Medicamente cu reteta

Roticox 60mg, 14 comprimate filmate, KRKA

Brand: KRKA

Produs disponibil doar in farmacie in baza retetei medicale

Descriere si prospect: Roticox 60mg, 14 comprimate filmate, KRKA

7522614

Indicatii
Roticox este indicat la adulti si adolescenti cu varsta de 16 ani si peste, pentru tratamentul simptomatic al bolii artrozice (BA), poliartritei reumatoide (PR), spondilitei anchilozante si al durerii si semnelor de inflamatie asociate cu artrita gutoasa acuta.

Roticox este indicat la adulti si adolescenti cu varsta de 16 ani si peste, pentru tratamentul de scurta durata al durerii de intensitate moderata asociata interventiilor chirurgicale dentare.

Decizia de a prescrie un inhibitor selectiv de COX-2 trebuie sa se bazeze pe o evaluare a riscurilor globale, individuale ale pacientului (vezi pct. 4.3, 4.4).

Dozaj
Doze

Deoarece riscurile cardiovasculare ale etoricoxibului pot creste cu doza si cu durata expunerii, trebuie utilizate cea mai scurta durata posibil si cea mai mica doza zilnica eficace. Necesitatea administrarii medicamentului pentru ameliorarea simptomelor si raspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, in special la pacientii cu boala artrozica (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.8 si 5.1).

Boala artrozica

Doza recomandata este de 30 mg o data pe zi. La unii pacienti cu o ameliorare insuficienta a simptomelor, cresterea dozei la 60 mg o data pe zi poate creste eficacitatea medicamentului. In absenta unei cresteri a beneficiului terapeutic, trebuie luate in considerare alte optiuni terapeutice.

Poliartrita reumatoida

Doza recomandata este de 60 mg o data pe zi. La unii pacienti la care simptomele nu se amelioreaza suficient, cresterea dozei la 90 mg o data pe zi poate creste eficacitatea. Atunci cand starea clinica a pacientului s-a stabilizat, poate fi adecvata reducerea dozei la 60 mg o data pe zi. In absenta eficacitatii terapeutice, trebuie luate in considerare alte optiuni terapeutice.

Spondilita anchilozanta

Doza recomandata este de 60 mg o data pe zi. La unii pacienti la care simptomele nu se amelioreaza suficient, cresterea dozei la 90 mg o data pe zi poate creste eficacitatea. Atunci cand starea clinica a pacientului s-a stabilizat, poate fi adecvata reducerea dozei la 60 mg o data pe zi. In absenta eficacitatii terapeutice, trebuie luate in considerare alte optiuni terapeutice.

Tratamentul durerii acute

In tratamentul durerii acute, etoricoxibul trebuie administrat numai in perioada simptomatica acuta.

Artrita gutoasa acuta

Doza recomandata este de 120 mg o data pe zi. In studiile clinice privind artrita gutoasa acuta, etoricoxib a fost administrat timp de 8 zile.

Dureri dupa interventii chirurgicale dentare

Doza recomandata este de 90 mg o data pe zi, limitata la o perioada maxima de 3 zile. In timpul perioadei de trei zile de tratament, unii pacienti pot necesita alte tipuri de analgezie post-operatorie, suplimentara administrarii Roticox.

Doze mai mari decat cele recomandate pentru fiecare indicatie in parte fie nu au demonstrat eficacitate suplimentara, fie nu au fost studiate. Ca urmare:

Doza pentru BA nu trebuie sa depaseasca 60 mg pe zi.

Doza pentru PR si spondilita anchilozanta nu trebuie sa depaseasca 90 mg pe zi.

Doza pentru artrita gutoasa acuta nu trebuie sa depaseasca 120 mg pe zi si durata tratamentului trebuie sa fie de maxim 8 zile.

Doza pentru durerile aparute dupa interventii chirurgicale dentare nu trebuie sa depaseasca 90 mg pe zi, limitata la o perioada maxima de 3 zile de tratament.

Grupe speciale de pacienti

Pacienti varstnici

La pacientii varstnici, nu este necesara ajustarea dozelor. Similar altor medicamente, este necesara prudenta la pacientii varstnici (vezi pct. 4.4).

Pacienti cu disfunctie hepatica

Indiferent de indicatie, la pacientii cu insuficienta hepatica usoara (scor 5-6 in clasificarea Child-Pugh) nu trebuie administrata o doza mai mare de 60 mg o data pe zi. La pacientii cu insuficienta hepatica moderata (scor 7-9 in clasificarea Child-Pugh), indiferent de indicatie, nu trebuie administrata o doza mai mare de 30 mg o data pe zi.

Experienta clinica este limitata mai ales la pacientii cu insuficienta hepatica moderata, de aceea se recomanda prudenta. Nu exista experienta clinica la pacientii cu insuficienta hepatica severa (scor ≥ 10 in clasificarea Child-Pugh); de aceea, este contraindicata administrarea medicamentului la acest grup de pacienti (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2).

Pacienti cu insuficienta renala

La pacientii cu clearance al creatininei ≥30 ml/min nu este necesara ajustarea dozei (vezi pct. 5.2). Administrarea etoricoxibului la pacientii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Copii si adolescenti

Etoricoxib este contraindicat la copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3). Mod de administrare

Roticox se administreaza pe cale orala si poate fi luat cu sau fara alimente. Efectul medicamentului poate avea un debut mai rapid atunci cand Roticox este administrat fara alimente. Acest lucru trebuie avut in vedere cand este necesara ameliorarea rapida a simptomelor.

Contraindicatii

  • Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
  • Ulcer gastro-duodenal activ sau hemoragie gastro-intestinala (GI) activa.
  • Pacienti care au prezentat bronhospasm, rinita acuta, polipi nazali, angioedem, urticarie sau reactii de tip alergic ca urmare a administrarii de acid acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori de COX-2 (ciclooxigenaza 2).
  • Sarcina si alaptare (vezi pct. 4.6 si 5.3).
  • Insuficienta hepatica severa (albuminemie mai mic de 25 g/l sau scor in clasificarea Child-Pugh ≥ 10).
  • Clearance renal al creatininei estimat mai mic de 30 ml/min.
  • Copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani.
  • Boala intestinala inflamatorie.
  • Insuficienta cardiaca congestiva (clasa II-IV NYHA).
  • Pacienti cu hipertensiune arteriala, a caror tensiune arteriala este constant crescuta peste valoarea de 140/90mmHg si nu este controlata adecvat.
  • Diagnostic de boala cardiaca ischemica, boala arteriala periferica si/sau boala cerebrala vasculara.

Atentionari
Efecte gastro-intestinale

La pacientii tratati cu etoricoxib au aparut complicatii la nivelul tractului gastro-intestinal superior [perforatii, ulcere sau hemoragii (PUH)], unele letale.

Se recomanda prudenta in tratamentul pacientilor cu risc de a dezvolta complicatii gastro-intestinale in cazul administrarii AINS; in tratamentul varstnicilor, al pacientilor care utilizeaza concomitent orice alt AINS sau acid acetilsalicilic sau la pacientii cu antecedente de boala gastro-intestinala, cum sunt ulceratii si hemoragii gastro-intestinale.

Atunci cand etoricoxib este administrat concomitent cu acid acetilsalicilic (chiar si in doze mici), exista o crestere suplimentara a riscului de aparitie a reactiilor adverse gastro-intestinale (ulceratii gastro-intestinale sau alte complicatii gastro-intestinale). In studiile clinice pe termen lung nu s-a demonstrat o diferenta semnificativa in profilul de siguranta la nivel gastro-intestinal intre administrarea asocierii de inhibitori selectivi de COX-2 si acid acetilsalicilic si administrarea asocierii de AINS si acid acetilsalicilic (vezi pct. 5.1).

Efecte cardiovasculare

Studiile clinice indica faptul ca, in comparatie cu placebo si cu unele AINS, clasa de medicamente reprezentata de inhibitorii selectivi de COX-2 poate fi asociata cu risc de evenimente trombotice (in special infarct miocardic (IM) si accident vascular cerebral). Deoarece riscurile cardiovasculare ale etoricoxibului pot creste cu doza si cu durata expunerii, trebuie utilizate cea mai scurta durata posibila si cea mai mica doza zilnica eficace. Necesitatea administrarii medicamentului pentru ameliorarea simptomelor si raspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, in special la pacientii cu boala artrozica (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.8 si 5.1).

Pacientii cu factori de risc semnificativi pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie tratati cu etoricoxib numai dupa o evaluare atenta (vezi pct. 5.1).

Inhibitorii selectivi de COX-2 nu sunt substituenti ai acidului acetilsalicilic in profilaxia bolilor tromboembolice cardiovasculare deoarece nu au efect antiagregant plachetar. De aceea, tratamentul antiagregant plachetar nu trebuie intrerupt (vezi pct. 4.5 si 5.1 de mai sus).

Efecte renale

Prostaglandinele renale pot juca un rol compensator in mentinerea perfuziei renale. De aceea, in cazul in care perfuzia renala este disfunctionala, administrarea de etoricoxib poate determina scaderea formarii de prostaglandine si, ulterior, reducerea fluxului sanguin renal, astfel putand modifica functia renala. Riscul cel mai mare pentru un asemenea raspuns clinic il prezinta pacientii care, anterior tratamentului, aveau insuficienta renala semnificativa, insuficienta cardiaca decompensata sau ciroza hepatica. La acesti pacienti trebuie luata in considerare monitorizarea functiei renale.

Retentie de lichide, edeme si hipertensiune arteriala

Similar altor medicamente care inhiba sinteza de prostaglandine, la pacientii tratati cu etoricoxib au fost observate retentie de lichide, edeme si hipertensiune arteriala. Toate medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv etoricoxib, se pot asocia cu insuficienta cardiaca congestiva nou aparuta sau recurenta. Pentru informatii privind raspunsul la etoricoxib in functie de doza, vezi pct. 5.1. Este necesara precautie la pacientii cu antecedente de insuficienta cardiaca, insuficienta ventriculara stanga sau hipertensiune arteriala, precum si la cei care prezentau edeme anterior inceperii tratamentului, indiferent de cauza acestora. Daca la acesti pacienti apar semne evidente de deteriorare a starii clinice, trebuie luate in considerare masuri adecvate, inclusiv intreruperea tratamentului cu etoricoxib.

Administrarea de etoricoxib, in special in doze mari, se poate asocia mai frecvent cu hipertensiune arteriala care poate fi severa, comparativ cu cea indusa de alte AINS si alti inhibitori selectivi de

COX-2. De aceea, hipertensiunea arteriala trebuie controlata inaintea tratamentului cu etoricoxib (vezi pct. 4.3), iar in timpul tratamentului cu etoricoxib trebuie acordata o atentie speciala monitorizarii tensiunii arteriale. Este necesara monitorizarea tensiunii arteriale pe parcursul a doua saptamani dupa initierea tratamentului si in mod periodic dupa aceea. In cazul in care tensiunea arteriala creste semnificativ, trebuie luat in considerare un tratament alternativ.

Efecte hepatice

In studiile clinice, la aproximativ 1% dintre pacientii tratati cu etoricoxib in doze de 30 mg, 60 mg si 90 mg zilnic, timp de pana la un an, s-au raportat cresteri ale valorilor serice ale alanin-amino- transferazei (ALAT) si/sau aspartat-amino-transferazei (ASAT) (de aproximativ trei ori sau mai mult fata de limita superioara a valorilor normale).

Se recomanda monitorizarea oricarui pacient care prezinta simptome si/sau semne sugestive de disfunctie hepatica sau la care testele hepatice indica o disfunctie. Daca apar semne de insuficienta hepatica, sau daca testele functionale hepatice au valori persistent crescute (de trei ori peste limita superioara a valorilor normale), tratamentul cu etoricoxib trebuie intrerupt.

Generale

Daca in timpul tratamentului apare o disfunctie a oricarui organ sau aparat descris mai sus, se vor lua masuri adecvate si se va lua in considerare intreruperea tratamentului cu etoricoxib. Pacientii varstnici,

cei cu tulburari ale functiei renale, hepatice sau cardiace trebuie tinuti sub observatie medicala adecvata in timpul tratamentului cu etoricoxib.

Initierea tratamentului cu etoricoxib la pacientii cu deshidratare trebuie facuta cu prudenta. Se recomanda rehidratarea pacientilor inainte de inceperea tratamentului cu etoricoxib.

In timpul urmaririi dupa punerea pe piata au fost raportate foarte rar reactii adverse cutanate grave, unele dintre acestea fiind letale, inclusiv dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, din cauza utilizarii AINS si a unor inhibitori selectivi de COX-2 (vezi pct. 4.8). Se pare ca pacientii prezinta cel mai mare risc pentru aceste reactii la inceputul perioadei de tratament, in majoritatea cazurilor debutul reactiei fiind in cursul primei luni de tratament. La pacientii tratati cu etoricoxib au fost raportate reactii de hipersensibilitate severe (cum sunt anafilaxie si angioedem) (vezi pct. 4.8). Unii inhibitori selectivi de COX-2 au fost asociati cu un risc crescut de reactii cutanate la pacienti cu antecedente de alergie medicamentoasa de orice tip. Administrarea de etoricoxib trebuie intrerupta la prima aparitie a eruptiilor cutanate tranzitorii, a leziunilor mucoase sau a oricarui alt semn de hipersensibilitate.

Etoricoxib poate masca febra si alte semne de inflamatie.

Se recomanda prudenta in administrarea etoricoxibului concomitent cu warfarina sau cu alte anticoagulante orale (vezi pct. 4.5).

Nu se recomanda administrarea de etoricoxib, ca de altfel a oricarui medicament care inhiba ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, la femei care incearca sa devina gravide (vezi pct. 4.6, 5.1 si 5.3).

Sodiu

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol de (23 mg) per comprimat, adica practic „nu contine sodiu”.

Interactiuni
Interactiuni farmacodinamice

Anticoagulante orale: la subiectii cu stare clinica stabilizata in tratament cronic cu warfarina, administrarea de etoricoxib 120 mg zilnic a fost asociata cu cresterea cu aproximativ 13% a timpului de protrombina International Normalised Ratio (INR). De aceea, la pacientii tratati cu anticoagulante orale trebuie monitorizat cu atentie timpul de protrombina INR, mai ales in primele zile de la inceperea tratamentului cu etoricoxib sau atunci cand doza de etoricoxib este modificata (vezi pct. 4.4).

Diuretice, inhibitori ai ECA (enzima de conversie a angiotensinei) si antagonisti ai receptorilor angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienti care prezinta disfunctie renala (de exemplu, pacienti deshidratati sau pacienti varstnici cu disfunctie renala) administrarea concomitenta a unui inhibitor ECA sau a unui antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhiba ciclooxigenaza poate duce la deteriorarea suplimentara a functiei renale, inclusiv posibila insuficienta renala acuta, care este de obicei reversibila. Aceste interactiuni trebuie luate in considerare la pacientii tratati cu etoricoxib concomitent cu inhibitori ai ECA sau cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II. Prin urmare, administrarea concomitenta trebuie efectuata cu precautie, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie avuta in vedere monitorizarea functiei renale dupa inceperea unui tratament concomitent si periodic dupa aceea.

Acid acetilsalicilic: in cadrul unui studiu la care au participat subiecti sanatosi, dupa atingerea starii de echilibru, doza de etoricoxib 120 mg, administrata o data pe zi, nu a prezentat niciun efect asupra actiunii anti-agregante plachetare a acidului acetilsalicilic (81 mg o data pe zi). Etoricoxibul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic utilizat in dozele indicate pentru profilaxia cardiovasculara (doze mici de acid acetilsalicilic). Cu toate acestea, administrarea concomitenta de doze mici de acid acetilsalicilic cu etoricoxib poate duce la cresterea incidentei ulceratiilor gastro- intestinale sau a altor complicatii, comparativ cu administrarea de etoricoxib in monoterapie. Nu este recomandata administrarea concomitenta a etoricoxibului cu doze de acid acetilsalicilic mai mari decat cele utilizate in profilaxia cardiovasculara sau cu alte AINS (vezi pct. 5.1 si 4.4).

Ciclosporina si tacrolimus: cu toate ca aceasta interactiune nu a fost studiata pentru etoricoxib, administrarea concomitenta de ciclosporina sau de tacrolimus cu orice AINS poate amplifica efectul nefrotoxic al ciclosporinei sau tacrolimusului. Functia renala trebuie monitorizata atunci cand etoricoxibul se administreaza concomitent cu oricare dintre aceste medicamente.

Interactiuni farmacocinetice

Efectul etoricoxibului asupra farmacocineticii altor medicamente

Litiu: AINS reduc excretia renala de litiu, crescand astfel litemia. Daca este necesar, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei si ajustarea dozei de litiu pe durata tratamentului concomitent si la intreruperea administrarii de AINS.

Metotrexat: doua studii au investigat efectele administrarii dozelor de etoricoxib 60 mg, 90 mg sau 120 mg o data pe zi, timp de sapte zile, la pacienti tratati o data pe saptamana cu metotrexat, in doze cuprinse intre 7,5 mg si 20 mg, pentru poliartrita reumatoida. Administrarea de etoricoxib in doze de 60 mg si 90 mg nu a prezentat niciun efect asupra concentratiilor plasmatice sau clearance-ului renal ale metotrexatului. Intr-unul dintre studii, administrarea dozei de etoricoxib 120 mg nu a prezentat efect, dar in celalalt studiu, utilizarea dozei de etoricoxib 120 mg a dus la cresterea concentratiilor plasmatice ale metotrexatului cu 28% si la reducerea clearance-ului renal al metotrexatului cu 13%. Atunci cand etoricoxibul se administreaza concomitent cu metotrexat, se recomanda monitorizarea corespunzatoare a toxicitatii legate de administrarea metotrexatului.

Contraceptive orale: administrarea concomitenta de etoricoxib 60 mg cu un contraceptiv oral care contine 35 micrograme etinilestradiol (EE) si 0,5 pana la 1 mg noretindrona timp de 21 zile a dus la cresterea, la starea de echilibru, a ASC0-24 ore a EE cu 37%. Administrarea concomitenta a dozei de etoricoxib 120 mg cu acelasi contraceptiv oral, fie in acelasi timp, fie la interval de 12 ore unul fata de celalalt, a dus la cresterea la starea de echilibru a ASC0-24ore a EE cu 50-60%. Aceasta crestere a concentratiilor EE trebuie luata in considerare atunci cand se alege un contraceptiv oral in cazul administrarii concomitente cu etoricoxib. O crestere a expunerii la EE poate determina cresterea incidentei reactiilor adverse asociate cu contraceptive orale (de exemplu evenimente trombo-embolice venoase la femei cu risc).

Terapie de substitutie hormonala (TSH): administrarea concomitenta a dozei de etoricoxib 120 mg cu terapia de substitutie hormonala care contine estrogeni conjugati (0,625 mg PREMARIN), timp de 28 zile, a dus la cresterea, la starea de echilibru, a ASC0-24 ore medie de estrona neconjugata (41%), estrogeni equini conjugati (76%) si 17-β-estradiol (22%). Nu s-a studiat efectul dozelor de etoricoxib recomandate pentru tratament cronic (30 mg, 60 mg si 90 mg). Efectele administrarii concomitente a dozei de etoricoxib 120 mg asupra expunerii (ASC0-24 ore) la aceste componente estrogenice ale PREMARIN au fost mai mici decat jumatatea celor observate atunci cand PREMARIN a fost administrat in monoterapie si doza a fost crescuta de la 0,625 mg la 1,25 mg. Semnificatia clinica a acestor cresteri nu este cunoscuta si nu au fost studiate efectele administrarii concomitente a etoricoxibului cu doze mai mari de PREMARIN. Aceste cresteri ale concentratiilor estrogenice trebuie luate in considerare atunci cand se alege terapia hormonala post-menopauza in cazul administrarii concomitente cu etoricoxib, deoarece cresterea expunerii la estrogen poate determina cresterea riscului reactiilor adverse asociate cu terapia de substitutie hormonala.

Prednison/prednisolon: in studiile privind interactiunile medicamentoase, etoricoxibul nu a prezentat efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii prednisonului/prednisolonului.

Digoxina: doza de etoricoxib 120 mg administrata o data pe zi, timp de 10 zile, la voluntari sanatosi, nu a modificat ASC0-24 ore plasmatica la starea de echilibru sau eliminarea renala a digoxinei. S-a constatat cresterea Cmax a digoxinei (cu aproximativ 33%). In general, la majoritatea pacientilor, aceasta crestere nu este importanta. Cu toate acestea, pacientii cu risc crescut de toxicitate indusa de digoxina trebuie monitorizati din acest punct de vedere, atunci cand se administreaza concomitent etoricoxib si digoxina.

Efectele etoricoxibului asupra medicamentelor metabolizate de sulfotransferaze

Etoricoxibul este un inhibitor al activitatii sulfotransferazelor umane, in mod special al SULT1E1 si s- a demonstrat ca duce la cresterea concentratiilor plasmatice ale etinilestradiolului. Intrucat cunostintele referitoare la efectele numeroaselor sulfotransferaze sunt in prezent limitate, iar consecintele clinice pentru numeroase medicamente sunt inca in studiu, se recomanda prudenta atunci cand etoricoxibul se administreaza concomitent cu alte medicamente metabolizate in principal de sulfotransferazele umane (de exemplu, salbutamol administrat oral si minoxidil).

Efectul etoricoxibului asupra medicamentelor metabolizate de izoenzimele CYP

Pe baza studiilor in vitro, nu este de asteptat ca etoricoxib sa inhibe izoenzimele citocromului P450 (CYP) 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A4. In cadrul unui studiu la care au participat subiecti sanatosi, administrarea zilnica a dozei de etoricoxib 120 mg nu a influentat activitatea CYP3A4 la nivel hepatic, asa cum a fost confirmat de testul respirator cu eritromicina.

Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii etoricoxibului

Calea principala de metabolizare a etoricoxibului este dependenta de izoenzimele CYP. CYP3A4 pare sa contribuie la metabolizarea etoricoxibului in vivo. Studiile in vitro au aratat ca CYP2D6, CYP2C9, CYP1A2 si CYP2C19 pot, de asemenea, cataliza calea metabolica principala, insa rolul lor cantitativ nu a fost studiat in vivo.

Ketoconazol: ketoconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4, administrat in doza de 400 mg o data pe zi, timp de 11 zile, la voluntari sanatosi, nu a prezentat niciun efect clinic important asupra farmacocineticii etoricoxibului administrat in doza unica de 60 mg (crestere cu 43% a ASC).

Voriconazol si miconazol: administrarea concomitenta de etoricoxib fie cu voriconazol administrat pe cale orala, fie cu miconazol gel oral administrat local, ambii inhibitori puternici ai CYP3A4, a provocat o usoara crestere a expunerii la etoricoxib, dar aceasta nu este considerata a fi semnificativa din punct de vedere clinic, pe baza datelor publicate.

Rifampicina: administrarea concomitenta de etoricoxib cu rifampicina, un inductor puternic al enzimelor CYP, a dus la scaderea cu 65% a concentratiilor plasmatice de etoricoxib. Aceasta interactiune poate duce la recurenta simptomelor atunci cand etoricoxibul se administreaza concomitent cu rifampicina. Cu toate ca aceasta informatie ar putea sugera cresterea dozei, utilizarea unor doze de etoricoxib mai mari decat cele stabilite pentru fiecare indicatie nu a fost studiata in cazul administrarii concomitente cu rifampicina si, de aceea, nu este recomandata (vezi pct. 4.2).

Antiacide: antiacidele nu influenteaza farmacocinetica etoricoxibului in mod relevant clinic.

Sarcina
Sarcina

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la tratamentul cu etoricoxib in timpul sarcinii. Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potential pentru om in ceea ce priveste sarcina nu este cunoscut. Etoricoxibul, similar altor medicamente care inhiba sinteza prostaglandinelor, poate determina atonie uterina si inchidere prematura a canalului arterial in timpul ultimului trimestru de sarcina. Etoricoxibul este contraindicat pe tot parcursul sarcinii (vezi pct. 4.3). Daca o femeie ramane gravida in timpul tratamentului cu etoricoxib, tratamentul trebuie intrerupt.

Alaptarea

La om, nu se cunoaste daca etoricoxib se excreta in laptele matern. Etoricoxibul este excretat in laptele femelelor de sobolan. Femeile tratate cu etoricoxib nu trebuie sa alapteze (vezi pct. 4.3 si 5.3).

Fertilitatea

Administrarea etoricoxibului, similar oricaror medicamente cunoscute ca fiind inhibitori de COX-2, nu este recomandata la femeile care incearca sa ramana gravide.

Condus auto
Pacientii care prezinta ameteli, vertij sau somnolenta in timpul tratamentului cu etoricoxib nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

In studiile clinice, etoricoxib a fost evaluat privind siguranta la 7152 subiecti, incluzand 4614 pacienti cu BA, PR, dureri lombare cronice sau spondilita anchilozanta (aproximativ 600 pacienti cu BA sau PR au fost tratati timp de un an sau mai mult).

In studiile clinice, profilul reactiilor adverse a fost similar la pacientii cu BA sau PR tratati cu etoricoxib timp de un an sau mai mult.

Intr-un studiu clinic efectuat pentru indicatia de artrita gutoasa acuta, pacientii au fost tratati cu etoricoxib 120 mg o data pe zi, timp de opt zile. In acest studiu, profilul reactiilor adverse a fost, in general, similar celui raportat in studiile combinate pentru BA, PR si dureri lombare cronice.

In cadrul unui program de urmarire a profilului de siguranta cardiovasculara, cu date colectate din trei studii clinice controlate cu comparator activ, 17412 pacienti cu BA sau PR au fost tratati cu etoricoxib (60 mg sau 90 mg) pe o durata medie de aproximativ 18 luni. Datele privind siguranta si detaliile acestui program sunt prezentate la pct. 5.1.

In studiile clinice efectuate la 614 pacienti tratati cu etoricoxib (90 mg sau 120 mg) pentru durerile acute aparute dupa interventii chirurgicale dentare, profilul reactiilor adverse aparute a fost in general similar celor raportate in studiile clinice combinate efectuate pentru BA, PR si durerile lombare cronice.

Lista in format tabelar a reactiilor adverse

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in studiile clinice cu o incidenta mai mare comparativ cu placebo, la pacienti cu BA, PR, dureri lombare cronice sau spondilita anchilozanta, tratati cu doze de etoricoxib de 30 mg, 60 mg sau 90 mg pana la doza recomandata, timp de pana la 12 saptamani; in studiile Programului MEDAL timp de pana la 3,5 ani; in studiile clinice de scurta durata efectuate pentru indicatia de durere acuta timp de pana la 7 zile; sau in experienta de dupa punerea pe piata (vezi tabelul 1):

Tabelul 1:

Aparate, sisteme si organeReactii adverseCategoria de frecventa*
Infectii si infestariosteita alveolaraFrecvente
 gastroenterita, infectii ale cailor respiratorii superioare, infectii ale tractului urinarMai putin frecvente
Tulburari hematologice si limfaticeanemie (asociata în primul rând cu sângerare gastro-intestinala),leucopenie, trombocitopenieMai putin frecvente
Tulburari ale sistemului imunitarhipersensibilitate‡ ßMai putin frecvente
 angioedem/reactii anafilactice/anafilactoide inclusiv soc‡Rare
Tulburari metabolice si de nutritieedeme/retentie lichidianaFrecvente
 crestere sau scadere a apetituluialimentar, crestere în greutateMai putin frecvente
Tulburari psihiceanxietate, depresie, scadere a performantelor intelectuale, halucinatii‡Mai putin frecvente
 confuzie‡, agitatie‡Rare
Tulburari ale sistemului nervosameteli, cefaleeFrecvente
 disgeuzie, insomnie, parestezii/hiperestezie, somnolentaMai putin frecvente
Tulburari ocularevedere încetosata, conjunctivitaMai putin frecvente
Tulburari acustice si vestibularetinitus, vertijMai putin frecvente
Tulburari cardiacepalpitatii, aritmii‡Frecvente
 fibrilatie atriala, tahicardie‡, insuficienta cardiaca congestiva,modificari nespecifice pe ECG, angina pectorala‡, infarct miocardic§Mai putin frecvente
Tulburari vascularehipertensiune arterialaFrecvente
 hiperemie cutanata tranzitorie, accident vascular cerebral§, accident vascular cerebral ischemic tranzitor,crize hipertensive‡, vasculita‡Mai putin frecvente
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinalebronhospasm ‡Frecvente
 tuse, dispnee, epistaxisMai putin frecvente
Tulburari gastro- intestinaledureri abdominaleFoarte frecvente
 constipatie, flatulenta, gastrita, pirozis/reflux acid, diaree, dispepsie/disconfort epigastric, greata, varsaturi, esofagita, ulcere la nivelulcavitatii bucaleFrecvente
 distensie abdominala, tulburari ale peristaltismului intestinal, xerostomie, ulcer gastro-duodenal, ulcere peptice inclusiv perforatie si sângerare gastro- intestinala, sindrom de colon iritabil,pancreatita‡Mai putin frecvente
Tulburari hepatobiliarecresteri ale valorilor serice ale ALAT, cresteri ale valorilor serice ale ASATFrecvente
 hepatita‡Rare
 insuficienta hepatica‡, icter‡Rare†
Afectiuni cutanate si aletesutului subcutanatechimozeFrecvente
 edem facial, prurit, eruptie cutanata tranzitorie, eritem‡, urticarie‡Mai putin frecvente
 sindrom Stevens-Johnson‡, necroliza epidermica toxica‡, eruptie cutanataindusa de medicament‡Rare†
Tulburari musculo- scheletice si ale tesutuluiconjunctivcrampe/spasme musculare,durere/rigiditate musculo-scheleticaMai putin frecvente
Tulburari renale si ale cailor urinareproteinurie, crestere a valorilor creatininemiei, disfunctie renala, inclusiv insuficienta renala‡(vezi punctul 4.4)Mai putin frecvente
Tulburari generale si lanivelul locului de administrareastenie/fatigabilitate, stare patologica de tip gripalFrecvente
 dureri toraciceMai putin frecvente
Investigatii diagnosticecrestere a uremiei, crestere a concentratiilor plasmatice ale creatin- fosfokinazei, hiperkaliemie, crestere aconcentratiei plasmatice de acid uricMai putin frecvente
 scaderea natremieiRare
*Categoria de frecventa: definita ca orice termen de reactie adversa în functie de incidenta raportata în baza de date de studii clinice: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000).‡ Aceasta reactie adversa a fost identificata dupa punerea pe piata. Frecventa raportata a fost estimata pe baza celei mai mari frecvente observate în datele extrase din studiile clinice, în functie de indicatia si doza aprobata.† Categoria de frecventa “Rare” a fost definita conform ghidului Rezumatului Caracteristicilor Produsului (RCP) (rev. 2, Sept 2009) pe baza limitei superioare a intervalului de încredere 95% pentru 0 evenimente atribuite numarului de subiecti tratati cu etoricoxib, din analiza datelor extrase din studiul clinic de faza III pentru doza si indicatie (n=15470).ß Hipersensibilitatea include termenii “alergie”, “alergie indusa de medicament”, “hipersensibilitate la medicament”, “hipersensibilitate”, “alte tipuri de hipersensibilitate nespecificate anterior”, “reactie de hipersensibilitate” si “alergie nespecifica”.§ Pe baza analizelor studiilor clinice de lunga durata, controlate cu placebo si comparator activ, inhibitorii selectivi de COX-2 au fost asociati cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale grave, inclusiv infarct miocardic si accident vascular cerebral ischemic.Cresterea riscului total pentru astfel de evenimente este putin probabil sa depaseasca 1% per an(mai putin frecvente), pe baza datelor existente.

Urmatoarele reactii adverse grave au fost raportate in legatura cu administrarea de AINS si nu pot fi excluse pentru etoricoxib: nefrotoxicitate, inclusiv nefrita interstitiala si sindrom nefrotic.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Supradozaj
Simptome

In studiile clinice, administrarea de doze unice de etoricoxib de pana la 500 mg si de doze repetate de pana la 150 mg pe zi, timp de 21 zile, nu a determinat efecte toxice semnificative. Au fost raportate cazuri de supradozaj acut cu etoricoxib, cu toate ca in majoritatea cazurilor nu au fost raportate reactii adverse. Cel mai frecvent observate reactii adverse au fost concordante cu profilul de siguranta pentru etoricoxib (de exemplu evenimente gastro-intestinale, evenimente cardio-renale).

Abordare terapeutica

In caz de supradozaj se vor aplica masuri obisnuite de sustinere, de exemplu, indepartarea continutului neabsorbit din tractul gastro-intestinal, instituirea monitorizarii clinice si, daca este necesar, tratament de sustinere a functiilor vitale.

Etoricoxibul nu se elimina prin hemodializa; nu se cunoaste daca etoricoxibul se elimina prin dializa peritoneala.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, coxibi, codul ATC: M01AH05

Mecanism de actiune

La dozele terapeutice folosite in practica clinica, etoricoxibul este un inhibitor selectiv al ciclooxigenazei 2 (COX-2), administrat pe cale orala.

Pe parcursul studiilor de farmacologie clinica, la doze de pana la 150 mg administrate zilnic, etoricoxibul a determinat inhibare dependenta de doza a COX-2, fara inhibarea COX-1. Etoricoxibul nu a inhibat sinteza gastrica a prostaglandinelor si nu a avut efect asupra functiei plachetare.

Ciclooxigenaza este responsabila de producerea de prostaglandine. Au fost identificate doua izoforme, COX-1 si COX-2. COX-2 este izoforma enzimei despre care s-a demonstrat ca este indusa de stimuli proinflamatori si este considerata ca fiind, in primul rand, responsabila de sinteza de mediatori prostanoizi ai durerii, inflamatiei si febrei. De asemenea, COX-2 este implicata in ovulatie, implantare si inchidere a canalului arterial, in reglarea functiei renale si a functiilor sistemului nervos central (inducerea febrei, perceptia durerii si functia cognitiva). De asemenea, aceasta ar putea avea un rol in vindecarea ulcerului. COX-2 a fost identificata in tesutul care inconjura ulcerele gastrice la om, dar nu a fost stabilita relevanta in ceea ce priveste vindecarea acestora.

Eficacitate si siguranta clinica

Eficacitate

La pacientii cu boala artrozica (BA), administrarea dozei de etoricoxib 60 mg o data pe zi a dus la ameliorarea semnificativa a durerii si a evaluarii de catre pacient a evolutiei bolii. Aceste efecte favorabile au fost observate deja din a doua zi de tratament si s-au mentinut o perioada de pana la 52 saptamani. Studiile efectuate cu doza de etoricoxib 30 mg administrata o data pe zi au demonstrat eficacitate superioara comparativ cu placebo, pe durata a 12 saptamani de tratament (utilizand evaluari similare cu cele ale studiilor de mai sus). Intr-un studiu cu doze variabile, administrarea dozei de etoricoxib 60 mg, comparativ cu doza de 30 mg, a demonstrat o imbunatatire semnificativ mai mare a tuturor celor 3 criterii de evaluare finale principale, pe durata a 6 saptamani de tratament. Doza de 30 mg nu a fost studiata in boala artrozica a mainilor.

La pacientii cu poliartrita reumatoida (PR), administrarea dozelor de etoricoxib de 60 mg si 90 mg o data pe zi a dus la ameliorarea semnificativa a durerii, inflamatiei si mobilitatii. In studiile care au evaluat dozele de 60 mg si 90 mg, efectele favorabile s-au mentinut pe durata de 12 saptamani de tratament. Intr-un studiu in care administrarea zilnica a dozei de 60 mg a fost comparata cu doza de 90 mg, ambele doze s-au dovedit mai eficace decat placebo. Doza de 90 mg a fost superioara celei de 60 mg, conform aprecierii globale a durerii efectuata de pacienti (datele au fost colectate prin utilizarea unei scale vizuale analogice de 0 pana la 100 mm), cu o ameliorare medie de 2,71 mm (II 95%: -4,98 mm, -0,45 mm).

La pacientii care prezentau pusee acute de artrita gutoasa, administrarea dozei de etoricoxib 120 mg o data pe zi, timp de opt zile, a dus la ameliorarea durerilor articulare cu intensitate moderata pana la extrema si a inflamatiei la un nivel comparabil cu administrarea de indometacin 50 mg de trei ori pe zi. Ameliorarea durerii a fost observata la doar patru ore de la initierea tratamentului.

La pacientii cu spondilita anchilozanta, administrarea dozei de etoricoxib 90 mg o data pe zi a determinat ameliorari semnificative ale durerii, inflamatiei, rigiditatii si functionalitatii la nivelul coloanei vertebrale. Beneficiul clinic al administrarii de etoricoxib a fost observat inca din a doua zi de tratament si s-a mentinut pe intreaga perioada de tratament de 52 saptamani.

Intr-un alt studiu clinic in care administrarea zilnica a dozei de 60 mg a fost comparata cu doza de 90 mg, ambele doze de etoricoxib au aratat aceeasi eficacitate ca doza zilnica de naproxen de 1000 mg. La pacientii care au raspuns inadecvat la administrarea zilnica a dozei de etoricoxib de 60 mg, timp de 6 saptamani, cresterea dozei zilnice la 90 mg a ameliorat scorul intensitatii durerii dorsale (datele au fost colectate prin utilizarea unei scale vizuale analogice de 0 pana la 100 mm), cu o ameliorare medie de -2,70 mm (II 95%: -4,88 mm, 0,52 mm), comparativ cu continuarea tratamentului cu doza de 60 mg.

Intr-un studiu clinic care a evaluat durerile dentare aparute dupa interventii chirurgicale, doza de etoricoxib 90 mg a fost administrata o data pe zi, timp de pana la 3 zile. Intr-un subgrup al pacientilor cu durere initiala moderata, doza de etoricoxib 90 mg a demonstrat un efect analgezic similar cu cel al dozei de ibuprofen 600 mg (16,11 comparativ 16,39; P=0,722) si superior celui observat in cazul administrarii asocierii paracetamol/codeina 600 mg/60 mg (11,00; P mai mic de 0,001) si placebo (6,84; P mai mic de 0,001) masurat prin ameliorarea totala a durerii pe durata primelor 6 ore (TOPAR6). Procentul pacientilor care au raportat utilizarea medicatiei de urgenta in primele 24 ore de tratament a fost de 40,8% in grupul de tratament cu doza de etoricoxib 90 mg, de 25,5% in grupul de tratament cu doza de ibuprofen 600 mg cu administrare la interval de 6 ore si de 46,7% in grupul de tratament cu asocierea paracetamol/codeina 600 mg/60 mg, cu administrare la interval de 6 ore, comparativ cu 76,2% in grupul la care s-a administrat placebo. In acest studiu, timpul median de debut al actiunii (perceput ca ameliorare a durerii) pentru etoricoxib 90 mg a fost de 28 minute de la administrarea dozei.

Siguranta clinica

Programul MEDAL (Multinational Etoricoxib and Diclofenac Arthritis Long-term)

Programul MEDAL a fost un program cu design prospectiv, de urmarire a profilului de siguranta cardiovasculara (CV), cu date colectate din trei studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate cu comparator activ, studiile clinice MEDAL, EDGE II si EDGE.

Studiul clinic MEDAL a fost un studiu cu criteriul final de evaluare bazat pe evenimentele CV, efectuat la 17804 pacienti cu BA si 5700 pacienti cu PR tratati cu etoricoxib 60 mg (BA) sau 90 mg (BA sau PR) sau cu diclofenac 150 mg zilnic, pe o perioada medie de 20,3 luni (maximum 42,3 luni, mediana 21,3 luni). In acest studiu clinic au fost inregistrate doar reactiile adverse grave si intreruperile tratamentului determinate de orice reactie adversa.

Studiile clinice EDGE si EDGE II au comparat tolerabilitatea gastro-intestinala a etoricoxibului cu cea a diclofenacului. Studiul clinic EDGE a inclus 7111 pacienti cu BA, tratati cu o doza de 90 mg etoricoxib zilnic (de 1,5 ori doza recomandata in BA) sau cu diclofenac 150 mg zilnic pe o perioada medie de 9,1 luni (maximum 16,6 luni, mediana 11,4 luni). Studiul clinic EDGE II a inclus 4086 pacienti cu PR, tratati cu o doza de 90 mg etoricoxib zilnic sau cu diclofenac 150 mg zilnic pe o perioada medie de 19,2 luni (maximum 33,1 luni, mediana 24 luni).

In Programul MEDAL de colectare a datelor au fost tratati 34701 pacienti cu BA sau PR pe o durata medie de 17,9 luni (maximum 42,3 luni, mediana 16,3 luni), aproximativ 12800 pacienti urmand tratament mai mult de 24 luni. Pacientii inrolati in program au avut la momentul includerii o gama larga de factori de risc cardiovasculari si gastro-intestinali. Au fost exclusi pacientii cu un istoric recent de infarct miocardic, grefare bypass de artera coronariana sau interventie coronariana percutanata in timpul celor 6 luni precedand includerea in studiu. In studii a fost permisa utilizarea medicamentelor gastro-protectoare si a dozelor mici de acid acetilsalicilic.

Siguranta generala:

Nu a fost observata nicio diferenta semnificativa intre etoricoxib si diclofenac in ceea ce priveste frecventa evenimentelor cardiovasculare de tip trombotic. Evenimentele adverse cardio-renale au fost observate mai frecvent in cazul administrarii de etoricoxib, comparativ cu utilizarea de diclofenac, iar acest efect a fost dependent de doza (vezi mai jos rezultatele specifice). Evenimentele adverse gastro- intestinale si hepatice au fost observate semnificativ mai frecvent in cazul administrarii de diclofenac, comparativ cu utilizarea de etoricoxib. Incidenta reactiilor adverse in EDGE si EDGE II si a reactiilor adverse considerate grave sau avand ca rezultat intreruperea tratamentului in studiul clinic MEDAL a fost mai mare in cazul administrarii de etoricoxib, comparativ cu utilizarea de diclofenac.

Rezultate privind siguranta la nivel cardiovascular:

Frecventa evenimentelor adverse cardiovasculare de tip trombotic grave confirmate (constand in evenimente cardiace, cerebrovasculare si vasculare periferice) a fost comparabila intre etoricoxib si diclofenac, iar datele sunt sumarizate in tabelul de mai jos. In toate subgrupurile analizate, incluzand toate categoriile de pacienti din intervalul de risc cardiovascular initial, nu a fost observata nicio diferenta semnificativa statistic intre etoricoxib si diclofenac in ceea ce priveste frecventa evenimentelor de tip trombotic. Analizate separat, riscurile relative pentru evenimentele adverse cardiovasculare de tip trombotic grave confirmate au fost similare in cazul administrarii dozelor de etoricoxib 60 mg sau 90 mg, comparativ cu utilizarea de diclofenac 150 mg.

Tabelul 2: Incidentele evenimentelor CV de tip trombotic confirmate (Programul MEDAL de colectare a datelor)
 Etoricoxib (N=16819)25836 pacient-anDiclofenac (N=16483)24766 pacient-anComparatie intre tratamente
 Incidenta† (Ii 95%)Incidenta† (Ii 95%)Risc relativ (Ii 95%)
Evenimente adverse cardiovasculare de tip trombotic grave confirmate 
Per-protocol1,24 (1,11;1,38)1,30 (1,17;1,45)0,95 (0,81;1,11) 
Intentie de tratament1,25 (1,14;1,36)1,19 (1,08;1,30)1,05 (0,93;1,19) 
Evenimente cardiace confirmate 
Per-protocol0,71 (0,61;0,82)0,78 (0,68;0,90)0,90 (0,74;1,10) 
Intentie de tratament0,69 (0,61;0,78)0,70 (0,62;0,79)0,99 (0,84;1,17) 
Evenimente cerebrovasculare confirmate 
Per-protocol0,34 (0,28;0,42)0,32 (0,25;0,40)1,08 (0,80;1,46) 
Intentie de tratament0,33 (0,28;0,39)0,29 (0,24;0,35)1,12 (0,87;1,44) 
Evenimente vasculare periferice confirmate 
Per-protocol0,20 (0,15;0,27)0,22 (0,17;0,29)0,92 (0,63;1,35) 
Intentie de tratament0,24 (0,20;0,30)0,23 (0,18;0,28)1,08 (0,81;1,44) 

 

†Evenimente per 100 pacient-an; II=interval de incredere N=numar total de pacienti inclusi in populatia per-protocol

Per-protocol: toate evenimentele aparute pe durata administrarii tratamentului sau in interval de 14 zile de la intreruperea tratamentului (au fost exclusi pacientii care au utilizat mai mic de 75% din medicatia de studiu sau au utilizat AINS diferite de medicatia de studiu mai mare de 10% din timp)

Intentie de tratament: toate evenimentele confirmate pana la terminarea studiului clinic (au fost inclusi pacientii potential expusi la interventii din afara studiului, dupa intreruperea medicatiei de studiu). Numarul total de pacienti randomizati, n=17412 cu etoricoxib si 17289 cu diclofenac.

Mortalitatea CV, ca si mortalitatea generala, a fost similara intre grupurile de tratament cu etoricoxib si diclofenac.

Evenimente cardio-renale:

Aproximativ 50% dintre pacientii inrolati in studiul clinic MEDAL au avut antecedente de hipertensiune arteriala la includerea in studiu. In studiul clinic, incidenta intreruperilor de tratament induse de reactiile adverse legate de hipertensiunea arteriala a fost mai mare, in mod semnificativ din punct de vedere statistic, in cazul administrarii de etoricoxib comparativ cu utilizarea de diclofenac. Incidenta reactiilor adverse de tip insuficienta cardiaca congestiva (intreruperi ale tratamentului si evenimente grave) a fost similara pentru doza de etoricoxib 60 mg si doza de diclofenac 150 mg, dar a fost mai mare pentru doza de etoricoxib 90 mg decat pentru doza de diclofenac 150 mg (semnificativ statistic pentru doza de etoricoxib 90 mg, comparativ cu doza de diclofenac 150 mg in grupul de cohorta cu BA in cadrul studiului clinic MEDAL). Incidenta evenimentelor adverse de tip insuficienta cardiaca congestiva confirmata (evenimente care au fost grave si au determinat spitalizare sau o vizita la un serviciu de urgente medicale) a fost nesemnificativ mai mare in cazul administrarii de etoricoxib, comparativ cu utilizarea dozei de diclofenac 150 mg, iar acest efect a fost dependent de doza.

Incidenta intreruperilor tratamentului determinate de evenimentele adverse legate de aparitia edemelor a fost mai mare in cazul administrarii de etoricoxib, comparativ cu utilizarea dozei de diclofenac 150 mg, iar acest efect a fost dependent de doza (semnificativ statistic pentru doza de etoricoxib 90 mg, dar nu si pentru doza de etoricoxib 60 mg).

Rezultatele la nivel cardio-renal pentru EDGE si EDGE II au fost concordante cu cele descrise pentru studiul clinic MEDAL.

In cadrul studiilor clinice individuale ale Programului MEDAL, in cazul administrarii de etoricoxib (60 mg sau 90 mg), incidenta absoluta a intreruperilor tratamentului in oricare grup de tratament a fost de pana la 2,6% pentru hipertensiune arteriala, de pana la 1,9% pentru edeme si de pana la 1,1% pentru insuficienta cardiaca congestiva, cu incidente mai mari ale intreruperilor tratamentului observate in cazul administrarii dozei de etoricoxib 90 mg comparativ cu doza de etoricoxib 60 mg.

Rezultatele Programului MEDAL privind tolerabilitatea gastro-intestinala:

O incidenta semnificativ mai mica a intreruperilor tratamentului din cauza oricarui eveniment advers GI cu manifestare clinica (de exemplu dispepsie, durere abdominala, ulcer) a fost observata in grupul de tratament cu etoricoxib, comparativ cu grupul de tratament cu diclofenac, in cadrul fiecaruia dintre cele trei studii clinice componente ale Programului MEDAL. Incidentele intreruperilor tratamentului din cauza evenimentelor adverse cu manifestare clinica GI per o suta pacient-an, pe intreaga perioada a studiului clinic, au fost urmatoarele: 3,23 pentru etoricoxib si 4,96 pentru diclofenac in studiul clinic MEDAL; 9,12 pentru etoricoxib si 12,28 pentru diclofenac in studiul clinic EDGE; si 3,71 pentru etoricoxib si 4,81 pentru diclofenac in studiul clinic EDGE II.

Rezultatele Programului MEDAL privind siguranta gastro-intestinala:

Evenimentele totale la nivelul tractului GI superior au fost definite ca perforatii, ulceratii si sangerari. Subgrupul evenimentelor totale la nivelul tractului GI superior, considerate complicate, a inclus perforatii, obstructii si sangerari complicate; subgrupul evenimentelor la nivelul tractului GI superior considerate necomplicate a inclus sangerari necomplicate si ulceratii necomplicate. O incidenta semnificativ mai mica a evenimentelor totale la nivelul tractului GI superior a fost observata in grupul de tratament cu etoricoxib, comparativ cu grupul de tratament cu diclofenac. Nu a fost observata nicio diferenta semnificativa intre etoricoxib si diclofenac in ceea ce priveste incidenta evenimentelor complicate. Nu a fost observata nicio diferenta semnificativa intre etoricoxib si diclofenac pentru subgrupul evenimentelor hemoragice la nivelul tractului GI superior (combinat, complicate si necomplicate). Beneficiul la nivelul tractului GI superior pentru etoricoxib, comparativ cu diclofenac nu a fost semnificativ statistic la pacientii care utilizau concomitent acid acetilsalicilic in doza mica (aproximativ 33% dintre pacienti).

Incidentele la o suta pacient-an pentru evenimentele clinice la nivelul tractului GI superior confirmate, complicate si necomplicate (perforatii, ulceratii si sangerari) au fost de 0,67 (II 95% 0,57, 0,77) pentru etoricoxib si de 0,97 (II 95% 0,85, 1,10) pentru diclofenac, cu un risc relativ de 0,69 (II 95% 0,57, 0,83).

A fost evaluata incidenta pentru evenimentele la nivelul tractului GI superior confirmate la pacienti varstnici, iar cea mai mare reducere a fost observata la pacientii cu varsta ≥ 75 ani (1,35 [II 95% 0,94, 1,87] comparativ cu 2,78 [II 95% 2,14, 3,56] evenimente per o suta pacient-an pentru etoricoxib si, respectiv, diclofenac). Incidentele evenimentelor clinice la nivelul tractului GI inferior confirmate (perforatie la nivelul intestinului subtire sau gros, obstructie sau hemoragie) nu au fost semnificativ diferite intre etoricoxib si diclofenac.

Rezultate Programului MEDAL privind siguranta la nivel hepatic:

Comparativ cu diclofenacul, etoricoxibul s-a asociat cu o incidenta mai mica, semnificativa din punct de vedere statistic, a intreruperilor tratamentului din cauza reactiilor adverse la nivel hepatic. In Programul MEDAL de colectare a datelor, 0,3% dintre pacientii tratati cu etoricoxib si 2,7% dintre pacientii tratati cu diclofenac au intrerupt tratamentul din cauza reactiilor adverse la nivel hepatic.

Incidenta per o suta pacient-an a fost de 0,22 pentru etoricoxib si de 1,84 pentru diclofenac (valoarea p a fost mai mic de 0,001 pentru etoricoxib, comparativ cu diclofenac). Cu toate acestea, cele mai multe reactii adverse hepatice din cadrul Programului MEDAL nu au fost grave.

Date suplimentare de siguranta privind evenimentele cardiovasculare de tip trombotic

In studii clinice, excluzand studiile clinice ale Programului MEDAL, aproximativ 3100 pacienti au fost tratati cu etoricoxib ≥ 60 mg zilnic, timp de 12 saptamani sau mai mult. Nu s-a observat nicio diferenta sesizabila in ceea ce priveste incidenta evenimentelor grave cardiovasculare de tip trombotic confirmate intre pacientii la care s-a administrat etoricoxib ≥ 60 mg, placebo, sau AINS, exclusiv naproxen. Cu toate acestea, incidenta acestor evenimente a fost mai mare la pacientii tratati cu etoricoxib, comparativ cu cei tratati cu naproxen 500 mg de doua ori pe zi. Diferenta de activitate antiplachetara intre unii AINS inhibitori de COX-1 si inhibitorii selectivi de COX-2 poate fi semnificativa clinic la pacientii cu risc de evenimente tromboembolice. Inhibitorii selectivi de COX-2 reduc formarea sistemica de prostaciclina (ca urmare, posibil si cea endoteliala) fara a influenta tromboxanul plachetar. Nu a fost stabilita relevanta clinica a acestor observatii.

Date suplimentare privind siguranta la nivel gastro-intestinal

In doua studii de evaluare endoscopica, in regim dublu-orb, cu durata de 12 saptamani, incidenta cumulata a ulceratiilor gastroduodenale a fost semnificativ mai mica la pacientii tratati cu etoricoxib 120 mg o data pe zi decat la pacientii tratati fie cu naproxen 500 mg de doua ori pe zi, fie cu ibuprofen 800 mg de trei ori pe zi. In comparatie cu placebo, etoricoxib a prezentat o incidenta mai mare a ulceratiilor.

Studiu clinic la varstnici asupra functiei renale

Un studiu randomizat, in regim dublu-orb, controlat cu placebo, cu grupuri paralele, a urmarit efectele unui tratament cu etoricoxib (90 mg), celecoxib (200 mg de doua ori pe zi), naproxen (500 mg de doua ori pe zi) si administrarea de placebo, cu durata de 15 zile, in ceea ce priveste excretia urinara de sodiu, tensiunea arteriala si alti parametri ai functiei renale, la subiecti cu varsta cuprinsa intre 60 si

85 ani, care urmau o dieta cu 200 mEq sodiu pe zi. Etoricoxib, celecoxib si naproxen au avut efecte similare in ceea ce priveste excretia urinara de sodiu pe durata celor 2 saptamani de tratament. Toate substantele active comparate au aratat o crestere relativa fata de placebo in ceea ce priveste tensiunea arteriala sistolica; cu toate acestea, comparativ cu celecoxib si naproxen, etoricoxibul a fost asociat cu o crestere semnificativa statistic a acesteia in ziua a 14-a (modificarea medie fata de valorile initiale ale tensiunii arteriale sistolice: etoricoxib 7,7 mmHg, celecoxib 2,4 mmHg, naproxen 3,6 mmHg).

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrare orala, etoricoxibul este bine absorbit. Biodisponibilitatea absoluta este de aproximativ 100%. Dupa administrarea unei doze de 120 mg o data pe zi, la starea de echilibru, concentratia plasmatica maxima (media geometrica a Cmax = 3,6 μg/ml) a fost obtinuta dupa aproximativ 1 ora (Tmax), dupa administrarea la adulti, in conditii de repaus alimentar. Media geometrica a ariei de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC0-24 ore) a fost de 37,8 μg•ora/ml. Farmacocinetica etoricoxibului este liniara pentru intregul interval al dozelor clinice.

Administrarea impreuna cu alimente (o masa cu continut lipidic bogat) a unei doze de 120 mg nu a avut efect asupra proportiei absorbtiei etoricoxibului. Viteza absorbtiei a fost modificata, ducand la scaderea cu 36% a Cmax si la cresterea cu 2 ore a Tmax. Aceste date nu sunt considerate semnificative din punct de vedere clinic. In studiile clinice, etoricoxibul a fost administrat indiferent de momentul alimentatiei.

Distributie

La om, etoricoxibul la concentratii plasmatice cuprinse intre 0,05 si 5 μg/ml, se leaga in proportie de aproximativ 92% de proteinele plasmatice. La starea de echilibru, volumul aparent de distributie la om (Vdse) a fost de aproximativ 120 l.

La sobolan si iepure, etoricoxibul traverseaza bariera feto-placentara, iar la sobolan traverseaza si bariera hematoencefalica.

Metabolizare

Etoricoxibul se metabolizeaza in proportie mare, mai mic de 1% dintr-o doza regasindu-se in urina sub forma netransformata. Calea metabolica principala pentru formarea 6’-hidroximetil derivatului este catalizata de enzimele CYP. In vivo, CYP3A4 pare sa contribuie la metabolizarea etoricoxibului. Studiile in vitro au aratat faptul ca CYP2D6, CYP2C9, CYP1A2 si CYP2C19 pot, de asemenea, cataliza calea metabolica principala, insa rolul lor cantitativ nu a fost studiat in vivo.

La om au fost identificati cinci metaboliti. Metabolitul principal este acidul 6’-carboxilic derivat al etoricoxibului, format prin oxidarea ulterioara a derivatului 6’-hidroximetilic. Acesti metaboliti principali fie nu prezinta activitate cuantificabila, fie sunt inhibitori slabi de COX-2. Niciunul dintre acesti metaboliti nu inhiba COX-1.

Eliminare

Consecutiv administrarii intravenoase la subiecti sanatosi a unei doze unice de etoricoxib de 25 mg marcata radioactiv, 70% din radioactivitate a fost regasita in urina si 20% in materiile fecale, preponderent sub forma de metaboliti. Mai putin de 2% a fost regasita sub forma de medicament nemodificat.

Eliminarea etoricoxibului se face aproape exclusiv prin metabolizare, urmata de excretie renala. Concentratiile

Ne asiguram in permanenta de acuratetea informatiilor prezentate. In situatia actualizarii fara instiintarea noastra in prealabil, acestea pot sa difere. Va recomandam sa consultati ambalajul produsului inainte de utilizare.

Data ultimei actualizari: 13.02.2023

Categorii de produse