteaza structura osului.

Ce anume cauzeaza aparitia encondromului?

De cele mai multe ori nu identifici o cauza clara, desi unele persoane pot prezenta mutatii genetice rare sau sindroame ce favorizeaza aparitia acestor tumori.

Ce tipuri de simptome necesita prezentarea la medic?

Durerea locala prelungita, aparitia unei umflaturi sau deformari si orice fractura dupa o lovitura usoara ar trebui sa te trimita direct catre ortoped. 

Cum se confirma diagnosticul de encondrom?

Primul pas consta in radiografie, iar medicul poate recomanda si RMN, CT sau, rareori, biopsie pentru a exclude modificarile de structura.

Cand devine necesar tratamentul chirurgical pentru encondrom?

Interventia e recomandata daca tumora produce dureri, deformeaza osul, determina fracturi sau creste rapid.

Ce complicatii poti avea daca nu monitorizezi encondromul?

Cel mai des intalnesti fractura patologica pe un os slabit sau, rar, transformarea maligna. De aceea, controalele regulate devine importanta pentru a tine sub control riscurile.

Cat de ridicat este riscul de malignizare?

Riscul cel mai ridicat apare la persoanele cu predispozitii genetice sau multiple tumori cartilaginoase. Daca exista o singura tumora, riscul ca aceasta sa se transforme in condrosarcom este foarte mic, sub 1%. 

Desi majoritatea encondroamelor nu necesita tratament si au evolutie favorabila, monitorizarea regulata este importanta pentru a preveni complicatii precum fracturi, deformari osoase sau, foarte rar, transformarea maligna in condrosarcom. Consultul prompt si supravegherea medicala regulata contribuie la prevenirea complicatiilor.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informatiile prezentate nu inlocuiesc controlul si diagnosticul de specialitate. Daca te confrunti cu simptome neplacute, adreseaza-te cat mai curand unui medic. Numai specialistul este in masura sa iti evalueze starea de sanatate si sa recomande testele necesare sau masurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Surse: