Xefo Rapid 8mg, 10 comprimate filmate, Takeda

Indicatii
Tratament simptomatic pe termen scurt al durerii acute usoara pana la moderata la adulti.

Dozaj
Doze

Pentru toti pacientii, regimul de dozaj adecvat trebuie sa se bazeze pe raspunsul individual la tratament. Reactiile adverse pot fi reduse utilizand doza minima eficace pe cea mai scurta durata necesara pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4).

Durere acuta

8 -16 mg lornoxicam in doze de 8 mg. In prima zi de tratament se poate administra o doza de 16 mg, urmata de 8 mg dupa 12 ore. Dupa prima zi de tratament, doza zilnica maxima recomandata este de 16 mg.

Grupe speciale de pacienti

Copii si adolescenti

Lornoxicam nu este recomandat pentru utilizare la copiii si adolescentii cu varsta sub 18 ani, datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

Varstnici

Nu sunt necesare modificari speciale de dozaj pentru pacientii cu varsta peste 65 ani, cu exceptia cazului de insuficienta renala sau hepatica dar lornoxicamul trebuie administrat cu precautie, deoarece reactiile adverse gastro-intestinale sunt mai putin bine tolerate la aceasta grupa de varsta (vezi pct. 4.4.).

Insuficienta renala

Se recomanda reducerea frecventei de administrare a dozei de Xefo Rapid la o data pe zi, in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara sau moderata (vezi pct. 4.4). Lornoxicam este contraindicat la pacientii cu insuficienta renala severa (vezi pct. 4.3).

Insuficienta hepatica

Trebuie luata in considerare reducerea frecventei de administrare a dozei de Xefo Rapid la o data pe zi, la pacientii care sufera de insuficienta hepatica moderata (vezi pct. 4.4). Lornoxicam este contraindicat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Oral

Comprimatele filmate de Xefo Rapid trebuie luate cu o cantitate suficienta de lichid.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1
• Trombocitopenie
• Hipersensibilitate (manifestari cum sunt astm bronsic, rinita, edem angioneurotic sau urticarie) la alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic
• Insuficienta cardiaca severa
• Sangerare gastro-intestinala, sangerare cerebro-vasculara sau alte tulburari de sangerare
• Antecedente de sangerare sau perforatie gastro-intestinala legate de terapia anterioara cu antiinflamatoare nesteroidiene
• Ulcer peptic/hemoragie activ(a) sau recurenta (doua sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sangerare)
• Insuficienta hepatica severa
• Insuficienta renala severa (creatinina serica mai mare de 700 μmol/l)
• Al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.6)

Atentionari
Lornoxicam reduce agregarea plachetara si prelungeste timpul de singerare. Prin urmare, se recomanda precautie atunci cand se administreaza la pacienti cu tendinta crescuta de singerare.

Lornoxicamul trebuie administrat numai dupa o atenta evaluare a riscului in raport cu beneficiile la pacienti cu:

• Insuficienta renala: lornoxicamul trebuie administrat cu precautie la pacientii cu insuficienta renala usoara (creatinina serica 150-300 μmol/l) pana la moderata (creatinina serica 300-700 μmol/l) deoarece mentinerea fluxului sanguin renal este dependenta de prostaglandine (vezi pct. 4.2).

Tratamentul cu lornoxicam trebuie intrerupt in cazul in care functia renala se deterioreaza in timpul tratamentului.

• Functiile renale trebuie monitorizate la pacientii:

• care sufera interventii chirurgicale majore;
• la cei cu insuficienta cardiaca;
• la cei tratati concomitent cu diuretice sau medicamente despre care se presupune sau se stie ca pot provoca afectarea rinichilor (vezi pct. 4.5).

• pacienti cu tulburari de coagulare a sangelui: sunt recomandate monitorizarea clinica atenta si teste de laborator (de exemplu APTT - timp de tromboplastina partial activata).
• insuficienta hepatica (de exemplu ciroza hepatica): trebuie luate in considerare monitorizarea clinica si evaluarile de laborator in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica, deoarece poate aparea acumularea de lornoxicam (crestere a ASC) (vezi pct. 5.2) dupa tratamentul cu doze zilnice de 12- 16 mg. In afara de aceasta, insuficienta hepatica nu pare sa afecteze parametrii farmacocinetici ai lornoxicamului in comparatie cu subiectii sanatosi.
• la pacientii varstnici peste 65 ani: este recomandata monitorizarea functiei renale si hepatice.

Postoperator se recomanda precautie la pacientii varstnici.

Utilizarea concomitenta a AINS

Trebuie evitata utilizarea lornoxicamului concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2) (vezi pct. 4.5).

Reducerea reactiilor adverse

Reactiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea dozei minime eficace, pe cea mai scurta perioada necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovascular si gastro-intestinal de mai jos).

Sangerare gastrointestinala, ulceratie si perforatie

Sangerare, ulcerare si perforare gastro-intestinala: sangerarea, ulcerarea si perforarea gastro-intestinala, care pot fi letale, au fost raportate in cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene, in orice moment al tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de sangerare, ulcerare si perforare gastro-intestinala este mai mare la doze crescute de antiinflamatoare nesteroidiene, in cazul pacientilor cu antecedente de ulcer, mai ales daca prezinta complicatii cu hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.3) si la persoanele varstnice. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila (vezi pct. 4.2). La acesti pacienti trebuie luata in considerare asocierea terapiei cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompa de protoni), precum si la pacientii care necesita concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creste riscul gastro-intestinal (vezi mai jos si pct. 4.5). Este recomandata monitorizarea clinica la intervale regulate.

Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, mai ales cei in varsta, trebuie instruiti sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (in special sangerare gastro-intestinala) mai ales in etapele initiale ale tratamentului.

Se recomanda precautie la pacientii tratati concomitent cu medicamente care ar putea mari riscul de ulcerare sau sangerare, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante cum este warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Cand apare sangerarea sau ulcerarea gastro-intestinala la pacientii tratati cu lornoxicam, tratamentul trebuie intrerupt.

Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie administrate cu precautie la pacientii cu antecedente de boala gastro-intestinala (de exemplu colita ulceroasa, boala Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Varstnici

Persoanele varstnice au o frecventa mai mare de reactii adverse la antiinflamatoarele nesteroidiene, mai ales sangerari si perforari gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare

La pacientii cu antecedente sau care au hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece s-au raportat retentie lichidiana si edeme in asociere cu terapia cu AINS.

Studiile clinice si epidemiologice sugereaza faptul ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) poate fi asociata cu o crestere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Exista insuficiente date pentru excluderea unui asemenea risc pentru lornoxicam.

Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, cardiopatie ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala vasculara cerebrala trebuie tratati cu lornoxicam numai dupa o evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacienti cu factori de risc pentru cardiopatii (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Tratamentul concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene si heparina in contextul unei rahianestezii sau a unei anestezii epidurale creste riscul de hematom spinal/epidural (vezi pct. 4.5).

Afectiuni cutanate

S-au raportat foarte rar reactii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzand dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson (SJS) si necroliza toxica epidermica (NTE), in legatura cu utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.8). Pacientii prezinta cel mai mare risc al acestor reactii la inceputul terapiei, debutul reactiei aparand, in prima luna de tratament, in majoritatea cazurilor.

Administrarea de lornoxicam trebuie intrerupta la prima aparitie de eruptie cutanata tranzitorie, de leziuni ale mucoasei sau la oricare alt semn de hipersensibilitate.

Tulburari respiratorii

Este necesara prudenta in cazul administrarii la pacientii care sufera de, sau cu antecedente de, astm bronsic, deoarece AINS au fost raportate sa precipite bronhospasmul la acesti pacienti.

Lupus eritematos sistemic si boala asociata a tesutului conjunctiv

La pacientii cu lupus eritematos sistemic (LES) si boli mixte ale tesutului conjunctiv se recomanda precautie deoarece poate exista un risc crescut de meningita aseptica.

Nefrotoxicitate

Tratamentul concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene si tacrolimus poate creste riscul de nefrotoxicitate datorita sintezei reduse a prostaciclinei in rinichi. Ca urmare, functia renala trebuie monitorizata indeaproape la pacientii care se afla sub terapie asociata (vezi pct. 4.5).

Anomalii de laborator

Similar majoritatii antiinflamatoarelor nesteroidiene, s-au raportat cresteri ocazionale a concentratiei serice de transaminaze, cresterea bilirubinei serice sau cresterea altor parametri ai functiei hepatice, precum si cresteri ale creatininei serice si azotului ureic din sange si alte valori anormale ale analizelor de laborator. In cazul in care asemenea valori anormale sunt semnificative sau persista, administrarea de lornoxicam trebuie oprita si trebuie prescrise investigatii diagnostice adecvate.

Fertilitatea

Utilizarea lornoxicamului, la fel ca a oricarui alt medicament cunoscut pentru efectul sau de inhibare a sintezei de ciclooxigenaze/prostaglandine, poate afecta fertilitatea si nu este recomandat la femeile care incearca sa ramana gravide. Trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu lornoxicam la femeile care intampina dificultati in a ramane gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate (vezi pct. 4.6).

Varicela

In mod exceptional, varicela poate cauza complicatii infectioase grave cutanate si ale tesuturilor moi. Contributia AINS in agravarea acestor infectii nu poate fi exclusa.

De aceea este recomandat a se evita utilizarea lornoxicam in caz de varicela.

Interactiuni
Administrarea concomitenta de lornoxicam si

• Cimetidina: concentratii plasmatice crescute de lornoxicam, care poate creste riscul aparitiei reactiilor adverse la lornoxicam. (Nu s-au demonstrat interactiuni intre lornoxicam si ranitidina sau lornoxicam si antiacide).
• Anticoagulante: antiinflamatoarele nesteroidiene pot mari efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Trebuie efectuata monitorizarea atenta a INR.
• Fenprocumona: efect scazut al tratamentului cu fenprocumona.
• Heparina: antiinflamatoarele nesteroidiene cresc riscul de sangerare si hematom spinal/epidural cand sunt administrate concomitent cu heparina in contextul unei rahianestezii sau al unei anestezii epidurale (vezi pct. 4.4).
• Inhibitori ECA: efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA poate scadea.
• Diuretice: efect diuretic si antihipertensiv scazut al diureticelor de ansa, diureticelor tiazidice si diuretice care economisesc potasiu (risc crescut de hipopotasemie si nefrotoxicitate).
• Blocante beta-adrenergice: eficacitate antihipertensiva scazuta.
• Blocant de receptori de angiotensina II: eficacitate antihipertensiva scazuta.
• Digoxina: clearance-ul renal al digoxinei scazut care creste riscul de toxicitate al digoxinei.
• Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sangerare gastro-intestinala (vezi pct. 4.4).
• Antibiotice chinolonice (de exemplu levofloxacina, ofloxacina): risc crescut de crize convulsive.
• Antiagregante plachetare (de exemplu clopidogrel): risc crescut de sangerare (vezi pct. 4.4).
• Alte antiinflamatoare nesteroidiene: risc crescut de sangerare gastro-intestinala sau ulceratie.
• Metotrexat: concentratie serica crescuta a metotrexatului. Poate rezulta o toxicitate crescuta. Daca trebuie utilizata terapie concomitenta, se va efectua o monitorizare atenta.
• Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS): risc crescut de sangerare (vezi pct. 4.4).
• Litiu: antiinflamatoarele nesteroidiene inhiba clearance-ul renal al litiului si, ca urmare, concentratia serica a litiului poate creste peste limitele toxice. De aceea, concentratiile serice de litiu necesita monitorizare, mai ales in timpul initierii, ajustarii si intreruperii tratamentului.
• Ciclosporina: concentratie serica crescuta a ciclosporinei. Nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi marita prin efectele renale mediate ale prostaglandinei. In timpul tratamentului asociat, trebuie monitorizata functia renala.
• Sulfonilureice (de exemplu glibenclamid): risc crescut de hipoglicemie.
• Inductori si inhibitori cunoscuti ai izoenzimelor CYP2C9: lornoxicamul (similar altor antiinflamatoare nesteroidiene care depind de citocromul P450 2C9 (izoenzima CYP2C9)) are interactiuni cu inductori si inhibitori cunoscuti ai izoenzimelor CYP2C9 (vezi pct. 5.2 Biotransformare).
• Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate datorita sintezei reduse a prostaciclinei in rinichi. In timpul tratamentului combinat, trebuie monitorizata functia renala (vezi pct. 4.4).
• Pemetrexed: AINS pot reduce clearance-ul renal al pemetrexed, rezultand cresterea toxicitatii renale si gastrointestinale si mielosupresie.

Xefo Rapid comprimate filmate are o absorbtie intarziata a lornoxicam atunci cand se administreaza cu alimente. De aceea Xefo Rapid comprimate filmate nu trebuie administrat cu alimente atunci cand este ceruta obtinerea rapida a eficacitatii (ameliorarea durerii).

Alimentele pot scadea absorbtia cu aproximativ 20% si pot creste Tmax (vezi pct. 5.2).

Sarcina
Sarcina

Lornoxicamul este contraindicat in al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3) si nu trebuie utilizat in timpul primului si al doilea trimestru de sarcina si in timpul nasterii, deoarece nu sunt disponibile date clinice referitoare la expunerea in timpul sarcinii.

Nu exista date adecvate privind utilizarea lornoxicamului la femeile gravide. Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea reactii adverse asupra sarcinii si/sau asupra dezvoltarii embrio-fetale. Datele din studiile epidemiologice sugereaza un risc crescut de avort si de malformatii cardiace dupa utilizarea inhibitorului sintezei de prostaglandine la inceputul sarcinii. Se presupune ca riscul creste odata cu doza si durata terapiei. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat cresterea numarului de avorturi pre- si post- implantare si mortalitate embrio- fetala. Inhibitorii sintezei de prostaglandine nu trebuie administrati in timpul primului si celui de al doilea trimestru de sarcina, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar.

Inhibitorii sintezei de prostaglandine administrati in timpul celui de al treilea trimestru de sarcina pot expune fatul la toxicitate cardiopulmonara (inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara) si la disfunctii renale care pot duce la insuficienta renala si la o cantitate redusa de lichid amniotic. La sfarsitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama si fatul la timp crescut de sangerare si inhibarea contractiilor uterine, care pot intarzia sau prelungi travaliul. Ca urmare, utilizarea lornoxicamului in al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi pct. 4.3).

Alaptarea

Nu exista date referitoare la excretia lornoxicamului in laptele matern. Lornoxicamul este excretat in concentratii relativ mari in lapte la sobolanii femele care alapteaza. Lornoxicam nu trebuie utilizat la femeile care alapteaza.

Fertilitatea

Utilizarea lornoxicam ca si in cazul oricarui medicament cunoscut ca inhiba sinteza de ciclooxigenaza / prostaglandina, poate impiedica fertilitatea si nu este recomandat la femei care intentioneaza sa conceapa. Se va lua in considerare intreruperea lornoxicam la femei care au dificultati in conceperea unui copil sau care sunt supuse unei investigatii de infertilitate.

Condus auto
Pacientii care prezinta ameteli si/sau somnolenta sub tratamentul cu lornoxicam trebuie sa nu conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.

Reactii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate in cazul antiinflamatoarelor nesteroidiene sunt de natura gastro-intestinala. Pot aparea ulcere peptice, perforatii sau sangerari gastro-intestinale, uneori letale, in special la varstnici (vezi pct. 4.4). Ca urmare a administrarii de antiinflamatoare nesteroidiene, s-au raportat greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulceroasa, agravarea colitei si bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita s-a observat mai putin frecvent.

La aproximativ 20% din pacientii tratati cu lornoxicam este de asteptat aparitia reactiilor adverse. Cele mai frecvente reactii adverse ale lornoxicamului includ greata, dispepsie, indigestie, durere abdominala, varsaturi si diaree. In general, aceste simptome au aparut la mai putin de 10% din pacientii care au participat la studiile disponibile.

Edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca au fost raportate in asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza faptul ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) poate fi asociata cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

In mod exceptional pot apare complicatii infectioase grave cutanate si ale tesuturilor moi in timpul varicelei.

Se enumera mai jos in tabelul 1, reactiile adverse care au aparut, in general, la peste 0,05% din cei 6417 pacienti tratati in cadrul studiilor clinice de faze II, III si IV.

Se foloseste urmatoarea conventie pentru clasificarea si frecventa reactiilor adverse ale medicamentelor: foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10); frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin 1/100); rare (mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tabelul 1: Reactii adverse

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Pana in prezent nu s-a raportat niciun caz de supradozaj care sa permita definirea consecintelor acestuia sau care sa sugereze o abordare terapeutica specifica. Totusi, se poate preconiza ca dupa un supradozaj cu lornoxicam se pot observa urmatoarele manifestari: greata, varsaturi, simptome cerebrale (ameteala, tulburari de vedere). Manifestarile severe cum sunt ataxia cu evolutie spre coma si crampe, afectari ale ficatului si rinichilor si, probabil, tulburari de coagulare pot, de asemenea, sa apara.

In cazul unui supradozaj real sau suspectat, administrarea medicamentului trebuie intrerupta. Datorita timpului scurt de injumatatire plasmatica, lornoxicamul este excretat rapid. Lornoxicamul nu poate fi eliminat prin dializa. Pana in present, nu se cunoaste niciun antidot specific. Trebuie luate in considerare masurile obisnuite de urgenta. Pe baza principiilor, numai administrarea de carbune activat imediat dupa lornoxicam poate duce la diminuarea absorbtiei medicamentului. Tulburarile gastro-intestinale pot fi tratate, de exemplu, cu analog de prostaglandine sau ranitidina.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, derivati de oxicami Codul ATC: M01AC05

Mecanism de actiune

Lornoxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietati analgezice si apartine clasei derivatilor de oxicam. Modul de actiune al lornoxicam este in principal legat de inhibarea sintezei de prostaglandine (inhibarea enzimei ciclooxigenaza), ducand la desensibilizarea nociceptorilor periferici si, ca urmare, la inhibarea inflamatiei. S-a sugerat si un efect central asupra nociceptiei, care pare a fi independent de efectele antiinflamatoare.

Efecte farmacodinamice

Lornoxicamul nu are efect asupra semnelor vitale (de exemplu temperatura corpului, frecventa respiratorie, ritmul cardiac, presiunea arteriala, ECG, spirometrie).

Eficacitate si siguranta clinica

Proprietatile analgezice ale lornoxicamului au fost demonstrate cu succes in mai multe studii clinice, in timpul dezvoltarii medicamentului.

Datorita efectului iritant local gastro-intestinal si unui efect ulcerogen sistemic legate de inhibarea sintezei de prostaglandine, sechelele gastro-intestinale sunt reactii adverse frecvente dupa tratamentul cu lornoxicam, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene.

Intr-un studiu clinic efectuat la pacienti suferind de durere dupa extractia unui al treilea molar lovit, comprimatele filmate de lornoxicam cu eliberare rapida au prezentat un debut mai rapid al actiunii in comparatie cu comprimatele filmate de lornoxicam.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Lornoxicamul este absorbit rapid si aproape complet din tractul gastro-intestinal. Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse dupa aproximativ 30 de minute. Cmax pentru comprimatele filmate de lornoxicam Rapid este mai mare decat Cmax pentru comprimatele filmate de lornoxicam si echivalent cu Cmax pentru forma parenterala a lornoxicamului. Biodisponibilitatea absoluta a comprimatelor filmate de lornoxicam este de 90-100 %, echivalenta cu cea a comprimatelor filmate de lornoxicam. Nu s-a observat metabolizare la primul pasaj hepatic.

Nu sunt disponibile date privind ingestia de comprimate filmate de lornoxicam Rapid in timpul meselor dar, pe baza datelor disponibile pentru comprimatele filmate de lornoxicam, sunt de asteptat o reducere a Cmax, o crestere a Tmax si o reducere a absorbtiei (ASC) lornoxicamului.

Distributie

Lornoxicamul se gaseste in plasma in forma neschimbata si sub forma de metabolitul sau hidroxilat. Legarea lornoxicamului la nivelul proteinelor din plasma este de 99% si nu depinde de concentratie. Se gaseste, de asemenea, in lichidul sinovial dupa repetarea administrarii.

Biotransformare

Lornoxicam este metabolizat in proportie mare in ficat, mai intai in 5-hidroxilornoxicam inactiv, prin hidroxilare. CYP2C9 este implicata in biotransformarea lornoxicamului. Datorita polimorfismului genetic, pentru aceasta enzima exista persoane care metabolizeaza lent sau rapid, fapt care poate duce la concentratii plasmatice semnificativ crescute de lornoxicam la cei cu metabolizare lenta. Metabolitul hidroxilat nu prezinta activitate farmacologica. Lornoxicamul este metabolizat complet si aproximativ 2/3 sunt eliminate prin ficat si 1/3 prin rinichi sub forma de substanta inactiva.

Testat in modelele la animale, lornoxicamul nu a avut efect inductor asupra enzimelor hepatice. Din datele din studiul clinic, nu exista nici o evidenta a acumularii de lornoxicam dupa administrari repetate, cand este administrat conform dozelor recomandate. Acest rezultat a fost sprijinit de datele de monitorizare a medicamentului din studiile cu durata de un an.

Eliminare

Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare al medicamentului nemodificat este de 3 pana la 4 ore. Dupa administrare orala, aproximativ 50% este excretat in fecale si 42% prin rinichi, in principal sub forma de 5-hidroxilornoxicam. Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare al 5- hidroxilornoxicam este aproximativ 9 ore dupa o doza parenterala unica sau de doua ori pe zi. Nu exista dovezi ca rata de eliminare se modifica odata cu administrarea in doza repetata.

La varstnicii peste 65 de ani, clearance-ul este redus cu 30-40%. In afara de un clearance redus, nu exista modificari semnificative in profilul cinetic al lornoxicam la pacientii varstnici.

Nu exista modificari semnificative in profilul cinetic al lornoxicam la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, cu exceptia acumularii in cazul pacientilor cu boala hepatica cronica dupa 7 zile de tratament cu doze zilnice de 12 si 16 mg.

Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea si potentialul carcinogen.

Lornoxicamul a provocat toxicitate renala si ulcere gastro-intestinale in studiile de toxicitate dupa doza unica si dupa doze repetate, desfasurate la mai multe specii.

La sobolani, lornoxicamul a afectat fertilitatea (efecte asupra ovulatiei si implantarii) si a afectat sarcina si nasterea. La iepuri si la sobolani, lornoxicam a provocat inchiderea prematura a ductului arterial datorita inhibarii ciclooxigenazei.

La animale, administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine a determinat cresterea avorturilor pre- si post- implantare si mortalitate embrio-fetala. In plus, s-au raportat incidente crescute ale unor malformatii congenitale diverse, inclusiv cardiovasculare, la animale carora li s-a administrat un inhibitor de sinteza de prostaglandine, in perioada organogenetica.