Torendo 3mg, 30 comprimate filmate, KRKA

Indicatii
Risperidona este indicata in tratamentul schizofreniei. Risperidona este indicata in tratamentul episoadelor (acceselor) maniacale moderate pana la severe asociate bolii bipolare.

Risperidona este indicata in tratamentul de scurta durata (pana la 6 saptamani) al agresiunii persistente la pacientii cu dementa Alzheimer moderata pana la severa care nu raspund la abordari nefarmacologice si unde exista riscul de violenta si autoagresivitate.

Risperidona este indicata in tratamentul simptomatic pe termen scurt (pana la 6 saptamani) al agresiunii persistente in tulburarile de comportament la copii incepand de la varsta de 5 ani si adolescenti cu functii intelectuale sub medie sau cu retard mental diagnosticat conform criteriilor DSM-IV, in care severitatea comportamentelor agresive sau disruptive necesita tratament farmacologic.

Tratamentul farmacologic trebuie sa fie o parte integranta a unui program de tratament mai comprehensiv, incluzand interventii psihosociale si educationale. Se recomanda ca risperidona sa fie prescrisa de un specialist in neurologia infantila si in psihiatria infantila si a adolescentului sau de medici care sunt bine familiarizati cu tratamentul tulburarii de comportament la copii si adolescenti.

Dozaj
Schizofrenie
Adulti

Risperidona poate fi administrata o data sau de doua ori pe zi.

Pacientii trebuie sa inceapa cu 2 mg risperidona pe zi. Dozajul poate fi marit in a doua zi la 4 mg. In continuare, doza poate fi mentinuta neschimbata sau poate fi individualizata, daca este necesar. La majoritatea pacientilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse intre 4 si 6 mg. La unii pacienti, ar putea fi adecvate o faza mai lenta de crestere a dozei si o doza initiala si de intretinere mai mici.

Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioara fata de dozele mai mici si pot cauza o incidenta crescuta a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranta dozelor mai mari de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.

Varstnici

Se recomanda o doza initiala de 0,5 mg de doua ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual cu cresteri zilnice de la 0,5 mg de doua ori pe zi la 1 pana la 2 mg de doua ori pe zi.

Copii si adolescenti

Risperidona nu este recomandata pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani cu schizofrenie datorita lipsei privind eficacitatea.

Episoade maniacale in boala bipolara
Adulti

Risperidona trebuie administrata o data pe zi in fiecare zi, incepand cu 2 mg risperidona. Ajustarile dozei, daca sunt indicate, trebuie sa se efectueze la intervale de cel putin 24 de ore, cu cresteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrata in doze flexibile intr-un interval de la 1 la 6 mg pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate si tolerabilitate al fiecarui pacient. Doze zilnice mai mari de 6 mg risperidona nu au fost investigate la pacientii cu episoade maniacale.

Ca in cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizarii risperidonei trebuie evaluata si justificata regulat.

Varstnici

Se recomanda o doza initiala de 0,5 mg de doua ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu cresteri zilnice de la 0,5 mg de doua ori pe zi la 1 pana la 2 mg de doua ori pe zi. Se recomanda precautie, deoarece experienta clinica la varstnici este limitata.

Copii si adolescenti

Nu se recomanda utilizarea risperidonei la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani cu manie bipolara, datorita lipsei datelor privind eficacitatea.

Agresivitate persistenta la pacientii cu dementa Alzheimer moderata pana la severa
Se recomanda o doza initiala de 0,25 mg de doua ori pe zi. Daca este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu cresteri de 0,25 mg de doua ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de doua zile. Doza optima este de 0,5 mg de doua ori pe zi la majoritatea pacientilor. Totusi, la unii pacienti dozele eficace pot fi de pana la 1 mg de doua ori pe zi.

Risperidona nu trebuie folosita mai mult de 6 saptamani la pacientii cu agresivitate persistenta in dementa Alzheimer. In timpul tratamentului, pacientii trebuie evaluati frecvent si regulat, iar necesitatea continuarii administrarii trebuie reevaluata.

Tulburari de comportament
Copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 5 si 18 ani

Pentru subiectii cu greutatea corporala ≥ 50 kg, se recomanda o doza initiala de 0,5 mg o data pe zi. Daca este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu cresteri de 0,5 mg o data pe zi, dar nu la intervale mai mici de doua zile. Doza optima este de 1 mg o data pe zi pentru majoritatea pacientilor. Totusi, la unii pacienti dozele eficace pot fi de 0,5 mg o data pe zi, in timp ce alti pacienti pot avea nevoie de 1,5 mg o data pe zi.

Pentru subiectii cu greutatea corporala mai mica de 50 kg, se recomanda o doza initiala de 0,25 mg o data pe zi. Daca este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu cresteri de 0,25 mg o data pe zi, dar nu la intervale mai mici de doua zile. Doza optima este de 0,5 mg o data pe zi pentru majoritatea pacientilor. Totusi, la unii pacienti dozele eficace pot fi de 0,25 mg o data pe zi, in timp ce alti pacienti pot avea nevoie de 0,75 mg o data pe zi.

Ca in cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizarii risperidonei trebuie evaluata si justificata regulat.

Risperidona nu este recomandata pentru utilizare la copii cu varsta sub 5 ani, deoarece nu exista experienta privind utilizarea la copii cu varsta sub 5 ani cu aceasta tulburare.

Insuficienta renala si hepatica
Pacientii cu insuficienta renala au o capacitate mai mica de a elimina fractiunea activa antipsihotica decat adultii cu functie renala normala. Pacientii cu functia hepatica afectata au cresteri ale concentratiei plasmatice ale fractiunii libere a risperidonei.

La pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, independent de indicatia terapeutica, doza initiala precum si dozele urmatoare trebuie injumatatite, iar cresterea treptata a dozei trebuie sa fie mai lenta. Risperidona trebuie utilizata cu precautie la aceste grupuri de pacienti.

Mod de administrare
Torendo comprimate filmate

TORENDO comprimate filmate este destinat administrarii orale. Alimentele nu afecteaza absorbtia TORENDO.

Torendo Q-Tab comprimate orodispersabile

Torendo Q-Tab comprimate orodispersabile este destinat utilizarii orale. Alimentele nu afecteaza absorbtia Torendo Q-Tab.

Deoarece comprimatele orodispersabile sunt fragile, nu vor fi apasate pentru scoaterea din folie, manevra care le poate deteriora. Pentru extragerea comprimatului, se va desprinde marginea blisterului in locul marcat, dupa care se scoate comprimatul cu atentie.

Se recomanda ca intreruperea tratamentului sa se faca treptat. Dupa incetarea brusca a administrarii dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute de intrerupere, incluzand greata, varsaturile, transpiratiile si insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot aparea recurente ale simptomelor psihotice si s-a raportat aparitia tulburarilor motorii involuntare (cum sunt acatisia, distonia si diskinezia).

Schimbarea medicatiei antipsihotice anterioare
Cand se considera adecvat din punct de vedere medical, se recomanda intreruperea prin reducere treptata a medicatiei anterioare, in acelasi timp cu initierea tratamentului cu risperidona. De asemenea, cand se considera adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacientilor de la un antipsihotic cu eliberare lenta la terapia cu risperidona poate fi facuta inlocuind urmatoarea injectie programata. Trebuie reevaluata periodic necesitatea continuarii medicatiei antipsihotice existente.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.

Atentionari
Pentru pacientii netratati anterior cu risperidona, se recomanda determinarea tolerabilitatii cu risperidona administrata oral, inainte de initierea unui tratament cu TORENDO

(vezi pct. 4.2). Varstnici cu dementa TORENDO nu a fost studiat la pacientii varstnici cu dementa si, de aceea, nu este indicata utilizarea la acest grup de pacienti. TORENDO nu este autorizat pentru tratamentul tulburarilor de comportament generate de dementa.

Mortalitate crescuta la varstnici cu dementa

Intr-o meta-analiza a 17 studii clinice controlate, cu medicamente antipsihotice atipice, inclusiv risperidona administrata oral, la pacientii varstnici cu dementa tratati cu antipsihotice atipice s-a observat o mortalitate crescuta, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo. In studiile clinice controlate cu placebo, efectuate cu risperidona administrata oral, la acest grup de pacienti, incidenta mortalitatii a fost de 4,0% la pacientii tratati cu risperidona, in comparatie cu 3,1% pentru pacientii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de incredere exact de 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Varsta medie (intervalul de varsta) a pacientilor care au decedat a fost de 86 ani (intervalul 67- 100). Datele rezultate din doua studii observationale mari au demonstrat ca pacientii varstnici cu dementa, care sunt tratati cu antipsihotice conventionale, sunt expusi, de asemenea, unui risc usor crescut de deces, comparativ cu cei care nu sunt tratati. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o estimare sigura a marimii exacte a riscului si cauza riscului crescut nu este cunoscuta. Limita pana la care datele de mortalitate crescuta rezultate din studiile observationale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic in comparatie cu unele caracteristici ale pacientilor nu este clara.

Administrare concomitenta cu furosemid

In studiile clinice controlate cu placebo efectuate pentru risperidona administrata oral la pacientii varstnici cu dementa, s-a observat o incidenta mai mare a mortalitatii la pacientii tratati cu furosemid concomitent cu risperidona (7,3%; varsta medie 89 ani, intervalul de varsta 75-97) in comparatie cu pacientii tratati numai cu risperidona (3,1%; varsta medie 84 ani, intervalul de varsta 70-96) sau numai cu furosemid (4,1%; varsta medie 80 ani, intervalul de varsta 67-90). Cresterea mortalitatii la pacientii tratati cu furosemid concomitent cu risperidona s-a observat in doua din cele patru studii clinice.

Administrarea concomitenta a risperidonei cu alte diuretice (in principal diuretice tiazidice administrate in doze mici) nu a fost asociata cu observatii asemanatoare.

Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica aceasta descoperire si nu s-a observat un model consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, medicamentul trebuie utilizat cu prudenta si trebuie avute in vedere riscurile si beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice puternice, inainte de a se lua decizia de a le utiliza. Nu a existat o incidenta crescuta a mortalitatii la pacientii care au utilizat alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidona. Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general de risc al mortalitatii si, prin urmare, trebuie evitata cu grija la pacientii varstnici cu dementa.

Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalitatii si de aceea trebuie evitata cu grija la pacientii varstnici cu dementa.

Evenimente adverse cerebrovasculare (EACV)

In studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice, la pacienti cu dementa a fost observat un risc de aproximativ 3 ori mai mare de evenimente adverse cerebrovasculare. Datele agregate din sase studii clinice cu risperidona, controlate cu placebo, efectuate predominant la pacientii varstnici (mai mult de 65 ani) cu dementa, au aratat ca EACV (grave si non- grave, combinate) au aparut la 3,3% (33/1009) dintre pacientii tratati cu risperidona si la 1,2% (8/712) dintre pacientii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de incredere exact de 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Nu poate fi exclus un risc crescut pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienti. risperidona trebuie utilizata cu prudenta la pacientii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacientii cu dementa de tip mixt sau vascular in comparatie cu dementa Alzheimer. De aceea, pacientii cu alte tipuri de dementa decat Alzheimer nu trebuie tratati cu risperidona.

Medicii sunt sfatuiti sa evalueze riscurile si beneficiile utilizarii risperidonei la pacientii cu dementa, luand in considerare factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare pacient in parte.

Pacientii/persoanele care ingrijesc pacientii trebuie atentionati sa raporteze imediat semnele si simptomele potentialelor EAVC, cum sunt o slabiciune brusca sau o amorteala brusca a fetei, bratelor si picioarelor si probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate in considerare fara intarziere toate optiunile de tratament, inclusiv intreruperea administrarii de risperidona.

Risperidona trebuie folosita numai pe termen scurt pentru agresivitate persistenta la pacientii cu dementa Alzheimer moderata pana la severa, suplimentar la abordarile nefarmacologice care au avut eficacitate limitata sau nu au avut nicio eficacitate atunci cand exista riscul potential de violenta sau autoagresivitate.

Pacientii trebuie reevaluati periodic, ca si necesitate a continuarii tratamentului. Hipotensiune arteriala ortostatica

Din cauza activitatii alfa-blocante a risperidonei, poate aparea hipotensiune arteriala (ortostatica), in special in perioada initierii tratamentului. Hipotensiunea arteriala semnificativa clinic a fost observata dupa punerea pe piata, in conditiile administrarii concomitente a risperidonei si a tratamentului antihipertensiv. Risperidona trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu afectiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu, insuficienta cardiaca, infarct miocardic, tulburari de conducere cardiaca, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale). Raportul risc/beneficiu al tratamentului ulterior cu risperidona trebuie evaluat, daca persista hipotensiunea ortostatica relevanta clinic.

Leucopenie, neutropenie si agranulocitoza

In contextul utilizarii medicamentelor antipsihotice, inclusiv risperidona, au fost raportate cazuri de leucopenie, neutropenie si agranulocitoza. In timpul supravegherii ulterior punerii pe piata, agranulocitoza s-a raportat foarte rar (mai putin de 1/10000 pacienti).

Pacientii cu istoric de numar scazut de leucocite clinic semnificativ sau de leucopenie/neutropenie indusa medicamentos trebuie monitorizati pe parcursul primelor luni de terapie si trebuie luata in considerare intreruperea terapiei cu risperidona la primele semne ale unei scaderi clinic semnificative a numarului de leucocite in absenta altor factori cauzatori.

Pacientii cu neutropenie clinic semnificativa trebuie monitorizati cu atentie pentru a observa aparitia febrei sau a altor simptome sau semne ale unei infectii si trebuie tratati imediat in cazul in care apar astfel de simptome sau semne. La pacientii cu neutropenie severa (numar absolut de neutrofile mai putin de 1 ×109/l) trebuie intrerupt tratamentul cu risperidona, iar numarul de leucocite trebuie urmarit pana la restabilire.

Diskinezie tardiva/simptome extrapiramidale (DT/SEP)

Medicamentele cu proprietati de antagonist al receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea diskineziei tardive, caracterizata prin miscari ritmice involuntare, predominant la nivelul limbii si/sau la nivelul fetei. Debutul simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru diskinezia tardiva. Daca apar semne si simptome ale diskineziei tardive, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu orice fel de antipsihotic.

Precautia este justificata la pacientii la care se administreaza concomitent atat psihostimulante (de ex. metilfenidat), cat si risperidona, deoarece pot aparea simptome extrapiramidale atunci cand se ajusteaza unul sau ambele medicamente. Se recomanda retragerea treptata a tratamentului stimulant (vezi pct. 4.5).

Sindrom neuroleptic malign (SNM)

In timpul tratamentului cu antipsihotice, s-a raportat aparitia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara, instabilitate nervoasa vegetativa, status al constientei modificat si concentratii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Semnele suplimentare pot include mioglobinurie (rabdomioliza) si insuficienta renala acuta. In acest caz, trebuie intrerupta administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv a risperidonei.

Boala Parkinson si dementa cu corpi Lewy

Medicii trebuie sa evalueze raportul risc/beneficiu cand prescriu antipsihotice, inclusiv risperidona, pacientilor cu boala Parkinson sau cu dementa cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava in timpul tratamentului cu risperidona. Pacientii din ambele grupuri pot prezenta un risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum si o sensibilitate crescuta la medicamentele antipsihotice; acesti pacienti au fost exclusi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilitati crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate posturala cu caderi frecvente, in plus fata de simptomele extrapiramidale.

Reactii de hipersensibilitate

Cu toate ca tolerabilitatea cu risperidona administrata oral trebuie stabilita inainte de initierea tratamentului cu TORENDO, au fost raportate rar reactii anafilactice dupa punerea pe piata a medicamentului, la pacientii care au tolerat anterior risperidona administrata oral (vezi pct. 4.2 si 4.8). Daca apar reactii de hipersensibilitate, se intrerupe administrarea TORENDO; se initiaza masuri generale de sustinere adecvate din punct de vedere clinic si monitorizarea pacientului pana la remisia semnelor si simptomelor (vezi pct. 4.3 si 4.8).

Hiperglicemie si diabet zaharat

In timpul tratamentului cu risperidona au fost raportate hiperglicemie, diabet zaharat si exacerbare a unui diabet zaharat pre-existent. In unele cazuri, a fost raportata crestere ponderala prealabila, care poate fi considerata factor predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost raportata foarte rar, iar asocierea cu coma diabetica a fost raportata rar. Se recomanda monitorizare clinica adecvata, in conformitate cu ghidurile de utilizare ale medicamentelor antipsihotice. La pacientii tratati cu orice antipsihotic atipic, inclusiv risperidona, trebuie monitorizate simptomele hiperglicemiei (precum polidipsia, poliuria, polifagia si senzatia de slabiciune), iar pacientii cu diabet zaharat trebuie monitorizati permanent, pentru a depista deteriorarea controlului glicemic.

Crestere ponderala

A fost raportata crestere ponderala semnificativa asociata cu utilizarea risperidona. Greutatea corporala trebuie controlata periodic.

Hiperprolactinemie

Hiperprolactinemia este o reactie adversa frecventa a tratamentului cu risperidona. La pacientii care prezinta dovezi ale unor reactii adverse posibile asociate cu prolactina (de exemplu. ginecomastie, tulburari menstruale, anovulatie, tulburari de fertilitate, libido scazut, disfunctie erectila, galactoree), se recomanda evaluarea concentratiei plasmatice a prolactinei.

Studiile efectuate pe culturi tisulare sugereaza ca la om, proliferarea celulelor tumorale mamare poate fi stimulata de catre prolactina. Cu toate ca pana acum nu a fost demonstrata nicio asociere clara cu

administrarea de antipsihotice in studiile clinice si epidemiologice, se recomanda prudenta la pacientii cu antecedente medicale relevante. Risperidona trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu hiperprolactinemie pre-existenta si la pacientii cu eventuale tumori dependente de prolactina.

Prelungirea intervalului QT

Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportata ulterior punerii pe piata. Similar altor antipsihotice, se recomanda prudenta atunci cand risperidona este prescrisa pacientilor cu afectiuni cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau perturbari electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creste riscul efectelor aritmogene, precum si in cazul utilizarii concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de prelungire a intervalului QT.

Convulsii

Risperidona trebuie utilizata cu prudenta la pacienti cu antecedente de convulsii sau cu alte afectiuni care pot reduce, teoretic, pragul convulsivant.

Priapism

Priapismul poate aparea in timpul tratamentului cu risperidona, din cauza efectelor sale blocante alfa- adrenergice.

Reglare a temperaturii corporale

Perturbarea capacitatii organismului de a reduce temperatura centrala a corpului a fost atribuita medicamentelor antipsihotice. Se recomanda precautii corespunzatoare in prescrierea risperidonei pacientilor care se vor afla in circumstante ce pot contribui la cresterea temperaturii centrale a corpului, cum sunt exercitii fizice intense, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu substante cu actiune anticolinergica sau posibilitate de deshidratare.

Tromboembolism venos

S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) in timpul utilizarii medicamentelor antipsihotice. Deoarece pacientii tratati cu antipsihotice prezinta adesea factori de risc dobanditi pentru TEV, trebuie identificati toti factorii de risc posibili pentru TEV inainte si in timpul tratamentului cu TORENDO si trebuie luate masurile profilactice corespunzatoare.

Sindrom de iris flasc intraoperator

Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat in timpul interventiilor chirurgicale pentru cataracta la unii pacienti aflati sub tratament cu blocante alfa 1-adrenergice, inclusiv risperidona (vezi pct. 4.8).

SIFI poate duce la cresterea complicatiilor oculare in timpul interventiei chirurgicale si post-operator. Medicul oftalmolog chirurg trebuie anuntat inaintea interventiei chirurgicale despre utilizarea actuala sau in antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1-adrenergice. Nu a fost stabilit potentialul beneficiu al intreruperii tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice, inaintea interventiei chirurgicale pentru cataracta si este necesara punerea in balanta a riscului intreruperii medicatiei antipsihotice.

Efect antiemetic

In studiile preclinice cu risperidona s-a observat un efect antiemetic. Acest efect, daca apare la om, poate masca semnele si simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afectiuni precum ocluzia intestinala, sindromul Reye si tumorile cerebrale.

Insuficienta renala sau hepatica

Desi risperidona administrata oral a fost studiata, TORENDO nu a fost evaluat la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica. TORENDO trebuie administrat cu precautie la acest grup de pacienti (vezi pct. 4.2).

Pacientii cu insuficienta renala au o capacitate redusa de a elimina fractiunea antipsihotica activa a medicamentului, in comparatie cu adultii cu functie renala normala. Pacienti cu insuficienta hepatica prezinta cresteri ale concentratiei plasmatice a fractiunii libere a risperidonei (vezi pct. 4.2).

Copii si adolescenti

Inainte de a se prescrie risperidona unui copil sau adolescent cu tulburari de comportament, acestia trebuie evaluati cu atentie pentru cauzele fizice si sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau cerinte inadecvate ale mediului de provenienta.

Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat indeaproape la acest grup de populatie din cauza posibilelor consecinte asupra capacitatii de invatare. O schimbare a momentului administrarii risperidonei poate imbunatati impactul sedarii asupra atentiei la copii si adolescenti.

Risperidona a fost asociata cu cresterile medii ale greutatii corporale si a indicelui de masa corporala (IMC). Se recomanda determinarea greutatii corporale inainte de tratament si monitorizarea regulata a acesteia.

In studiile deschise pe temen lung, schimbarile de inaltime se incadrau in valorile asteptate ale normelor adecvate varstei. Nu a fost inca studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu risperidona asupra maturizarii sexuale si inaltimii.

Din cauza efectelor potentiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra cresterii si a maturizarii sexuale la copii si adolescenti, trebuie avuta in vedere evaluarea clinica regulata a statusului endocrinologic, incluzand masuratori ale inaltimii, greutatii, maturizarii sexuale, monitorizarea menstruatiei si alte efecte potentiale legate de prolactina.

Rezultatele unui mic studiu observational, efectuat dupa punerea pe piata, au aratat ca subiectii cu varsta cuprinsa intre 8-16 ani, expusi la risperidona, au fost in medie cu aproximativ 3,0-4,8 cm mai inalti decat cei tratati cu alte medicamente antipsihotice atipice. Acest studiu nu a fost adecvat pentru a determina daca expunerea la risperidona a avut vreun impact asupra inaltimii definitive la adult, sau daca rezultatul a fost consecinta unui efect direct al risperidonei asupra cresterii osoase, sau unui efect al bolii preexistente in sine asupra cresterii osoase, sau rezultatul unui control mai bun al bolii preexistente, avand ca rezultat o marire a cresterii liniare.

Pe parcursul tratamentului cu risperidona trebuie efectuate examinari regulate cu scopul de a identifica simptomele extrapiramidale si alte tulburari de miscare.

Pentru recomandari specifice legate de dozare la copii si adolescenti, vezi pct. 4.2

Excipienti

TORENDO comprimate filmate contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie de glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament (atentionarea este valabila numai in cazul comprimatelor filmate).

TORENDO comprimate filmate contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) pe doza, adica practic „nu contine sodiu” (atentionarea este valabila numai in cazul comprimatelor filmate).

TORENDO Q-TAB comprimate orodispersabile contine aspartam. Aspartamul este o sursa de fenilalalina. Poate fi daunator persoanelor cu fenilcetonurie, care este o afectiune genetica rara, in care se acumuleaza fenilalanina, deoarece organismul nu o poate elimina in mod corespunzator (atentionarea este valabila numai in cazul comprimatelor orodispersabile).

Interactiuni
Nu au fost evaluate in mod sistematic interactiunile TORENDO cu alte medicamente administrate concomitent. Datele privind interactiunile medicamentoase prezentate la acest punct se bazeaza pe studii cu TORENDO administrat oral.

Interactiuni corelate cu profilul farmacodinamic

Medicamente cu efect cunoscut de prelungire a intervalului QT

Similar altor antipsihotice, se recomanda prudenta in prescrierea risperidonei concomitent cu medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, precum antiaritmice (de exemplu, chinidina, disopiramida, procainamida, propafenona, amiodarona, sotalol), antidepresive triciclice (cum este amitriptilina), antidepresive tetraciclice (cum este maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (cum sunt chinina si meflochina) si cu medicamente care determina dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie), bradicardie sau acelea care inhiba metabolizarea hepatica a risperidonei. Aceasta lista este ilustrativa, insa nu exhaustiva.

Medicamente cu actiune centrala si alcoolul etilic

Risperidona trebuie utilizata cu prudenta concomitent cu alte substante care actioneaza la nivelul sistemului nervos central, incluzand in mod special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele si benzodiazepinele, din cauza riscului crescut de sedare.

Levodopa si agonistii dopaminergici

Risperidona poate antagoniza efectul levodopa si al altor agonisti dopaminergici. In cazul in care aceasta administrare concomitenta este considerata necesara, in special in stadiul terminal al bolii Parkinson, trebuie prescrisa doza minima eficace pentru fiecare medicament.

Medicamente cu efect hipotensiv

Ulterior punerii pe piata, s-a observat hipotensiune arteriala semnificativa clinic in cazul administrarii risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.

Paliperidona

Nu este recomandata utilizarea concomitenta de risperidona administrata pe cale orala cu paliperidona, deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei si asocierea celor doua medicamente poate sa duca la o expunere suplimentara la fractiunea activa, cu efect antipsihotic.

Psihostimulante

Utilizarea concomitenta a psihostimulantelor (de ex. metilfenidat) impreuna cu risperidona poate duce la simptome extrapiramidale atunci cand este schimbat oricare dintre tratamente sau ambele (vezi pct. 4.4).

Interactiuni corelate cu profilul farmacocinetic

Risperidona este metabolizata in principal prin intermediul CYP2D6 si intr-o mai mica masura, prin intermediul CYP3A4. Atat risperidona, cat si metabolitul sau activ 9-hidroxi-risperidona sunt substraturi ale P-glicoproteinei (P-gp). Substantele care modifica activitatea CYP2D6 sau substantele puternic inhibitoare sau inductoare ale CYP3A4 si/sau inhibitoare ale activitatii P-gp, pot influenta farmacocinetica fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei.

Inhibitori puternici ai CYP2D6

Administrarea risperidonei concomitent cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate creste concentratiile plasmatice ale risperidonei, insa mai putin comparativ cu fractia cu actiune antipsihotica a acesteia.

Doze mai mari ale unui inhibitor mai puternic al CYP2D6 pot creste concentratiile fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei (de exemplu, paroxetina, a se vedea mai jos). Se asteapta ca alti inhibitori ai CYP2D6, precum chinidina, sa influenteze intr-un mod similar concentratiile plasmatice ale risperidonei. Atunci cand este initiata sau intrerupta administrarea concomitenta a paroxetinei, chinidinei sau a unui alt inhibitor puternic de CYP2D6, in special la doze mari, medicul trebuie sa reevalueze doza de risperidona.

Inhibitori ai CYP3A4 si/sau ai P-gp

Administrarea risperidonei concomitent cu un inhibitor puternic al CYP3A4 si/sau P-gp poate creste in mod substantial concentratiile plasmatice ale fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei. Atunci cand se initiaza sau se intrerupe administrarea concomitenta a itraconazol sau a unui alt inhibitor puternic al CYP3A4 si/sau inhibitor de P-gp, medicul trebuie sa reevalueze doza de risperidona.

Inductori ai CYP3A4 si/sau ai P-gp

Administrarea risperidonei concomitent cu un inductor puternic al CYP3A4 si/sau P-gp poate scadea concentratiile plasmatice ale fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei. Atunci cand este initiata sau intrerupta administrarea concomitenta a carbamazepinei sau al unui alt inductor puternic de CYP3A4 si/sau P-gp, medicul trebuie sa reevalueze doza de risperidona. Inductorii de CYP3A4 exercita efectul lor intr-o maniera dependenta de timp, iar efectul maxim se obtine intr-un interval de timp de cel putin 2 saptamani dupa initiere. In schimb, la intreruperea tratamentului, inductia CYP3A4 poate necesita o perioada de cel putin 2 saptamani pentru scaderea efectului.

Medicamente cu rata inalta de fixare pe proteinele plasmatice

Atunci cand risperidona se administreaza concomitent cu medicamente care se fixeaza puternic de proteinele plasmatice, nu se observa nici un fel de detasare relevanta clinic a medicamentelor de la nivelul proteinelor plasmatice. Atunci cand se administreaza medicatie concomitenta, trebuie citite informatiile cu privire la caile de metabolizare si posibila necesitate de ajustare a dozei.

Copii si adolescenti

Studiile privind interactiunile medicamentoase au fost realizate numai la adulti. Nu este cunoscuta relevanta rezultatelor obtinute in cadrul acestor studii la copii si adolescenti.

Exemple

Sunt prezentate mai jos exemple de medicamente care pot eventual interactiona sau pentru care exista dovezi ca nu interactioneaza cu risperidona:

Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei

Antibacteriene:

Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 si al P-gp, nu modifica farmacocinetica risperidonei si a fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei.

Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 si un inductor al P-gp, a scazut concentratiile plasmatice ale fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei.

Anticolinesterazice:

Donepezil si galantamina, ambele fiind substraturi ale CYP2D6 si CYP3A4, nu prezinta un efect relevant clinic asupra farmacocineticii risperidonei si a fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei.

Antiepileptice:

S-a demonstrat ca administrarea carbamazepinei, un inductor puternic al CYP3A4 si un inductor al P-gp, scade concentratia plasmatica a fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei. Efecte similare pot fi observate, de exemplu, in cazul administrarii de fenitoina si fenobarbital, care induc, de asemenea, enzima hepatica CYP3A4, precum si glicoproteina P.

Topiramat a scazut in mai mica masura biodisponibilitatea risperidonei, insa nu a fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei. Prin urmare, este putin probabil ca aceasta interactiune sa aiba semnificatie clinica.

Antifungice:

Itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4 si un inhibitor al P-gp la doza de 200 mg/zi a crescut concentratiile plasmatice ale fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei cu aproximativ 70% in cazul administrarii unor doze de risperidona intre 2 mg si 8 mg/zi.

Ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4 si un inhibitor al P-gp la doza de 200 mg/zi a

crescut concentratiile plasmatice ale risperidonei si scade concentratiile plasmatice ale 9-hidroxi-risperidonei.

Antipsihotice:

Fenotiazinele pot creste concentratiile plasmatice ale risperidonei, dar nu pe cele ale fractiei cu actiune antipsihotica.

Antivirale:

Inhibitorii de proteaza: Nu sunt disponibile date din studii validate efectuate in acest scop; cu toate acestea, deoarece ritonavir este un inhibitor puternic CYP3A4 si un inhibitor slab al CYP2D6, ritonavir si inhibitorii de proteaza potentati de ritonavir cresc posibil concentratiile fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei.

Beta-blocante:

Unele beta-blocante pot creste concentratiile plasmatice ale risperidonei, dar nu pe cele ale fractiei cu actiune antipsihotica.

Blocante ale canalelor de calciu:

Verapamil, un inhibitor moderat al CYP3A4 si un inhibitor al P-gp, creste concentratia plasmatica a risperidonei si a fractiei cu actiune antipsihotica.

Gastrointestinale:

Antagonisti ai receptorilor H2: Cimetidina si ranitidina, ambele inhibitori activi ai CYP2D6 si ai CYP3A4, au marit biodisponibilitatea risperidonei, dar numai in mica masura a fractiei cu actiune antipsihotica.

Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei si antidepresivele triciclice:

Fluoxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creste concentratiile plasmatice ale risperidonei, dar in mai mica masura comparativ cu fractia cu actiune antipsihotica a risperidonei.

Paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creste concentratiile plasmatice ale risperidonei, dar intr-o masura mai mica a fractiei cu actiune antipsihotica la doze de pana la 20 mg/zi. Cu toate acestea, doze mai mari de paroxetina pot creste concentratiile fractiei cu actiune antipsihotice a risperidonei.

Antidepresivele triciclice pot creste concentratiile plasmatice ale risperidonei, dar nu si pe cele ale fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei. Amitriptilina nu afecteaza farmacocinetica sau a fractiei cu actiune antipsihotica.

Sertralina, un inhibitor slab al CYP2D6, si fluvoxamina, un inhibitor slab al CYP3A4, la doze de pana la 100 mg/zi nu sunt asociate cu modificari clinice semnificative ale concentratiilor fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei. Cu toate acestea, doze mai mari de 100 mg/zi de sertralina sau fluvoxamina pot creste concentratiile fractiei cu actiune antipsihotica a risperidonei.

Efectul risperidonei asupra farmacocineticii altor medicamente

Antiepileptice:

Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii valproatului sau topiramatului.

Antipsihotice:

Aripiprazol, un substrat CYP2D6 si CYP3A4: Risperidona comprimate sau cu administrare injectabila nu a influentat farmacocinetica aripiprazolului insumat cu metabolitul sau activ dehidroaripiprazol.

Glicozide digitalice:

Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii digoxinului.

Litiu:

Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii litiului.

Administrarea risperidonei concomitent cu furosemid

A se vedea pct. 4.4 privind cresterea mortalitatii la pacientii varstnici cu dementa la care se administreaza concomitent furosemid.

Sarcina
Sarcina

Nu exista date adecvate legate de utilizarea risperidonei la gravide.

Risperidona nu s-a dovedit teratogena in studiile efectuate la animale, dar s-au descoperit alte tipuri de toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potential nu este cunoscut la om.

La nou-nascutii expusi la antipsihotice (inclusiv risperidona) in timpul trimestrului trei de sarcina exista riscul de reactii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale si/sau simptome de intrerupere care pot varia dupa nastere, ca severitate si durata. S-au raportat agitatie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenta, sindrom de insuficienta respiratorie acuta sau tulburari de alimentatie. Prin urmare, nou- nascutii trebuie monitorizati cu atentie.

Risperidona nu trebuie utilizat in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar. Alaptarea

In studiile efectuate la animale, risperidona si 9-hidroxi-risperidona se excreta in lapte. De asemenea, la om, s-a demonstrat ca risperidona si 9-hidroxi-risperidona se excreta in lapte in cantitati mici. Nu exista date disponibile in legatura cu reactiile adverse in cazul alaptarii la sugari. Prin urmare, trebuie evaluat avantajul alaptarii, fata de riscurile potentiale pentru copil.

Fertilitatea

Ca si in cazul altor antagonisti ai receptorilor dopaminergici D2, risperidona creste concentratia plasmatica a prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima GnRH de la nivelul hipotalamusului, determinand reducerea secretiei gonadotropinei pituitare. Aceasta, la randul sau, poate inhiba functia de reproducere, prin afectarea steroidogenezei gonadelor, atat la pacientii de sex feminin, cat si la cei de sex masculin.

Nu au existat efecte relevante observate in studiile non-clinice.

Condus auto
Risperidona are influenta minora sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, din cauza efectelor potentiale vizuale si asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). Prin urmare, pacientii trebuie sfatuiti sa nu conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje pana cand nu se cunoaste sensibilitatea lor individuala la medicament.

Reactii adverse
Cele mai frecvent raportate reactii adverse la medicament (RAM) (incidenta ≥ 1/10) sunt: insomnia, anxietatea, cefaleea, infectiile tractului respirator superior, parkinsonismul si depresia. RAM aparent corelate cu doza au inclus parkinsonismul si acatisia.

Mai jos, sunt prezentate toate RAM care au fost raportate in studiile clinice si din experienta ulterior punerii pe piata a risperidonei, in functie de categoria de frecventa estimata in studiile clinice cu risperidona. Se utilizeaza urmatorii termeni si frecvente: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000) si foarte rare (mai putin de 1/10000).

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

a Hiperprolactinemia poate, in unele cazuri, sa duca la ginecomastie, perturbari ale ciclului menstrual, amenoree, anovulatie, galactoree, tulburari de fertilitate, libido scazut, disfunctie erectila.

b In studii controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportate la 0,18% dintre subiectii tratati cu risperidona comparativ cu o rata de 0,11% in grupul la care s-a administrat placebo. Incidenta globala din toate studiile clinice a fost de 0,43% la toti subiectii tratati cu risperidona.

c Nu s-a observat in studiile clinice cu risperidona, dar s-a observat in experienta ulterioara punerii pe piata a risperidonei.

d Pot aparea tulburari extrapiramidale: parkinsonism (hipersecretie salivara, rigiditate musculo- scheletala, simptome de parkinsonism, hipersialoree, rigiditate „in roata dintata”, bradichinezie, hipochinezie, facies fijat, spasticitate musculara, akinezie, rigiditate nucala, rigiditate musculara, mers parkinsonian si reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian in repaus), acatisie (acatisie, agitatie, hiperchinezie si sindromul picioarelor nelinistite), tremor, dischinezie (dischinezie, spasme musculare, coreoatetoza, atetoza si mioclonus), distonie.

Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contractii musculare involuntare, contracturi musculare, blefarospasm, oculogiratie, paralizie a limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurotonus, spasmul lingual si trismus. Trebuie remarcat faptul ca este inclus un spectru mai larg de simptome, care nu au in mod exclusiv origine extrapiramidala. Insomniile includ: insomnie de inductie (initiala), insomnie intermediara. Convulsiile includ: convulsii grand mal; Tulburarile menstruale includ: menstruatie neregulata, oligomenoree. Edemele includ: edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu.
Reactii adverse observate cu formularile de paliperidona

Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, prin urmare, profilul reactiilor adverse pentru aceste substante este reciproc relevant. In plus fata de reactiile adverse mentionate mai sus, urmatoarea reactie adversa a fost observata in contextul utilizarii paliperidonei si poate aparea si in cazul administrarii risperidonei.

Tulburari cardiace
Sindrom de tahicardie ortostatica posturala

Efecte de clasa

Similar altor antipsihotice, dupa punerea pe piata s-au raportat cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasa raportate pentru antipsihoticele care prelungesc intervalul QT includ aritmie ventriculara, fibrilatie ventriculara, tahicardie ventriculara, moarte subita, stop cardiac si torsada varfurilor.

Tromboembolism venos
In timpul utilizarii medicamentelor antipsihotice, s-au raportat cazuri de tromboembolism venos, incluzand cazuri de embolism pulmonar si cazuri de tromboza venoasa profunda (frecventa necunoscuta).

Crestere ponderala
In studiul clinic dublu orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 saptamani, 9% din pacientii tratati cu risperidona au prezentat o crestere ponderala de ≥ 7% din greutatea corporala la momentul final, in comparatie cu 6% din pacienti carora li s-a administrat placebo. In studiul deschis cu risperidona care a durat 1 an, variatiile ponderale ale pacientilor au fost, in general, in limita a ±7% fata de valoarea initiala, 25% din pacienti avand o crestere a greutatii corporale de ≥ 7%.

Informatii suplimentare la grupurile speciale de pacienti
Mai jos sunt descrise reactii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenta mai mare la pacientii varstnici cu dementa sau la copii si adolescenti decat la grupul pacientilor adulti:

Pacienti varstnici cu dementa

Atacul ischemic tranzitoriu si accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate in studiile clinice cu o frecventa de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacientii varstnici cu dementa. In plus, s-au raportat urmatoarele RAM cu o frecventa de ≥5% la pacientii varstnici cu dementa si cu o frecventa de cel putin doua ori mai mare decat cea observata la alte grupuri de pacienti adulti: infectii ale tractului urinar, edem periferic, letargie si tuse.

Copii si adolescenti

In general, se asteapta ca tipurile de reactii adverse la copii sa fie similare celor observate la adulti.

S-au raportat urmatoarele RAM cu o frecventa ≥5% la pacientii copii si adolescenti (intre 5 si 17 ani) si cu o frecventa de cel putin doua ori mai mare decat cea observata in studiile clinice la adulti: somnolenta/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, varsaturi, infectii de tract respirator superior, congestie nazala, algii abdominale, ameteala, tuse, febra, tremor, diaree si enurezis. Efectul tratamentului prelungit cu risperidona asupra maturarii sexuale si a inaltimii nu a fost studiat prin metode adecvate (vezi pct. 4.4 Copii si adolescenti).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptome

In general, semnele si simptomele raportate au fost cele rezultate din exacerbarea efectelor farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenta si sedare, tahicardie, hipotensiune arteriala si simptome extrapiramidale. In caz de supradozaj s-au raportat prelungirea intervalului QT si convulsii. Torsada varfurilor a fost raportata in asociere cu un supradozaj de TORENDO administrat oral combinat cu paroxetina.

In caz de supradozaj acut trebuie sa se ia in considerare posibilitatea implicarii mai multor medicamente.

Abordare terapeutica

Se asigura si se mentine permeabilitatea cailor respiratorii si se instituie oxigenarea si ventilarea adecvata. Trebuie avute in vedere lavajul gastric (dupa intubare, daca pacientul este inconstient) si administrarea de carbune activat concomitent cu un laxativ atunci cand ingerarea medicamentului a avut loc cu mai putin de o ora in urma.

Monitorizarea functiilor cardiovasculare trebuie initiata cat mai curand posibil si trebuie sa includa monitorizare electrocardiografica continua pentru a diagnostica posibile aritmii.

Nu exista un antidot specific pentru risperidona. Prin urmare, trebuie instituite masuri adecvate de sustinere a functiilor vitale. Hipotensiunea arteriala si colapsul circulator trebuie tratate cu masuri adecvate, cum sunt administrarea intravenoasa de lichide si/sau administrarea de medicamente simpatomimetice. In cazul simptomelor extrapiramidale grave, trebuie administrata medicatie anticolinergica. Supravegherea medicala permanenta si monitorizarea medicala trebuie sa continue pana cand starea pacientului se restabileste.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08. Mecanism de actiune

Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietati unice. Are o mare afinitate pentru receptorii serotoninergici 5-HT2 si dopaminergici D2 . Risperidona se fixeaza si la nivelul receptorilor alfa1-adrenergici, si cu o afinitate mai mica, la nivelul receptorilor H1-histaminergici si alfa2-adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Cu toate ca risperidona este un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D2 si se considera ca imbunatateste simptomele pozitive ale schizofreniei, determina in masura mai mica deprimarea activitatilor motorii si inducerea catalepsiei comparativ cu alte antipsihotice clasice. Antagonismul central echilibrat al receptorilor serotoninergici si dopaminergici poate reduce incidenta reactiilor adverse extrapiramidale si extinde activitatea terapeutica la simptomele negative si afective ale schizofreniei.

Eficacitate clinica

Schizofrenia

Eficacitatea risperidonei in tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilita in patru studii, cu durata de 4 pana la 8 saptamani, care au inrolat peste 2500 de pacienti, care au indeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie. Intr-un studiu de 6 saptamani, controlat cu placebo, care a implicat cresterea treptata a dozei de risperidona pana la 10 mg pe zi administrata de doua ori pe zi, risperidona a fost superioara fata de placebo in scorul total al Scalei de punctare psihiatrica succinta (BPRS). Intr- un studiu clinic de 8 saptamani controlat cu placebo, implicand 4 doze fixe de risperidona (2, 6, 10 si 16 mg pe zi, administrate de doua ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidona au fost superioare celor cu placebo in ceea ce priveste scorul total pe Scala sindromului pozitiv si negativ (PANSS). Intr-un studiu clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 saptamani, si care a implicat cinci doze fixe de risperidona (1, 4, 8, 12 si 16 mg pe zi administrate de doua ori pe zi), grupurile tratate cu doze de 4, 8, si 16 mg pe zi de risperidona au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidona de 1 mg in ceea ce priveste scorul total PANSS. Intr-un studiu clinic comparativ al dozelor de 4 saptamani controlat cu placebo, implicand 2 doze fixe de risperidona (4 si 8 mg pe zi administrate o data pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de risperidona au fost superioare celor cu placebo in cateva masuratori PANSS, inclusiv PANSS total si o masurare a raspunsului (reducere mai mult de 20% in scorul total PANSS). Intr-un studiu clinic cu durata mai lunga, pacientilor tratati ambulatoriu, care indeplineau predominant criteriile DSM-IV pentru schizofrenie si care fusesera stabili clinic timp de cel putin 4 saptamani in urma medicatiei antipsihotice, li s-a administrat aleatoriu fie risperidona in doze de la 2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 pana la 2 ani de observatie a recidivelor.

Pacientii carora li s-a administrat risperidona au prezentat o perioada semnificativ mai lunga intre recidive in acest interval de timp in comparatie cu pacientii tratati cu haloperidol.

Episoadele maniacale in boala bipolara

Eficacitatea monoterapiei cu risperidona in tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala bipolara I a fost demonstrata in trei studii clinice dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie, la aproximativ 820 de pacienti care sufereau de boala bipolara I, pe baza criteriilor DSM-IV. In cele trei studii, s-a demonstrat ca risperidona in doze de 1 pana la 6 mg pe zi (doza initiala 3 mg in doua studii si 2 mg intr-un studiu) a fost semnificativ superioara fata de placebo in ceea ce priveste criteriul clinic final principal prespecificat, adica, modificarea de la valoarea initiala a scorului total pe Scala de punctare a maniei la tineri (YMRS) la saptamana 3. Rezultatele de eficacitate secundara au fost, in general, in conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienti cu o scadere de ≥ 50% in scorul total YMRS de la valoarea initiala la valoarea finala la saptamana 3 a fost semnificativ mai mare pentru risperidona decat pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramura cu haloperidol si o faza de intretinere de 9 saptamani dublu orb.

Eficacitatea s-a mentinut de-a lungul perioadei de 9 saptamani de intretinere a tratamentului.

Modificarea fata de valoarea initiala in totalul YMRS a aratat o imbunatatire continua si a fost comparabila intre risperidona si haloperidol in saptamana 12.

Eficacitatea risperidonei adaugata la stabilizatorii de dispozitie in tratamentul maniei acute a fost demonstrata in unul din doua studii clinice dublu orb de trei saptamani la aproximativ 300 de pacienti care au indeplinit criteriile DSM-IV pentru boala bipolara I. Intr-un studiu de 3 saptamani, risperidona in doze de la 1 pana la 6 mg pe zi incepand cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a fost superioara litiului sau valproatului in monoterapie in ceea ce priveste criteriul clinic final principal prespecificat, adica, modificarea de la valoarea initiala a scorului total YMRS in saptamana 3. Intr-un al doilea studiu de 3 saptamani, risperidona in doze de la 1 pana la 6 mg pe zi incepand de la 2 mg pe zi, asociata cu litiu, valproat sau carbamazepina, nu a fost superioara litiului, valproatului sau carbamazepinei administrate in monoterapie in ceea ce priveste reducerea scorului total YMRS. O posibila explicatie pentru esecul acestui studiu a fost inducerea clearance-ului risperidonei si 9- hidroxi-risperidonei de catre carbamazepina, ducand la concentratii subterapeutice de risperidona si 9- hidroxi-risperidona. Atunci cand grupul cu carbamazepina a fost exclus intr-o analiza post-hoc, risperidona asociata cu litiu sau valproat a fost superioara litiului sau valproatului administrate in monoterapie in reducerea scorului total YMRS.

Agresivitatea persistenta in dementa

Eficacitatea risperidonei in tratamentul simptomelor comportamentale si psihice ale dementei (SCPD), care includ tulburari de compo