Tandesar 32mg, 28 comprimate, Terapia

Indicatii
Tandesar este indicat pentru:

• Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti.
• Tratamentul hipertensiunii arteriale la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si mai putin de 18 ani.
• Tratamentul pacientilor adulti cu insuficienta cardiaca si disfunctie sistolica a ventriculului stang (fractie de ejectie a ventriculului stang mai mica sau egala fata de 40 %), atunci cand inhibitorii ECA nu sunt tolerati sau ca tratament adjuvant la inhibitorii ECA la pacientii cu insuficienta cardiaca simptomatica, in ciuda terapiei optime, atunci cand antagonistii receptorilor de mineralocorticoizi nu sunt tolerati (vezi pct. 4.2, 4.4, 4.5 si 5.1).

Dozaj
Pentru dozele care nu pot fi obtinute cu Tandesar 32 mg comprimate, sunt disponibile medicamente care contin candesartan cilexetil in alte concentratii.

Doze in hipertensiunea arteriala

Doza initiala recomandata si doza de intretinere uzuala de Tandesar este de 8 mg o data pe zi. Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv se obtine in interval de 4 saptamani. La unii pacienti cu tensiune 1 arteriala inadecvat controlata, doza poate fi crescuta la 16 mg o data pe zi si la maximum 32 mg o data pe zi. Tratamentul trebuie ajustat in functie de raspunsul tensiunii arteriale.

Tandesar poate fi administrat si in asociere cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1). S-a demonstrat ca asocierea hidroclorotiazidei are un efect antihipertensiv aditiv cu diversele doze ale Tandesar.

Pacienti varstnici

Nu este necesara ajustarea dozei initiale la pacientii varstnici.

Pacienti cu hipovolemie intravasculara

Poate fi luata in considerare o doza initiala de 4 mg la pacientii cu risc de aparitie a hipotensiunii arteriale, cum sunt pacientii cu o posibila hipovolemie (vezi si pct. 4.4).

Pacienti cu insuficienta renala

Doza initiala este de 4 mg la pacientii cu insuficienta renala, inclusiv pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa.

Doza trebuie stabilita treptat, in functie de raspunsul terapeutic.

Experienta la pacientii cu insuficienta renala foarte severa sau in stadiu terminal (Clcreatinina mai mica de 15 ml/minut) este limitata (vezi pct. 4.4).

Pacienti cu insuficienta hepatica

Este recomandata o doza initiala de 4 mg, o data pe zi, la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Doza poate fi ajustata in functie de raspuns. Tandesar este contraindicat la pacientii cu insuficienta hepatica severa si/sau colestaza (vezi pct. 4.3 si 5.2).

Pacienti de rasa neagra

Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai putin pronuntat la pacientii de rasa neagra, decat la cei de alte rase. In consecinta, pot fi necesare, mai frecvent, cresterea dozei de Tandesar si tratamentul concomitent pentru controlul tensiunii arteriale la pacientii de rasa neagra decat la pacientii de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii si adolescenti

Copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si mai putin de 18 ani: Doza initiala recomandata este de 4 mg o data pe zi.

• Pentru pacientii cu greutatea mai mica de 50 kg: la pacientii cu tensiune arteriala inadecvat controlata, doza poate fi crescuta la maximum 8 mg, o data pe zi.
• Pentru pacientii cu greutatea mai mare sau egala fata de 50 kg: la pacientii cu tensiune arteriala inadecvat controlata, doza poate fi crescuta la 8 mg, o data pe zi si apoi la 16 mg o data pe zi, daca este necesar (vezi pct. 5.1).

Dozele mai mari de 32 mg nu au fost studiate la copii si adolescenti.

Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv se obtine in interval de 4 saptamani.

La copii si adolescenti cu o posibila hipovolemie intravasculara (de exemplu, pacienti tratati cu diuretice, in special cei cu afectare a functiei renale), tratamentul cu Tandesar trebuie initiat sub supraveghere medicala atenta si trebuie luata in considerare o doza initiala mai mica decat doza initiala generala mentionata mai sus (vezi pct. 4.4).

Tandesar nu a fost studiat la copii si adolescenti cu o rata de filtrare glomerulara mai mica de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.4).

Copii si adolescenti de rasa neagra

Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai putin pronuntat la pacientii de rasa neagra decat la cei de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii cu varsta cuprinsa intre sub 1 an si mai putin de 6 ani

• Siguranta si eficacitatea la copii cu varsta cuprinsa intre 1 si mai putin de 6 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile in prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.
• Tandesar este contraindicat la copiii cu varsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

Doze in insuficienta cardiaca

Doza initiala recomandata uzuala de Tandesar este de 4 mg o data pe zi. Cresterea treptata a acestei doze pana la doza tinta de 32 mg o data pe zi (doza maxima) sau pana la cea mai mare doza tolerata se realizeaza prin dublarea dozei, la interval de cel putin 2 saptamani (vezi pct. 4.4). Evaluarea pacientilor cu insuficienta cardiaca trebuie sa cuprinda intotdeauna evaluarea functiei renale, inclusiv monitorizarea creatininei serice si a potasiului seric.

Tandesar poate fi administrat in asociere cu un alt tratament pentru insuficienta cardiaca, inclusiv inhibitori ai ECA, betablocante, diuretice si digitalice sau o asociere a acestor medicamente. Tandesar poate fi administrat concomitent cu un inhibitor ECA la pacientii cu insuficienta cardiaca simptomatica, in ciuda terapiei standard optime pentru insuficienta cardiaca, atunci cand antagonistii receptorilor de mineralocorticoizi nu sunt tolerati. Asocierea dintre un inhibitor ECA, un diuretic care economiseste potasiul (de exemplu, spironolactona) si Tandesar nu este recomandata si trebuie luata in considerare numai dupa o evaluare atenta a beneficiilor si riscurilor posibile (vezi pct. 4.4, 4.8 si 5.1).

Grupe speciale de pacienti

Nu este necesara ajustarea dozei initiale la pacientii varstnici sau la pacientii cu hipovolemie intravasculara, insuficienta renala sau insuficienta hepatica usoara pana la moderata.

Utilizarea la copii si adolescenti

Tandesar nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor referitoare la siguranta si eficacitate (vezi pct. 5.1 si 5.2).

Mod de administrare

Pentru administrare orala.

Tandesar trebuie administrat o data pe zi, cu sau fara alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este influentata de alimente.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la candesartan cilexetil sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6).

Insuficienta hepatica severa si/sau colestaza.

Copii cu varsta sub 1 an (vezi pct. 5.3).

Utilizarea Tandesar in asociere cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau cu insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/minut/1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Atentionari
Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Exista dovezi ca utilizarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor de angiotensina II sau aliskirenului creste riscul de aparitie de hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si scaderii functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, blocarea dubla a SRAA prin utilizarea in asociere a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor de angiotensina II sau aliskirenului nu este recomandata (vezi pct. 4.5 si 5.1).

In cazul in care terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si sub conditia monitorizarii atente frecvente a functiei renale, electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantele receptorilor de angiotensina II nu trebuie utilizate concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Insuficienta renala

Ca si in cazul altor medicamente care inhiba sistemul renina-angiotensina-aldosteron, pot fi anticipate modificari ale functiei renale la pacientii susceptibili tratati cu Tandesar.

In cazul in care Tandesar este utilizat la pacienti hipertensivi cu insuficienta renala, se recomanda monitorizarea periodica a concentratiilor serice de potasiu si creatinina. Experienta la pacientii cu insuficienta renala foarte severa sau in stadiu terminal (Clcreatinina mai mica de 15 ml/minut) este limitata. La acesti pacienti, doza de Tandesar trebuie crescuta treptat, cu precautie, cu monitorizarea foarte atenta a tensiunii arteriale.

Evaluarea pacientilor cu insuficienta cardiaca trebuie sa includa evaluari periodice ale functiei renale, in special la pacientii varstnici cu varsta de 75 ani sau peste si la pacientii cu afectare a functiei renale. In timpul cresterii treptate a dozei de Tandesar, se recomanda monitorizarea concentratiilor serice de creatinina si potasiu. Studiile clinice in insuficienta cardiaca nu au inclus pacienti cu o concentratie a creatininei serice mai mare de 265 μmol/l sau mai mare de 3 mg/dl.

Utilizarea la copii si adolescenti, inclusiv pacienti cu insuficienta renala

Tandesar nu a fost studiat la copii si adolescenti cu o rata de filtrare glomerulara mai mica de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.2).

Tratamentul concomitent cu un inhibitor ECA in insuficienta cardiaca

Riscul de aparitie a reactiilor adverse, in special hipotensiune arteriala, hiperkaliemie si scadere a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), poate creste in cazul utilizarii Tandesar in asociere cu un inhibitor ECA. Tripla asociere intre un inhibitor ECA, un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi si candesartan nu este recomandata. Utilizarea acestor asocieri trebuie efectuata sub supravegherea unui medic specialist si sub conditia monitorizarii atente frecvente a functiei renale, electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantele receptorilor de angiotensina II nu trebuie utilizate concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Hemodializa

In timpul dializei, tensiunea arteriala poate fi deosebit de sensibila la blocarea receptorilor AT1, ca rezultat al volumului plasmatic redus si al activarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron. Prin urmare, la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa, doza de Tandesar trebuie crescuta treptat, cu atentie, cu monitorizarea tensiunii arteriale.

Stenoza de artera renala

Medicamentele care influenteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron, inclusiv antagonistii receptorilor de angiotensina II (ARAII), pot creste uremia si concentratiile serice de creatinina la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza de artera la nivelul unui singur rinichi functional.

Transplant renal

Nu exista experienta privind administrarea Tandesar la pacienti cu transplant renal recent.

Hipotensiune arteriala

Hipotensiunea arteriala poate aparea in timpul tratamentului cu Tandesar la pacientii cu insuficienta cardiaca. Aceasta poate aparea si la pacientii hipertensivi cu hipovolemie intravasculara, cum sunt cei carora li se administreaza diuretice in doza mare. Trebuie luate masuri de precautie la initierea tratamentului si trebuie incercata corectarea hipovolemiei.

La copii si adolescenti cu o posibila hipovolemie intravasculara (de exemplu, pacienti tratati cu diuretice, in special cei cu afectare a functiei renale), tratamentul cu Tandesar trebuie initiat sub supraveghere medicala atenta si trebuie luata in considerare o doza initiala mai mica (vezi pct. 4.2).

Anestezie si interventii chirurgicale

Poate aparea hipotensiune arteriala in timpul anesteziei si a interventiilor chirurgicale la pacientii tratati cu antagonisti ai receptorilor de angiotensina II, din cauza blocarii sistemului renina- angiotensina. Foarte rar, hipotensiunea arteriala poate avea un grad de severitate care necesita utilizarea intravenoasa de lichide si/sau administrarea de vasopresoare.

Stenoza de valva aortica si mitrala (cardiomiopatie hipertrofica obstructiva)

Ca si in cazul altor vasodilatatoare, se recomanda precautie speciala la pacientii cu stenoza de valva aortica sau stenoza de valva mitrala relevante din punct de vedere hemodinamic sau la cei cu cardiomiopatie hipertrofica obstructiva.

Hiperaldosteronism primar

Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu raspund, in general, la medicamente antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron. De aceea, utilizarea Tandesar nu este recomandata la aceasta categorie de pacienti.

Hiperkaliemie

Utilizarea concomitenta a Tandesar cu diuretice care economisesc potasiul, cu suplimente de potasiu, cu substituenti de sare care contin potasiu sau cu alte medicamente care pot creste concentratia serica de potasiu (de exemplu heparina) poate duce la cresterea potasemiei la pacientii hipertensivi. Monitorizarea concentratiilor serice de potasiu trebuie efectuata dupa cum este cazul.

La pacientii cu insuficienta cardiaca tratati cu Tandesar, poate aparea hiperkaliemie. Se recomanda monitorizarea periodica a potasemiei. Asocierea dintre un inhibitor ECA, un diuretic care economiseste potasiul (de exemplu, spironolactona) si Tandesar nu este recomandata si trebuie luata in considerare numai dupa o evaluare atenta a beneficiilor si riscurilor posibile.

Generale

La pacientii pentru care tonusul vascular si functia renala depind predominant de activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron (de exemplu, pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau cu afectiune renala preexistenta, inclusiv stenoza de artera renala), tratamentul cu alte medicamente care influenteaza acest sistem a fost asociat cu hipotensiune arteriala acuta, azotemie, oligurie sau, in cazuri rare, insuficienta renala acuta. Posibilitatea unor reactii similare nu poate fi exclusa in cazul ARAII. Ca si in cazul oricarui medicament antihipertensiv, scaderea excesiva a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemica sau cu boala cerebrovasculara ischemica poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi crescut de alte medicamente cu proprietati de scadere a tensiunii arteriale, indiferent daca acestea sunt prescrise ca antihipertensive sau pentru alte indicatii.

Sarcina

Administrarea de ARAII nu trebuie initiata in timpul sarcinii. Cu exceptia cazului in care continuarea terapiei cu ARAII este considerata esentiala, tratamentul pacientelor care intentioneaza sa ramana gravide trebuie schimbat cu medicamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizare in sarcina. Atunci cand este diagnosticata prezenta sarcinii, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie inceput un tratament alternativ. (vezi pct. 4.3 si 4.6).

La pacientele aflate in perioada postmenarha, posibilitatea sarcinii trebuie evaluata periodic. Trebuie oferite informatii corespunzatoare si/sau trebuie luate masuri pentru a preveni riscul de expunere in timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Excipienti

Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament (vezi pct. 6.1).

Interactiuni
Datele provenite din studii clinice au evidentiat ca blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina- aldosteron (SRAA) prin utilizarea in asociere a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor de angiotensina II sau aliskirenului este asociata cu o frecventa mai mare de aparitie a evenimentelor adverse cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si scaderea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu utilizarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

Compusii care au fost investigati in studiile clinice farmacocinetice includ hidroclorotiazida, warfarina, digoxina, contraceptive orale (si anume etinilestradiol/levonorgestrel), glibenclamida, nifedipina si enalapril. Nu au fost identificate interactiuni farmacocinetice semnificative clinic cu aceste medicamente.

Utilizarea concomitenta de diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu, substituenti de sare care contin potasiu sau alte medicamente (de exemplu heparina) poate creste concentratia serica de potasiu. Monitorizarea concentratiilor de potasiu trebuie efectuata dupa cum este cazul (vezi pct. 4.4).

In timpul administrarii concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA, au fost raportate cresteri reversibile ale concentratiilor serice si ale toxicitatii litiului. O reactie similara poate aparea in cazul ARAII. Utilizarea concomitenta a candesartanului cu litiul nu este recomandata. Daca utilizarea concomitenta se dovedeste necesara, se recomanda monitorizarea atenta a concentratiilor serice de litiu.

Atunci cand se administreaza ARAII concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (adica inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (mai mult de 3 g/zi) si AINS neselective) poate aparea o scadere a efectului antihipertensiv.

Similar inhibitorilor ECA, administrarea concomitenta de ARAII cu AINS poate determina un risc crescut de deteriorare a functiei renale, inclusiv posibilitatea aparitiei insuficientei renale acute si de crestere a potasemiei, in special la pacientii cu afectare preexistenta a functiei renale. Asocierea trebuie administrata cu prudenta, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luata in considerare monitorizarea functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent si, ulterior, periodic.

Copii si adolescenti

Studii privind interactiunile au fost efectuate numai la adulti.

Sarcina
Sarcina

Utilizarea de inhibitori ai receptorilor de angiotensina II nu este recomandata in primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Utilizarea ARAII este contraindicata in al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Dovezile epidemiologice in ceea ce priveste riscul de teratogenicitate dupa expunerea la inhibitori ai ECA in primul trimestru de sarcina nu au fost concludente; totusi, nu poate fi exclusa o crestere usoara a riscului. Desi nu exista date epidemiologice controlate privind riscul asociat ARAII, pot exista riscuri similare pentru aceasta clasa de medicamente. Cu exceptia cazului in care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, pacientele care intentioneaza sa ramana gravide trebuie trecute la tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizare in sarcina. Atunci cand este diagnosticata prezenta sarcinii, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie inceput un tratament alternativ.

Este cunoscut faptul ca expunerea la tratamentul cu ARAII in al doilea si al treilea trimestru de sarcina induce fetotoxicitate la om (scadere a functiei renale, oligohidramnios, osificare intarziata a craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkaliemie) (vezi si pct. 5.3).

Daca s-a produs o expunere la ARAII din al doilea trimestru de sarcina, se recomanda verificarea prin ecografie a functiei renale si a craniului.

Sugarii ale caror mame au urmat tratament cu ARAII trebuie atent monitorizati pentru depistarea hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Alaptarea

Intrucat nu sunt disponibile date privind utilizarea Tandesar in timpul alaptarii, administrarea Tandesar nu este recomandata si sunt de preferat tratamente alternative, cu profile de siguranta mai bine stabilite in timpul alaptarii, in special atunci cand sunt alaptati nou-nascuti sau sugari prematuri.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele candesartanului asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luat in considerare faptul ca, in timpul tratamentului cu Tandesar, pot sa apara, ocazional, ameteala sau oboseala.

Reactii adverse
Tratamentul hipertensiunii arteriale

In studiile clinice controlate, reactiile adverse au fost usoare si tranzitorii. Incidenta generala a evenimentelor adverse nu a evidentiat nicio asociere cu doza sau cu varsta. Retragerile din tratament pe seama evenimentelor adverse au fost similare in cazul candesartanului cilexetil (3,1%) si placebo (3,2%).

Intr-o analiza cumulata a datelor provenite din studii clinice, au fost definite urmatoarele reactii adverse frecvente (mai mult de 1/100) la candesartan cilexetil, pe baza incidentei evenimentelor adverse la candesartan cilexetil cu 1 % mai mare decat cea observata in cazul administrarii de placebo. Conform acestei definitii, cel mai frecvent raportate reactii adverse au fost ameteala/vertij, cefalee si infectie respiratorie.

Tabelul de mai jos prezinta reactiile adverse inregistrate in studiile clinice si dupa punerea pe piata.

Categoriile de frecventa utilizate in tabelele din cadrul pct. 4.8 sunt: foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10), frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100), rare (mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000),foarte rare (mai putin de 1/10000).

Rezultate de laborator

In cazul administrarii de Tandesar, in general, nu au existat influente importante din punct de vedere clinic asupra parametrilor analizelor de laborator de rutina. Ca si in cazul altor inhibitori ai sistemului de renina-angiotensina-aldosteron, au fost observate mici scaderi ale valorilor hemoglobinei. De obicei, nu este necesara monitorizarea periodica a parametrilor de laborator la pacientii carora li se administreaza Tandesar. Cu toate acestea, la pacientii cu insuficienta renala, se recomanda monitorizarea periodica a concentratiilor serice de potasiu si creatinina.

Tratamentul insuficientei cardiace

Profilul manifestarilor adverse in cazul administrarii candesartanului la pacientii cu insuficienta cardiaca a fost conform cu farmacologia medicamentului si cu starea de sanatate a pacientilor. In cadrul programului clinic CHARM, care a comparat administrarea de candesartan cilexetil in doze de pana la 32 mg (n=3803) cu utilizarea de placebo (n=3796), 21,0 % de persoane din grupul de tratament cu candesartan cilexetil si 16,1 % de persoane din grupul cu administrare de placebo au intrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse. Cel mai frecvent raportate reactii adverse au fost hiperkaliemia, hipotensiunea arteriala si insuficienta renala. Aceste evenimente au fost mai frecvente la pacientii cu varsta peste 70 ani, la diabetici sau la subiectii carora li s-au administrat concomitent alte medicamente care influenteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron, in special un inhibitor al ECA si/sau spironolactona.

Tabelul de mai jos prezinta reactiile adverse inregistrate in studiile clinice si dupa punerea pe piata.

Rezultate de laborator

Hiperkaliemia si insuficienta renala sunt frecvente la pacientii tratati cu Tandesar pentru indicatia de insuficienta cardiaca. Este recomandata monitorizarea periodica a concentratiilor serice de creatinina si potasiu (vezi pct. 4.4).

Copii si adolescenti

Siguranta candesartanului cilexetil a fost monitorizata la 255 copii si adolescenti hipertensivi cu varsta cuprinsa intre 6 si mai putin de 18 ani, in timpul unui studiu clinic de eficacitate, cu durata de 4 saptamani si al unui studiu in regim deschis, cu durata de 1 an (vezi pct. 5.1). Pentru aproape toate aparatele, sistemele si organele, frecventa evenimentelor adverse la copii si adolescenti se incadreaza in categoria de frecventa frecvente/mai putin frecvente. In timp ce tipul si severitatea evenimentelor adverse sunt similare cu cele observate la adulti (vezi tabelul de mai sus), frecventele tuturor evenimentelor adverse sunt mai mari la copii si adolescenti, in special:

Cefaleea, ameteala si infectia tractului respirator superior sunt foarte frecvente (adica mai mult sau egal fata de 1/10) la copii si adolescenti si frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10) la adulti.

Tusea este foarte frecventa (adica mai mult de 1/10) la copii si adolescenti si foarte rara (mai putin de 1/10000) la adulti.

Eruptia cutanata tranzitorie este frecventa (adica mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10) la copii si adolescenti si foarte rara (mai putin de 1/10000) la adulti.

Hiperkaliemia, hiponatremia si disfunctia hepatica sunt mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100) la copii si adolescenti si foarte rare (mai putin de 1/10000) la adulti.

Aritmia sinusala, rinofaringita, febra cu valori mari sunt frecvente (adica mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10) si durerea orofaringiana este foarte frecventa (adica mai mult sau egal fata de 1/10) la copii si adolescenti, dar nu a fost raportat niciun caz la adulti. Cu toate acestea, acestea sunt afectiuni temporare si raspandite in copilarie.

Profilul general de siguranta pentru candesartan cilexetil la copii si adolescenti nu difera semnificativ de profilul de siguranta la adulti.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Este importanta raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania:

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro

Supradozaj
Simptome

Pe baza considerentelor farmacologice, principala manifestare a unui supradozaj este probabil sa fie constituita de hipotensiune arteriala simptomatica si ameteala. In raportarile individuale de supradozaj (pana la 672 mg de candesartan cilexetil), recuperarea pacientilor a fost lipsita de evenimente.

Abordare terapeutica

In caz de aparitie a hipotensiunii arteriale simptomatice, trebuie instituit tratamentul simptomatic si monitorizate semnele vitale. Pacientul trebuie asezat in pozitie supina, cu picioarele ridicate. Daca aceasta masura nu este suficienta, volumul plasmatic trebuie crescut prin perfuzie, de exemplu prin administrarea de solutie salina izotona. Daca masurile mentionate mai sus nu sunt suficiente, pot fi administrate medicamente simpatomimetice.

Candesartanul nu se elimina prin hemodializa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antagonisti ai angiotensinei II, simpli, codul ATC: C09CA06

Angiotensina II este principalul hormon vasoactiv al sistemului renina-angiotensina-aldosteron si joaca un rol in patofiziologia hipertensiunii arteriale, insuficientei cardiace si altor tulburari cardiovasculare. Aceasta are, de asemenea, un rol in patogeneza hipertrofiei si deteriorarii unor organe tinta. Efectele fiziologice majore ale angiotensinei II, cum sunt vasoconstrictia, stimularea aldosteronului, reglarea homeostazei sarii si apei si stimularea cresterii celulare, sunt mediate prin intermediul receptorilor de tip 1 (AT1).

Candesartan cilexetil este un promedicament, adecvat pentru administrare orala. Acesta este rapid convertit in substanta activa, candesartan, prin hidroliza esterilor in timpul absorbtiei din tractul gastro-intestinal. Candesartanul este un ARAII selectiv pentru receptorii AT1, cu legare puternica de receptor si disociere lenta de receptor. Acesta nu are activitate agonista.

Candesartanul nu inhiba ECA, care are efect de conversie a angiotensinei I in angiotensina II si de degradare a bradikininei. Nu exista niciun efect asupra ECA si nicio potentare a bradikininei sau a substantei P. In studiile clinice controlate de comparatie a candesartanului cu inhibitori ECA, incidenta tusei a fost mai mica la pacientii carora li s-a administrat candesartan cilexetil. Candesartanul nu se leaga la sau nu blocheaza alti receptori hormonali sau canale ionice cunoscute a fi importante in reglarea cardiovasculara. Antagonizarea receptorilor (AT1) de angiotensina II determina cresteri dependente de doza ale concentratiilor plasmatice de renina, angiotensina I si angiotensina II si o scadere a concentratiei plasmatice de aldosteron.

Hipertensiune arteriala

In hipertensiunea arteriala, candesartanul cauzeaza o scadere dependenta de doza, de lunga durata a tensiunii arteriale. Actiunea antihipertensiva se datoreaza rezistentei periferice sistemice scazute, fara crestere reflexa a frecventei cardiace. Nu exista nicio dovada de hipotensiune arteriala grava sau exagerata la administrarea primei doze sau de efect de rebound dupa incetarea tratamentului.

Dupa administrarea unei doze unice de candesartan cilexetil, efectul antihipertensiv apare, in general, in interval de 2 ore. In cazul tratamentului continuu, cea mai mare parte a scaderii tensiunii arteriale, la orice doza administrata, se atinge in general in interval de patru saptamani si este sustinuta pe perioada tratamentului de lunga durata. Conform unei metaanalize, efectul suplimentar mediu al unei cresteri a dozei de la 16 mg la 32 mg, o data pe zi, a fost redus. Luand in considerare variabilitatea interindividuala, la unii pacienti se poate anticipa un efect peste medie. Administrarea de candesartan cilexetil o data pe zi asigura o scadere eficace si constanta a tensiunii arteriale pe parcursul a 24 ore, cu o diferenta mica intre efectul maxim si minim pe durata intervalului de administrare. Efectul antihipertensiv si tolerabilitatea candesartanului si losartanului au fost comparate in doua studii randomizate, in regim dublu-orb, la un numar total de 1268 pacienti cu hipertensiune arteriala usoara pana la moderata. Scaderea minima a tensiunii arteriale (sistolice/diastolice) a fost de 13,1/10,5 mmHg in cazul administrarii dozei de candesartan cilexetil 32 mg o data pe zi si de 10,0/8,7 mmHg in cazul administrarii dozei de losartan potasic 100 mg o data pe zi (diferentialul de scadere a tensiunii arteriale 3,1/1,8 mmHg, p mai mic de 0,0001/p mai mic de 0,0001).

La utilizarea concomitenta de candesartan cilexetil cu hidroclorotiazida, scaderea tensiunii arteriale este aditiva. Un efect antihipertensiv crescut se observa si in cazul asocierii candesartanului cilexetil cu amlodipina sau felodipina.

Medicamentele care blocheaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron au un efect antihipertensiv mai putin pronuntat la pacientii de rasa neagra (de obicei o categorie de pacienti cu valori mici ale reninei) decat la pacientii de alte rase. Aceasta atentionare este valabila si pentru candesartan. Intr-un studiu clinic experimental, in regim deschis, efectuat la 5156 pacienti cu hipertensiune arteriala diastolica, scaderea tensiunii arteriale in timpul tratamentului cu candesartan a fost semnificativ mai mica la pacientii de rasa neagra, comparativ cu pacientii de alte rase (14,4/10,3 mmHg, comparativ cu 19,0/12,7 mmHg, p mai mic de 0,0001/p mai mic de 0,0001).

Candesartanul creste circulatia sanguina la nivel renal si fie nu are niciun efect, fie are un efect de crestere asupra ratei de filtrare glomerulara, in timp ce determina o scadere a rezistentei vasculare renale si a fractiei de filtrare. Intr-un studiu clinic, cu durata de 3 luni, efectuat la pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip II si microalbuminurie, tratamentul antihipertensiv cu candesartan cilexetil a scazut excretia albuminei urinare (raport mediu albumina/creatinina de 30 %, interval de incredere de 95 % de 15-42 %). In prezent nu exista date referitoare la efectul candesartanului asupra progresiei nefropatiei diabetice.

Efectele candesartanului cilexetil administrat in doze de 8-16 mg (doza medie: 12 mg) o data pe zi asupra morbiditatii si mortalitatii cardiovasculare au fost evaluate intr-un studiu clinic randomizat care a inclus 4937 pacienti varstnici (varsta cuprinsa intre 70-89 ani; 21 % cu varsta de 80 ani sau peste) cu hipertensiune arteriala usoara pana la moderata, urmariti pentru o perioada medie de 3,7 ani (Studiul privind congnitia si prognosticul la varstnici). Pacientilor li s-a administrat candesartan cilexetil sau placebo, cu un alt tratament antihipertensiv adaugat dupa cum a fost necesar. Tensiunea arteriala a fost redusa de la 166/90 la 145/80 mmHg in grupul de tratament cu candesartan si de la 167/90 la 149/82 mmHg in grupul de control. Nu a existat nicio diferenta semnificativa statistic in ceea ce priveste criteriul final de evaluare principal, evenimentele cardiovasculare majore (mortalitate cardiovasculara, accident vascular cerebral neletal si infarct miocardic neletal). Au existat 26,7 evenimente per 1000 pacienti-ani in grupul de tratament cu candesartan, comparativ cu 30,0 evenimente per 1000 pacienti-ani in grupul de control (risc relativ 0,89, II 95 % intre 0,75 si 1,06, p=0,19).

Copii si adolescenti hipertensiune arteriala

Efectele antihipertensive ale candesartanului au fost evaluate la copii si adolescenti hipertensivi cu varsta cuprinsa intre 1 si mai putin de 6 ani si intre 6 si mai putin de 17 ani in cadrul a doua studii randomizate, in regim dublu-orb, multicentrice, cu durata de 4 saptamani in cadrul carora s-au utilizat doze variabile.

In grupul pacientilor copii cu varsta cuprinsa intre 1 si mai putin de 6 ani, 93 de pacienti, dintre care 74 % cu diagnosticati cu boala renala, au fost randomizati pentru a li se administra oral doze de candesartan cilexetil sub forma de suspensie de 0,05, 0,20 sau 0,40 mg/kg, o data pe zi. Principala metoda de analiza a fost panta modificarii tensiunii arteriale sistolice (TAS) in functie de doza. TAS si tensiunea arteriala diastolica (TAD) au scazut cu 6,0/5,2 pana la 12,0/11,1 mmHg fata de momentul initial pentru toate cele trei doze de candesartan cilexetil. Cu toate acestea, intrucat nu a existat niciun grup de control cu administrare de placebo, adevarata amploare a efectului asupra tensiunii arteriale ramane incerta, ceea ce face dificila o evaluare concludenta a raportului beneficiu-risc la aceasta grupa de varsta.

In grupul pacientilor copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si mai putin de 17 ani, 240 pacienti au fost randomizati pentru a li se administra fie placebo, fie candesartan cilexetil in doza mica, medie sau mare, intr-un raport de 1:2:2:2. La copiii si adolescentii cu o greutate corporala mai mica de 50 kg, dozele de candesartan cilexetil au fost de 2, 8 sau 16 mg, administrate o data pe zi. La copiii si adolescentii cu o greutate corporala mai mare de 50 kg, dozele de candesartan cilexetil au fost de 4, 16 sau 32 mg, administrate o data pe zi. Administrarea de doze repetate de candesartan a scazut TAS in repaus cu 10,2 mmHg (P mai mic de 0,0001) si TAD in repaus (P=0,0029) cu 6,6 mmHg, fata de momentul initial. In grupul cu administrare de placebo a existat, de asemenea, o scadere de 3,7 mmHg a TAS in repaus (p=0,0074) si de 1,80 mmHg a TAD in repaus (p=0,0992), fata de momentul initial. In ciuda efectului consistent al utilizarii de placebo, administrarea tuturor dozelor unice de candesartan (si toate administrarile de doze repetate) au fost semnificativ superioare fata de placebo. Raspunsul maxim de scadere a tensiunii arteriale la copii si adoelscenti cu o greutate corporala sub si peste 50 kg a fost atinsa la dozele 8 mg si respectiv 16 mg, iar efectul a atins un plafon dupa acest punct.

Dintre pacientii inrolati, 47 % au fost de rasa neagra si 29 % au fost de sex feminin; varsta medie +/- DS a fost de 12,9 +/- 2,6 ani. La copiii si adolescentii cu varsta cuprinsa intre 6 si mai putin de  17 ani a existat o tendinta a unui efect mai mic asupra tensiunii arteriale la pacientii de rasa neagra, comparativ cu pacienti de alte rase.

Insuficienta cardiaca

Tratamentul cu candesartan cilexetil scade mortalitatea, scade numarul spitalizarilor din cauza insuficientei cardiace si amelioreaza simptomele la pacientii cu disfunctie sistolica a ventriculului stang, dupa cum a fost evidentiat in programul Candesartan in insuficienta cardiaca evaluarea scaderii mortalitatii si morbiditatii (Candesartan in Heart failure Assessment of Reduction in Mortality and morbidity, CHARM).

Acest program de studiu, controlat cu placebo, in regim dublu-orb, efectuat la pacienti cu insuficienta cardiaca cronica (ICC) cu clasa functionala II pana la IV conform NYHA a constat din trei studii separate: CHARM-Alternative (n=2028) efectuat la pacienti cu FEVS 40 % netratati cu un inhibitor al ECA din cauza intolerantei (in principal din cauza tusei, 72 %), CHARM-Added (n=2548) la pacienti cu FEVS 40 % si tratati cu un inhibitor al ECA si CHARM-Preserved (n=3023) la pacienti cu FEVS mai mare de 40 %. Pacientii aflati sub tratament optim pentru ICC la momentul initial au fost randomizati pentru a li se administra placebo sau candesartan cilexetil (stabilire treptata a dozei de la 4 mg sau 8 mg o data pe zi la 32 mg o data pe zi sau la cea mai mare doza tolerata, doza medie: 24 mg) si au fost urmariti pe o perioada mediana de 37,7 luni. Dupa sase luni de tratament, 63 % dintre pacientii carora inca li se administra candesartan cilexetil (89 %) utilizau doza tinta 32 mg.

In studiul CHARM-Alternative, criteriul final de evaluare compus de mortalitate cardiovasculara sau prima spitalizare pentru ICC a fost scazut semnificativ in grupul de tratament cu candesartan, comparativ cu placebo, raport de risc (RR) 0,77 (II 95 %: 0,67 - 0,89, p mai mic de 0,001). Aceasta corespunde unei reduceri de 23 % a riscului. La 33,0 % dintre pacientii tratati cu candesartan (II 95 %: 30,1 - 36,0) si la 40,0 % dintre pacientii la care s-a administrat placebo (II 95 %: 37,0 - 43,1) s-a inregistrat acest criteriu final de evaluare, diferenta absoluta 7,0 % (II 95 %: 11,2 - 2,8). La 14 pacienti a fost necesar tratament pe durata studiului pentru a preveni decesul unui pacient din cauza unui eveniment cardiovascular sau spitalizarea in scopul tratamentul insuficientei cardiace. Criteriul final de evaluare compus de mortalitate din toate cauzele sau prima spitalizare pentru ICC a fost, de asemenea, scazut semnificativ in grupul de tratament cu candesartan, RR 0,80 (II 95 %: 0,70 - 0,92, p=0,001). Dintre pacientii tratati cu candesartan, 36,6% (II 95 %: 33,7 - 39,7) si dintre pacientii tratati cu placebo, 42,7% (II 95 %: 39,6 - 45,8) au inregistrat acest criteriu final de evaluare, diferenta absoluta 6,0% (II 95 %: 10,3 - 1,8). Atat componenta de mortalitate, cat si cea de morbiditate (spitalizarea pentru ICC) ale acestor criterii finale de evaluare compuse au contribuit la efectele favorabile ale candesartanului. Tratamentul cu candesartan cilexetil a determinat imbunatatirea clasei functionale NYHA (p=0,008).

In studiul CHARM-Added, criteriul final de evaluare compus de mortalitate cardiovasculara sau prima spitalizare pentru ICC a fost scazut semnificativ cu candesartan, comparativ cu placebo, RR 0,85 (II 95 %: 0,75 - 0,96, p=0,011). Aceasta corespunde unei reduceri relative de 15% a riscului. Dintre pacientii tratati cu candesartan, 37,9% (II 95 %: 35,2 - 40,6) si dintre pacientii tratati cu placebo, 42,3% (II 95 %: 39,6 - 45,1) au inregistrat acest criteriu final de evaluare, diferenta absoluta 4,4% (II 95 %: 8,2 - 0,6). La 23 pacienti a fost necesar tratament pe durata studiului pentru a preveni decesul unui pacient din cauza unui eveniment cardiovascular sau spitalizarea in scopul tratamentului insuficientei cardiace. Criteriul final de evaluare compus de mortalitate din toate cauzele sau prima spitalizare pentru ICC a fost, de asemenea, scazut semnificativ cu candesartan, RR 0,87 (II 95 %: 0,78 - 0,98, p=0,021). Dintre pacientii tratati cu candesartan, 42,2% (II 95 %: 39,5 - 45,0) si dintre pacientii tratati cu placebo, 46,1% (II 95 %: 43,4 - 48,9) au inregistrat acest criteriu final de evaluare, diferenta absoluta 3,9% (II 95 %: 7,8 - 0,1). Atat componenta de mortalitate, cat si cea de morbiditate ale acestor criterii finale de evaluare compuse au contribuit la efectele favorabile ale candesartanului.

Tratamentul cu candesartan cilexetil a determinat imbunatatirea clasei functionale NYHA (p=0,020).

In studiul CHARM-Preserved, nu a fost obtinuta nicio scadere semnificativa statistic in cazul criteriului final de evaluare compus de mortalitate cardiovasculara sau prima spitalizare pentru ICC, RR 0,89 (II 95 %: 0,77 - 1,03, p=0,118).

Mortalitatea din toate cauzele nu a fost semnificativa statistic la analiza separata in cadrul fiecaruia din cele trei studii CHARM. Cu toate acestea, mortalitatea din toate cauzele a fost evaluata, de asemenea, la populatiile cumulate ale studiilor CHARM-Alternative si CHARM-Added, RR 0,88 (II 95 %: 0,79 - 0,98, p=0,018) si ale tuturor celor trei studii (RR 0,91 (II 95 %: 0,83 - 1,00, p=0,055).

Efectele benefice ale candesartanului au fost concordante, indiferent de varsta, sex si medicatia concomitenta. Candesartanul a fost eficace si la pacientii carora li s-au administrat concomitent atat betablocante, cat si inhibitori ECA, iar beneficiul a fost obtinut indiferent daca pacientilor li s-au administrat sau nu inhibitori ECA in doza tinta recomandata de ghidurile de tratament.

La pacientii cu ICC si functie sistolica scazuta a ventriculului stang (fractie de ejectie a ventriculului stang, FEVS 40 %), candesartanul scade rezistenta vasculara sistemica si presiunea capilara pulmonara, creste activitatea plasmatica a reninei si concentratia plasmatica a angiotensinei II si scade concentratiile de aldosteron.

Doua studii randomizate, controlate, de mare amploare (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial, Studiu global in desfasurare privind criteriul final de evaluare pentru telmisartan administrat in monoterapie si in asociere cu ramipril) si VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/ Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuata de Departamentul pentru veterani)) au examinat utilizarea asocierii unui inhibitor ECA cu un blocant al receptorilor de angiotensina II.

ONTARGET a fost un studiu efectuat la pacienti cu antecedente de boala cardiovasculara sau cerebrovasculara sau de diabet zaharat de tip II insotit de dovezi de deteriorare a unor organe tinta. VA NEPHRON-D a fost un studiu efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip II si nefropatie diabetica.

Aceste studii nu au evidentiat niciun efect benefic semnificativ asupra rezultatelor si mortalitatii renale si/sau cardiovasculare, observandu-se un risc crescut de hiperkaliemie, leziune renala acuta si/sau hipotensiune arteriala, comparativ cu monoterapia. Avand in vedere proprietatile farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante si pentru alti inhibitori ai ECA si alte blocante ale receptorilor de angiotensina II.

Prin urmare, inhibitorii ECA si blocantele receptorilor de angiotensina II nu trebuie utilizate concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints, Studiu privind aliskiren administrat pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2, utilizand criterii de evaluare finale cardiovasculare si criterii privind afectarea renala) a fost un studiu conceput pentru a testa beneficiul adaugarii de aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensina II la pacienti cu diabet zaharat de tip II si boala renala cronica, boala cardiovasculara sau ambele. Studiul a fost incheiat prematur din cauza unui risc crescut de rezultate adverse. Decesul de cauza cardiovasculara si accidentul vascular cerebral au fost, ambele, mai frecvente in grupul de tratament cu aliskiren, comparativ cu grupul cu administrare de placebo, iar evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arteriala si disfunctie renala) au fost mai frecvent raportate in grupul de tratament cu aliskiren, comparativ cu grupul cu administrare de placebo.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie si distributie

Dupa administrarea orala, candesartanul cilexetil este convertit in substanta activa candesartan. Biodisponibilitatea absoluta a candesartanului este de aproximativ 40 % dupa administrarea unei solutii orale de candesartan cilexetil. Biodisponibilitatea relativa a formei farmacologice de comprimate, comparativ cu solutia orala este de aproximativ 34 %, cu o variabilitate foarte mica. Biodisponibilitatea absoluta estimata a comprimatului este, prin urmare, de 14 %. Valoarea medie a concentratiei plasmatice maxime (Cmax) se atinge la 3-4 ore dupa administrarea comprimatului.

Concentratiile plasmatice de candesartan cresc liniar cu cresterea dozelor in intervalul de doze terapeutice. Nu au fost observate diferente asociate cu sexul in farmacocinetica candesartanului. Aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) pentru candesartan nu este afectata semnificativ de alimente.

Candesartanul se leaga in mare masura de proteinele plasmatice (mai mult de 99 %). Volumul de distributie aparent al candesartanului este de 0,1 l/kg.

Biodisponibilitatea candesartanului nu este influentata de alimente.

Metabolizare si eliminare

Candesartanul se elimina in principal in forma nemodificata pe cale urinara si biliara si se elimina numai intr-o mica masura prin metabolizare hepatica (CYP2C9). Studiile disponibile privind

interactiunile nu indica niciun efect asupra izoenzimelor CYP2C9 si CYP3A4. Pe baza datelor in vitro, nu sunt de asteptat interactiuni in vivo cu medicamentele a caror metabolizare este dependenta de izoenzimele CYP1A2, CYP2A6, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP3A4 ale citocromului P450. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al candesartanului este de aproximativ 9 ore. Nu exista acumulare in urma administrarii de doze repetate.

Clearance-ul plasmatic total al candesartanului este de aproximativ 0,37 ml/min/kg, cu un clearance renal de aproximativ 0,19 ml/min/kg. Eliminarea renala a candesartanului se realizeaza atat prin filtrare glomerulara, cat si prin secretie tubulara activa. Dupa administrarea orala a unei doze de candesartan cilexetil marcat cu 14C, aproximativ 26 % din doza s-a excretat prin urina sub forma de candesartan si 7 % sub forma de metabolit inactiv, in timp ce aproximativ 56% din doza a fost recuperata din materiile fecale sub forma de candesartan si 10 % sub forma de metabolit inactiv.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienti

La varstnici (peste 65 ani), Cmax si ASC ale candesartanului sunt crescute cu aproximativ 50% si respectiv 80%, in comparatie cu subiectii tineri. Cu toate acestea, raspunsul tensiunii arteriale si incidenta evenimentelor adverse sunt similare dupa o doza data de candesartan la pacientii tineri si varstnici (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare).

La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata, Cmax si ASC ale candesartanului au crescut in timpul administrarii de doze repetate cu aproximativ 50 % si respectiv 70 %, dar t1/2 nu s-a modificat, comparativ cu pacientii cu functie renala normala. Modificarile corespunzatoare la pacientii cu insuficienta renala severa au fost de aproximativ 50 % si respectiv 110 %. t1/2 terminal al candesartanului a fost aproximativ dublat la pacientii cu insuficienta renala severa. ASC a candesartanului la pacientii supusi hemodializei a fost similara cu cea inregistrata la pacientii cu insuficienta renala severa.

In doua studii, ambele efectuate la pacienti cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, a existat o crestere a ASC medii a candesartanului de aproximativ 20 % intr-un studiu si de 80 % in celalalt studiu (vezi pct. 4.2). Nu exista experienta la pacienti cu insuficienta hepatica severa.

Copii si adolescenti

Proprietatile farmacocinetice ale candesartanului au fost evaluate la copii si adolescenti hipertensivi cu varsta cuprinsa intre 1 si mai putin de 6 ani si intre 6 si mai putin de 17 ani in cadrul a doua studii farm