D-dimeri: ce sunt, valori, afectiuni indicate

Coagularea sangelui este un proces complex, dar vital pentru prevenirea hemoragiilor. In conditii normale, trombocitele si plasma lucreaza impreuna pentru a forma un cheag de sange la locul leziunii si a opri sangerarea, cheag ce ulterior, pe parcursul procesului de vindecare, se va dizolva in mod natural, fara a provoca vreo problema. Nu intotdeauna lucrurile se desfasoara asa cum ar trebui. Uneori, cheagurile de sange se formeaza in lipsa unei leziuni, alteori nu se dizolva in mod natural, ceea ce este foarte periculos si poate duce chiar si la deces.[1] Exista mai multe modalitati prin care medicii pot depista astfel de probleme, iar una dintre ele consta in determinarea nivelului de D-dimeri. Ce sunt D-dimerii, care este rolul in organism, cand este indicata testarea acestora si cu ce afectiuni poate fi asociata cresterea nivelului lor vei descoperi in randurile de mai jos. 

D-dimeri: ce sunt si care este rolul lor

D-dimerii sunt fragmente proteice rezultate in urma procesului de degradare a fibrinei, care este o proteina esentiala in coagularea sangelui. Acest proces se produce in mod natural in organism atunci cand un cheag de sange este dizolvat si eliminat. 

In general, D-dimerii nu sunt detectabili si apar in sange numai dupa dizolvarea unui cheag de sange. Chiar si atunci, in timp, vor disparea din organism. Cresterea nivelului D-dimerilor in sange poate indica un proces de coagulare anormal sau formarea excesiva de cheaguri in organism.[1][3]

Valori normale si anormale ale D-dimerilor

In conditii normale, valoarea normala a D-dimerilor este mai mica de 500 ng/ml. Un nivel crescut al D-dimerilor (peste 500 ng/ml) indica posibilitatea existentei unui proces de coagulare si fibrinoliza activ in organism, dar nu confirma in mod specific o anumita afectiune. 

Atentie! Testele pentru determinarea nivelului D-dimerilor sunt foarte eficiente in depistarea unei eventuale probleme de coagulare a sangelui, dar nu sunt specifice, in sensul ca pot indica un rezultat pozitiv chiar si in lipsa unor cheaguri de sange. Cresterea valorilor D-dimerilor mai poate fi asociata, de exemplu, cu:

• sarcina; 
• fumatul; 
• traumatismele fizice; 
• infectiille; 
• sepsisul; 
• cancerul;
• varsta inaintata; 
• bolile autoimune; 
• bolile cardiovasculare; 
• interventiile chirurgicale recente.[1][3]

In ce afectiuni este recomandata determinarea D-dimerilor

De cele mai multe ori, determinarea nivelului D-dimerilor este recomandata atunci cand medicii suspecteaza existenta unei afectiuni precum tromboza venoasa profunda, embolia pulmonara, coagularea intravasculara diseminata sau accidentul vascular cerebral. 

Tromboza venoasa profunda

Despre tromboza venoasa profunda vorbim atunci cand se formeaza un cheag de sange intr-una dintre venele profunde. De obicei, sunt afectate membrele inferioare, dar se poate produce si in alte parti ale corpului. Cel mai adesea, se manifesta prin simptome precum:

• dureri sau sensibilitate la nivelul picioarelor; 
• umflarea picioarelor; 
• inrosirea membrului afectat.[1]

Embolia pulmonara

Embolia pulmonara se produce atunci cand un cheag de sange dintr-o alta parte a corpului se desprinde si ajunge la plamani, provocand un blocaj la nivelul arterei pulmonare. Adesea, acest lucru se produce ca o complicatie a trombozei venoase profunde. Printre simptomele asociate cu embolia pulmonara se numara: 

• dificultatile de respiratie;
• tusea; 
• durerile in piept; 
• ritmul cardiac accelerat.[1] 

Coagularea intravasculara diseminata 

Coagularea intravasculara diseminata este o afectiune rara, dar grava, care duce la coagulare anormala a sangelui in vasele sangvine ale corpului si la formarea prea multor cheaguri de sange, provocand leziuni ale organelor si alte complicatii grave. Se poate dezvolta din cauza unei infectii ori a unei leziuni care afecteaza procesul de coagulare a sangelui, iar lista posibilelor simptome include: 

• sangerari la nivelul plagilor, al nasului, gingiilor sau al cavitatii orale; 
• sange in scaun sau urina;
• dureri in piept; 
• inrosirea si umflarea piciorului, acompaniata de senzatia de durere si caldura locala;
• aparitia unor vanatai de dimensiuni variabile pe corp. [1I][2]

Accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral se produce atunci cand alimentarea cu sange si oxigen a unei parti a creierului este intrerupta sau redusa, lucru care se poate intampla fie atunci cand se dezvolta un blocaj la nivelul unui vas sangvin, fie cand acesta se sparge. Poate provoca leziuni cerebrale de durata, dizabilitate pe termen lung si chiar si decesul persoanei afectate. Posibile semne de alarma asociate cu un AVC sunt: 

• dificultati in a vorbi sau a intelege ce spun ceilalti; 
• paralizia fetei, a bratului sau a piciorului (de obicei pe aceeasi parte a corpului); 
• vedere incetosata, vedere dubla sau alte probleme de vedere; 
• dureri de cap bruste, severe, acompaniate de varsaturi, ameteli sau pierderea constientei; 
• tulburari de mers.[4] 

Prin determinarea nivelului D-dimerilor se poate nu doar confirma existenta unei probleme de coagulare a sangelui, ci si exclude posibilitatea ca afectiuni precum cele descrise mai sus sa fie cauza simptomelor prezente. De asemenea, daca, de exemplu, o persoana urmeaza un tratament pentru coagularea intravasculara diseminata, prin determinarea nivelului D-dimerilor se poate monitoriza starea de sanatate a acesteia. 

D-dimerii sunt produsi de degradare specifici ai fibrinei, proteina cu rol important in coagularea sangelui, iar prin determinarea valorilor acestora se poate confirma sau infirma existenta unei probleme de coagulare a sangelui. Nivelurile ridicate de D-dimeri pot fi asociate cu afectiuni precum tromboza venoasa profunda sau embolia pulmonara, dar pot avea si alte explicatii. Medicul tau este singurul care iti poate spune ce inseamna exact valorile depistate in cazul tau. 

Atentie! Acest articol are caracter strict informativ si nu reprezinta o sursa suficienta de autodiagnosticare. Pentru interpretarea corecta a rezultatului analizelor si investigatiilor efectuate, adreseaza-te intotdeauna unui specialist. 

Surse de referinta: 

Intrebari frecvente