Indicatii
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg pentru administrare intravenoasa este indicat ca alternativa la tratamentul pe cale orala pentru urmatoarele indicatii:
Adulti
Tratamentul ulcerelor duodenale
Prevenirea recaderii ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Prevenirea recaderii ulcerelor gastrice
in combinatie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) in ulcerul peptic
Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate cu AINS
Prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacientii cu risc crescut
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Dozaj
Adulti
Alternativa la tratamentul pe cale orala
La pacientii la care nu este adecvata administrarea medicatiei pe cale orala, se recomanda OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg o data pe zi. La pacientii cu sindrom Zollinger-Ellison, doza initiala recomandata este de 60 mg OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg pe zi,administrata intravenos. Pot fi necesare doze zilnice mai mari, iar doza trebuie ajustata individual. Cand dozele depasesc 60 mg pe zi, doza trebuie divizata si administrata in 2 prize pe zi.
OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg trebuie administrat sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 20-30 de minute.
Pentru instructiuni privind reconstituirea medicamentului inainte de administrare, a se vedea pct. 6.6. Grupe speciale de pacienti
Insuficienta renala
Ajustarea dozei nu este necesara la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 5.2).
Insuficienta hepatica
La pacientii cu insuficienta hepatica, poate fi suficienta o doza zilnica de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Varstnici (mai mare de 65 de ani)
Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici (vezi pct. 5.2).
Copii si adolescenti
Experienta cu Omeprazol Zentiva pentru administrare intravenoasa la copii si adolescenti este limitata.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiti sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
Atentionari
in prezenta oricarui simptom de alarma (de exemplu scadere ponderala semnificativa neintentionata, varsaturi recurente, disfagie, hematemeza sau melena) si cand se suspecteaza sau este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afectiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele si intarzia diagnosticul.
Nu se recomanda administrarea concomitenta de atazanavir si inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5). Daca se considera ca asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitata, se recomanda o monitorizare clinica atenta (de exemplu incarcarea virala), impreuna cu cresterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depasita doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scadea absorbtia vitaminei B12 (ciancobalamina), din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luata in considerare in cazul tratamentului de lunga durata, la pacientii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbtie redusa a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La inceperea sau terminarea tratamentului cu omeprazol, trebuie luate in considerare potentialul de interactiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19.
A fost observata o interactiune intre clopidogrel si omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanta clinica a acestei interactiuni nu este clara. Ca o precautie, utilizarea concomitenta a omeprazolului si clopidogrelului trebuie descurajata.
Hipomagneziemia severa a fost raportata la pacientii tratati cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel putin trei luni, dar, in cele mai multe cazuri, timp de un an. Manifestari grave de hipomagneziemie, precum oboseala, tetanie, delir, convulsii, ameteli si aritmie ventriculara pot sa apara, dar ele pot debuta insidios si sa fie trecute cu vederea. La cei mai multi dintre pacientii afectati, hipomagneziemia s-a ameliorat dupa suplimentarea de magneziu si intreruperea tratamentului cu IPP.
Pentru pacientii la care este de asteptat un tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxina sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesionistii din domeniul sanatatii trebuie sa ia in considerare masurarea concentratiei de magneziu in sange inainte de inceperea tratamentului cu IPP si periodic in timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales daca se utilizeaza in doze mari si pe perioade lungi (mai mare de 1 an), pot creste modest riscul de fractura la nivelul soldului, incheieturii mainii sau coloanei vertebrale, mai ales la varstnici sau in prezenta altor factori de risc recunoscuti. Studiile observationale sugereaza ca inhibitorii pompei de protoni pot creste riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din aceasta crestere poate fi cauzata de alti factori de risc. Pacientii cu risc de osteoporoza trebuie tratati in conformitate cu ghidurile clinice actuale si trebuie sa aiba un aport adecvat de vitamina D si calciu.
Interferenta cu testele de laborator
Cresterea valorilor concentratiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita aceasta interferenta, tratamentul cu OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg trebuie oprit temporar, pentru cel putin cinci zile inainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Daca, dupa evaluarea initiala, valorile concentratiilor plasmatice ale CgA si gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referinta, trebuie repetate evaluarile la 14 zile de la intreruperea tratamentului cu inhibitor de pompa de protoni.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la cresterea usoara a riscului de infectii gastro-intestinale, cum sunt infectiile cu Salmonella si Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lunga durata, mai ales cand perioada de tratament depaseste durata de 1 an, pacientii trebuie monitorizati periodic.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompa de protoni sunt asociati cu cazuri foarte rare de LECS. Daca apar leziuni, mai ales in zonele expuse la soare ale pielii, si daca acestea sunt insotite de artralgie, pacientul trebuie sa se adreseze imediat medicului, iar profesionistul in domenul sanatatii trebuie sa ia in considerare oprirea administrarii OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg. Aparitia LECS dupa tratamentul anterior cu un inhibitor de pompa de protoni poate creste riscul de LECS in cazul utilizarii altor inhibitori de pompa de protoni.
Acest medicament contine sodiu, mai mic de 1 mmol (23 mg) pe doza, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substante active
Substante active cu absorbtie dependenta de pH
Scaderea aciditatii intragastrice in timpul tratamentului cu omeprazol poate creste sau scadea absorbtia substantelor active cu absorbtie dependenta de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentratiile plasmatice de nelfinavir si atazanavir sunt scazute in cazul administrarii concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitenta de omeprazol si nelfinavir este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusa cu aproximativ 75-90%. Interactiunea poate implica si inhibarea CYP2C19.
Nu se recomanda administrarea concomitenta de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) si atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sanatosi a dus la scaderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Cresterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitenta de omeprazol (20 mg o data pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sanatosi a dus la scaderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o data pe zi.
Digoxina
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) si digoxina la subiectii sanatosi a dus la cresterea cu 10% a biodisponibilitatii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesara precautie cand se administreaza omeprazol in doze mari la pacientii varstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxina trebuie luata in considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecti sanatosi au aratat o interactiune farmacocinetica (FC)/farmacodinamica (FD) intre clopidogrel (300 mg doza de incarcare/75 mg doza zilnica de intretinere) si omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultand o reducere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 46% si o scadere maxima a inhibarii agregarii plachetare (ADP indusa), cu o medie de 16 % .Date contradictorii despre implicatiile clinice ale interactiunii FC/FD in termeni de evenimente cardiovasculare majore au fost raportate din studii observationale si clinice. Ca masura de precautie , utilizarea concomitenta de omeprazol si clopidogrel trebuie descurajata (vezi pct. 4.4).
Alte substante active
Absorbtia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol si itraconazol este redusa semnificativ si astfel eficacitatea clinica poate fi afectata. Utilizarea concomitenta de posaconazol si erlotinib trebuie evitata.
Substante active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzima care metabolizeaza omeprazolul. Astfel, metabolismul substantelor active administrate concomitent, metabolizate tot de catre CYP2C19, poate fi scazut si expunerea sistemica la aceste substante poate fi crescuta. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina si alti antagonisti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam si fenitoina.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat in doze de 40 mg la voluntarii sanatosi intr-un studiu incrucisat, a determinat cresterea Cmax si ASC pentru cilostazol cu 18% si, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metabolitii sai activi cu 29% si, respectiv 69%.
Fenitoina
Se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice de fenitoina in primele doua saptamani dupa initierea tratamentului cu omeprazol si, daca se ajusteaza doza de fenitoina, este necesara monitorizarea si o alta ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitenta de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la cresterea concentratiilor plasmatice cu aproximativ 70% in cazul saquinavirului, asociata cu o buna tolerabilitate la pacientii infectati cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat ca administrarea concomitenta de omeprazol creste concentratiile plasmatice de tacrolimus. Este necesara instituirea unei monitorizari intense a concentratiilor plasmatice de tacrolimus, precum si a functiei renale (clearance-ul creatininei) si, la nevoie, trebuie ajustata doza de tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitenta cu inhibitori de pompa de protoni, s-a raportat cresterea concentratiilor plasmatice ale metotrexatului la unii pacienti. La administrarea de doze mari de metotrexat, poate fi necesar sa fie luata in considerare o intrerupere temporara a administrarii omeprazolului.
Efectele altor substante active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 si/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de catre CYP2C19 si CYP3A4, substantele active cunoscute ca inhiba CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina si voriconazolul) pot duce la cresterea concentratiilor plasmatice de omeprazol, prin scaderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la cresterea de cel putin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate in timpul utilizarii concomitente, in general nu este necesara ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luata in considerare la pacientii cu insuficienta hepatica severa si in cazul in care este indicat tratamentul de lunga durata.
Inductori ai CYP2C19 si/sau CYP3A4
Substantele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi rifampicina si sunatoarea) pot duce la scaderea concentratiilor plasmatice de omeprazol, prin cresterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Sarcina
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (continand mai mult de 1000 de rezultate) indica faptul ca nu exista reactii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sanatatii fatului/nou- nascutului. Omeprazolul poate fi utilizat in timpul sarcinii.
Alaptarea
Omeprazolul se secreta in lapte, dar este putin probabil sa aiba vreo influenta asupra copilului in cazul utilizarii dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat oral nu au indicat efecte asupra fertilitatii.
Condus auto
Este putin probabil ca OMEPRAZOL ZENTIVA 40 mg sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot sa apara reactii adverse cum sunt ameteli si tulburari vizuale (vezi pct. 4.8).
Pacientii nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje daca au astfel de reactii adverse.
Reactii adverse
Sumarul profilului de siguranta
Cele mai frecvente reactii adverse (1-10% dintre pacienti) sunt cefalee, dureri abdominale, constipatie, diaree, flatulenta si greata/varsaturi.
Lista tabelara a reactiilor adverse
in programul de studii clinice pentru omeprazol si in cadrul experientei dupa punerea pe piata au fost identificate sau suspectate urmatoarele reactii adverse. Niciuna nu a depins de doza. Reactiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate in functie de frecventa si de Clasificarea pe aparate, sisteme si organe. Categoriile de frecventa sunt definite in functie de urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si mai mic de 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai mic de 1/100); rare (≥ 1/10000 si mai mic de 1/1000); foarte rare (mai mic de 1/10000), necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile)
| Clasificarea pe aparate, sisteme si organe/frecventa | Reactie adversa |
| Tulburari hematologice si limfatice | |
| Rare: | Leucopenie, trombocitopenie |
| Foarte rare: | Agranulocitoza, pancitopenie |
| Tulburari ale sistemului imunitar | |
| Rare: | Reactii de hipersensibilitate, de exemplu febra, angioedem si reactie/soc anafilactic |
| Tulburari metabolice si de nutritie | |
| Rare: | Hiponatremie |
| Cu frecventa necunoscuta | Hipomagneziemie, hipomagneziemia severa poate duce la hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi de asemenea asociata cu hipokalemia. |
| Tulburari psihice | |
| Mai putin frecvente: | Insomnie |
| Rare: | Agitatie, confuzie, depresie |
| Foarte rare: | Agresivitate, halucinatii |
| Tulburari ale sistemului nervos | |
| Frecvente: | Cefalee |
| Mai putin frecvente: | Ameteli, parestezii, somnolenta |
| Rare: | Tulburari ale gustului |
| Tulburari oculare | |
| Rare: | Vedere încetosata |
| Tulburari acustice si vestibulare | |
| Mai putin frecvente: | Vertij |
| Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | |
| Rare: | Bronhospasm |
| Tulburari gastro-intestinale | |
| Frecvente: | Durere abdominala, constipatie, diaree, flatulenta, greata/varsaturi, polipi ai glandelor fundice (benigni) |
| Rare: | Xerostomie, stomatita, candidoza gastro-intestinala,colita microscopica |
| Clasificarea pe aparate, sisteme siorgane/frecventa | Reactie adversa |
| Tulburari hepato-biliare | |
| Mai putin frecvente: | Cresterea concentratiei plasmatice a enzimelorhepatice |
| Rare: | Hepatita însotita sau nu de icter |
| Foarte rare: | Insuficienta hepatica, encefalopatie la pacientii cuboala hepatica preexistenta |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | |
| Mai putin frecvente: | Dermatita, prurit, eruptie cutanata tranzitorie,urticarie |
| Rare: | Alopecie, fotosensibilitate |
| Foarte rare: | Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,necroliza epidermica toxica (NET) |
| Cu frecventa necunoscuta: | Lupus eritematos cutanat subacut (vezi punctul 4.4) |
| Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | |
| Mai putin frecvente | Fractura a soldului, a încheieturii mâinii sau acoloanei vertebrale |
| Rare: | Artralgii, mialgii |
| Foarte rare: | Slabiciune musculara |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | |
| Rare: | Nefrita interstitiala |
| Tulburari ale aparatului genital si sânului | |
| Foarte rare: | Ginecomastie |
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | |
| Mai putin frecvente: | Stare de rau, edeme periferice |
| Rare: | Hipersudoratie |
A fost raportata afectarea ireversibila a vederii in cazuri izolate de pacienti in stare critica la care s-a administrat omeprazol sub forma de injectie intravenoasa, mai ales in cazul dozelor mari, insa relatia de cauzalitate nu a fost stabilita.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro..
Supradozaj
Informatiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. in literatura sunt citate cazuri de ingestie de pana la 560 mg, si exista raportari ocazionale de doze unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinica recomandata uzual). in cazul supradozajului, s-au raportat greata, varsaturi, ameteli, dureri abdominale, diaree si cefalee. in cazuri unice, s-au raportat si apatie, depresie si confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fara consecinte severe. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetica de ordinul unu) la cresterea dozelor. Daca este necesar, se recomanda tratament simptomatic.
in studii clinice au fost administrate intravenos doze de pana la 270 mg intr-o singura zi si de pana la 650 mg pe o perioada de trei zile, fara vreo reactie adversa legata de doza.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru tulburari de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de actiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secretia gastrica acida, printr-un mecanism de actiune foarte tintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietala.
Are actiune rapida si ofera control prin inhibarea reversibila a secretiei gastrice acide in cazul administrarii o data pe zi.
Omeprazolul este o baza slaba si este concentrat si convertit in forma activa in mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhiba enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secretiei gastrice acide depinde de doza si ofera o inhibare foarte eficienta atat a secretiei acide bazale cat si a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secretiei acide.
Efectul asupra secretiei gastrice acide
La om, administrarea intravenoasa a omeprazolului produce o inhibare dependenta de doza a secretiei gastrice acide. Pentru a obtine imediat o reducere a aciditatii intragastrice, similara cu cea obtinuta dupa administrarea repetata pe cale orala a unei doze de 20 mg, se recomanda o doza initiala de 40 mg intravenos. Aceasta duce la o scadere imediata a aciditatii intragastrice si o scadere medie pe 24 de ore de aproximativ 90%, atat pentru injectia i.v. cat si pentru perfuzia i.v..
Inhibarea secretiei acide este legata de aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) a omeprazolului si nu de concentratia plasmatica efectiva la un moment dat.
in cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociaza cu boala ulceroasa peptica, incluzand ulcerul duodenal si gastric. H. pylori este un factor major in aparitia gastritei. H. pylori alaturi de sucul gastric acid reprezinta factorii majori ai aparitiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major in aparitia gastritei atrofice care se asociaza cu un risc crescut de aparitie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol si antibiotice se asociaza cu rate mari de vindecare si cu remisiune pe termen lung a ulcerelor peptice.
Alte efecte legate de inhibarea secretiei acide
in timpul tratamentului de lunga durata s-a raportat o usoara crestere a incidentei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificari reprezinta o consecinta fiziologica a inhibarii accentuate a secretiei acide, sunt benigne si par sa fie reversibile.
Scaderea aciditatii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creste numarul de bacterii din stomac, bacterii prezente in mod normal in tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrica poate duce la o crestere usoara a riscului de infectii gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella si Campylobacter.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentratia plasmatica a gastrinei creste, ca reactie la secretia scazuta de acid gastric. Valorile concentratiilor plasmatice ale CgA cresc si ca urmare a aciditatii gastrice scazute. Valoarea crescuta a concentratiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugereaza ca tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie intrerupt cu 5 zile pana la 2 saptamani inainte de evaluarile CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea sa revina la valorile din intervalul de referinta.
Pe parcursul tratamentului de lunga durata cu omeprazol s-a observat in cazul unor pacienti (atat copii cat si adulti) o crestere a numarului de celule ECL posibil asociata cu cresterea nivelului gastrinei serice.
Rezultatele sunt considerate a fi fara importanta clinica.
Proprietati farmacocinetice
Distributie
Volumul aparent de distributie la subiecti sanatosi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 97%.
Biotransformare
Omeprazolul este metabolizat complet de catre citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependenta de CYP2C19 exprimata polimorfic, responsabila de formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasma. Restul este dependenta de o alta izoforma specifica, CYP3A4, responsabila de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinitatii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibila o inhibare competitiva si interactiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinitatii scazute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potential de inhibare a metabolizarii altor substraturi CYP3A4. in plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populatia caucaziana si 15-20% din populatia asiatica lipseste o enzima CYP2C19 functionala, iar acestia sunt denumiti metabolizatori lenti. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizata in principal probabil de CYP3A4. Dupa administrarea repetata o data pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenti comparativ cu subiectii care prezinta o enzima CYP2C19 functionala (metabolizatori extensivi).
De asemenea, media concentratiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanta pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
Dupa o doza unica, clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 30-40 l/ora. Timpul de injumatatire plasmatica al omeprazolului este de obicei mai mic de o ora, atat dupa administrare unica cat si dupa administrare repetata o data pe zi. intre administrari omeprazolul se elimina complet din plasma, fara a prezenta tendinta de acumulare in cazul administrarii o data pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excreta sub forma de metaboliti in urina, restul in fecale, in principal prin secretie biliara.
Linearitate/ non- linearitate
ASC a omeprazolului creste in cazul administrarii repetate. Cresterea este dependenta de doza si duce la o corelatie non-lineara doza – ASC dupa administrare repetata. Aceasta dependenta de timp si doza este datorata reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic si clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibareaa enzimei CYP2C19 de catre omeprazol si/sau metabolitii sai (de exemplu sulfona). Nu s-a gasit niciun metabolit care sa aiba vreun efect asupra secretiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienti
Insuficienta hepatica
Metabolizarea omeprazolului la pacientii cu disfunctie hepatica este afectata, ducand la cresterea ASC. Nu s-a evidentiat tendinta omeprazolului de a se acumula in cazul administrarii o data pe zi.
Insuficienta renala
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemica si rata de eliminare, este nemodificata la pacientii cu functie renala scazuta.
Varstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusa intr-o oarecare masura la subiectii varstnici (varsta cuprinsa intre 75-79 de ani).
Date preclinice de sigurantain studiile efectuate pe toata durata vietii la sobolanii tratati cu omperazol, au fost observate hiperplazia celulelor ECL gastrice si tumori carcinoide. Aceste modificari reprezinta rezultatul hipergastrinemiei sustinute secundare inhibarii secretiei acide. Rezultate similare s-au obtinut dupa tratamentul cu antagonisti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni si dupa fundectomie partiala. De aceea, aceste modificari nu sunt efectul direct al vreunui medicament in sine.