In spatele usilor inchise si a singuratatii sunt povesti ale varstnicilor care merita descoperite

30. 3. 2021 · Oana Trufasila (Popescu) · 13 minute de citit
In spatele usilor inchise si a singuratatii sunt povesti ale varstnicilor care merita descoperite

 

Punem in continuare, in fiecare zi, oamenii pe primul loc si tinem cont de nevoile lor. Inclusiv de nevoia varstnicilor de a simti ca fac parte din comunitate, de a se bucura de o viata normala, din care sa nu lipseasca accesul la serviciile de sanatate.
Anul acesta, împreuna cu Asociatia Niciodata Singur - Prietenii Varstnicilor, deschidem primul centru de socializare pentru batranii singuri, unde acestia isi pot spune povestile de viata.

Descopera povestile seniorilor carora Asociatia Niciodata Singur le-a schimbat viata!

Povestea doamnei Elena Petre, 93 de ani

Doamna Petre Elena este pasionată de tricotat și citit. Spune mereu că așa își menține tonusul la vârsta de 93 de ani pe care o are. Este originară din Dolj, dar locuiește de o viață în București. Văduvă, iar singura fiică a murit, îl mai are doar pe ginerele ei și pe unul dintre nepoți.

Un munte de reziliență în urma tuturor greutăților pe care le-a depășit, mereu are o vorbă blândă de spus fiecăruia cu care vorbește și să ofere înțelegere și compasiune.

Povestea doamnei India Frangopol, 78 de ani

Fost medic stomatolog, doamna Frangopol este exemplul perfect care atestă că dorința de cunoaștere și curiozitatea nu se opresc niciodată. Pasionată de cărți, filosofie și în general de oameni și societate, discuțiile cu ea sunt mereu un prilej de explorare a unor teme existențiale și înțelepte. Îi place să mentoreze tinerii și să îi înspire, dar este mereu atentă și deschisă și la ce au ei de spus.

Doamna India iubește animalele, are un câine și o pisică, și consideră că avem multe de învățaț și de la animale.

Povestea doamnei Elena Lida, 74 de ani

Doamna Elena a avut o viață plină de schimbări. A lucrat ca infirmieră la o grădiniță, a fost cofetar la Scala în București în tinerețe. Apoi au urmat 10 ani ca prospector geolog prin toată România, împreună cu soțul și fiul ei, plecat acum în strainătate de peste 15 ani. Împreună cu soțul ei s-au reprofilat pentru a se retrage în București și au început să lucreze în domeniul aviației.

Fie că a fost vorba de multe cariere sau de a se muta dintr-un oraș în altul, ceea ce nu e ușor pentru nimeni, doamna Elena a abordat cu mult curaj toate aceste schimbări.

Povestea doamnei Tudor Ene, 75 de ani

Domnul Tudor a fost șofer și cam toată viața s-a dus unde l-a purtat munca. Fie că era vorba de litoral sau capătul celalalt al țării, domnul Ene era mereu cel care se deplasa acolo. Nu prea a avut concedii, pentru că lucra mereu, dar a știut să împace și munca, și familia. Domnul Ene își lua familia cu el când avea câte un drum mai aparte de făcut și astfel a reușit să facă un compromis între cele două.

Are multe povești de spus, fie că stai de vorbă cu el despre fotbal, copilărie sau despre secretul unei căsnicii de durată.

Povestea doamnei Marcela Sarbu, 89 de ani

Când vine vorba despre sensibilitate și inspirație, Doamna Sârbu  este cu adevărat o persoana care te emoționează când interacționezi cu ea. A fost profesor și jurnalist, iar în prezent încă continuă să practice cu aceeași pasiune ceea ce a fermacat-o dintotdeauna: scrisul.

A călătorit foarte mult în tinerețe, are povești despre toate locurile în care a fost și este cu adevărat o plăcere să o asculți. Îi plac plimbările și discuțiile despre lucrurile reale, despre viață, mai ales despre cărțile pe care le-a scris și pe le scrie în continuare în fiecare zi.

Povestea doamnei Zoe Boldea, 83 de ani

Când vine vorba despre sensibilitate și inspirație, Doamna Sârbu  este cu adevărat o persoana care te emoționează când interacționezi cu ea. A fost profesor și jurnalist, iar în prezent încă continuă să practice cu aceeași pasiune ceea ce a fermacat-o dintotdeauna: scrisul.

A călătorit foarte mult în tinerețe, are povești despre toate locurile în care a fost și este cu adevărat o plăcere să o asculți. Îi plac plimbările și discuțiile despre lucrurile reale, despre viață, mai ales despre cărțile pe care le-a scris și pe le scrie în continuare în fiecare zi.

Povestea doamnei Victoria Ene, 84 de ani

Asociatia Niciodata Singur - Prietenii Varstnicilor a aparut ca o adevarata binecuvantare si in viata doamnei Victoria Ene, 84 de ani, ramasa vaduva dupa o casnicie de lunga durata.

Blanda, prietenoasa, cu o minte foarte agera, ne-a povestit pret de cateva ore despre cum a ales sa-si traiasca viata, despre momentele ei preferate, care o bucura si acum, cand le retraieste, dar si despre cum isi alina singuratatea si despre cum face fata izolarii, ipostaza in care ne-am regasit cu totii in ultimul an, fortati de pandemie.

Pentru batrani, insa, este o realitate constanta. O adevarata suferinta, cum ne-a explicat doamna Victoria Ene. Pana la debutul pandemiei, si-a gasit alinarea in activitatile de grup organizate de Asociatia Niciodata Singur - Prietenii Varstnicilor:

„Mergeam la sediu, la impletit fulare, la doctor, in excursii. Si ma simteam asa de implinita. Stateam de vorba, fiecare povestea ce facea. Era o relaxare. O zi pe luna daca ti-o facea mai frumoasa, parca traiai altfel.”

Astazi, doamna Victoria Ene primeste vizitele Danei, voluntara asociatiei care o are in grija - fizic, mai rar decat inainte, din cauza pandemiei, dar la telefon si online - zilnic. Dana a ajutat-o si cu mersul la medic, dar si sa invete sa foloseasca tableta, oferita de asociatie, prin intermediul careia tin legatura mai usor.

Sprijinul si prietenia daruite de Asociatia Niciodata Singur au ajutat-o pe doamna Victoria Ene sa invinga depresia dupa moartea sotului, sa simta ca apartine unei comunitati si ca merita sa se bucure de o viata demna, traita in tihna.

Povestea doamnei Maria Bondoc, 88 de ani

Ramasa vaduva in 2013, cu o fiica mutata in Canda de foarte multi ani, doamna Bondoc nu mai are pe nimeni. A incercat sa traiasca in Canada fiicei sale. Trei ani a rezistat in acea lume noua, a carei limba nu o vorbea.

„Voiam sa vin acasa. Gropile alea, de care toti se mirau… Io asa, cu gropi, ma duc acolo. Nu puteam sa stau. E foarte greu (sa fii strain)”, ni se destăinuie doamna Bondoc.

Inainte de singuratatea batranetii, a fost viata frumoasa de familie. S-a casatorit de tanara cu barbatul pe care l-a cunoscut in satul natal, barbat cu opt ani mai mare decat ea. S-au iubit foarte mult, dovada fiind chiar casnicia de aproape 60 de ani.

Astazi, ramasa singura in apartamentul de doua camere, in care locuieste dintotdeauna, cu florile in ghiveci si televizorul care-i tin companie, doamna Maria Bondoc isi duce batranetea cu seninatate si umor.

Ii alina singuratatea Delia, voluntara la Asociatia Niciodata Singur - Prietenii Varstnicilor, si fiul acesteia, adolescent, Radu.

Delia a cunoscut-o pe doamna Bondoc toamna trecuta, cand s-a mutat in cartier si a primit-o in grija. In ceea ce priveste afinitatea dintre ele, Delia spune ca s-au potrivit din prima clipa si ca a simtit caldura batranei „iubibile”, dupa cum se exprima ea. Acum, au o prietenie in toata regula.

„Ea ne asteapta din start cu usa deschisa, stam de vorba, o mai ajut - cand indrazneste dansa sa-mi ceara ajutorul - ba cu rufele, ba cu aspiratul, cu ce are nevoie”, explica Delia cum decurge o vizita la prietena sa, doamna Bondoc.

Povestea doamnei Maria Daicu, 80 de ani

O viata intreaga petrecuta intre limitele cartierului si drumurile necesare de zi cu zi, de la serviciu spre casa, de acasa la cumparaturi si inapoi. Asa ca, desi a trait o viata in Bucuresti, orasul ii ramane strain. Este povestea doamnei Maria Daicu, in varsta de 80 de ani.

Din 2017, insa, cand s-a alaturat Asociatiei Niciodata Singur - Prietenii Varstnicilor, viata doamnei Maria Daicu s-a schimbat mult.

„Parca m-as fi nascut a doua oara. Eu n-am fost plimbata, sa ma duc sa ma plimb pe la cinematografe, pe la teatre. E, de cand am venit aici, m-am schimbat cu totul. Ma simt eu pe mine.”

Pe langa ajutorul voluntarei sale, de care a trebuit sa se desparta recent, caci tanara femeie si-a inceput concediul de maternitate, Maria Daicu a mai gasit la asociatie o multime de activitati care-i fac bine. Plimbari prin oras, iesiri la restaurant sau la spectacole, reuniuni la care fiecare povesteste ce are pe suflet si chiar excursii. O excursie memorabila a fost cea de la Marea Neagra. Atunci a vazut marea pentru prima oara in viata ei. Au impresionat-o foarte tare: valurile agitate, mirosul, intinderea.

Alaturi de doamna Maria Daicu este si Anca, voluntar senior al asociatiei si fost presedinte al acesteia timp de patru ani.

„Ce placut e cand te intreaba cineva ce faci, cum te simti, cand ai pe cineva cu care sa poti iesi, ca poti sa-i impartasesti cuiva o bucurie pe care o ai, ca e ceva legat de copii sau de familie, sunt lucruri care, daca le impartasesti cu ceilalti, parca sporesc bucuria.”

Povestea doamnei Virginia Ionescu, 78 de ani

Cand povesteste despre copilarie, se lumineaza la fata de parca ar revizita o bucata de paradis. Doamna Virginia Ionescu are 78 de ani. Primii ani si i-a petrecut cu familia, in cartierul bucurestean Vacaresti. Tatal a fost macelar toata viata, la abatorul din cartier, iar mama - casnica. Cand era copil, lucra impreuna cu tatal sau in gradina de zarzavaturi a familiei, pe un teren din cartier. Cu recolta, tatal mergea in piata Martisor. La final de zi, ii strecura fetei o parte din banii castigati; era micul lor secret.

Dupa o viata plina si agitata, doamna Virginia Ionescu a ramas singura. Ajutor si sustinere a gasit la Doriana, o femeie tanara despre care spune ca o vede ca pe fata ei. Doriana este voluntar din partea asociatiei non-profit Niciodata Singur - Prietenii Varstnicilor. Uneori o ajuta cu unele cumparaturi, alteori cu retete de la medic pe care i le cumpara de la farmacie. Vorbesc des prin videocall si asta o relaxeaza si o amuza pe batrana. De cand primeste ajutorul practic si emotional de la Niciodata Singur, femeia simte ca e importanta pentru cineva.

„Mai suntem si noi bagati in seama, mai doare sufletul de noi pe cineva, isi mai aduce aminte de noi.”

 

 

Ziua Prieteniei alaturi de seniorii si voluntarii din Asociatia Niciodata Singur

Ziua Prieteniei a fost un prilej să ne reintalnim cu seniorii si voluntarii asociatiei Niciodata Singur. Cei 45 de participanti au avut parte de o zi plina de zambete si bucurie, in care grijile au fost inlocuite de discutiile despre prietenie si relatii sociale, iar psihoterapeut invitat a desfasurat mai multe activitați cu varstnicii prezenti.
Intalnirea a avut loc pe 31 iulie 2021 si a  dat startul unui sir de evenimente pe care ne propunem sa le organizam alaturi de asociatia Niciodata Singur, cu ajutorul donatiei de 150.000 euro pe care am reusit impreuna sa o facem pentru seniorii asociatiei.

5 dintre seniorii participanti au impartasit cu noi cateva ganduri despre ce inseamna prietenia si cum a fost revederea cu prietenii lor din cadrul asociatiei.

 

Domnul Mihai Gheorghe, 79 de ani

Domnul Mihai Gheorghe e pasionat de muzica populara, tamplarie și port traditional romanesc. Este sufletul petrecerii si recunoaste ca Asociatia Niciodata Singur ii bucura viata pentru ca aici gaseste mereu prieteni de nadejde, asa cum s-a intamplat si in cadrul ultimului eveniment organizat de asociatie, o intalnire cu si despre prieteni.

 

 

Doamna Mioara-Paulina Paceagiu, 93 de ani

Doamna Mioara Paceagiu, fosta invatatoare, este toata un zambet! De la dumneaei aflam ca modestia si seriozitatea sunt chei pentru a pastra prietenii care dureaza o viata.

 

 

Doamna Sylvia Dumitrescu, 87 de ani

Doamna Dumitrescu Sylvia povesteste despre prietenia pe care o pastreaza de peste 70 de ani.

“Prietenii se cunosc si la bine, si la rau. Acesta este un principiu de baza.”

 

 

Doamna Marioara Stefan, 76 de ani

O fire extrem de prietenoasa. doamna Stefan Marioara vorbeste despre importanta celor 7 ani de acasa daca vrei sa ai prietenii care dureaza o viata. Pentru dansa, Ziua Prieteniei organizata de Asociatia Niciodata Singur a fost ca o gura de oxigen. Si la fel se intampla cu mii si mii de varstnici din Romania carora ne dorim sa le alinam batranetile prin implicarea noastra, a tuturor.

 

 

Doamna Elena Marinescu, 71 de ani

Doamna Elena Marinescu este definitia prieteniei si se bucura ca un copil de fiecare intalnire a asociatiei, unde este primita de fiecare data cu zambete si cu bratele deschise.

“Persoanele care devin prietene au lucruri in comun, dar, in principal, sunt sincere [..] O prietenie nu se poate baza pe minciuna.”

 

Despre Asociatia Niciodata Singur – Prietenii varstnicilor 

Asociatia Niciodata Singur este despre „a fi impreuna”: impreuna in cauza singuratatii varstnicilor, impreuna pentru demnitate la orice varsta, impreuna prin voluntariat si implicare, pentru un impact de durata in viata batranilor nostri.

Povestea Asociatiei Niciodata Singur a luat nastere in 2006, ca program dezvoltat de Fundatia Regala Margareta a Romaniei, ce venea in sprijinul varstnicilor afectati de izolare sociala si saracie.

Fondata noua ani mai tarziu, Asociatia Niciodata Singur - Prietenii Varstnicilor isi doreste sa contribuie la crearea unei societati in care persoanele varstnice sa aiba parte de o viata sanatoasa, activa si demna.

Organizatia deruleaza constant actiuni, pe plan local si national, care au ca principal obiectiv imbunatatirea calitatii vietii varstnicilor – in general, cu varsta de peste 60 de ani, care locuiesc singuri sau in caminele de batrani, cu venituri reduse si care nu beneficiaza de sprijin financiar si moral din partea familiei.