Vertimed 16mg, 30 comprimate, Medochemie

Indicatii
Tratamentul simptomatic al sindromului Menière.

Tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.

Dozaj
Doze

Adulti

24 - 48 mg diclorhidrat de betahistina, fractionata in 2 -3 doze egale.

Tratamentul trebuie individualizat. Ameliorarea starii clinice poate fi observata, uneori, numai dupa cateva saptamani de tratament.

Uneori, cele mai bune rezultate se obtin dupa cateva luni.

Cand tratamentul este inceput in stadiile initiale, acesta poate preveni progresia afectiunii si/sau pierderea auzului in stadiile avansate ale acesteia.

Copii si adolescenti

Vertimed nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani din cauza insuficientei datelor privind siguranta si eficacitatea.

Varstnici

Desi datele obtinute din studiile clinice la acest grup de pacienti sunt limitate, experienta obtinuta dupa punerea pe piata a medicamentului sugereaza faptul ca la aceasta categorie de pacienti nu este necesara ajustarea dozei.

Insuficienta renala

Nu exista date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienti. Conform experientei obtinute dupa punerea pe piata a medicamentului, nu este necesara ajustarea dozei.

Insuficienta hepatica

Nu exista date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienti. Conform experientei obtinute dupa punerea pe piata a medicamentului, nu este necesara ajustarea dozei.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie inghitite intregi cu suficient lichid, impreuna sau dupa o masa.

Durata tratamentului depinde de caracteristicile si evolutia afectiunii. In mod obisnuit, tratamentul este unul de lunga durata.

Contraindicatii
hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

feocromocitom.

Atentionari
Pacientii cu astm bronsic sau ulcer gastro-duodenal in antecedente trebuie monitorizati atent in timpul tratamentului.

Vertimed contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie de glucoza-galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Nu s-au efectuat studii de interactiune in vivo. Pe baza datelor de interactiune obtinute in vitro nu se preconizeaza o inhibare in vivo a enzimelor citocromului P450.

Datele obtinute in vitro arata ca metabolizarea betahistinei este inhibata de medicamentele inhibitoare ale monoaminooxidazei (MAO), incluzand subtipul B al IMAO (de exemplu, selegilina). Se recomanda precautie la administrarea concomitenta de betahistina si inhibitori MAO (incluzand inhibitorii selectivi MAO de tip B).

Deoarece betahistina este un analog al histaminei, teoretic, interactiunea betahistinei cu antihistaminicele poate afecta eficacitatea unuia dintre aceste doua medicamente.

Sarcina
Sarcina

Nu exista date adecvate privind utilizarea betahistinei la femeile gravide.

Studiile la animale nu indica efecte nocive directe sau indirecte privind toxicitatea asupra functiei de reproducere la expunerea terapeutica relevanta clinic (vezi pct. 5.3). Ca masura de precautie, este de preferat sa se evite utilizarea betahistinei in timpul sarcinii.

Alaptarea

Nu se stie daca betahistina este excretata in laptele uman.

Betahistina se excreta in laptele de sobolan. Efectele observate post-partum in studiile la animale au fost limitate la doze foarte mari (vezi pct. 5.3). Importanta administrarii medicamentului la mama trebuie pusa in balanta cu beneficiul alaptarii si riscul potential pentru fat.

Fertilitatea

Studiile la animale nu au aratat efecte asupra fertilitatii la sobolan.

.

Condus auto
Betahistina este indicata in tratamentul simptomatic al sindromului Ménière si al vertijului vestibular. Ambele afectiuni pot influenta negativ capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Pe baza datelor clinice, betahistina nu are sau are o influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce si de a utiliza masini.

Reactii adverse
Urmatoarele reactii adverse au fost manifestate cu frecventa indicata mai jos, la pacientii carora li s-a administrat betahistina in studiile clinice placebo-controlate

Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 si sub 1/10)

Mai putin frecvente (≥1/1000 si sub1/100) Rare (≥1/10000 si sub 1/1000)

Foarte rare (sub 1/10000)

Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)

Tulburari ale sistemului nervos:

Frecvente: cefalee

Tulburari gastro-intestinale:

Frecvente: greata si dispepsie

In plus fata de aceste evenimente raportate in timpul studiilor clinice, pe perioada utilizarii dupa punerea pe piata a medicamentului, precum si in literatura de specialitate, s-au raportat in mod spontan reactii adverse . Deoarece din datele disponibile, frecventa nu poate fi estimata, au fost clasificate ca avand ”frecventa necunoscuta”.

Tulburari ale sistemului imunitar

Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate, de exemplu reactii anafilactice.

Tulburari gastro-intestinale

Cu frecventa necunoscuta: tulburari gastrice usoare (de exemplu varsaturi, dureri gastro-intestinale, meteorism si flatulenta). Acestea pot fi prevenite, in mod obisnuit, prin administrarea dozei in timpul mesei sau prin reducerea dozei.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Reactii de hipersensibilitate cutanata si subcutanata, in special angioedem, urticarie, eruptie cutanata tranzitorie si prurit.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptome

Au fost raportate cateva cazuri de supradozaj. Unii pacienti au prezentat simptome usoare pana la moderate, la doze de pana la 640 mg (de exemplu greata, somnolenta, dureri abdominale).

Complicatii mai grave (de exemplu convulsii, complicatii pulmonare si cardiace) au fost observate in cazurile de supradozaj voluntar cu betahistina, in special in combinatie cu supradozaj cu alte medicamente.

Tratamentul

Tratamentul supradozajului include masuri generale si de sustinere a functiilor vitale.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01.

Mecanismul de actiune al betahistinei este doar partial cunoscut. Sunt cunoscute cateva ipoteze plauzibile sustinute de studiile la animale si date obtinute la om.

Betahistina influenteaza sistemul histaminergic:

Betahistina actioneaza atat ca agonist partial al receptorilor histaminergici H1, cat si ca antagonist al receptorilor histaminergici H3 la nivelul tesutului neuronal si are activitate neglijabila asupra receptorilor histaminergici H2.

Betahistina creste turn-over-ul si eliberarea histaminei prin blocarea receptorilor presinaptici H3 si prin inducerea fenomenului de down-reglare la nivelul receptorilor H3.

Betahistina poate creste fluxul de sange la nivelul creierului, cat si la intregii regiuni cohleare: Testele farmacologice la animale au aratat ca circulatia sanguina la nivelul zonei strias

vascularis a urechii interne se imbunatateste, probabil prin relaxarea sfincterelor precapilare ale microcirculatiei urechii interne. La om, s-a demonstrat, de asemenea, ca betahistina creste fluxul sanguin cerebral.

Betahistina faciliteaza compensarea vestibulara:

Betahistina accelereaza recuperarea vestibulara dupa neurectomie unilaterala la animale, prin sustinerea si facilitarea compensarii vestibulare centrale; acest efect caracterizat prin fenomenul de up-reglare a turn-over-ului si eliberarii histaminei este mediat prin intermediul anatagonistilor receptorilor H3. La pacientii tratati cu betahistina, timpul de recuperare dupa neurectomie vestibulara a fost, de asemenea, redus.

Betahistina modifica reactiile neuronale la nivelul nucleilor vestibulari:

De asemenea, s-a constatat ca betahistina are un efect inhibitor, dependent de doza, asupra generarii de impulsuri rapide la nivelul neuronilor din nucleii vestibulari laterali si mediani.

Studiile la animale au demonstrat ca proprietatile farmacodinamice ale betahistinei pot ameliora efectul terapeutic asupra sistemului vestibular.

Eficacitatea betahistinei a fost dovedita in studii la pacienti diagnosticati cu vertij vestibular si cu sindrom Ménière, prin ameliorarea severitatii si scaderea frecventei cu care apar crizele vertiginoase.

Proprietati farmacocinetice
Absorptie

Dupa administrarea orala, betahistina este absorbita rapid si complet. Dupa absorbtie, substanta activa este metabolizata rapid si aproape complet in acid 2-piridilacetic (2-PAA).

Concentratiile plasmatice de betahistina sunt foarte scazute. Din acest motiv, majoritatea evaluarilor farmacocinetice se bazeaza pe dozarea 2-PAA din plasma si urina.

Cmax atinsa dupa administrarea impreuna cu alimente a unei forme farmaceutice cu eliberare modificata este mai mica comparativ cu cea atinsa dupa administrarea in conditii de repaus alimentar. Cu toate acestea, absorbtia totala a betahistinei este similara in ambele situatii, indicand doar ca administrarea betahistinei concomitent cu alimente incetineste absorbtia acesteia.

Distributie

Betahistina se leaga de proteinele plasmatice intr-un procent mai mic de 5%.

Metabolizare

Dupa absorbtie, betahistina este metabolizata rapid si aproape complet in 2-PAA (care nu are nicio activitate farmacologica) de catre enzimele MAO.

Dupa administrarea pe cale orala a betahistinei, concentratia plasmatica (si in urina) de 2-PAA atinge valoarea maxima la o ora dupa administrare si scade cu un timp de injumatatire plasmatica de aproximativ 3,5 ore.

Eliminare

2-PAA se excreta rapid in urina. In cazul administrarii de doze cuprinse in intervalul de doze terapeutice de 8 mg-48 mg, aproximativ 85% din doza initiala se regaseste in urina. Eliminarea urinara sau prin materiile fecale a betahistinei nemetabolizate este nesemnificativa.

Liniaritate

Rata de eliminare este constanta in intervalul de doze de 8 mg-48 mg administrate oral, indicand faptul ca farmacocinetica betahistinei este liniara, iar calea metabolica implicata nu este saturata.

Date preclinice de siguranta
Toxicitate cronica

Efectele adverse in sistemul nervos au fost observate la caine si babuin dupa doze intravenoase la si peste 120 mg / kg.

Testarea toxicitatii cronice orale timp de 18 luni la sobolan la o doza de 500 mg / kg si la 6 luni la caine la o doza de 25 mg / kg a aratat ca betahistina este bine tolerata fara toxicitate definitiva.

Potential mutagen si carcinogen

Betahistina nu are potential mutagen.

Intr-un studiu de toxicitate cronica de 18 luni la sobolan, betahistina, pana la o doza de 500 mg / kg, nu a prezentat nicio dovada a potentialului carcinogen.

Toxicitatea asupra functiei de reproducere

Efectele in studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari decat expunerea maxima la om care indica o relevanta redusa pentru utilizarea clinica.