Medicamente cu reteta

Carbepsil 400mg, 50 comprimate, AC Helcor

Produs disponibil doar in farmacie in baza retetei medicale

Descriere si prospect: Carbepsil 400mg, 50 comprimate, AC Helcor

1063192

Indicatii
Epilepsie:

  • convulsii partiale simple (convulsii focale), convulsii partiale complexe (convulsii psihomotorii) cu sau fara generalizare secundara;
  • convulsii generalizate tonico-clonice (crize de tip grand mal); Tratamentul nevralgiei de trigemen (idiopatica sau din scleroza multipla). Tratamentul nevralgiei de glosofaringian;

Tratamentul neuropatiei diabetice dureroase;

Prevenirea convulsiilor in sindromul de sevraj alcoolic (creste pragul convulsivant, reducand riscul convulsiilor);

Profilaxia tulburarilor bipolare la pacientii care nu raspund la terapia cu litiu; Tratamentul crizelor maniacale.

Carbamazepina nu este eficace in episoadele epileptice de tip absenta (petit mal) si convulsiile mioclonice. In plus, unele evidente sugereaza o exacerbare a convulsiilor care poate surveni la pacientii cu absente atipice.

Dozaj
Ori de cate ori este posibil, inainte de a decide inceperea tratamentului, pacientii de origine Thai si chineza Han trebuie testati in vederea depistarii HLA-B* 1502, deoarece prezenta acestei alele este un indicator de risc crescut de aparitie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizarii carbamazepinei.

Tratamentul cu acest antiepileptic este individualizat.

Administrarea carbamazepinei se incepe gradat, cu o doza initiala mica, in priza unica, in functie de tipul si severitatea tabloului clinic. Ulterior, doza este crescuta lent pana la doza optima.

Doza terapeutica trebuie ajustata, in special in tratamentul asociat, prin determinarea concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei si in functie de eficacitate clinica. Concentratia plasmatica eficace a carbamazepinei este cuprinsa intre 4 si 12 micrograme/ml.

Din cauza fenomenului de autoinductie enzimatica, este necesara ajustarea periodica a dozelor. Comprimatele se administreaza oral in timpul meselor, cu o cantitate suficienta de lichid.

Daca medicul nu prescrie altfel, se recomanda urmatoarea schema de administrare:

Epilepsie

Adulti si copii cu varsta peste 15 ani

Se recomanda initierea tratamentului cu 200 mg carbamazepina de 2 ori pe zi. Ulterior, doza se creste gradat, la intervale de o saptamana, cu pana la 200 mg carbamazepina pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim, care in general se observa la doza de 400 mg carbamazepina, de 2-3 ori pe zi (800- 1200 mg).

La unii pacienti, doza eficace poate ajunge la 1600 mg sau chiar 2000 mg carbamazepina pe zi. Doza de intretinere eficace este 800 – 1200 mg carbamazepina pe zi.

Pacientii varstnici

Datorita posibilei interactiuni cu alte medicamente, dozele de carbamazepina trebuie stabilite cu mare atentie la aceasta grupa de varsta.

Copii cu varsta cuprinsa intre 11-15 ani

Se recomanda initierea tratamentului cu 200 mg carbamazepina de 2 ori pe zi; doza se creste gradat, la intervale de o saptamana, cu pana la 200 mg carbamazepina pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.

Doza zilnica maxima poate ajunge la 1000 mg carbamazepina. Doza de intretinere eficace este 400-1000 mg carbamazepina pe zi.

Copii cu varsta cuprinsa intre 6-10 ani

Doza initiala este de 100 mg carbamazepina de 2 ori pe zi; doza se creste gradat, la intervale de o saptamana, cu pana la 100 mg pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.

Doza zilnica maxima poate ajunge la 600 mg carbamazepina pe zi. Doza de intretinere este de 400-600 mg carbamazepina pe zi.

Copii cu varsta sub 6 ani

Administrarea Carbepsil, comprimate nu este recomandata la copii cu varsta sub 6 ani, deoarece comprimatele nu sunt formulari adecvate pentru aceasta grupa de varsta.

In tratamentul epilepsiei, carbamazepina se poate folosi in monoterapie sau asociata cu alte antiepileptice. Cand carbamazepina este adaugata unui tratament antiepileptic existent, acest lucru trebuie realizat treptat, mentinand sau, daca este necesar, ajustand doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).

Nevralgia de trigemen, nevralgia de glosofaringian

Doza initiala este de 200-400 mg carbamazepina pe zi (la pacientii varstnici 100 mg carbamazepina de 2 ori pe zi), administrata in 2 prize. Doza zilnica se creste gradat pana la remisiunea durerii, care, de regula, se produce la 200 mg carbamazepina de 3-4 ori pe zi.

In unele cazuri, pot fi necesare 1600 mg carbamazepina pe zi. Dupa remisiunea durerii, doza trebuie redusa treptat pana la doza de intretinere minima eficace.

Tratamentul crizelor maniacale si profilaxia tulburarilor bipolare in cazul pacientilor care nu raspund la tratamentul cu litiu

Doza initiala este de 200 – 400 mg carbamazepina pe zi, divizata in mai multe prize; doza se creste treptat pana la controlul adecvat al simptomatologiei sau pana la atingerea unei doze totale de 1600 mg pe zi, administrata in 1-2 prize. Doza de intretinere este de 400-600 mg carbamazepina pe zi, administrata in 2-3 prize.

Se recomanda precautie in cazul asocierii carbamazepinei cu litiu in tulburarile bipolare, deoarece aceasta asociere determina neurotoxicitate.

Prevenirea convulsiilor la pacientii cu sindrom de sevraj alcoolic

Doza medie este de 200 mg carbamazepina de 3 ori pe zi. In cazurile severe doza poate fi crescuta in primele zile (de exemplu, pana la 400 mg de 3 ori pe zi).

Asocierea medicamentului Carbepsil cu sedative sau hipnotice nu este recomandata.

Totusi, in functie de situatia clinica, carbamazepina poate fi asociata cu alte medicamente in tratamentul sindromului de sevraj alcoolic.

Concentratiile plasmatice de carbamazepina trebuie sa fie verificate periodic.

Neuropatia diabetica dureroasa

Doza initiala este de 200 – 400 mg carbamazepina pe zi, administrata in 2 prize. Ulterior, dozele se cresc gradat, pana la supresia durerii, de regula, pana la 200 mg carbamazepina de 4 ori pe zi. Dupa obtinerea efectului optim, dozele se reduc gradat, pana la doza minima eficace terapeutic.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la carbamazepina, la medicamente inrudite structural (de exemplu antidepresive triciclice: amitriptilina, desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina, sau la oricare dintre excipienti.

Bloc atrioventricular. Antecedente de mielosupresie.

Antecedente de porfirie acuta intermitenta.

Asocierea de antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO); este necesar un interval de cel putin 2 saptamani intre intreruperea administrarii IMAO si inceperea tratamentului cu carbamazepina.

Asocieri contraindicate: saquinavir, voriconazol.

Copii cu varsta sub 6 ani (datorita formei farmaceutice).

Atentionari
S-a demonstrat ca in cazul administrarii de carbamazepina la persoanele de origine Thai si chineza Han, exista o legatura stransa intre prezenta HLA-B* 1502 la aceste populatii si riscul dezvoltarii de reactii cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SSJ). Ori de cate ori este

posibil, inainte de inceperea tratamentului cu carbamazepina, aceste persoane trebuie testate in vederea depistarii acestor alele. In cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu trebuie inceput decat daca nu exista alta alternativa terapeutica. Pacientii la care testul pentru HLA-B* 1502 este negativ prezinta risc mic de aparitie a SSJ, desi, foarte rar, reactiile pot totusi surveni.

Din cauza absentei datelor, nu se cunoaste cu claritate daca toate persoanele de origine sud-est asiatica prezinta acest risc.

S-a demonstrat, la populatia caucaziana, faptul ca prezenta alelelor HLA-B* 1502 nu se asociaza cu aparitia SSJ.

La pacientii tratati cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicatii s-au raportat ideatie suicidara si comportament suicidar. In urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo in care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidentiat un risc usor crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat aparitia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilitatii ca carbamazepina sa prezinte un risc crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacientii trebuie monitorizati in scopul identificarii semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar si trebuie avuta in vedere initierea unui tratament adecvat. Pacientilor (si ingrijitorilor acestora) trebuie sa li se recomande sa ceara sfatul medicului in cazul aparitiei semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar.

Initierea tratamentului cu carbamazepina necesita anamneza atenta si evaluarea clinica a pacientului. Administrarea carbamazepinei a fost asociata cu agranulocitoza si anemie aplastica.

Se poate produce scaderea temporara sau persistenta a numarului plachetelor sanguine sau a

leucocitelor. De aceea, inainte de inceperea tratamentului, trebuie efectuata hemoleucograma (inclusiv numaratoarea plachetelor sanguine si, daca este posibil, reticulocitele si sideremia); determinarile se vor repeta periodic dupa aceea, in prima luna de tratament saptamanal, ulterior, lunar. Dupa primele 6 luni de tratament, se recomanda 2-4 determinari pe an.

Pacientii vor fi avertizati in legatura cu semnele si simptomele initiale ale potentialelor tulburari hematologice, precum si cu simptomele reactiilor dermatologice sau hepatice. Daca apar reactii adverse precum febra, dureri faringiene, eruptii cutanate, ulceratii ale mucoasei bucale, aparitia cu usurinta a echimozelor, hemoragie petesiala sau purpura hemoragica, pacientul trebuie sfatuit sa se adreseze imediat medicului curant.

Tratamentul trebuie intrerupt daca pacientul prezinta leucopenie severa, progresiva si insotita de manifestari clinice ca febra si dureri faringiene, precum si in cazul aparitiei oricarui semn semnificativ al deprimarii medulare.

Trebuie efectuate o evaluare initiala si evaluari periodice ale functiei hepatice, in special la pacientii cu antecedente de afectare hepatica si la pacientii varstnici. Administrarea medicamentului trebuie intrerupta imediat in cazul agravarii disfunctiei hepatice sau in cazul unei boli hepatice active.

Pacientii tratati cu carbamazepina pot prezenta valori anormale ale parametrilor functiei hepatice, in special, gama-glutamil transferaza (GGT). Acest lucru se datoreaza efectului autoinductor enzimatic hepatic. Autoinductia enzimatica poate, de asemenea, determina cresteri usoare ale valorilor fosfatazei alcaline. Aceste cresteri ale metabolizarii hepatice nu reprezinta o indicatie pentru intreruperea tratamentului cu carbamazepina.

Foarte rar, in timpul administrarii carbamazepinei apar reactii adverse hepatice severe. Aparitia semnelor si simptomelor disfunctiei hepatice sau a unei boli hepatice active trebuie evaluata urgent, iar tratamentul cu carbamazepina trebuie intrerupt pana la obtinerea rezultatelor evaluarii.

Reactii cutanate usoare, de exemplu, exantem macular sau maculopapular izolat, in general, sunt tranzitorii, nu prezinta risc si dispar in cateva zile sau saptamani, fie in conditiile continuarii

tratamentului cu aceleasi doze, fie dupa scaderea dozei; cu toate acestea, pacientul trebuie mentinut sub supraveghere atenta si o inrautatire a eruptiei cutanate sau aparitia simptomelor de insotire impun intreruperea imediata a tratamentului.

Daca semnele si simptomele sugereaza o reactie cutanata severa, de exemplu, sindrom Stevens- Johnson, sindrom Lyell (necroliza epidermica toxica), tratamentul trebuie intrerupt imediat si trebuie luat in considerare tratamentul cu alte antiepileptice.

Pacientii cu reactii cutanate severe pot necesita spitalizare, deoarece aceste reactii pot avea potential letal. Majoritatea cazurilor de sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica apar in primele luni ale tratamentului cu carbamazepina. Datorita dificultatii de a diferentia semnele precoce ale reactiilor cutanate grave de cele usoare si tranzitorii, pacientul trebuie supravegheat atent, avand in vedere intreruperea imediata a tratamentului in cazul agravarii reactiilor in timpul administrarii indelungate.

Carbamazepina trebuie administrata cu prudenta la pacientii cu convulsii mixte, care includ absente tipice sau atipice. In toate aceste situatii, carbamazepina poate agrava convulsiile. In cazul agravarii convulsiilor, administrarea carbamazepinei trebuie intrerupta.

Daca tratamentul cu carbamazepina trebuie intrerupt brusc, trecerea la un alt antiepileptic trebuie facuta sub protectia unui medicament adecvat (de exemplu: diazepam i.v., rectal sau fenitoina i.v.).

Carbamazepina poate declansa reactii de hipersensibilitate, incluzand reactii de hipersensibilitate multisistemica, care pot afecta: pielea, ficatul (incluzand canalele biliare intrahepatice), organele hematopoietice si sistemul limfatic sau alte organe (vezi pct 4.8).

Pot apare reactii de hipersensibilitate incrucisata intre carbamazepina si oxcarbazepina la aproximativ 25 – 30 % din pacienti.

Prezenta alelelor HLA-B* 1502 nu reprezinta un factor de risc pentru aparitia reactiilor cutanate mai putin severe asociate carbamazepinei, cum sunt sindromul de hipersensibilitate la anticonvulsivante sau eruptii cutanate usoare (eruptie maculopapulara).

De asemenea, pot sa apara reactii de hipersensibilitate incrucisata intre carbamazepina si fenitoina.

Exista raportari izolate legate de afectarea fertilitatii la barbati si/sau spermatogeneza anormala. O relatie cauzala legata de tratamentul cu carbamazepina nu a fost stabilita.

Datorita efectului inductor enzimatic, carbamazepina poate determina esecul tratamentului cu medicamente continand estrogen si/sau progesteron. Acest lucru determina esecul contraceptiei, recidiva simptomelor, sangerari de intrerupere sau sangerari in perioada intermenstruala.

Pacientelor care utilizeaza carbamazepina si necesita tratament contraceptiv oral trebuie sa li se administreze un medicament care contine minimum 50 µg estrogen sau sa se utilizeze suplimentar contraceptive nehormonale.

Desi corelatia intre doza si concentratia plasmatica a carbamazepinei si intre concentratia plasmatica si eficacitatea clinica sau tolerabilitate este destul de slaba, monitorizarea concentratiilor plasmatice poate fi totusi utila in urmatoarele cazuri:

  • cresterea brusca si semnificativa a frecventei crizelor sau verificarea compliantei pacientului;
  • in timpul sarcinii;
  • la copii sau adolescenti;
  • cand sunt suspectate tulburari de absorbtie;
  • cand este suspectata toxicitatea in cazul asocierilor medicamentoase (vezi pct. 4.5).

Carbamazepina se va administra numai dupa evaluarea atenta a raportului risc/beneficiu si sub stricta monitorizare in cazul pacientilor cu antecedente de boli cardiace, hepatice sau renale, reactii adverse hematologice la alte medicamente sau cazuri de intrerupere a tratamentului cu carbamazepina.

Se recomanda sa fie efectuate initial si ulterior periodic examenul complet de urina si determinari ale ureei.

Carbamazepina a demonstrat o usoara activitate anticolinergica; de aceea, pacientii cu tensiune intraoculara crescuta trebuie sa fie avertizati si sfatuiti in legatura cu posibilele complicatii. La pacientii cu glaucom trebuie controlata periodic tensiunea intraoculara.

Trebuie avuta in vedere posibilitatea activarii unei psihoze latente, iar in cazul pacientilor varstnici, a confuziei sau agitatiei.

In cazul utilizarii carbamazepinei pentru prevenirea convulsiilor din sindromul de sevraj alcoolic, tratamentul este recomandat numai pacientilor spitalizati.

Trebuie cunoscut faptul ca reactiile adverse ale carbamazepinei care apar in cazul tratamentului simptomelor sindromului de sevraj alcoolic pot fi similare cu simptomele sevrajului sau pot fi confundate cu ele.

In cazul in care carbamazepina trebuie administrata in asociere cu litiu, pentru profilaxia tulburarilor bipolare, in conditiile eficacitatii reduse a litiului in monoterapie, trebuie avut in vedere, pentru a evita interactiunile nedorite, ca nu trebuie depasita o anumita concentratie plasmatica a carbamazepinei (8 micrograme/ml), astfel incat litemia sa fie mentinuta intr-un interval terapeutic mic (0,3-0,8 mval/l).

De regula, nu se recomanda intreruperea brusca a tratamentului cu carbamazepina, ci progresiv, concomitent cu inlocuirea cu un alt antiepileptic.

Interactiuni
Medicamente contraindicate

Saquinavir: risc de scadere a eficacitatii saquinavirului prin cresterea metabolizarii sale hepatice. Voriconazol: risc de scadere a eficacitatii voriconazolului prin cresterea metabolizarii sale hepatice.

Citocromul P450 3A4 (CYP3A4) este principala enzima ce catalizeaza formarea metabolitului activ, 10,11-epoxid carbamazepina.

Administrarea concomitenta de carbamazepina cu inhibitori ai CYP3A4 poate determina o crestere a concentratiei plasmatice de carbamazepina, care ar putea determina reactii adverse.

Administrarea concomitenta cu inductori ai CYP3A4 poate creste viteza de metabolizare a carbamazepinei, ceea ce determina o potentiala scadere a concentratiei plasmatice de carbamazepina si a efectului terapeutic.

Similar, intreruperea unui inductor enzimatic al CYP3A4 poate reduce viteza de metabolizare a carbamazepinei determinand o crestere a concentratiilor plasmatice de carbamazepina.

Medicamente si alte substante care pot creste concentratia plasmatica a carbamazepinei

Izoniazida, verapamil, diltiazem, ritonavir, dextropropoxifen, viloxazina, fluoxetina, fluvoxamina, posibil cimetidina, acetazolamida, danazol, nicotinamida (la adulti, numai in doze mari), nefazodona, antibiotice macrolidice (de exemplu: eritromicina, claritromicina), azoli (de exemplu: itraconazol, ketoconazol, fluconazol), terfenadina, loratadina, suc de grapefruit, inhibitori de proteaza utilizati pentru tratamentul infectiei cu HIV (de exemplu, ritronavir). Deoarece cresterea concentratiei plasmatice a carbamazepinei poate determina reactii adverse (de exemplu, ameteli, somnolenta, ataxie, diplopie), se recomanda ajustarea dozei si monitorizarea concentratiei plasmatice de carbamazepina.

Medicamente si alte substante care pot sa scada concentratia plasmatica a carbamazepinei

Fenobarbital, fenitoina, primidona sau teofilina, rifampicina, cisplatina sau doxorubicina si, desi datele sunt partial contradictorii, posibil si clonazepam, acid valproic, oxcarbazepina. Meflochina

poate antagoniza efectul antiepileptic al carbamazepinei. S-a raportat ca acidul valproic si primidona cresc concentratiile plasmatice ale metabolitului activ, 10,11-epoxid carbamazepina. De aceea, doza de carbamazepina trebuie ajustata.

S-a raportat ca izotretinoinul modifica biodisponibilitatea si/sau clearance-ul carbamazepinei si al 10,11-epoxid carbamazepinei; de aceea, concentratiile plasmatice ale carbamazepinei trebuie monitorizate.

Concentratiile plasmatice ale carbamazepinei pot fi reduse de administrarea concomitenta de preparate vegetale continand sunatoare (Hypericum perforatum).

Efectul carbamazepinei asupra concentratiilor plasmatice ale altor medicamente administrate concomitent

Carbamazepina poate scadea concentratia plasmatica, diminua sau chiar aboli activitatea anumitor medicamente.

Dozele urmatoarelor medicamente ar putea necesita ajustari in functie de situatia clinica: levotiroxina, clobazam, clonazepam, etosuximida, primidona, acid valproic, alprazolam, corticosteroizi (de exemplu: prednisolon, dexametazona), ciclosporina, digoxina, doxiciclina, derivati de dihidropiridina (de exemplu: felodipina, isradipina), indinavir, saquinavir, ritonavir, haloperidol,

imipramina, metadona, tramadol, medicamente ce contin estrogeni si/sau progestageni (trebuie luate in considerare metode de contraceptie alternative (vezi pct. 4.4), gestrinona, tibolona, toremifen, teofilina, anticoagulante orale (warfarina), lamotrigina, tiagabina, topiramat, antidepresive triciclice (de exemplu: imipramina, amitriptilina, nortriptilina, clomipramina), clozapina, oxcarbazepina, olanzapina, itraconazol si risperidona.

S-au raportat atat cresteri, cat si scaderi ale concentratiilor plasmatice ale fenitoinei induse de carbamazepina. In cazuri rare, concentratiile plasmatice ale mefenitoinului pot fi crescute de carbamazepina.

Asocieri care trebuie luate in considerare

Utilizarea concomitenta a carbamazepinei si paracetamolului poate reduce biodisponibilitatea paracetamolului (acetaminofenului).

S-a raportat ca utilizarea concomitenta a carbamazepinei si a izoniazidei determina cresterea hepatotoxicitatii induse de izoniazida.

Asocierea carbamazepinei si a litiului poate determina neurotoxicitate crescuta, chiar daca concentratiile plasmatice ale litiului sunt in limitele terapeutice.

Utilizarea concomitenta a carbamazepinei si metoclopramidei sau a carbamazepinei si neurolepticelor (haloperidol, tioridazina) poate duce la cresterea reactiilor adverse neurologice.

Deoarece carbamazepina este inrudita structural cu antidepresivele triciclice, administrarea acesteia nu este recomandata in asociere cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO); se recomanda ca la initierea tratamentului cu carbamazepina, administrarea de inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO) sa fie intrerupta de minimum 2 saptamani, daca starea clinica permite acest lucru.

Asocierea carbamazepinei cu unele diuretice (hidroclorotiazida, furosemida) poate determina hiponatremie simptomatica.

Carbamazepina poate antagoniza efectele curarizantelor antidepolarizante (de exemplu, pancuroniu); ar putea fi necesara o crestere a dozei acestora, iar pacientii trebuie monitorizati cu atentie avand in vedere posibilitatea recuperarii mai rapide din blocul neuromuscular.

Carbamazepina, ca si alte medicamente psihoactive, poate reduce tolerabilitatea la alcoolul etilic; prin urmare, se recomanda pacientilor sa nu consume alcool etilic in timpul tratamentului.

Sarcina
Sarcina

Femeile gravide care au epilepsie vor trebui sa fie tratate cu deosebita atentie.

Carbamazepina poate afecta negativ fatul daca este administrata la femeia gravida.

Studii epidemiologice au demonstrat ca administrarea carbamazepinei la femeia gravida este asociata cu aparitia de malformatii congenitale la fat (inclusiv spina bifida). Pe de alta parte, se cunoaste ca epilepsia se asociaza cu risc de malformatii congenitale. De aceea, se recomanda administrarea carbamazepinei in timpul sarcinii (in special in primul trimestru), in doze cat mai mici posibil, dupa evaluarea riscului potential fetal/beneficiu terapeutic matern.

La femeile aflate la varsta fertila, carbamazepina trebuie prescrisa, cand este posibil, in monoterapie, deoarece incidenta anomaliilor congenitale la nou-nascutii mamelor tratate cu o asociere de antiepileptice este mai mare decat in cazul celor tratate cu un singur antiepileptic.

S-au raportat cateva cazuri de convulsii si/sau deprimare respiratorie la nou-nascut, asociate cu administrarea de carbamazepina si alte tratamente antiepileptice concomitente, la mama. S-au raportat cateva cazuri de varsaturi, diaree si/sau scadere a apetitului alimentar la nou nascut, asociate cu utilizarea carbamazepinei de catre mama. Aceste reactii pot reprezenta un sindrom de abstinenta la nou-nascut.

Alaptare

Carbamazepina se excreta in lapte(aproximativ 25-60% din concentratia plasmatica). Trebuie evaluate avantajele alaptarii la san comparativ cu probabilitatea mica de aparitie a reactiilor adverse la sugar.

In timpul tratamentului cu carbamazepina alaptarea este posibila, cu conditia de a se supraveghea aparitia unor eventuale reactii adverse la sugar (de exemplu: somnolenta excesiva, reactii cutanate alergice).

Fertilitate

Foarte rar s-au raportat cazuri de afectare a fertilitatii masculine si/sau spermatogenezei.

Condus auto
Capacitatea pacientilor de a reactiona poate fi micsorata de carbamazepina, in special la inceputul tratamentului sau la ajustarea dozei, determinand ameteli sau somnolenta. Prin urmare, se recomanda prudenta in cazul conducerii de vehicule sau folosirii utilajelor.

Reactii adverse
Anumite tipuri de reactii adverse apar foarte frecvent sau frecvent, mai ales la inceputul tratamentului cu carbamazepina sau daca se administreaza doze initiale prea mari, precum si la varstnici, de exemplu, reactii adverse la nivelul sistemului nervos central (ameteli, cefalee, ataxie, somnolenta, fatigabilitate, diplopie); tulburari gastro-intestinale (greata, varsaturi), cat si reactii cutanate alergice. Reactiile adverse legate de doza administrata se amelioreaza, de obicei, in cateva zile, fie in mod spontan, fie dupa reducerea tranzitorie a dozei. Reactiile adverse la nivelul sistemului nervos central (SNC) pot indica un supradozaj sau o fluctuatie semnificativa a concentratiilor plasmatice. In aceste cazuri se recomanda supravegherea concentratiilor plasmatice.

Reactiile adverse sunt clasificate dupa cum urmeaza: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice Foarte frecvente: leucopenie.

Frecvente: eozinofilie, trombocitopenie. Rare: leucocitoza, deficit de acid folic.

Foarte rare: agranulocitoza, anemie aplastica, anemie megaloblastica, pancitopenie, aplazie eritrocitara pura, porfirie acuta intermitenta, porfirie mixta hepatica, porfirie cutanata tardiva, reticulocitoza, posibil, anemie hemolitica.

Tulburari ale sistemului imunitar

Rare: tulburari de hipersensibilitate multisistemica insotite de febra, eruptie cutanata, vasculite, limfoadenopatie, tulburari asemanatoare limfomului, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepato- splenomegalie si modificari ale testelor functiei hepatice. Aceste manifestari apar in diferite asocieri. De asemenea, pot fi afectate si alte organe (de exemplu: plamani, rinichi, pancreas, miocard, colon). Foarte rare: meningita aseptica, cu mioclonie si eozinofilie periferica; reactii anafilactice, edem angioneurotic.

Tratamentul trebuie intrerupt daca apar astfel de reactii de hipersensibilitate.

Tulburari endocrine

Frecvente: edeme, retentie hidrica, crestere in greutate, hiponatremie si reducerea osmolaritatii plasmei datorita unui efect de tip hormon antidiuretic, care a determinat in cazuri rare intoxicatie cu apa insotita de letargie, varsaturi, cefalee, confuzie mentala, tulburari neurologice.

Foarte rare: cresterea prolactinei cu sau fara manifestari clinice, cum sunt galactoreea, ginecomastia, modificari ale testelor functiei tiroidiene - scaderea L-tiroxinei (FT4, T4, T3) si cresterea TSH, de obicei fara manifestari clinice, tulburari ale metabolismului osos (scaderea calciului plasmatic si a 25- OH-colecalciferolului) determinand osteomalacie, cresterea concentratiilor plasmatice de colesterol, incluzand HDL colesterolul si trigliceridele.

Tulburari psihice

Rare: halucinatii (vizuale sau acustice), depresie, pierderea apetitului alimentar, agitatie, comportament agresiv, confuzie.

Foarte rare: tulburari ale gustului, activarea psihozelor.

Tulburari ale sistemului nervos

Foarte frecvente: ameteli, ataxie, somnolenta, fatigabilitate.

Frecvente: cefalee, diplopie, tulburari de acomodare (de exemplu incetosarea vederii).

Mai putin frecvente: miscari involuntare anormale (de exemplu tremor, asterixis, distonie, ticuri), nistagmus.

Rare: diskinezie orofaciala, tulburari oculomotorii, tulburari de vorbire (de exemplu dizartrie, vorbire neclara), tulburari coreoatetozice, neuropatie periferica, parestezii, slabiciune musculara si simptome paretice.

Foarte rare: tulburari de gust, sindrom neuroleptic malign.

Tulburari oculare

Foarte rare: cataracta, conjunctivita, glaucom.

Tulburari acustice si vestibulare

Foarte rare: tulburari de auz, cum sunt: tinitus, hiperacuzie, hipoacuzie, modificari in perceptia pozitiei.

Tulburari cardiace

Rare: tulburari ale conducerii.

Foarte rare: bradicardie, aritmie, bloc AV cu sincopa, insuficienta cardiaca congestiva.

Tulburari vasculare

Rare: hiper-sau hipotensiune arteriala.

Foarte rare: colaps, agravarea agravarea bolii coronariene ischemice, tromboflebita, tromboembolism.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Foarte rare: hipersensibiltate pulmonara caracterizata prin febra, dispnee, pneumonita sau pneumonie.

Tulburari gastro-intestinale

Foarte frecvente: greata, varsaturi. Frecvente: xerostomie.

Mai putin frecvente: diaree, constipatie. Rare: dureri abdominale.

Foarte rare: glosite, stomatite, pancreatite.

Tulburari hepatobiliare

Foarte frecvente: cresterea gamaglobulinei (datorita inductiei enzimatice hepatice), de obicei fara importanta clinica.

Frecvente: cresterea valorilor serice ale fosfatazei alcaline. Mai putin frecvente: cresterea valorii serice a transaminazelor.

Rare: icter, hepatita colestatica de tip parenchimatos (hepatocelulara) sau mixt. Foarte rare: hepatita granulomatoasa, insuficienta hepatica.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte frecvente: reactii alergice cutanate, urticarie care poate fi severa. Mai putin frecvente: dermatita exfoliativa si eritrodermie.

Rare: sindrom eritematos asemanator lupusului eritematos, prurit.

Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson, epidermoliza toxica, fotosensibilitate, eritem polimorf si nodular, modificari ale pigmentatiei cutanate, purpura, acnee, hiperhidroza, alopecie, hirsutism.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Foarte rare: artralgii, dureri musculare sau crampe.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Foarte rare: nefrita interstitiala, insuficienta renala, disfunctie renala (de exemplu albuminurie, hematurie, oligurie si cresterea uremiei si azotemiei), mictiuni frecvente, retentie urinara.

Tulburari ale aparatul genital si sanului

Foarte rare: tulburari sexuale/impotenta, spermatogeneza anormala (cu scaderea numarului si/sau motilitatii spermatozoizilor).

Investigatii diagnostice

Foarte rare: hipogammaglobulinemie.

Supradozaj
Semne si simptome

Semnele si simptomele supradozajului implica de obicei SNC, aparatele cardiovascular si respirator.

Sistemul nervos central

Tulburari ale starii de constienta, deprimarea SNC, dezorientare, somnolenta, agitatie, halucinatii, coma, vedere incetosata, vorbire neclara, dizartrie, nistagmus, ataxie, diskinezie, initial hiperreflexie apoi hiporeflexie, convulsii (in special la copii), tulburari psihomotorii, mioclonie, nistagmus, hipotermie, midriaza.

Aparatul respirator

Deprimare respiratorie, edem pulmonar.

Aparatul cardiovascular

Tahicardie, hipotensiune arteriala, uneori hipertensiune arteriala, tulburari de conducere cu largirea complexului QRS, sincopa asociata cu stop cardiac.

Tractul gastro-intestinal

Varsaturi, greata, intarzierea golirii stomacului, scaderea motilitatii intestinale.

Functia renala

Retentie urinara, oligurie sau anurie; retentie lichidiana, intoxicatie cu apa datorata efectului de tip antidiuretic al carbamazepinei.

Investigatii diagnostice

Hiponatremie, posibil acidoza metabolica, posibil hiperglicemie, cresteri ale creatinin fosfokinazei musculare, leucocitoza, glicozurie si acetonurie.

Tratament

Nu exista antidot specific al intoxicatiei cu carbamazepina.

Abordarea initiala terapeutica este in functie de starea clinica a pacientului: internare in spital, determinari ale concentratiei plasmatice pentru a confirma intoxicatia cu carbamazepina si pentru a determina marimea supradozajului; golirea stomacului, lavaj gastric si administrarea de carbune activat.

In cazul in care au trecut mai mult de 4 ore de la administrarea medicamentului se recurge la lavaj gastric repetat, mai ales daca pacientul a consumat si alcool.

Intarzierea golirii stomacului poate determina intarzierea absorbtiei, ceea ce duce la o recadere in timpul tratarii intoxicatiei

Se recomanda ingrijiri medicale intr-o unitate de terapie intensiva, cu monitorizare cardiaca si corectarea atenta a dezechilibrului electrolitic.

Recomandari speciale

Deprimarea respiratorie: mentinerea permeabilitatii cailor aeriene; daca este necesar, intubatie endotraheala; respiratie artificiala; administrare de oxigen.

Hipotensiune arteriala: administrare de dopamina sau dobutamina i.v.

Tulburari ale ritmului cardiac: se corecteaza individual.

Convulsii: administrarea unei benzodiazepine (de exemplu, diazepam) sau unui alt antiepileptic, de exemplu, fenobarbital (cu precautie, datorita riscului de agravare a deprimarii respiratorii) sau paraldehida.

Diazepamul sau barbituricele pot agrava deprimarea respiratorie (in special la copii), hipotensiunea arteriala si coma. Barbituricele nu vor fi utilizate daca pacientul se afla in tratament cu antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO).

Hiponatremie (intoxicatie cu apa): restrictie a consumului de lichide si administrare lenta si cu precautie de solutie de clorura de sodiu 0,9% in perfuzie i.v. Aceste masuri pot fi utile pentru a preveni afectarea cerebrala.

Se recomanda hemoperfuzia cu carbune. Au fost raportate ca fiind ineficiente diureza fortata, hemodializa si dializa peritoneala.

Trebuie anticipata recaderea si agravarea simptomatologiei in ziua a doua si a treia dupa supradozaj datorata intarzierii absorbtiei.

Se recomanda monitorizarea respiratiei, functiei cardiace (ECG), tensiunii arteriale, temperaturii corporale, reflexelor pupilare, functiilor renale, timp de cateva zile.

In cazurile in care supradozajul cu carbamazepina este asociat cu administrarea de alcool, antidepresive triciclice, barbiturice sau hidantoine, simptomele si semnele intoxicatiei acute cu carbamazepina pot fi agravate sau modificate.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiepileptice, derivati de carboxamida, codul ATC: N03AF01.

Ca medicament antiepileptic este indicat in: crizele partiale (simple si complexe), cu sau fara generalizare secundara; crizele tonico-clonice generalizate (grand mal), precum si formele mixte ale acestor tipuri de crize.

Mecanismul sau de actiune consta in blocarea canalelor de sodiu voltaj-dependente, ceea ce determina scaderea fenomenelor de excitatie la nivel nervos central in cazul epilepsiei si diminuarea conducerii impulsului dureros in cazul nevralgiilor.

Ca neurotrop, carbamazepina este eficace in tulburarile neurologice, de exemplu in prevenirea acceselor dureroase paroxistice in nevralgia idiopatica si secundara de trigemen. In sindromul de sevraj alcoolic, creste pragul epileptogen scazut si atenueaza simptomele de sevraj (de exemplu: hiperexcitabilitatea, tremorul si mersul ezitant).

In timp ce scaderea eliberarii de glutamat si stabilizarea membranelor neuronale pot reprezenta in principal o explicatie a efectelor antiepileptice ale carbamazepinei, efectul de incetinire a procesului de refacere a dopaminei si a noradrenalinei ar putea fi responsabil de proprietatile antimaniacale ale carbamazepinei.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea orala carbamazepina se absoarbe lent, dar aproape in totalitate, la nivelul tractului gastro-intestinal, biodisponibilitatea sa fiind cuprinsa intre 85-100%, cu variatii interindividuale mari.

Absorbtia carbamazepinei nu este influentata semnificativ de ingestia alimentelor.

Concentratiile plasmatice maxime de 0,5 – 25 µg/ml sunt atinse dupa 4 – 10 ore de la administrarea unei doze unice si dupa 4 – 6 ore dupa administrare repetata.

Concentratia plasmatica la starea de echilibru este atinsa in aproximativ 1 pana la 2 saptamani, in functie de variatiile individuale ale fiecarui pacient referitoare la autoinductia enzimatica a carbamazepinei si de efectul inductor enzimatic exercitat de catre alte medicamente, dar si de starea clinica a pacientului anterioara tratamentului, dozele administrate si durata tratamentului.

Distributie

Carbamazepina se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 70-80%, avand un volum de distributie care variaza intre 0,8 si 1,9 l/kg.

Forma libera plasmatica patrunde rapid in creier si in lichidul cefalorahidian, atingand concentratii mai mici decat cele plasmatice. Concentratiile de carbamazepina din lapte sunt echivalente cu 25 pana la 60% din concentratia plasmatica a substantei active.

Carbamazepina traverseaza bariera fetoplacentara si se acumuleaza in tesuturile fetale, in special in ficat si rinichi. Se excreta in lapte.

Metabolizare

Metabolizarea carbamazepinei se realizeaza la nivelul ficatului prin oxidare enzimatica, rezultand trei metaboliti principali: 10, 11 epoxid –carbamazepina, 10, 11-dihidrodihidroxil-carbamazepina si 9- hidroximetil-10 carbamilacridan.

Citocromul P 450 3A4 este principala enzima izoforma responsabila de obtinerea metabolitului farmacologic activ 10,11-epoxid carbamazepina. 9-hidroxi-metil-10-carbamoil acridan reprezinta metabolitul secundar, care rezulta in urma metabolizarii pe aceasta cale. Dupa administrarea orala a unei doze unice de carbamazepina, aproximativ 30% se elimina urinar sub forma de metaboliti obtinuti prin intermediul caii epoxid.

Alte cai importante de metabolizare a carbamazepinei genereaza diferiti compusi monohidroxilati, precum si N-glucuronida carbamazepinei, care rezulta prin metabolizarea pe calea izoenzimei UGT2B7.

Singurul metabolit activ farmacologic este 10, 11- epoxid – carbamazepina, responsabil de unele reactii adverse. Metabolitul activ este ulterior metabolizat si excretat prin urina sub forma glucuronoconjugata.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare a carbamazepinei este in medie de 36 ore dupa administrarea orala a unei doze unice si scade la aproximativ 15 – 24 ore dupa administrarea unor doze repetate datorita autoinductiei enzimatice prin intermediul monooxigenazei hepatice.

Administrarea concomitenta cu alte medicamente inductoare enzimatic (cum sunt fenitoina, fenobarbital), determina scaderea timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare al carbamazepinei la 9 – 10 ore.

Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare a metabolitului 10, 11- epoxid – carbamazepina dupa administrarea orala a unei doze unice de carbamazepina este de aproximativ 6 ore.

La nivel plasmatic s-a observat ca raportul dintre 10, 11- epoxid – carbamazepina/ carbamazepina creste in functie de varsta pacientului, la copii cu varsta pana la 1 an fiind de 0,44, iar la copii cu varsta cuprinsa intre 10 – 15 ani raportul este de 0,18.

Dupa administrarea orala a unei doze unice de 400 mg carbamazepina, 72% din doza se excreta in urina si 28% in fecale. Aproximativ 2% din doza administrata se regaseste in urina sub forma nemodificata si aproximativ 1% sub forma de epoxi-10,11, metabolitul activ din punct de vedere farmacologic

Caracteristici speciale ale pacientilor

Concentratiile plasmatice la starea de echilibru considerate ca “interval terapeutic” variaza considerabil de la un individ la altul; pentru majoritatea pacientilor s-a raportat un interval terapeutic cuprins intre 4 si 12 µg/ml corespunzator la 17-20 µmol/l. Concentratiile plasmatice ale 10,11-epoxid carbamazepina (metabolit farmacologic activ) sunt de aproximativ 30 % din concentratiile plasmatice ale carbamazepinei.

Datorita eliminarii crescute de carbamazepina, copiii pot necesita doze mai mari (in mg/kg) decat adultii pentru a mentine concentratiile plasmatice terapeutice.

Nu exista dovezi cu privire la afectarea farmacocineticii carbamazepinei la varstnici comparativ cu adultii tineri.

La pacientii cu insuficienta hepatica sau renala nu sunt date disponibile privind proprietatile farmacocinetice ale carbamazepinei.

Date preclinice de siguranta
Toxicitate acuta

In administrare orala, DL 50 este de 3850-4025 mg carbamazepina/kg, la sobolani si de 1100-3750 mg carbamazepina/kg, la soareci.

In administrare orala, DL 50 este de 1500-2680 mg carbamazepina/kg, la iepuri si de 920 mg carbamazepina/kg, la cobai.

La sobolanii carora li s-a administrat carbamazepina timp de doi ani, incidenta tumorilor hepatice a fost crescuta. Pana in prezent, nu se cunoaste semnificatia acestor descoperiri privitor la administrarea carbamazepinei la om. Carbamazepina nu a prezentat actiune mutagena in cadrul studiilor de mutagenitate efectuate la mamifere si bacterii.

Ne asiguram in permanenta de acuratetea informatiilor prezentate. In situatia actualizarii fara instiintarea noastra in prealabil, acestea pot sa difere. Va recomandam sa consultati ambalajul produsului inainte de utilizare.

Data ultimei actualizari: 20.12.2022

Categorii de produse