Trusopt solutie oftalmologica 2%, 5ml, Santen

Indicatii
TRUSOPT este indicat:

ca adjuvant la terapia cu blocante beta-adrenergice,

ca monoterapie la pacientii care nu raspund la terapia cu blocante beta-adrenergice sau la care blocantele beta-adrenergice sunt contraindicate,

in tratamentul tensiunii intraoculare crescute, la pacientii cu:

hipertensiune oculara,

glaucom cu unghi deschis,

glaucom pseudoexfoliativ.

Dozaj
Atunci cand este administrat in monoterapie, doza este de o picatura de dorzolamida administrata de trei ori pe zi, in sacul conjunctival al ochiului afectat (ochilor afectati).

Atunci cand este administrat ca tratament adjuvant, asociat cu un blocant beta-adrenergic de uz oftalmic, doza este de o picatura de dorzolamida administrata de doua ori pe zi in sacul conjunctival al ochiului afectat (ochilor afectati).

Cand se decide inlocuirea unui alt antiglaucomatos topic cu dorzolamida, se administreaza inclusiv in ultima zi doza zilnica corespunzatoare din medicamentul utilizat anterior, iar din ziua urmatoare se administreaza dorzolamida.

Daca pacientului i se administreaza mai multe medicamente topice oftalmice, ele trebuie instilate separat la intervale de cel putin 10 minute.

Pacientii trebuie instruiti sa-si spele mainile inainte de utilizare si sa nu permita varfului picuratorului flaconului sa atinga ochiul sau zonele din jurul acestuia.

Pacientii trebuie, de asemenea, instruiti ca solutiile oculare, in cazul manuirii necorespunzatoare, se pot contamina cu bacterii cunoscute a determina in mod frecvent infectii oculare. Leziunile oculare grave si pierderea consecutiva a vederii pot fi rezultatul utilizarii de solutii contaminate.

Pacientii trebuie informati asupra manuirii corecte a flacoanelor.

Mod de administrare

Pentru flacoanele tip OCUMETER PLUS

Inainte de prima utilizare a medicamentului, asigurati-va ca banda de siguranta a sigiliului de pe fata flaconului este intacta. Pentru un flacon nedeschis este normal sa existe un spatiu intre flacon si capac.

Rupeti banda de siguranta pentru a desigila flaconul.

Pentru a deschide flaconul, desurubati capacul prin rasucire in sensul indicat de sagetile de pe fata superioara a capacului. Nu trageti capacul direct in sus pentru a-l indeparta de flacon. Prin tragerea capacului direct in sus impiedicati degajarea corespunzatoare a picaturilor.

Aplecati capul pe spate si trageti usor in jos de pleoapa inferioara pentru a forma un buzunaras intre pleoapa si ochiul dumneavoastra.

Rasturnati flaconul si comprimati usor cu policele (degetul mare) sau cu indexul (degetul aratator) zona indicata ca Zona de comprimare cu degetul pana cand o singura picatura este degajata in ochi, asa cum v-a fost indicat de catre medicul dumneavoastra. NU ATINGETI OCHIUL SAU PLEOAPA CU VARFUL PICURATORULUI.

Daca dupa prima deschidere degajarea picaturii se face cu dificultate, puneti la loc capacul flaconului si insurubati (nu strangeti tare) si apoi scoateti capacul rasucindu-l in directia opusa sensului indicat de sagetile de pe fata superioara a capacului.

Repetati manevrele de la punctele 4 si 5 pentru celalalt ochi, daca asa v-a indicat medicul dumneavoastra.

Inchideti flaconul prin insurubarea capacului pana cand acesta face contact ferm cu flaconul. Pentru o inchidere adecvata, sageata din stanga capacului trebuie aliniata cu sageata din stanga etichetei flaconului. Nu fortati insurubarea capacului, aceasta putand deteriora flaconul si capacul.

Varful picuratorului este astfel realizat incat elibereaza o singura picatura; de aceea NU largiti orificiul varfului picuratorului.

Dupa ce ati folosit toate dozele, in flacon va mai ramane putin TRUSOPT. Nu trebuie sa va ingrijorati deoarece la umplere s-a adaugat o cantitate suplimentara de TRUSOPT si astfel veti beneficia de intreaga cantitate de TRUSOPT pe care v-a prescris-o medicul dumneavoastra. Nu incercati sa scoateti medicamentul in exces din flacon.

Pentru flacoanele din PEJD, prevazute cu picurator si inchise cu capac din PP

Spalati-va pe maini.

Deschideti flaconul. Aveti grija ca varful picuratorului sa nu atinga ochiul, pielea din jurul ochiului sau degetele.

Inclinati capul pe spate si tineti flaconul cu picuratorul deasupra ochiului.

Trageti usor in jos de pleoapa inferioara si priviti in sus. Strangeti usor flaconul si lasati o picatura sa cada

in spatiul dintre pleoapa inferioara si ochi.

Apasati cu un deget coltul intern al ochiului, langa nas, sau inchideti pleoapele timp de 2 minute. Aceasta ajuta la impiedicarea trecerii medicamentului in restul corpului.

Repetati pasii 3 pana la 5 cu celalalt ochi, daca asa v-a indicat medicul dumneavoastra.

.7. Puneti capacul din nou si inchideti flaconul bine

Utilizare la copii

La copii, sunt disponibile date clinice limitate privind administrarea de dorzolamida, de trei ori pe zi. (Pentru informatii privind dozele de administrare la copii, vezi pct. 5.1)

Contraindicatii
Hipersensibilitate la dorzolamida sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Dorzolamida nu a fost studiata la pacienti cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min) sau acidoza hipercloremica. Deoarece dorzolamida si metabolitii sai sunt excretati predominant renal, dorzolamida este contraindicata la acesti pacienti.

Atentionari
Dorzolamida nu a fost studiata la pacientii cu afectare hepatica si de aceea trebuie administrata cu prudenta la acesti pacienti.

Conduita terapeutica in cazul pacientilor cu glaucom cu unghi inchis acut impune si alte interventii terapeutice, pe langa administrarea medicamentelor hipotensive oculare. Dorzolamida nu a fost studiata la pacientii cu glaucom acut cu unghi inchis.

Dorzolamida contine o grupare sulfonamidica, continuta de asemenea in sulfonamide si care, desi administrata topic, se absoarbe sistemic. De aceea, aceleasi tipuri de reactii adverse observate in cazul administrarii sulfonamidelor pot sa apara si in cazul administrarii locale, incluzand reactii adverse severe cum sunt sindrom Stevens Johnson si necroliza epidermica toxica. Daca apar semne ale reactiilor adverse grave sau ale reactiilor de hipersensibilitate, trebuie intrerupta utilizarea acestui medicament.

Tratamentul cu inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orala a fost asociat cu urolitiaza, ca rezultat al tulburarilor echilibrului acido-bazic, in special la pacientii cu antecedente de litiaza renala. Desi nu s-au observat tulburari ale echilibrului acido-bazic in cazul utilizarii dorzolamidei, urolitiaza s-a raportat rar.

Deoarece dorzolamida este un inhibitor topic de anhidraza carbonica care se absoarbe sistemic, pacientii cu antecedente de litiaza renala pot prezenta un risc crescut de aparitie a urolitiazei in timpul utilizarii dorzolamidei.

Daca sunt observate reactii alergice (de exemplu, conjunctivita sau reactii la nivelul pleoapei), trebuie avuta in vedere intreruperea tratamentului.

La pacientii tratati cu un inhibitor al anhidrazei carbonice cu administrare orala si dorzolamida, efectele sistemice produse de inhibarea anhidrazei carbonice se pot cumula. Nu este recomandata administrarea concomitenta de dorzolamida si inhibitori ai anhidrazei carbonice administrati oral.

La pacientii cu defecte corneene cronice preexistente si/sau antecedente de interventii chirurgicale intraoculare s-au raportat edeme corneene si decompensari corneene ireversibile in cazul utilizarii TRUSOPT. Dorzolamida cu administrare locala trebuie utilizata cu precautie la astfel de pacienti.

Dupa efectuarea procedurilor de filtrare in asociere cu terapii de suprimare a producerii umorii apoase s-au raportat dezlipire coroidiana concomitent cu hipotonie oculara.

TRUSOPT contine clorura de benzalconiu, cu rol de conservant, care poate determina iritatie oculara. Lentilele de contact trebuie indepartate inainte de administrare si trebuie asteptat cel putin 15 minute inaintea reaplicarii lor. Clorura de benzalconiu este cunoscuta a decolora lentilele de contact moi.

Copii si adolescenti

Nu s-au efectuat studii privind administrarea dorzolamidei la pacienti cu varsta gestationala mai mica de 36 saptamani si nou-nascuti cu varsta mai mica de 1 saptamana. Pacientilor cu imaturitate semnificativa a functiei tubulare renale trebuie sa li se administreze dorzolamida doar dupa evaluarea atenta a raportului risc/beneficiu datorita riscului posibil de acidoza metabolica.

Interactiuni
Nu s-au efectuat studii specifice cu dorzolamida privind interactiunile medicamentoase.

In studiile clinice dorzolamida a fost administrata concomitent cu urmatoarele medicamente, fara evidentierea unor interactiuni adverse: solutie oftalmica de timolol, solutie oftalmica de betaxolol si medicatie sistemica incluzand inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), blocante ale canalelor de calciu, diuretice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv acid acetilsalicilic si hormoni (de exemplu, estrogen, insulina, tiroxina).

Asocierea dintre dorzolamida si agonisti miotici si adrenergici nu a fost pe deplin evaluata in timpul terapiei pentru glaucom.

Sarcina
Utilizarea in timpul sarcinii

Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind expunerea in timpul sarcinii. La iepure, administrarea dorzolamidei a determinat efecte teratogene la doze toxice materne (vezi pct. 5.3)

Utilizarea in timpul alaptarii

Nu se cunoaste daca dorzolamida este excretata in laptele uman. La femelele de sobolan care alapteaza au fost observate scaderi ale greutatii corporale la urmasi. In cazul in care tratamentul cu dorzolamida este necesar, alaptarea nu este recomandata.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Reactiile adverse posibile cum sunt ametelile si tulburarile de vedere pot afecta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Reactii adverse
TRUSOPT a fost evaluat la peste 1400 indivizi in studii clinice controlate si necontrolate. In studiile pe termen lung, la 1108 pacienti tratati cu TRUSOPT ca monoterapie sau ca terapie complementara la blocantele beta-adrenergice oftalmice, cele mai frecvente cauze ale intreruperii tratamentului cu TRUSOPT (aproximativ 3%) au fost reactii adverse oculare, conjunctivite primare si reactii la nivelul pleoapei.

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate de-a lungul studiilor clinice sau a experientei dupa punerea pe piata a medicamentului:

[Foarte frecvente: (mai mare sau egal cu 1/10), Frecvente: (mai mare sau egal cu 1/100 si mai mic de 1/10), Mai putin frecvente: (mai mare sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100), Rare: (mai mare sau egal cu 1/10000 si mai mic de 1/1000), Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)]

Tulburari ale sistemului nervos: Frecvente: cefalee.

Rare: ameteli, parestezie.

Tulburari oculare:

Foarte frecvente: senzatie de arsuri si intepaturi.

Frecvente: puncte superficiale de keratita, lacrimare, conjunctivita, inflamatia pleoapei, mancarime oculara, iritatia pleoapei, vedere neclara.

Mai putin frecvente: iridociclita.

Rare: iritatie inclusiv roseata, durere, cruste palpebrale, miopie tranzitorie (care dispare la intreruperea terapiei), edem cornean, hipotonie oculara, dezlipirea coroidei dupa interventii chirurgicale de filtrare. Cu frecventa necunoscuta: senzatie de corp strain in ochi.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale:

Rare: epistaxis.

Cu frecventa necunoscuta: dispnee.

Tulburari gastro-intestinale:

Frecvente: greata, gust amar.

Rare: iritatie faringiana, xerostomie.

Tulburari cutanate si ale tesutului subcutanat:

Rare: dermatita de contact, sindrom Stevens Johnson, necroliza epidermica toxica.

Tulburari renale si ale cailor urinare:

Rare: urolitiaza.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:

Frecvente: astenie/oboseala.

Rare: Hipersensibilitate: semne si simptome ale reactiilor locale (reactii palpebrale) si reactii alergice sistemice, inclusiv angioedem, urticarie si prurit, eruptii cutanate tranzitorii, polipnee, rareori bronhospasm.

Investigatii diagnostice: dorzolamida nu a fost asociata cu tulburari electrolitice semnificative clinic.

Copii si adolescenti:

Vezi pct. 5.1.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Sunt disponibile doar informatii limitate in ceea ce priveste supradozajul la oameni prin ingestie accidentala sau voluntara de clorhidrat de dorzolamida.

Simptome

La administrarea orala au fost raportate urmatoarele: somnolenta; in cazul aplicarii topice: greata, ameteli, cefalee, oboseala, vise neobisnuite si disfagie.

Tratament

Tratamentul supradozajului trebuie sa fie simptomatic si de sustinere. Pot aparea tulburari hidroelectrolitice, acidoza si sunt posibile efecte asupra sistemului nervos central. Concentratiile electrolitilor serici (in special potasiul) si pH-ul sanguin trebuie monitorizate.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: preparate antiglaucomatoase si miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice, dorzolamida, codul ATC: S01EC03

Mecanism de actiune

Anhidraza carbonica (AC) este o enzima care se gaseste in numeroase tesuturi ale organismului inclusiv in ochi. La om, anhidraza carbonica exista sub forma mai multor izoenzime, cea mai activa fiind anhidraza carbonica II (AC-II) localizata mai ales in hematii dar si in alte tesuturi. Inhibarea anhidrazei carbonice din procesele ciliare ale ochiului scade secretia de umoare apoasa. Rezultatul il constituie scaderea presiunii intraoculare (PIO).

TRUSOPT contine clorhidrat de dorzolamida, un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice II umane. Dupa administrare topica oculara, dorzolamida reduce presiunea intraoculara crescuta, indiferent daca aceasta este sau nu insotita de glaucom. Presiunea intraoculara crescuta este un factor de risc major in patogenia afectarii nervului optic si a pierderii campului vizual de tip glaucomatos. Dorzolamida nu produce constrictie pupilara si reduce presiunea intraoculara fara efecte secundare precum orbire, spasm de acomodare. Dorzolamida afecteaza minim sau nu afecteaza frecventa cardiaca sau tensiunea arteriala.

Blocantele beta-adrenergice cu administrare topica reduc, de asemenea, PIO prin scaderea secretiei umorii apoase, dar printr-un mecanism de actiune diferit. Studiile au demonstrat ca atunci cand dorzolamida este asociata unui blocant beta-adrenergic topic, se observa un efect aditiv de scadere a PIO; aceasta constatare este in concordanta cu efectele aditive raportate dupa administrarea orala a blocantelor beta-adrenergice si a inhibitorilor de anhidraza carbonica.

Efecte farmacodinamice

Efecte clinice

Pacienti adulti

Eficacitatea dorzolamidei administrata in monoterapie de 3 ori pe zi (PIO initiala 23 mmHg), sau in terapie asociata cu blocante beta-adrenergice de uz oftalmic de 2 ori pe zi (PIO initiala 22 mmHg), la pacienti cu glaucom sau hipertensiune intraoculara, a fost demonstrata in studii clinice ample cu durata de pana la un an. Efectul de scadere a PIO a dorzolamidei administrata in monoterapie sau ca terapie asociata, a fost demonstrat pe toata durata zilei si s-a mentinut si in administrarile de lunga durata. Eficacitatea pe parcursul monoterapiei de lunga durata a fost similara betaxololului si usor scazuta comparativ cu timololul. Cand a fost administrata ca terapie asociata blocantelor beta-adrenergice de uz oftalmic, dorzolamida a demonstrat scadere aditionala a PIO similara pilocarpinei 2% administrata de 4 ori pe zi.

Copii si adolescenti

Un studiu clinic multicentric, dublu orb, controlat cu comparator activ, cu durata de 3 luni, a fost efectuat la 184 (122 la care a fost administrata dorzolamida) pacienti copii cu varsta cuprinsa intre 1 saptamana si 6 ani, cu glaucom sau presiune intraoculara crescuta (PIO initiala mai mare de 22 mmHg), cu scopul de a evalua siguranta administrarii topice a TRUSOPT, de trei ori pe zi. Aproximativ jumatate dintre pacientii din ambele grupuri de tratament au fost diagnosticati cu glaucom congenital; alte etiologii frecvente au fost sindromul Sturge Weber, disgenezie mezenchimala iridocorneana, pacienti cu afachie. Distributia in functie de varsta si tratamentul administrat in faza de monoterapie a fost urmatoarea:

In randul ambelor grupuri de varsta aproximativ 70 pacienti au primit tratament timp de cel putin 61 zile si aproximativ 50 pacienti au primit tratament timp de 81-100 zile.

In cazul in care PIO a fost controlata inadecvat prin administrarea in monoterapie a dorzolamidei sau a solutiei de timolol formatoare de gel, a fost facuta o modificare a tratamentului in cadrul fazei deschise tinand seama de urmatoarele: 30 pacienti mai mic de 2 ani au fost trecuti pe tratament concomitent cu solutie de timolol 0,25% formatoare de gel, administrata zilnic, si dorzolamida 2% administrata de trei ori pe zi; 30 pacienti mai mare de 2 ani au fost trecuti pe combinatia fixa dorzolamida 2%/timolol 0,5% administrata de doua ori pe zi.

Per global, acest studiu nu a determinat ingrijorari suplimentare privind siguranta administrarii la pacientii copii: la aproximativ 26% (20% primind dorzolamida in monoterapie) dintre pacientii copii s-a observat aparitia reactiilor adverse legate de administrarea medicamentului, majoritatea fiind locale, efecte oculare care nu sunt grave, cum sunt senzatie de arsuri si intepaturi, ochi injectati si dureri oculare. La un procent mai mic de 4% a fost observata aparitia edemului cornean sau usoara incetosare a vederii. Reactiile locale au aparut cu frecventa similara celei a comparatorului. In cadrul datelor dupa punerea pe piata a fost raportata acidoza metabolica la copii foarte mici, in special la cei cu imaturitate/afectare a functiei renale.

Rezultatele privind eficacitatea administrarii la pacienti copii sugereaza ca scaderea medie a PIO observate in grupul care a primit dorzolamida a fost comparabila cu scaderea medie a PIO observate in grupul care a primit timolol, chiar daca un usor avantaj numeric a fost observat in cazul administrarii timololului.

Nu sunt disponibile studii de eficacitate efectuate pe termen mai lung (mai mare de 12 saptamani).

Proprietati farmacocinetice
Spre deosebire de administrarea orala a inhibitorilor anhidrazei carbonice, administrarea locala a clorhidratului de dorzolamida ofera posibilitatea substantei active sa isi exercite efectele direct la nivelul ochiului, in conditiile administrarii unor doze substantial mai mici si, prin urmare, ale unei expuneri sistemice mai scazute. In studiile clinice, aceasta a avut ca rezultat o scadere a PIO fara a asocia tulburari ale echilibrului acido-bazic sau modificari ale electrolitilor, caracteristice administrarii orale a inhibitorilor de anhidraza carbonica.

Dupa administrare topica, dorzolamida ajunge in circulatia sistemica. Pentru a evalua potentialul de inhibare sistemica a anhidrazei carbonice dupa administrare topica, s-au determinat concentratiile eritrocitara si plasmatica ale substantei active si metabolitilor sai, precum si inhibarea activitatii anhidrazei carbonice eritrocitare. In timpul administrarii cronice, dorzolamida se acumuleaza in eritrocite ca rezultat al legarii selective de AC-II, in timp ce se mentin concentratii plasmatice foarte mici ale formei libere a substantei active. In urma metabolizarii substantei active rezulta un singur metabolit, N-desetil, care inhiba AC-II mai putin puternic decat forma nemodificata a substantei active, dar inhiba, de asemenea, o izoenzima mai putin activa (AC-I). Metabolitul se acumuleaza in eritrocite unde se leaga in principal de AC-I. Dorzolamida se leaga moderat de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida este excretata, in principal, in urina sub forma nemodificata; de asemenea, metabolitul este excretat in urina. Dupa incetarea administrarii, dorzolamida este eliminata din eritrocite in mod non-linear, rezultand initial o scadere rapida a concentratiei substantei active, urmata de o faza de eliminare mai lenta caracterizata printr-un timp de injumatatire de aproximativ patru luni.

In cazul in care dorzolamida se administreaza oral pentru a simula expunerea sistemica maxima dupa administrarea oftalmica locala pe o perioada indelungata, starea de echilibru este atinsa in decurs de 13 saptamani. La starea de echilibru, nu a existat practic substanta activa sub forma libera in plasma;

inhibarea AC la nivel eritrocitar a fost mai slaba decat s-a anticipat ca fiind necesara pentru aparitia unui efect farmacologic la nivel renal sau respirator. Rezultate farmacocinetice similare s-au observat dupa administrarea locala cronica a dorzolamidei.

Cu toate acestea, unii pacienti varstnici, cu insuficienta renala (clearance al creatininei estimat la 30-60 ml/min) au prezentat concentratii eritrocitare mai mari ale metabolitului, dar nu au prezentat

modificari semnificative in ceea ce priveste inhibarea anhidrazei carbonice si nici reactii adverse sistemice semnificative care pot sa fie atribuite aceastei observatii.

Date preclinice de siguranta
Cele mai importante rezultate ale studiilor cu clorhidrat de dorzolamida administrata oral la animale au fost legate de efectele farmacologice ale inhibarii anhidrazei carbonice sistemice. Unele dintre aceste rezultate au fost specifice speciei si/sau au fost rezultatul acidozei metabolice. La iepuri carora li s-au administrat doze toxice materne de dorzolamida care au determinat acidoza metabolica au fost observate malformatii ale corpurilor vertebrale.

In studiile clinice, pacientii nu au prezentat semne de acidoza metabolica sau modificari ale electrolitilor serici, indicatori ai inhibarii AC sistemice. De aceea, nu este de asteptat ca efectele evidentiate de studiile la animale sa fie observate la pacientii la care se administreaza doze terapeutice de dorzolamida.