Medicamente cu reteta

Diltiazem SR 180mg, 30 capsule, Rompharm

Produs disponibil doar in farmacie in baza retetei medicale

Descriere si prospect: Diltiazem SR 180mg, 30 capsule, Rompharm

7529061

Indicatii
Diltiazem SR Rompharm 180 mg este indicat la adulti pentru:

  • tratamentul anginei pectorale cronice.
  • tratamentul hipertensiunii arteriale, in monoterapie sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive.

Dozaj
Doze

Medicamentul este destinat administrarii pe cale orala.

Tratamentul cu diltiazem trebuie individualizat pentru fiecare pacient.

Recomandarile cu privire la administrare pot fi diferite la pacientii cu angina pectorala comparativ cu pacientii cu hipertensiune arteriala.

Tratamentul se incepe cu doza minima, care se mareste treptat pana la doza optima in functie de raspunsul clinic al pacientului. Doza zilnica trebuie ajustata in functie de eficacitatea si toleranta pacientului. In cazul utilizarii de doze mari, nu se recomanda intreruperea brusca a tratamentului.

Adulti

Angina pectorala

Doza recomandata pentru inceperea tratamentului este de 180 mg clorhidrat de diltiazem (o capsula de Diltiazem SR Rompharm 180 mg), o data pe zi.

Doza poate fi crescuta treptat la intervale de 1-2 zile la doua capsule pe zi, administrate fractionat in prize egale, dimineata si seara,Administrarea se face de preferinta inaintea mesei iar seara, inainte de culcare.

Doza optima se situeaza in intervalul 180 360 mg clorhidrat de diltiazem pe zi. In anumite situatii, se pot administra pana la 480 mg clorhidrat de diltiazem pe zi.

Hipertensiune arteriala

Doza trebuie ajustata in mod individual.

Doza recomandata pentru inceperea tratamentului este de 180 mg clorhidrat de diltiazem pe zi (o capsula cu Diltiazem SR Rompharm 180 mg), o data pe zi. Doza poate fi crescuta la 2 capsule pe zi, administrate fractionat in prize egale, dimineata si seara.

Administrarea se face de preferinta inaintea mesei iar seara, inainte de culcare.

Efectul antihipertensiv maxim se observa de obicei dupa 14 zile de tratament continuu; de aceea, doza trebuie ajustata in mod corespunzator.

Doza uzuala este cuprinsa intre 240 360 mg clorhidrat de diltiazem pe zi.

Daca diltiazemul se administreaza concomitent cu alte medicamente antihipertensive, se obtine un efect antihipertensiv aditiv. De aceea, in cazul administrarii concomitente de diltiazem si alte medicamente antihipertensive, doza unuia dintre aceste medicamente trebuie ajustata.

Pacienti varstnici si pacienti cu disfunctie renala sau hepatica:

Se impune monitorizarea frecventei cardiace la acesti pacienti iar in cazul in care frecventa cardiaca scade sub 50 batai/minut, doza nu trebuie crescuta. La pacientii varstnici sau la cei cu insuficienta renala sau hepatica, concentratia plasmatica a diltiazemului poate fi crescuta, aparand riscul de acumulare si toxicitate.

Diltiazemul se va administra cu prudenta la pacientii care urmeaza deja tratamente cu medicamente care au o cale de metabolizare si eliminare asemanatoare, mai ales daca acestea au un indice terapeutic ingust sau daca pacientul sufera de insuficienta hepatica sau renala. Se recomanda ca dozele medicamentelor administrate simultan sa fie ajustate.

Mod de administrare Administrare orala

Capsulele trebuie inghitite intregi, fara a fi mestecate, cu o cantitate suficienta de apa.

Copii si adolescenti:

Siguranta si eficacitatea diltiazemului la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 0 si 18 ani nu au fost inca stabilite. Nu sunt disponibile date.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Tulburari de conducere (bloc atrioventricular de gradul II sau III) exceptand pacientii cu pacemaker. Pacienti cu boala nodului sinusal sau alte disfunctii sinusale, cu exceptia situatiei in care exista un implant de pacemaker ventricular.

Insuficienta ventriculara stanga cu staza pulmonara. Bradicardie severa (mai putin sau egal fata de 40 batai pe minut).

Hipotensiune arteriala (tensiune arteriala sistolica sub 90 mm Hg).

Administrarea concomitenta cu dantrolen administrat in perfuzie i.v. (vezi pct. 4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune).

Administrarea concomitenta cu cisaprid, ergotamina, dihidroergotamina si pimozida. Sarcina si alaptare (vezi pct. 4.6).

Atentionari
Conducere cardiaca

Diltiazemul prelungeste perioada refractara a nodului atrio-ventricular, fara prelungirea semnificativa a timpului de repolarizare a nodulului sinusal, cu exceptia pacientilor cu boala de nod sinusal. Acest efect poate duce rar la bradicardie (mai ales la pacientii cu boala de nod sinusal) sau la bloc atrio- ventricular de gradul II sau III. Se recomanda prudenta in cazul pacientilor cu bloc atrioventricular de grad I sau cu bradicardie. Folosirea concomitenta a diltiazemului cu beta-blocante sau digitalice poate determina efecte suplimentare asupra functiei de conducere cardiaca (vezi pct. 4.5).

Insuficienta cardiaca congestiva

Desi diltiazemul are un efect inotrop-negativ asupra tesuturilor izolate de la animale, studiile hemodinamice efectuate la oameni cu functie ventriculara normala nu au demonstrat reducerea indicelui cardiac si nici afectarea negativa importanta a contractilitatii (dp/dt). Experienta privind monoterapia cu diltiazem sau terapia asociata cu beta-blocante la pacientii cu insuficienta ventriculara este foarte limitata. De aceea, administrarea medicamentului la acesti pacienti trebuie facuta cu prudenta.

Hipotensiune arteriala

Scaderea tensiunii arteriale asociata tratamentului se poate uneori manifesta ca hipotensiune arteriala simptomatica.

Afectiuni hepatice acute

In rare cazuri, s-au semnalat cresteri semnificative ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, cum sunt fosfataza alcalina, LDH, ALAT, ASAT, precum si alte fenomene corespunzatoare unei afectiuni hepatice acute. Aceste reactii au fost reversibile dupa intreruperea tratamentului.

Monitorizarea paraclinica

Clorhidratul de diltiazem este metabolizat in cea mai mare parte la nivel hepatic si este excretat pe cale renala si biliara. Daca tratamentul este de lunga durata, parametrii de laborator trebuie monitorizati periodic.

Generale

Reactiile adverse dermatologice sunt tranzitorii si pot dispare chiar daca tratamentul cu diltiazem continua. Totusi, au fost raportate rar eruptii cutanate cu evolutie spre eritem polimorf si/sau dermatita exfoliativa (necroliza epidermica). Daca o reactie dermatologica persista, tratamentul trebuie intrerupt (vezi pct. 4.8).

Inaintea unei anestezii generale, anestezistul trebuie informat cu privire la tratamentul cu diltiazem aflat in desfasurare. Deprimarea contractibilitatii, conductivitatii si automatismului muschiului cardiac, precum si dilatarea vaselor de sange, asociate cu utilizarea anestezicelor, pot fi potentate in prezenta blocantele canalelor de calciu.

Cresterea concentratiilor plasmatice de diltiazem poate fi observata in cazul varstnicilor si persoanelor cu insuficienta renala sau hepatica. Contraindicatiile si precautiile trebuie urmarite cu atentie si o monitorizare atenta, cu precadere a ritmului cardiac, trebuie realizata la inceputul tratamentului.

Tratamentul cu diltiazem poate fi asociat cu modificari de dispozitie, incluzand depresie. Recunoasterea precoce a simptomelor relevante este importanta, mai ales la pacientii predispusi. In astfel de situatii, trebuie luata in considerare posibilitatea intreruperii administrarii medicamentului.

Asemanator altor antagonisti ai canalelor de calciu, diltiazem prezinta un efect inhibitor asupra motilitatii intestinale. Prin urmare, trebuie utilizat cu precautie in cazul pacientilor cu risc de a dezvolta obstructie intestinala. Resturile neabsorbite ale formelor cu eliberare prelungita ale produsului pot trece in materiile fecale ale pacientului; totusi, aceasta observatie nu prezinta importanta clinica.

Excipienti

Medicamentul contine Galben amurg FCF (E 110), Ponceau 4R (E 124), Negru stralucitor (E 151). Pot provoca reactii alergice.

Interactiuni
Administrari concomitente contraindicate

Dantrolen (perfuzie)

La animale, in cazul administrarii intravenoase concomitente de verapamil si dantrolen, s-a observat cu regularitate fibrilatie ventriculara letala. Ca urmare, administrarea concomitenta a unui antagonist de calciu cu dantrolen este posibil periculoasa (vezi pct. 4.3 Contraindicatii).

Administrarea concomitenta cu cisaprida, ergotamina, dihidroergotamina si pimozida (vezi pct. 4.3 Contraindicatii).

Administrari concomitente care necesita prudenta

Beta-blocante

Administrarea clorhidratului de diltiazem concomitent cu propranololul la voluntarii sanatosi a dus la cresterea concentratiilor plasmatice ale propranololului la toti subiectii, iar biodisponibilitatea propranololului a crescut cu aproximativ 50%. Daca se initiaza sau se intrerupe terapia combinata cu propranolol, atunci trebuie avuta in vedere ajustarea dozei de propranolol (vezi pct.4.4).

Prin asociere cu beta-blocante exista posibilitatea de aparitie a unor tulburari ale ritmului cardiac (bradicardie pronuntata, bloc sinusal), tulburari de conducere sinusala si atrioventriculara si insuficienta cardiaca (efect sinergic). O astfel de asociere trebuie utilizata sub supraveghere clinica si cu monitorizare prin ECG, mai ales la inceputul tratamentului.

Derivati nitrati

Efect hipotensiv crescut si senzatie de lesin (efect vasodilatator suplimentar). La toti pacientii tratati cu antagonisti ai canalelor de calciu, administrarea de derivati nitrati trebuie realizata doar prin cresterea treptata a dozelor.

Antagonisti ai receptorilor alfa

Efecte antihipertensive crescute: tratamentul concomitent cu antagonisti ai receptorilor alfa poate determina aparitia hipotensiunii sau agravarea acesteia. Administrarea concomitenta de diltiazem cu un antagonist al receptorilor alfa poate fi luata in considerare doar in conditiile unei monitorizari stricte a tensiunii arteriale.

Antagonisti ai receptorilor H2 (cimetidina si ranitidina)

Un studiu la voluntari sanatosi a demonstrat cresterea semnificativa a concentratiilor plasmatice maxime de diltiazem (58%) si a ASC (53%) dupa o saptamana de tratament cu cimetidina 1200 mg/zi si diltiazem 60 mg/zi. Ranitidina induce o crestere mica, nesemnificativa. Pacientii tratati cu diltiazem trebuie monitorizati cu atentie pentru a se urmari modificarile efectului farmacologic la initierea si intreruperea tratamentului cu cimetidina. In aceste situatii, poate fi necesara modificarea dozei de diltiazem.

Digitalice

Se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice ale digoxinei la initierea, ajustarea si intreruperea tratamentului cu diltiazem, pentru a evita posibila supra- sau sub-digitalizare.

Amiodarona

Risc crescut de bradicardie. Asocierea cu diltiazem trebuie efectuata cu precautie, in special la pacienti varstnici si atunci cand se utilizeaza doze crescute.

Anestezice

Deprimarea contractilitatii, functiei de conducere si a automatismului cardiac, precum si vasodilatatia asociata cu administrarea de anestezice, pot fi accentuate de blocantele canalelor de calciu. Daca se foloseste o terapie asociata, dozele de anestezice si de blocante de calciu trebuie stabilite gradat, cu atentie.

Ciclosporina

La pacientii cu transplant renal tratati concomitent cu cele doua medicamente, diltiazemul determina cresterea concentratiei plasmatice de ciclosporina cu pana la 30%. Se recomanda ca doza de ciclosporina sa fie redusa, functia renala sa fie monitorizata, concentratia plasmatica de ciclosporina sa fie evaluata, iar doza sa fie ajustata pe parcursul tratamentului concomitent si dupa intreruperea acestuia.

Carbamazepina

Administrarea concomitenta de diltiazem si carbamazepina poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei si, consecutiv, la risc toxic. Se recomanda evaluarea concentratiilor plasmatice de carbamazepina si ajustarea dozei, daca este necesar.

Alte antiaritmice

Avand in vedere ca diltiazemul are proprietati antiaritmice, nu este recomandata prescrierea concomitenta cu alte medicamente antiaritmice (risc suplimentar de reactii adverse cardiace). Aceasta combinatie trebuie utilizata numai sub monitorizare clinica si ECG atenta.

Teofilina

Cresterea concentratiei serice de teofilina.

Litiu

Risc de crestere a neurotoxicitatii induse de litiu.

Rifampicina

Rifampicina - deoarece poate scadea concentratia plasmatica a diltiazemului, prin intensificarea metabolizarii sale hepatice; se impun supraveghere medicala si ajustarea dozei de diltiazem in timpul asocierii si dupa oprirea acesteia.

Administrari concomitente care trebuie luate in considerare

Diltiazemul este metabolizat prin intermediul CYP3A4. Exista dovezi ale unei cresteri moderate (mai putin de 2 ori) a concentratiei plasmatice de diltiazem in cazul administrarii concomitente cu un inhibitor puternic al CYP3A4. De asemenea, diltiazemul este un inhibitor izoform al CYP3A4.

Administrarea concomitenta cu alte substraturi ale CYP3A4 poate determina o crestere a concentratiei plasmatice a oricaruia dintre medicamentele administrate concomitent. Administrarea concomitenta de diltiazem si un inductor al CYP3A4 poate determina o scadere a concentratiilor plasmatice de diltiazem.

Benzodiazepine (midazolam, triazolam)

Diltiazemul determina cresterea concentratiilor plasmatice ale midazolam si triazolam si determina prelungirea timpului de injumatatire al acestora. Trebuie acordata o atentie speciala la pacientii care utilizeaza diltiazem, in cazul in care se recomanda benzodiazepine cu durata scurta de actiune ce se metabolizeaza pe calea CYP3A4.

Statine

Diltiazemul este un inhibitor CYP3A4 si a fost evidentiat un efect de crestere semnificativa a ASC a unor statine. La asocierea cu diltiazem poate exista un risc crescut de miopatie si rabdomioliza ca urmare a metabolizarii statinelor pe calea CYP3A4. Atunci cand este posibil, in asociere cu diltiazem trebuie utilizata o statina ce nu este metabolizata de catre CYP3A4 (de exemplu pravastatina), in caz contrar fiind necesara o monitorizare atenta a aparitiei semnelor si simptomelor unei potentiale toxicitati cu statine.

Corticosteroizi (metilprednisolon)

Inhibarea metabolismului metilprednisolonului (CYP3A4) si inhibarea glicoproteinei P: pacientul trebuie monitorizat la initierea tratamentului cu metilprednisolon. Poate fi necesara o ajustare a dozei de metilprednisolon.

Warfarina

In literatura, au fost raportate interactiuni intre diltiazem si warfarina.

Informatii generale care trebuie luate in considerare

Datorita riscului de efecte aditive, se recomanda prudenta si stabilire treptata, atenta a dozei in cazul administrarii concomitente cu alte medicamente ce actioneaza asupra contractilitatii si/sau conducerii cardiace.

Sarcina
Sarcina

Datele provenite din utilizarea diltiazem la pacientele gravide sunt foarte limitate. Cu toate acestea, s-a demonstrat ca diltiazemul are efecte toxice asupra functiei de reproducere la diferite specii de animale (vezi pct. 5.3). De aceea, diltiazem nu este recomandat in timpul sarcinii si la femeile aflate la varsta fertila care nu utilizeaza masuri contraceptive eficace.

Alaptarea

Diltiazemul se excreta in cantitati foarte mici in laptele matern. De aceea, alaptarea trebuie intrerupta in timpul administrarii produsului Diltiazem SR Rompharm 180 mg.

Fertilitatea

In studiile efectuate la animale nu s-a evidentiat afectarea fertilitatii. La unii pacienti tratati cu blocante ale canalelor de calciu s-au raportat modificari biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor, fapt care poate afecta fecundarea.

Condus auto
Diltiazem SR Rompharm 180 mg are influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Pentru diltiazem s-au raportat reactii adverse cum ar fi: ameteli (frecvent), stare de rau general (frecvent) care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, in diferite proportii, in functie de doza si de susceptibilitatea individuala. Prin urmare, pacientii nu trebuie sa conduca vehicule sau sa opereze daca sunt afectati.

Reactii adverse
Urmatoarele reactii adverse sunt prezentate pe aparate, sisteme si organe si clasificate in functie de frecventa, pe baza datelor provenite din studiile clinice efectuate cu diltiazem, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10 ); frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100); rare (mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

 Foarte frecventeFrecventeMai putin frecventeRareCu frecventa necunoscuta
Tulburari hematologice si limfatice    Trombocitopenie
Tulburari psihice  Nervozitate, insomnie Schimbari de dispozitie (incluzand depresie)
Tulburari ale sistemului nervos Cefalee, ameteli  Sindrom extrapiramidal
Tulburari cardiace Bloc atrioventricular (poate fi de gradul unu, doi sau trei; poate aparea blocul de ramura), palpitatiiBradicardie Bloc sinusal, insuficienta cardiaca congestiva
Tulburari vasculare Eritem facialHipotensiune arteriala ortostatica Vasculita (incluzind vasculita leucocitoclastica)
Tulburari gastrointestinale Constipatie, dispepsie, dureri gastrice,greataVarsaturi, diareeXerostomieHiperplazie gingivala
Tulburari hepatobiliare  Crestere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (crestere a valorilor serice ale AST, ALT,LDH, ALP) Hepatita
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Eritem UrticarieFotosensibilitate (incluzand keratoza lichenoida pe portiunile de piele expuse la soare), angioedem, eruptie cutanata tranzitorie, eritem polimorf (incluzand sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica), transpiratie, dermatita exfoliativa, pustuloza exantematica generalizata acuta, ocazional eritem descuamativ, cusau fara febra
Tulburari ale aparatului genital sisanului    Ginecomastie
Tulburari generale si la nivelul locului de administrareEdem perifericStare generala de rau  

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale:

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptome

Experienta privind supradozajul cu diltiazem administrat pe cale orala este limitata. Voluntarii sanatosi au tolerat bine doze orale unice de 300 mg clorhidrat de diltiazem. In cazul supradozajului sau al raspunsului terapeutic exagerat, pe langa lavajul gastric trebuie instituite si masuri adecvate de sustinere a functiilor vitale.

Efectele clinice ale supradozajului acut pot include hipotensiune arteriala marcata care poate conduce la colaps, bradicardie sinusala cu sau fara disociatie izoritmica si tulburari de conducere atrioventriculara.

Tratament

Tratamentul, efectuat sub supraveghere in spital, va include lavaj gastric, diureza osmotica. Tulburarile de conducere pot fi tratate prin stimulare cardiaca temporara. Tratamente corective propuse: administrare de atropina, vasopresoare, substante inotrope, glucagon si perfuzie cu gluconat de calciu.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte cardiace directe, derivati de benzotiazepine, codul ATC: C08DB01.

Se considera ca beneficiile terapeutice ale diltiazemului se datoreaza capacitatii sale de a inhiba influxul ionilor de calciu in timpul depolarizarii membranei celulare de la nivelul musculaturii cardiace si al celei netede vasculare.

Mecanism de actiune

Desi nu se cunoaste cu precizie mecanismul de actiune antianginos al diltiazemului, se considera ca acesta se realizeaza pe urmatoarele cai:

Angina pectorala prin spasm coronarian: s-a demonstrat ca diltiazemul este un dilatator puternic al arterelor coronariene epicardice si subendocardice. Inhiba spasmul coronarian spontan sau indus prin ergonovina.

Angina de efort: s-a demonstrat ca diltiazemul creste toleranta la efort, probabil datorita capacitatii sale de a reduce necesarul de oxigen a miocardului. Acest fapt se realizeaza prin reducerea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale sistemice la efort submaximal si maximal.

Hipertensiunea arteriala: efectul antihipertensiv al diltiazemului se datoreaza in primul rand relaxarii musculaturii netede vasculare si diminuarii consecutive a rezistentei vasculare periferice. Gradul reducerii tensiunii arteriale este dependent de nivelul hipertensiunii arteriale; astfel, la persoanele hipertensive se produce un efect antihipertensiv, pe cand la persoanele normotensive se produce doar o scadere usoara a tensiunii arteriale.

Pe modelele experimentale animale, diltiazemul interfera cu influxul intracelular lent (depolarizarea) de la nivelul tesuturilor excitabile. Diltiazemul impiedica realizarea legaturii dintre excitatie si contractie in diferite tesuturi miocardice, fara a modifica potentialul de actiune. Diltiazemul produce relaxarea musculaturii netede coronariene si dilatarea arterelor coronare mici si mari la concentratii ale medicamentului cu efect inotrop negativ mic sau absent. Rezulta cresterea fluxului coronarian (la nivel epicardic si subendocardic), atat in modelele ischemice, cat si in cele non-ischemice, cu scaderea dependenta de doza a tensiunii arteriale sistemice si a rezistentei vasculare periferice.

Efecte hemodinamice si electrofiziologice

Diltiazemul diminua conducerea sinoatriala si atrioventriculara in tesuturile izolate si are un efect inotrop negativ asupra preparatelor izolate. La animalele indemne, la doze mari, poate fi observata prelungirea intervalului AH.

La om, diltiazemul previne spasmul coronarian spontan si pe cel indus de ergonovina. El determina scaderea rezistentei vasculare periferice si scaderea usoara a tensiunii arteriale, iar in cadrul studiilor privind toleranta la efort la pacientii cu boala cardiaca ischemica reduce produsul frecventa cardiaca tensiune arteriala pentru orice tip de efort. Studiile efectuate pana in prezent mai ales la pacienti cu functie ventriculara normala nu au relevat un efect inotrop negativ; debitul cardiac, fractia de ejectie si presiunea telediastolica la nivelul ventriculului stang nu au fost afectate. Frecventa cardiaca de repaus este de obicei neinfluentata sau usor redusa de catre diltiazem.

Diltiazemul administrat intravenos in doze de 20 mg prelungeste timpul de conducere AH si perioadele functionala si refractara efectiva ale nodulului AV cu aproximativ 20%. Prelungirea intervalului AH datorata diltiazemului nu este mai pronuntata la pacientii cu bloc cardiac de gradul I. La pacientii cu sindrom sinusal, diltiazemul prelungeste in mod semnificativ durata ciclului sinusal (cu pana la 50% in unele cazuri).

Administrarea orala cronica de doze pana la 360 mg clorhidrat de diltiazem pe zi a dus la prelungiri usoare ale intervalului PR, dar de obicei in limite fiziologice.

Hipotensiunea arteriala ortostatica este rar raportata, si anume la trecerea brusca din pozitia decliva in ortostatism. Efectelor antihipertensive cronice nu li se asociaza tahicardia reflexa. Diltiazemul scade rezistenta vaculara periferica, creste debitul cardiac (prin cresterea volumului - bataie) si diminua usor sau nu influenteaza deloc frecventa cardiaca. In timpul efortului fizic dinamic, cresterea tensiunii diastolice este inhibata, iar tensiunea sistolica maxima posibila este, de obicei, redusa. Frecventa cardiaca din cadrul efortului fizic maxim nu se modifica sau este usor redusa. Tratamentul cronic nu modifica sau creste concentratia plasmatica al catecolaminelor. Nu a fost observata intensificarea activitatii sistemului renina-angiotensina-aldosteron.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Diltiazemul este bine absorbit din tractul gastrointestinal. Diltiazemul sufera o metabolizare intensa la primul pasaj hepatic, avand o biodisponibilitate absoluta (comparativ cu administrarea intravenoasa) de aproximativ 40%. Dozele orale unice de 30-120 mg clorhidrat de diltiazem realizeaza concentratii plasmatice detectabile in 30-60 minute, iar concentratiile plasmatice maxime sunt atinse in 2-3 ore de la administrare.

Distributie

Studiile in vitro au demonstrat ca 70-80% din diltiazem s-a legat de proteinele plasmatice. Studii de legare competitiva de situsuri au mai aratat ca legarea nu este afectata de concentratiile terapeutice de digoxina, hidroclorotiazida, fenilbutazona, propranolol, acid salicilic sau warfarina. Concentratiile plasmatice terapeutice minime de diltiazem se situeaza in intervalul de 50-200 ng/ml.

Metabolizare

Diltiazemul este metabolizat in ficat, prin dezacetilare. Principalul sau metabolit activ este dezacetil diltiazemul. Excretia se face prin bila (65%) si prin urina (35%). O foarte mica parte se excreta nemodificata prin urina. Profilul farmacocinetic nu este afectat de insuficienta renala. Totusi, la pacientul in varsta, cu insuficienta hepatica si renala valorile concentratiilor plasmatice sunt mai mari pentru aceleasi doze.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare dupa doze unice sau repetate este de aproximativ 3,5 ore.

Exista o relatie semnificativa intre cantitatile administrate oral si valoarea concentratiei plasmatice. O crestere a dozei este insotita de o crestere proportionala a concentratiei plasmatice, sugerand absenta fenomenelor de saturatie. O administrare constanta are drept consecinta concentratii plasmatice relativ constante.

Mai putin de 5% din doza de diltiazem administrata se elimina prin urina in forma nemodificata. Diltiazemul si metabolitii sai sunt foarte putin dializabili.

Consumul de alimente nu influenteaza semnificativ parametrii cinetici ai diltiazemului sub forma farmaceutica cu eliberare prelungita; cu toate acestea, daca se administreaza in timpul mesei, s-a observat ca absorbtia este mai mare in primele cateva ore dupa administrarea dozei.

Date preclinice de siguranta
Au fost efectuate studii cu privire la toxicitatea asupra functiei de reproducere la soareci, sobolani si iepuri. Administrarea orala a unor doze de 4-6 ori (in functie de specie) mai mari decat doza situata la limita superioara a intervalului de doze terapeutice utilizate in cadrul studiilor clinice (480 mg pe zi sau 8 mg/kg si zi la un pacient cu greutatea de 60 kg) a determinat efecte letale asupra embrionului si fetusului. Aceste studii au aratat prezenta unor anomalii fetale, mai exact la nivelul scheletului. De asemenea, s-a observat o greutate redusa a fiecarui pui de varsta mica, o reducere a ratei de supravietuire a puilor, precum si o durata mai mare a travaliului si o incidenta crescuta a puilor nascuti morti.

Studiile privind toxicitatea dupa administrarea de doze unice si repetate, genotoxicitatea si carcinogenitatea nu releva niciun risc special pentru om, suplimentar celor incluse deja la alte puncte din RCP.

La sobolan, nu au fost observate efecte intrinseci asupra fertilitatii.

Ne asiguram in permanenta de acuratetea informatiilor prezentate. In situatia actualizarii fara instiintarea noastra in prealabil, acestea pot sa difere. Va recomandam sa consultati ambalajul produsului inainte de utilizare.

Data ultimei actualizari: 02.03.2023

Categorii de produse