Tagremin 400 mg/80 mg, 20 comprimate, Zentiva

Indicatii

Tagremin este indicat in tratamentul infectiilor cu germeni sensibili (vezi pct. 5.1):

• Profilaxia si tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci
• Profilaxia si tratamentul toxoplasmozei
• Tratamentul nocardiozei.

Tagremin este indicat in tratamentul adultilor si copiilor cu varsta peste 12 ani.

Urmatoarele tipuri de infectii pot fi tratate cu Tagremin atunci cand este demonstrata sensibilitatea la Tagremin si exista o motivatie obiectiva pentru care se prefera aceasta combinatie unui singur agent antibacterian:

• Infectiile acute necomplicate ale tractului urinar
• Otita acuta medie
• Exacerbari acute ale bronsitei cronice.

Trebuie luate in considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea corespunzatoare a agentilor antibacterieni.

Dozaj

Doze

Adulti si copii cu varsta peste 12 ani: doza recomandata este de 2 comprimate de doua ori pe zi, la interval de 12 ore.

Aceasta doza este echivalenta cu 6 mg trimetoprim si 30 mg sulfametoxazol pe kg-corp si zi.

Tratamentul trebuie continuat inca doua zile dupa disparitia simptomelor; in majoritatea cazurilor tratamentul este necesar cel putin 5 zile.

Daca dupa 7 zile de la inceperea tratamentului nu apare nicio imbunatatire din punct de vedere clinic, pacientul trebuie reevaluat.

Ca o alternativa la dozele standard in infectiile acute necomplicate ale tractului urinar inferior, tratamentul pe termen scurt cu o durata de 1 pana la 3 zile s-a demonstrat eficient.

Varstnici: vezi pct. 4.4.
Daca nu se prevede altfel, se respecta dozele uzuale.

Insuficienta hepatica:
Nu sunt disponibile date referitoare la dozele administrate in caz de insuficienta hepatica.

Recomandari speciale de dozare (se aplica dozele uzuale, daca nu se prevede altfel):

Insuficienta renala:
La pacientii adulti si copii peste 12 ani (nu sunt disponibile informatii pentru copii cu varsta sub 12 ani) cu insuficienta renala doza se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei.

Se recomanda masurarea concentratiei plasmatice a sulfametoxazolului la intervale de 2-3 zile, pe probe recoltate la 12 ore dupa administrare. Daca valorile concentratiei sulfametoxazolului total depasesc 150 micrograme/ml, tratamentul trebuie intrerupt pana cand valorile concentratiei scad sub 120 micrograme/ml.

Tratament

Tratamentul infectiilor cu Pneumocystis jiroveci: doza uzuala este de 20 mg trimetoprim/kg-corp si zi si 100 mg sulfametoxazol/kg-corp si zi, divizate in doua sau mai multe doze.

Tratamentul nocardiozei: 6-8 comprimate pe zi timp de maxim 3 luni.

Tratamentul si profilaxia toxoplasmozei: se aplica schemele recomandate pentru profilaxia infectiilor cu Pneumocystis jiroveci.

Profilaxie:

Adulti

Profilaxia infectiilor cu Pneumocystis jiroveci: se vor aplica urmatoarele scheme de tratament:

• 2 comprimate pe zi, timp de 7 zile, sau
• 2 comprimate pe zi, de trei ori pe saptamana, in zile alternative, sau
• 2 comprimate de doua ori pe zi, de trei ori pe saptamana, in zile alternative.

Copii cu varsta peste 12 ani:

In perioadele de risc sunt recomandate urmatoarele scheme de tratament (vezi pct. 4.2 Doze uzuale recomandate pentru copii in infectiile acute):

• Doza uzuala divizata in doua prize, 7 zile pe saptamana
• Doza uzuala divizata in doua prize, de 3 ori pe saptamana in zile alternative
• Doza uzuala divizata in doua prize, de 3 ori pe saptamana in zile consecutive
• Doza uzuala, ca doza unica, de 3 ori pe saptamana in zile consecutive.
• Doza pentru copii este echivalenta cu aproximativ 6 mg trimetoprim si 30 mg sulfametoxazol per kg greutate corporala pe zi.

Tratamentul cu sulfametoxazol si trimetoprim este contraindicat pentru copiii cu varsta mai mica de 6 saptamani. Copiii cu varsta mai mare de 6 saptamani pot urma tratamentul cu sulfametoxazol si trimetoprim utilizand forme farmaceutice si concentratii adecvate varstei.

Doza uzuala zilnica este echivalenta cu 150 mg trimetoprim si 750 mg sulfametoxazol/m2 suprafata corporala pe zi. Doza zilnica totala nu ar trebui sa depaseasca 320 mg trimetoprim si 1600 mg sulfametoxazol.

Mod de administrare

Tagremin se va administra oral, preferabil in timpul meselor, pentru a minimiza aparitia tulburarilor gastro-intestinale.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Sarcina – in special in primul trimestru si ultima perioada inainte de nastere (vezi pct. 4.6). Insuficienta hepatica severa sau distrugere marcata a parenchimului hepatic, icter.

Tulburari hematologice grave. Porfirie.

Insuficienta renala severa cand nu se pot efectua masuratori repetate ale concentratiilor plasmatice la pacienti nedializati.

Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza (risc de hemoliza).

Nou-nascuti sau prematuri: Tagremin nu trebuie administrat nou-nascutilor in primele 6 saptamani. Alaptare.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Sarcina – in special in primul trimestru si ultima perioada inainte de nastere (vezi pct. 4.6). Insuficienta hepatica severa sau distrugere marcata a parenchimului hepatic, icter.

Tulburari hematologice grave. Porfirie.

Insuficienta renala severa cand nu se pot efectua masuratori repetate ale concentratiilor plasmatice la pacienti nedializati.

Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza (risc de hemoliza).

Nou-nascuti sau prematuri: Tagremin nu trebuie administrat nou-nascutilor in primele 6 saptamani. Alaptare.

Atentionari

Au fost inregistrate cazuri letale de afectiuni grave hepatice, hematologice si dermatologice, anemie aplastica si hipersensibilitate a tractului respirator. Reactiile adverse cutanate sau hematologice impun intreruperea imediata si definitiva a tratamentului (vezi pct.4.8).

Tagremin se administreaza cu precautie persoanelor in varsta, deoarece sunt mai susceptibile sa manifeste reactii adverse si in cazul acestora exista o probabilitate mai mare de aparitie a efectelor grave, mai ales atunci cand coexista factori agravanti, de exemplu, functie hepatica si/sau renala

afectata si/sau medicatie concomitenta.

In timpul tratamentului se recomanda un aport hidric suficient (minim 2 litri pe zi) pentru a preveni cristaluria, crescuta in cazul pacientilor cu malnutritie.

Se recomanda monitorizare hematologica in caz de tratament prelungit sau repetat, pacienti peste 65 ani, pacienti la care s-a inregistrat carenta preexistenta de folati (sarcina, alcoolism cronic,

insuficienta hepatica cronica, malnutritie, malabsorbtie cronica), deoarece exista riscul unor schimbari asimptomatice ale valorilor indicilor hematologici datorate lipsei de acid folic. Aceste schimbari pot fi prevenite prin administrarea de supliment de acid folic (5 pana la 10 mg/zi) fara a interfera cu activitatea antibacteriana.

Tagremin se administreaza cu precautie la pacientii cu alergii grave sau astm bronsic.

Tagremin nu se utilizeaza pentru tratamentul infectiilor cu streptococ beta-hemolitic din grupul A.

S-a observat ca trimetoprimul afecteaza metabolismul fenilalaninei, aspect fara importanta deosebita in cazul pacientilor cu fenicetonurie care respecta un regim alimentar corespunzator.

Trebuie evitata administrarea Tagremin la pacientii diagnosticati sau suspectati cu porfirie acuta. Atat trimetoprimul, cat si sulfamidele, au fost asociate cu exacerbarea clinica a porfiriei.

Pacientii alergici la furosemida, diuretice tiazidice, sulfoniluree sau inhibitori ai anhidrazei carbonice pot fi alergici si la sulfamide antibacteriene.

Au fost raportate cazuri de pancitopenie in cazul asocierii cu metotrexat.

Tagremin nu se administreaza copiilor cu varsta sub 12 ani. La aceasta categorie de pacienti se vor utiliza forme farmaceutice si concentratii adecvate varstei.

La pacientii cu insuficienta renala doza se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei.

La pacientii cu insuficienta hepatica se recomanda monitorizarea nivelului transaminazelor si bilirubinei; in caz de antecedente de reactii adverse hematologice se recomanda monitorizarea hemogramei, iar la pacientii cu insuficienta renala, monitorizarea cretininemiei.

Supravegherea kaliemiei este necesara la pacientii cu risc de hiperkaliemie.

Administrarea concomitenta de medicamente cunoscute ca provoaca hiperkaliemie si spironolactona poate determina hiperkaliemie severa.

In timpul utilizarii de sulfametoxazol au fost raportate reactii cutanate care pun in pericol viata: sindromul Stevens-Johnson (SSJ) si necroliza toxica epidermica (NTE).

Pacientii ar trebui sa fie avertizati cu privire la semnele si simptomele si monitorizati cu atentie pentru reactii cutanate. Cel mai mare risc de aparitie a SSJ sau NTE este in primele saptamani de tratament.

Daca simptomele sau semnele de SSJ sau NTE (de exemplu, eruptii cutanate progresive de multe ori cu bule sau leziuni ale mucoasei) sunt prezente, tratamentul cu Tagremin trebuie intrerupt.

Cele mai bune rezultate in gestionarea SSJ si NTE provin de la diagnosticarea timpurie si intreruperea imediata a oricarui medicament suspect. Retragerea timpurie este asociata cu un prognostic mai bun.

In cazul in care pacientul a dezvoltat SSJ sau NTE la utilizarea sulfametoxazol, tratamentul cu Tagremin nu mai trebuie sa fie re-inceput niciodata la acest pacient.

Tagremin trebuie utilizat doar atunci cand medicul considera ca beneficiile tratamentului depasesc riscurile posibile; se va lua in considerare utilizarea unui singur agent antibacterian eficient.

Sensibilitatea in vitro a bacteriilor la antibiotice este variabila in timp precum si din punct de vedere geografic; in alegerea antibioterapiei trebuie avuta totdeauna in vedere situatia locala specifica.

Excipienti

Acest medicament contine sodiu, mai putin de 1 mmol (23 mg) pe doza, adica practic „nu contine sodiu”.

Interactiuni

Trebuie avute in vedere urmatoarele interactiuni medicamentoase la administrarea Tagremin in paralel cu urmatoarele clase de medicamente:

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA): risc de hiperkaliemie grava.

In plus fata de alte medicamente cunoscute ca provoaca hiperkaliemie, administrarea concomitenta de trimetoprim/sulfametoxazol (co-trimoxazol) si spironolactona poate determina hiperkaliemie relevanta clinic.

Anestezice: risc crescut de methemoglobinemie la asocierea sulfamidelor cu prilocaina.

Antiaritmice: risc crescut de aritmii ventriculare la socierea cu amiodarona. Concentratiile plasmatice ale dofetilidei cresc semnificativ la co-administrarea Tagremin, determinand prelungirea intervalului QT indus de dofetilida si risc de aritmii.

Antibiotice: concentratiile plasmatice ale Tagreminului si dapsonei pot creste la administrare concomitenta. Cresterea concentratiei dapsonei presupune cresterea toxicitatii acesteia cu risc de methemoglobinemie. La asocierea sulfamidelor cu metenamina exista risc crescut de cristalurie. Utilizarea concomitena a Tagreminului cu rifampicina poate determina cresterea concentratiei plasmatice a rifampicinei si scaderea timpului de injumatatire plasmatic pentru trimetoprim.

Anticoagulante, antidiabetice, antiepileptice: sulfamidele antibacteriene pot creste efectul, respectiv riscul toxicitatii pentru anticoagulantele cumarinice (acenocumarol si warfarina) (datorita riscului de hemoragii se recomanda monitorizarea timpului de protrombina si a INR), sulfamidele antidiabetice (risc de hipoglicemie), fenitoina (prelungirea timpului de injumatatire cu accentuarea efectelor; se recomanda monitorizarea atenta a starii pacientului si a concentratiei plasmatice a fenitoinei); aceste fenomene sunt produse prin deplasarea de pe proteinele plasmatice si inhibarea metabolizarii medicamentelor respective.

Antifolati: daca este necesara administrarea Tagremin la pacientii care primesc antifolati, trebuie luata in considerare administrarea unui supliment de folat.

Antimalarice: asocierea cu pirimetamina in doze mai mari de 25 mg pe saptamana creste riscul de anemie megaloblastica.

Antivirale: concentratii plasmatice crescute pentru lamivudina (trebuie evitate dozele mari de Tagremin administrate concomitent). Administrarea concomitenta cu zidovudina poate creste riscul toxicitatii hematologice prin inhibarea aditiva a dihidrofolat-reductazei. In cazul in care asocierea este necesara se impune monitorizarea hemogramei. In caz de administrare concomitenta, Tagremin poate creste concentratiile plasmatice ale zalcitabinei.

Mentinerea pH-ului fiziologic: concentratiile plasmatice ale trimetoprimului si/sau procainamidei si/sau amantadinei pot creste uni- sau bilateral.

Clozapina: administrarea concomitenta trebuie evitata (risc de agranulocitoza letala).

Medicamente citotoxice: risc crescut de toxicitate hematologica la asocierea Tagremin cu mercaptopurina si azatioprina. Sulfamidele antibacteriene pot creste efectul, respectiv riscul toxicitatii (efetul antifolat) pentru metotrexat (risc de pancitopenie); asocierea este contraindicata. Digoxina: cresterea concentratiei digoxinei la pacientii varstnici.

Diuretice: pacientii varstnici care primesc in paralel diuretice, in special tiazida, prezinta un risc crescut de trombocitopenie, cu sau fara purpura.

Medicamente imunosupresoare: la pacientii tratati concomitent cu Tagremin si ciclosporina dupa transplant renal s-a observat o deteriorare reversibila a functiei renale. Administrarea concomitenta cu ciclosporina poate provoca cresterea creatininemiei si scaderea concentratiei plasmatice si a eficacitatii ciclosporinei.

Asocierea sulfamidelor antibacteriene cu acidul para-aminobenzoic, procaina si acidul folic nu este recomandata, deoarece acestea antagonizeaza actiunea antibacteriana a sulfamidelor.

Mandelamina: asocierea cu mandelamina si, in general, cu substante care acidifica urina favorizeaza precipitarea sulfamidelor in caile urinare.

Asocierea trimetoprimului cu medicamente hiperkaliemiante impune prudenta, eventual monitorizarea kaliemiei.

Teste de laborator

Trimetoprimul poate interfera cu dozarea creatininei plasmatice prin metoda acidului picric. Asocierea trimetoprim-sulfametoxazol poate interfera cu dozarea metotrexatului prin metoda legarii de proteine. De asemenea, poate interfera in testarea ureei, a glucozei urinare si a urobilinogenului.

Sarcina

Administrarea Tagremin la femeia gravida nu este recomandata, deoarece nu a fost stabilita siguranta administrarii in timpul sarcinii. Tagremin interfera cu metabolismul folatului putand determina efecte teratogene, daca este administrat in primul trimestru de sarcina.

Utilizat in al treilea trimestru de sarcina, Tagremin poate determina hemoliza si methemoglobinemie, iar la administrare in perioada perinatala poate determina icter nuclear datorita cresterii bilirubinei. Alte tipuri de toxicitate manifestate la nou-nascut includ icterul si anemia hemolitica. Riscul de icter nuclear este mai mare la copiii cu risc crescut de hiperbilirubinemie, cum ar fi copii bolnavi, stresati sau prematuri sau cei cu deficienta de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza.

Alaptarea

Deoarece sulfamidele antibacteriene se excreta in laptele matern, alaptarea nou-nascutilor este contraindicata; la sugari se va lua in considerare, fie intreruperea tratamentului, fie intreruperea

alaptarii. Desi cantitatea de Tagremin excretata in laptele matern este redusa, exista riscul aparitiei icterului nuclear la nou-nascutul alaptat care are risc crescut de hiperbilirubinemie.

Condus auto

Deoarece Tagremin poate determina ameteli, somnolenta, tinitus, insomnie si halucinatii, pacientii trebuie sa se asigure ca nu sunt afectati inainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse

Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal cu 1/10), frecvente (mai mult sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100), rare (mai mult sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Infectii si infestari

Frecvente: candidoza.

Tulburari hematologice si limfatice

Frecvente: leucopenie;

Rare: neutropenie, trombocitopenie, aplazie medulara, anemie hemolitica (provocate probabil printr- un mecanism imunoalergic);

Foarte rare: agranulocitoza, anemie megaloblastica, pancitopenie, methemoglobinemie, eozinofilie, purpura si hemoliza la anumiti pacienti cu deficit de glucozo-6- fosfat dehidrogenaza.

Majoritatea schimbarilor hematologice sunt de intensitate usoara si reversibile la intreruperea tratamentului.

Majoritatea acestor schimbari sunt asimptomatice, desi pot deveni grave in cazuri izolate, in special la varstnici, pacienti cu insuficienta renala/hepatica si cei cu deficit de folati. Cazuri letale s-au inregistrat la pacientii din categoriile de risc care trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.3).

Tulburari ale sistemului imunitar

Foarte rare: simptome asemanatoare cu boala serului, reactii anafilactice, miocardita alergica, edem angioneurotic, febra medicamentoasa, vasculita alergica asemanatoare cu purpura Henoch- Schonlein, periarterita nodoasa, lupus eritematos sistemic. Tratamentul trebuie intrerupt imediat. In cazuri rare, aceste reactii au fost letale.

Tulburari metabolice si de nutritie

Frecvente: hiperkaliemie;

Foarte rare: hiponatremie, acidoza metabolica, hipoglicemie (a fost semnalata uneori la pacientii nediabetici).

Tulburarile hidroelectrolitice apar cu precadere la varstnici, in cazul administrarii de doze mari.

Tulburari psihice

Foarte rare: depresie, halucinatii.

Tulburari ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee;

Rare: neuropatie periferica, parestezii;

Foarte rare: meningita aseptica, ataxie, vertij, ameteli, tinitus, tremor si convulsii.

Meningita aseptica a fost rapid reversibila la intreruperea tratamentului dar, in unele cazuri, a

reaparut la o noua administrare (a combinatiei sulfametoxazol/trimetoprim sau doar trimetoprim).

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Foarte rare: tuse, dispnee, infiltrate pulmonare care pot fi indicatorii unei reactii de hipersensibilitate respiratorie care poate fi foarte rar letala.

Tulburari oculare

Foarte rare: uveita.

Tulburari gastro-intestinale

Frecvente: fenomene de intoleranta digestiva-anorexie, greata, varsaturi, epigastralgii, diaree; Foarte rare: glosita, stomatita, colita pseudomembranoasa.

Tulburari hepatobiliare .

Rare: icter, hepatita colestatica, cresterea transaminazelor si bilirubinemiei, necroza hepatica; Foarte rare: pancreatita.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente: eruptii cutanate;

Rare: fenomene de fotosensibilizare;

Foarte rare: eritem polimorf, dermatita exfoliativa, eruptii de tip medicamentos, purpura Henoch- Schönlein.

Au fost raportate reactii adverse cutanate severe: sindrom Stevens-Jonhnson (SSJ), necroliza toxica epidermica (NTE) (vezi pct 4.4).

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Rare: artralgii, mialgii.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Rare: insuficienta renala (prin nefropatie interstitiala), cristalurie (care poate fi evitata prin administrarea unui volum adecvat de fluide).

Efecte asociate tratamentului pneumoniei cu Pneumocistis jiroveci.

Rare: reactii severe de hipersensibilitate (uneori au fost raportate in cazul reexpunerii la asocierea sulfametoxazol/trimetoprim dupa un interval de cateva zile), eruptii cutanate tranzitorii, febra, neutropenie, trombocitopenie, cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, hiperkaliemie, hiponatremie. La aparitia acestora, este necesara intreruperea tratamentului. Daca exista semne de aplazie medulara se vor administra 5-10 mg pe zi de folinat de calciu.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania.

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Simptome

Simptomele de supradozaj pot include ameteli, greturi, varsaturi, eruptii cutanate, dureri de cap, ataxie, somnolenta, disurie, umflarea fetei, slabiciune si confuzie. Supradozajul dupa doze repetate poate provoca deprimarea functiei hematopoetice medulare (raportata si in unele cazuri acute de

supradozare) manifestata prin trombocitopenie, leucopenie sau printr-o alta tulburare hematologica datorata carentei de acid folic.

Tratament

In caz de supradozaj recent se recomanda efectuarea lavajului gastric, provocarea varsaturilor, fortarea diurezei, la nevoie hemodializa (dializa peritoneala nu este eficace). Tratamentul este simptomatic. Se monitorizeaza pacientul pentru minim 4 ore. Este necesara supraveghere hematologica si electrolitica. In cazul aparitiei tulburarilor hematologice sau icterului se instituie tratamentul specific. Se administreaza fluide pentru a mentine un nivel adecvat de excretie urinara; volumul crescut de lichide mareste eliminarea sulfametoxazolului, dar o diminueaza pe cea trimetoprimului. Uneori poate fi necesara administrarea injectabila intramuscular a acidului folic.

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antibiotice de uz sistemic, combinatii de sulfonamide cu trimetoprim inclusiv derivati, codul ATC: J01EE01.

Acest medicament este o combinatie intre o sulfamida antibacteriana – sulfametoxazolul si o diaminopirimidina – trimetoprimul, in raport 5/1.

Sulfametoxazolul este un inhibitor competitiv al enzimei dihidropteroat-sintetaza. Sulfametoxazolul inhiba competitive utilizarea acidului para-aminobenzoic (PABA) in sinteza dihidrofolatului de catre celula bacteriana, cu efect bacteriostatic.

Trimetoprimul se leaga la nivelul si inhiba reversibil dihidrofolat reductaza bacteriana, inhiband astfel sinteza tetrahidrofolatului.

Astfel trimetoprimul si sulfametoxazolul inhiba doua etape consecutive ale biosintezei purinelor si ca urmare sinteza acizilor nucleici esentiali ai multor bacterii.

In vitro, cele doua substante active isi potenteaza marcat actiunea.

Specii sensibile: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Listeria, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella, Stenotrophomonas maltophilia, Alcaligenes spp., Haemophilus spp., Nocardia, Pneumocystis jiroveci (Pneumocystis carinii).

Specii inconstant sensibile (sensibilitatea tulpinilor este imprevizibila in absenta antibiogramei): stafilococi coagulazo-negativi, Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, Neisseria gonorrhoeae, Escherichia coli, Klebsiella spp., Enterobacter spp., Proteus vulgaris, Morganella morganii, Providencia spp., Serratia spp., Citrobacter spp., Vibrio cholerae.

Specii rezistente: enterococi, Pseudomonas spp., Acinetobacter spp., Campylobacter, Brucella, bacterii anaerobe, micobacterii (inclusiv bacilul Koch), Legionella, Chlamydia, micoplasme, spirochete.

Proprietati farmacocinetice

Dupa administrarea orala sulfametoxazolul si trimetoprimul se absorb rapid.

Sulfametoxazolul si trimetoprimul difuzeaza rapid in tesuturile si lichidele organismului, se distribuie in lichidul cefalorahidian, la nivelul urechii medii, amigdalelor si salivei, plamanilor si secretiilor bronsice, la nivelul prostatei si lichidului seminal, secretiilor vaginale, precum si la nivelul oaselor.

Sulfametoxazolul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 66%, iar trimetoprimul 45%. Timpul mediu de injumatatire plasmatica este de 9-11 ore pentru sulfametoxazol si de 10–12 ore pentru trimetoprim, mai lung la pacientii cu insuficienta renala severa.

Eliminarea sulfametoxazolului si trimetoprimului se face predominant pe cale urinara (80% din doza administrata in 24 ore) sub forma de metaboliti sau sub forma netransformata (20% pentru sulfametoxazol si 50% pentru trimetoprim). O parte se excreta prin bila. O mica parte din trimetoprim (4%) se excreta prin materiile fecale.

Sulfametoxazolul si trimetoprimul sunt hemodializabile. Dializa peritoneala nu este eficace. La pacientii cu insuficienta renala moderata si severa, timpii de injumatatire prin eliminare ai trimetoprimului si sulfametoxazolului sunt crescuti si necesita ajustarea dozei administrate.

La populatia pediatrica cu functie renala normala, farmacocinetica ambelor componentele ale Tagremin, trimetoprim si sulfametoxazol, este dependenta de varsta. Eliminarea trimetoprim-sulfametoxazol este redusa la nou-nascuti, in primele doua luni de viata, dupa care atat trimetoprim cat si sulfametoxazol prezinta o eliminare mai mare cu un clearance corporal mai mare si un timp de injumatatire al eliminarii mai scurt. Cele mai importante diferente sunt la sugarii mici (mai mult de 1,7 luni pana la 24 de luni) si se diminueaza odata cu cresterea varstei, comparativ cu copiii mici (1 an pana la 3,6 ani), copiii (7,5 ani si mai putin de 10 ani) si adultii (vezi pct. 4.2)

Date preclinice de siguranta

Studii efectuate la sobolan cu doze superioare celor terapeutice la om au evidentiat cazuri de palatoschizis si alte anomalii fetale tipice antagonistilor de folati.

La iepure s-au observat pierderi fetale la doze de trimetoprim superioare celor terapeutice la om.