Sumetolim 125mg/25mg/5ml, 100ml, Egis

Indicatii
Administrarea Sumetrolim este indicata in infectiile cu germeni patogeni sensibili la aceasta combinatie.

Infectii ale tractului respirator superior si inferior: exacerbari acute ale bronsitei cronice, sinuzita, otita medie. Este util in cazul fibrozei chistice, pentru tratarea si profilaxia infectiei localizate in partea inferioara a tractului respirator cauzata de Burkholderia cepacia si de asemenea pentru profilaxia si tratamentul pneumoniei cauzate de Pneumocystis carinii, in SIDA precum si in cazul pacientilor al caror sistem imunitar este compromis.

In cazul faringo-amigdalitei cauzata de streptococul beta-hemolitic tip A, medicamentul de prima intentie este penicilina, eradicarea bacteriei neputandu-se face cu aceasta combinatie si, in consecinta aceasta combinatie nu poate preveni nici complicatiile posibile - febra reumatica (vezi punctul 4.4).

Infectii gastro-intestinale: tifos abdominal, enterita, diareea calatorului, izosporiaza asociata cu SIDA.

Infectii ale tractului urinar si renal: infectii urinare bacteriene necomplicate, cum sunt cistita acuta, profilaxia recurentei cistitei, cistita cronica, sindrom uretral acut, uretrita.

Infectii genitale: uretrita gonococica, prostatita, anexita, sancru cauzat de Haemophilus ducreyi, granulom inghinal.

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi: piodermita, furuncule, abcese, leziuni infectate.

Alte infectii bacteriene: bruceloza acuta (in combinatie), boala zgarieturii de pisica, melioidoza, nocardioza, profilaxia si tratamentul toxoplasmozei.

Medicamentul este util in profilaxia antimicrobiana a pacientilor neutropenici, pentru decontaminarea selectiva a florei orale, faringiene si intestinale, pentru tratamentul muscaturii de caine sau pisica (dupa o debridare corespunzatoare).

Pentru o administrare corespunzatoare trebuie tinut cont de prevederile ghidului oficial al agentilor antimicrobieni.

Dozaj
Doze

Adulti si copii cu varsta peste 12 ani: dozele adecvate pot fi asigurate prin administrarea Sumetrolim comprimate.
In cazul in care din diverse motive ingestia comprimatelor este dificila, doza initiala recomandata este de 32 ml suspensie divizata in doua doze (dimineata si seara) cu ajutorul unei cantitati suficiente de lichid, dupa mese.
In cazuri severe se poate administra o doza zilnica crescuta, pana la maxim 48 ml suspensie divizata in doua doze.

Doza de intretinere recomandata in cazul tratamentului cu o durata mai mare de 14 zile este de 16 ml suspensie x 2 ori pe zi.

Copii si adolescenti

Doza zilnica recomandata este de 6 mg trimetoprim si 30 mg sulfametoxazol/kg corp divizata in 2 doze.

Durata tratamentului: in infectii acute (exceptand gonoreea), tratamentul este de minimum 5 zile sau continuarea tratamentului inca 2 zile dupa disparitia simptomelor. Daca dupa 7 zile de tratament nu se observa nicio ameliorare clinica evidenta, tratamentul trebuie reevaluat.

Tratamentul cistitelor acute necomplicate la femei este de 3 zile, in timp ce la copii pentru acelasi diagnostic durata tratamentului este de 5-7 zile.

In cazul brucelozei acute tratamentul este de cel putin 4 saptamani.

In nocardioza nu exista un consens privind cel mai adecvat dozaj. In general pentru adulti se administreaza 6-8 comprimate pe zi timp de 3 luni (echivalent cu 96 ml sau 128 ml suspensie).

Toxoplasmoza: nu exista un consens privind cel mai adecvat dozaj pentru tratamentul sau profilaxia acestei infectii. Decizia de stabilire a dozajului trebuie bazata pe experienta clinica. Cu toate acestea, se considera ca poate fi adecvat dozajul propus pentru profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis carinii.

In gonoreea necomplicata durata tratamentului este de 1 zi cu 80 ml suspensie x 2 ori pe zi (dimineata si seara) sau 64 ml suspensie x 2 ori pe zi timp de 2 zile.

In pneumonia cu Pneumocystis carinii doza recomandata este de 20 mg/kgc trimetoprim si 100 mg/kgc sulfametoxazol divizata in 2 sau mai multe prize si cu o durata de 14-21 zile. Scopul este de a obtine un maxim al concentratiei plasmatice egal sau mai mare de 5 μg/ml.

Pentru profilaxia infectiilor cauzate de Pneumocystis carinii doza recomandata in perioada de crestere a riscului infectiei la adulti este de 32 ml suspensie pe zi, sau 32 ml suspensie la 2 zile sau 32 ml suspensie x 2 ori pe zi la fiecare 2 zile.

Pentru tratamentul profilactic la copii doza este stabilita in functie de varsta si de greutatea corporala si este administrata fie sub forma de doza unica pe zi de trei ori pe saptamana in zile consecutive, fie divizata in 2 prize pe zi 7 zile pe saptamana, fie de 3 ori pe saptamana in zile alternative, sau de 3 ori pe saptamana in zile consecutive. Acest dozaj este corespunzator administrarii de aproximativ 150 mg trimetoprim/m² /zi si 750 mg sulfametoxazol/m²/zi.
Doza maxima zilnica pentru aceasta indicatie nu trebuie sa depaseasca 320 mg trimetoprim si respectiv 1600 mg sulfametoxazol (corespunzator la 64 ml suspensie).

Doze recomandate la categorii speciale de pacienti

Insuficienta renala: dozele pentru adulti si copii cu varsta peste 12 ani trebuie ajustate asa cum rezulta din tabelul de mai jos (nu exista informatii privind dozele la copii cu varsta sub 12 ani):

Se recomanda masurarea concentratiei plasmatice a sulfametoxazolului la interval de 2-3 zile pe probe prelevate la 12 ore dupa administrarea Sumetrolim. Daca concentratia totala de sulfametoxazol depaseste 150 µg/ml, tratamentul trebuie intrerupt pana la o concentratie plasmatica de 120 µg/ml.

In cazul pacientilor care efectueaza sedinte de hemodializa doza este de 50% din doza recomandata administrata inainte de hemodializa. Dupa aceasta poate fi administrata si cealalta jumatate din doza.
Hemodializa dureaza 4 ore timp in care 44% din trimetoprim si 57% din sulfametoxazol este eliminata. Tratamentul cu Sumetrolim nu trebuie administrat in zilele in care nu se face hemodializa.

La varstnici utilizarea Sumetrolim trebuie efectuata cu precautie deoarece frecventa si intensitatea reactiilor adverse este mai mare mai ales in cazul insuficientei renale sau hepatice sau a altor tratamente asociate (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare
Suspensia trebuie administrata cu o cantitate suficienta de lichide, de doua ori pe zi (dimineata si seara) de preferat dupa mese. Flaconul este prevazut cu o masura dozatoare gradata la 1 ml necesara administrarii suspensiei. 4 ml suspensie contin trimetoprim 20 mg si sulfametoxazol 100 mg.

Contraindicatii
hipersensibilitate la substantele active trimetoprim si sulfonamide (inclusiv derivatii de sulfonamide, antidiabetice de tip sulfonil uree si diuretice de tip tiazide) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

hepatita acuta, insuficienta hepatica grava, porfirie hepatica acuta.

afectiuni hematologice, perturbari hematopoietice, anemie cu deficienta de acid folic, deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza (combinatia de sulfametoxazol-trimetoprim a fost administrata la pacientii aflati sub tratament cu citostatice cu un efect aditiv mic sau fara efect aditiv asupra maduvei osoase sau sangelui periferic).

insuficienta renala cu un clearance al creatininei mai mic 15 ml/min (exceptie in cazul hemodializei).

copii prematuri cu varsta sub 1 an, si copii nascuti la termen cu varsta sub 6 saptamani; Sumetrolim nu trebuie administrat la copii cu varsta sub 3 luni decat in cazul in care beneficiile terapiei depasesc posibilele riscuri (exceptie fac infectiile cu Pneumocystis carinii, cand poate fi utilizat la copii cu varsta de 4 saptamani sau mai mari).

Sarcina si alaptare

Atentionari
Au fost raportate reactii cutanate cu punerea in pericol a vietii cum sunt sindrom Stevens-Johnson (SSJ) si necroliza epidermica toxica (NET) la utilizarea sulfametoxazolului.

Pacientii trebuie avertizati in privinta semnelor si simptomelor si trebuie strict monitorizati pentru reactii cutanate. Primele saptamani de tratament prezinta cel mai mare risc pentru aparitia SSJ sau NET. Daca simptomele sau semnele SSJ sau NET (cum este eruptia cutanata tranzitorie progresiva adeseori cu vezicule sau leziuni pe mucoase) sunt prezente, tratamentul cu sulfametoxazol trebuie intrerupt. Cele mai bune rezultate in controlul SSJ sau NET se obtin prin diagnosticarea precoce si intreruperea imediata a tratamentului cu medicamentul suspectat. Intreruperea cat mai devreme este asociata unui prognostic mai bun.

Daca pacientul a prezentat SSJ sau NET la utilizarea sulfametoxazolului, tratamentul cu sulfametoxazol nu mai trebuie utilizat niciodata.

In timpul tratamentului pot sa apara foarte rar reactii adverse severe cu potential letal, cum sunt necroza hepatica fulminanta, agranulocitoza, anemie aplastica, discrazie sanguina sau reactii de hipersensibilitate severe.

Daca in timpul tratamentului apar reactii cutanate sau oricare din reactiile severe mentionate (dureri inexplicabile in gat, pirexie, dureri articulare, paloarea fetii, purpura sau icter care nu pot avea alte cauze) tratamentul cu Sumetrolim trebuie intrerupt.

Tusea, dispneea si infiltratiile pulmonare pot de asemenea sa fie consecinta unor reactii de hipersensibilitate.

Sunt necesare precautii speciale in cazul tratamentului la pacienti cu alergie severa sau astm bronsic in antecedente.

Varstnici: utilizarea Sumetrolim necesita precautii speciale deoarece pacientii in varsta sunt mult mai expusi la aparitia reactiilor adverse mai ales in cazul unei insuficiente hepatice sau renale existente sau in cazul unor tratamente concomitente. Reactii severe cutanate, depresia mieloida si trombocitopenia sunt cele mai frecvente reactii adverse. Pacientii varstnici sub tratament cu diuretice tiazidice sunt mai susceptibili la aparitia purpurei trombocitopenice (vezi pct. 4.5). In cazul insuficientei renale este necesara ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).

Reactii adverse hematopoietice de tip deficienta de acid folic pot sa apara mai frecvent la pacientii in varsta sau la cei cu aceasta deficienta in antecedente. De aceea este recomandata administrarea de acid folic la pacientii varstnici ca si in cazul celor suspectati cu deficienta de acid folic (alcoolism cronic, cei sub tratament cu anticonvulsivante, malnutriti si/sau cei cu sindrom de malabsorbtie sau cei cu insuficienta renala).

Reactii adverse frecvente apar si in cazul pacientilor cu SIDA sau in cazul celor cu alte boli cronice cum este insuficienta hepatica.

La pacientii cu insuficienta renala trebuie ajustata doza si este recomandata monitorizarea concentratiei plasmatice a medicamentului (vezi pct. 4.2).

Trimetoprimul poate produce hiperkaliemie la pacientii la care se administreaza alte medicamente care cresc concentratia plasmatica de potasiu, sau la cei cu balanta electrolitica perturbata (in cazul celor cu insuficienta renala cronica). In cazul acestor pacienti este necesara monitorizarea electrolitica sau intreruperea tratamentului in cazul aparitiei hiperkaliemiei.

Poate sa apara hipoglicemie indusa chiar si la pacientii non-diabetici dupa initierea pentru prima data a tratamentului cu acest medicament. Pacientii cu insuficienta renala si/sau hepatica, malnutriti sau cei carora li se administreaza doze mari de Sumetrolim sunt mai expusi la aparitia hipoglicemiei.

Pacientii trebuie sfatuiti sa consume o cantitate suficienta de lichid pe tot parcursul tratamentului (minimum 1,5 l/zi) pentru a evita cristaluria. Riscul aparitiei cristaluriei este crescut la pacientii subnutriti.

In cazul unui tratament de lunga durata este necesara monitorizarea formulei sanguine, functiei renale si hepatice, sedimentului urinar. De asemenea este recomandata administrarea de acid folic (doze adecvate varstei) pentru a preveni perturbarile hematologice fara a influenta actiunea antibacteriana a medicamentului.

In cazul deficientei de glucozo-6 fosfat dehidrogenaza in timpul tratamentului cu Sumetrolim poate sa apara hemoliza (vezi pct. 4.3).

Pacientii cu tonsilo-faringita cauzata de Streptococcus β hemolitic-A trebuie tratati cu penicilina pentru a preveni complicatiile de tip febra reumatica, deoarece combinatia nu poate eradica bacteria (vezi pct.4.2).

S-a observat ca trimetoprimul perturba metabolismul fenilalaninei, dar acest lucru nu este semnificativ pentru pacientii cu fenilcetonurie ce primesc o dieta restrictiva adecvata.

In cazul prezentei unei diarei severe persistente trebuie luata in calcul posibilitatea existentei unei colite pseudomembranoase. In aceste cazuri tratamentul cu Sumetrolim trebuie intrerupt si administrat tratament oral cu metronidazol; in cazul esecului trebuie administrata vancomicina.

In cazul pacientilor cu porfirie sau cu afectiuni tiroidiene acestia trebuie tratati cu precautie cu Sumetrolim deoarece ambele componente ale medicamentului pot determina o accentuare a acestor afectiuni.

In timpul tratamentului poate sa apara o fotosensibilitate de aceea pacientii trebuie avertizati sa evite expunerea directa la lumina solara pe timpul tratamentului sau protejarea printr-o imbracaminte adecvata si/sau utilizarea unor creme fotoprotectoare.

Administrarea Sumetrolim la pacientii cu retard mental datorat cromozomului X se va face cu precautie deoarece deficitul de acid folic poate agrava deficitul psihomotor asociat acestei boli.

100 ml Sumetrolim suspensie orala contin 53 g zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, cu malabsorbtie a glucozei sau galactozei sau deficit de sucraza/maltaza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Lista interactiuni
10
27
62
15
Au fost identificate interactiuni majore.
Consultati lista pentru a revizui toate interactiunile.
Adaugati la "Interactiuni"

Sulfonamidele prezinta similaritate chimica cu agentii care determina formarea gusei, cu diureticele (acetazolamida, tiazidele) si cu hipoglicemiantele orale. A fost raportata chiar o hipersensibilitate incrucisata cu aceste substante. Diureza indusa si/sau hipoglicemia au fost rareori raportate la pacientii tratati cu sulfonamide (vezi pct. 4.4).

Sulfonamidele cresc efectul anticoagulantelor orale (de tip cumarinic) prin inhibarea stereoselectiva a metabolismului acestora. In vitro, sulfametoxazolul poate deplasa warfarina de pe situsurile de legare cu albumina plasmatica. De aceea pacientii trebuie monitorizati frecvent din punct de vedere al timpului de protrombina si, daca este necesar, doza de anticoagulant trebuie ajustata la pacientii care utilizeaza tratament cu anticoagulante orale.

In cazul administrarii concomitente cu fenitoina, timpul de injumatatire al acesteia creste cu 39% in timp ce clearance-ul scade cu 27%, favorizand cresterea toxicitatii fenitoinei. De aceea nivelul plasmatic al fenitoinei trebuie indeaproape monitorizat in cazul administrarii concomitente cu Sumetrolim.

Prin scaderea capacitatii de legare de proteinele plasmatice si afectarea transportului renal, sulfonamidele cresc concentratia plasmatica a metotrexatului si riscul toxicitatii metotrexatului. Administrarea de acid folic poate determina scaderea riscului reactiilor adverse hematopoietice. Trimetoprimul interfera cu dozarea plasmatica a metotrexatului in cazul metodei care utilizeaza dihidrofolat reductaza.

Administrarea concomitenta de rifampicina si Sumetrolim conduce la o scadere a timpului de injumatatire plasmatica al trimetoprimului dupa o perioada de o saptamana. Acest lucru nu are o semnificatie clinica.

In cazul administrarii concomitente cu ciclosporina la pacientii cu transplant renal poate sa apara o nefrotoxicitate tranzitorie.

Concentratia serica a digoxinei poate sa creasca mai ales la pacientii varstnici atunci cand este administrata cu Sumetrolim de aceea este necesara monitorizarea concentratiei plasmatice a digoxinei.

Indometacinul sau alte antiinflamatoare nesteroidiene pot sa creasca concentratia plasmatica a sulfonamidei.

In cazuri rare a fost raportata anemie megaloblastica la pacientii la care s-a administrat concomitent Sumetrolim si pirimetamina in doze mai mari de 25 mg (tratament profilactic impotriva malariei).

Actiunea antidepresivelor triciclice este redusa de Sumetrolim.

Ca si in cazul altor sulfonamide Sumetrolim poate potenta actiunea hipoglicemianta a antidiabeticelor orale de tip sulfoniluree de aceea se recomanda monitorizarea nivelului glucozei in sange in cazul tratamentului concomitent.

Administrarea concomitenta a trimetoprimului si a anumitor substante (cum sunt amantadina si procainamida), care sunt produsi cationici la pH-ul fiziologic, si care sunt partial eliminati prin secretie tubulara, poate conduce la cresterea concentratiei plasmatice a acestora datorita secretiei competitive renale.

In unele situatii, administrarea concomitenta cu zidovudina poate creste riscul reactiilor adverse hematologice determinate de Sumetrolim. Daca este necesara administrarea concomitenta trebuie luata in considerare monitorizarea parametrilor hematologici.

Administrarea trimetoprim/sulfametoxazol poate determina cresterea expunerii la lamivudina cu 40% datorita trimetoprimului. Lamivudina nu influenteaza efectul farmacocinetic al trimetoprimului sau al sulfametoxazolului.

Este necesara precautie la pacientii care utilizeaza alte medicamente care pot determina hiperkaliemie.

Teste de laborator:

Trimetoprimul poate interfera cu testele de masurare a concentratiei metotrexatului daca metoda utilizata este cea cu dihidrofolat reductaza pentru legarea competitiva de proteinele plasmatice.

Sumetrolim interfera cu determinarea cantitativa a creatininei prin metoda care are la baza reactia Jaffe alcalin picrat. Interferenta poate creste valorile testului cu 10%.

Sarcina
Studii preclinice Sarcina

Administrarea trimetoprimului si sulfametoxazolului in doze mai mari decat cele terapeutice a fost asociata cu aparitia unor anomalii fetale la sobolan (gura de lup), similare cu cele aparute in urma utilizarii de antagonisti ai acidului folic.

Efectele trimetoprimului au fost anulate de administrarea de acid folic. Cresterea pierderii in greutate a fetusilor a fost observata dupa administrarea de doze mari de trimetoprim la iepure.

Studii clinice Sarcina

Nu sunt date suficiente privind siguranta administrarii Sumetrolim pe timpul perioadei de sarcina. Sumetrolim traverseaza bariera placentara. Avand in vedere ca ambele componente ale medicamentului afecteaza metabolismul acidului folic (studii clinice de caz au aratat ca ambele substante sunt implicate in expunerea la antagonistii acidului folic si a defectelor la nastere), administrarea Sumetrolim trebuie evitata pe toata perioada de sarcina cu exceptia situatiilor in care beneficiile sunt superioare riscurilor fetale posibile. Trebuie luata in considerare administrarea suplimentara de acid folic daca este necesara administrarea de Sumetrolim. Administrarea medicamentului in al treilea trimestru de sarcina creste riscul dezvoltarii unui icter prelungit la nou nascut (vezi pct. 4.3).

Sulfametoxazolul competitioneaza cu bilirubina in ceea ce priveste legarea de albumina plasmatica. Administrarea Sumetrolim la mame in perioada premergatoare nasterii poate fi un risc de precipitare sau exacerbare a unei hiperbilirubinemii la nou-nascuti, asociata cu un risc teoretic de aparitie a icterului prelungit deoarece la nou-nascut prezenta medicamentului datorata administrarii maternale, persista timp de cateva zile (vezi pct. 4.3). Acest risc teoretic este relevant mai ales la copii cu risc crescut de hiperbilirubinemie, ca si la prematuri sau cei cu deficienta de glucozo-6 fosfat dehidrogenaza.

Alaptarea

Ambele substante din Sumetrolim sunt excretate in laptele matern. Daca tratamentul este neaparat necesar pe timpul perioadei de alaptare mama trebuie sfatuita sa intrerupa alaptarea pe timpul tratamentului si trei zile dupa sfarsitul acestuia, in aceasta perioada fiind recomandata alimentarea alternativa a nou nascutului (vezi pct. 4.3).

Condus auto
Nu exista date clinice care sa indice o afectare a capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Efectele nefavorabile asupra acestor activitati nu pot fi prevazute tinand cont de profilul farmacologic al medicamentului, de aceea evaluarea capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie facuta in functie de conditia clinica a pacientului si profilul de siguranta al Sumetrolim.

Reactii adverse
In general combinatia este bine tolerata daca este administrata in dozele recomandate.

Cele mai frecvente reactii adverse sunt de natura gastro-intestinala sau reactii alergice cutanate.

Foarte rar pot sa apara si reactii severe si cu potential letal, cum sunt sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell (necroza epidermica toxica), necroza hepatica fulminanta, agranulocitoza, anemia aplastica, discrazia sanguina si reactii severe de hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).

Urmatoarele reactii adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai mic 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic 1/100), rare (≥1/10000 si mai mic 1/1000), foarte rare (mai mic 1/10000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Infectii si infestari:

Frecvente: candidoza suprainfectata

Tulburari hematologice si limfatice:

Foarte rare: leucopenie, neutropenie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie megaloblastica, anemie aplastica, anemie hemolitica, methemoglobinemie, eozinofilie, purpura, hemoliza la pacienti susceptibili cu deficienta de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza.

Majoritatea modificarilor hematologice sunt in general usoare si reversibile la incetarea tratamentului. Majoritatea modificarilor nu prezinta simptomatologie clinica desi in cazuri izolate pot deveni severe, mai ales la varstnici cu functie hepatica sau renala deficitara sau la cei cu deficienta de acid folic. Au fost inregistrate decese la pacientii cu risc, de aceea acesti pacienti trebuie atent monitorizati. Deficienta de acid folic si vitamina B12 preexistenta este factor predispozant pentru anemie, hematopoieza megaloblastica si neutropenie.

Tulburari ale sistemului imunitar :

Foarte rare: boala serului, anafilaxie, miocardita alergica, angioedem, febra medicamentoasa, purpura Henoch-Schönlein, periarterita nodoasa, lupus eritematos sistemic.

Tulburari metabolice si de nutritie:

Foarte frecvente: hiperkaliemie

Foarte rare: hipoglicemie, hiponatremie, anorexie.

Cu frecventa necunoscuta: pierderea apetitului alimentar

Hiperkaliemia si hiponatremia pot sa apara la administrarea unor doze mari, la varstnici si pacienti cu SIDA.

Tulburari psihice:

Foarte rare: halucinatii, depresie.

Cu frecventa necunoscuta: apatie, insomnie

Tulburari ale sistemului nervos:

Frecvente: cefalee

Foarte rare: meningita aseptica, convulsii, nevrita periferica, ataxie, ameteli, vertij

Cu frecventa necunoscuta: astenie, fatigabilitate, insomnie, apatie.

Meningita aseptica este reversibila la intreruperea administrarii medicamentului, dar poate reveni la o parte din cazuri la reexpunerea la combinatie sau numai la trimetoprim.

Tulburari acustice si vestibulare:

Foarte rare: tinitus

Tulburari oculare:

Foarte rare: uveita

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale:

Foarte rare: tuse, dispnee, infiltratii pulmonare, alveolita eozinofilica alergica

Tusea, dispneea si infiltratiile pulmonare pot fi primii indicatori ai hipersensibilitatii respiratorii care, foarte rar, evolueaza catre un sfarsit letal. Alveolita eozinofilica alergica este o reactie adversa foarte rara putand avea un potential letal.

Tulburari gastro-intestinale:

Frecvente: varsaturi (3-5%), diaree (1%)

Mai putin frecvente: greata

Rare: glosita, stomatita

Foarte rare: colita psudomembranoasa, pancreatita

Tulburari hepatobiliare:

Foarte rare: hepatita, icter colestatic, necroza hepatica.

Afectarile preexistente ale functiei hepatice pot fi agravate de acest tratament. Icterul colestatic si necroza hepatica pot avea un sfarsit letal.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:

Frecvente: eruptie cutanata (3-5%)

Foarte rare: fotosensibilitate, dermatita exfoliativa, eruptie medicamentoasa, eritem polimorf.

Au fost raportate reactii adverse severe cutanate: sindrom Stevens-Johnson (SSJ) si necroza epidermica toxica (NET) (vezi pct. 4.4).

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:

Foarte rare: artralgie, mialgie, rabdomioliza (la pacientii cu SIDA)

Tulburari renale si ale cailor urinare:

Foarte rare:deteriorare a functiei renale (a fost raportata uneori insuficienta renala), nefrita interstitiala

Nefrotoxicitatea usoara poate fi atribuita sulfametoxazolului. Aparitia toxicitatii poate fi datorata unei insuficiente renale preexistente si se manifesta prin cresterea concentratiilor de uree si creatinina si prezenta nefritei interstitiale. Se recomanda consumul unei cantitati mari de lichide pe tot parcursul tratamentului pentru a evita cristaluria.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:

Cu frecventa necunoscuta: slabiciune, fatigabilitate

Investigatii diagnostice:

Foarte rare: cresterea tranzitorie a concentratiei plasmatice a bilirubinei, cresterea concentratiei plasmatice a transaminazelor, cresterea valorilor ureei si creatininei (vezi Tulburari renale si ale cailor urinare)

Reactii adverse asociate pneumoniei cu Pneumocystis carinii (PPC)

Foarte rare: reactii de hipersensibilitate severe, eruptii cutanate tranzitorii, pirexie, neutropenie, trombocitopenie, cresterea concentratiilor enzimelor hepatice, hiperkaliemie, hiponatremie, rabdomioliza.

La doze mari utilizate pentru tratamentul PPC au fost raportate reactii de hipersensibilitate care au necesitat intreruperea tratamentului, si care au revenit la reexpunerea la sulfametoxazol/trimetoprim, uneori chiar la un interval de cateva zile. Daca apar semne ale depresiei mieloide pacientilor trebuie sa li se administreze acid folic in doze zilnice de 5-10 mg. Reactiile severe de hipersensibilitate au fost raportate in cazul pacientilor cu PPC la reexpunerea la sulfametoxazol/trimetoprim uneori chiar si dupa cateva zile.

La pacientii cu SIDA tratati cu doze mari, incidenta reactiilor adverse poate fi de 40-50% si ele pot fi: neutropenie, eruptie cutanata tranzitorie, cresterea concentratiei plasmatice de enzime hepatice si creatinina.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptome ale supradozajului: cefalee, greata, voma, ameteli, anorexie, colici, perturbari ale vederii, tulburari mentale, confuzie, pirexie, petesii, purpura, icter si depresie a maduvei osoase. Ulterior au aparut in mod uzual alterari ale sistemului hematopoietic. Au fost semnalate hematurie, eliminare de cristale, anurie. In plus fata de tratamentul simptomatic, se recomanda inducerea emezei, spalaturi gastrice (desi absorbtia din tractul gastro-intestinal este foarte rapida si completa in mai putin de 2 ore) si a diurezei fortate. Alcalinizarea urinei poate usura eliminarea sulfametoxazolului, dar poate diminua eliminarea trimetoprimului. Ambele componente ale Sumetrolim pot fi partial eliminate prin hemodializa si nu pot fi eliminate prin dializa peritoneala.

Reactiile de hipersensibilitate trebuie tratate cu steroizi. Depresia maduvei osoase care poate sa apara in urma unui tratament de lunga durata cu doze mari de Sumetrolim, va fi tratata cu leucovorin in doze zilnice de 5-15 mg pana la normalizarea hematopoiezei.

Proprietati farmacologice - SUMETROLIM 25mg/ml+5mg/ml
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: combinatii de sulfonamide cu trimetoprim inclusiv derivati, cod ATC: J01EE01

Mecanism de actiune

Sumetrolim este o combinatie cu actiune bacteriostatica sau bactericida, in functie de situatie, cu un efect bactericid datorat actiunii sinergice a celor doua componente, sulfametoxazolul si trimetoprimul. Substantele active blocheaza doua faze consecutive implicate in biosinteza acidului folic bacterian, in principal inhiband acidul nucleic si sinteza proteinelor.

Sulfametoxazolul, printr-un mecanism de inhibitie competitiva, inhiba incorporarea acidului para- aminobenzoic, un compus de o importanta vitala pentru microorganisme, si inhiba functia acid dihidrofolic sintetazei. Trimetoprimul este un inhibitor specific al acid-dihidrofolic reductazei enzima care converteste acidul dihidrofolic in acid tetrahidrofolic. Efectul selectiv se datoreaza afinitatii la acid-dihidrofolic reductaza bacteriana a trimetoprimului, afinitate mai mare cu 105 decat fata de cea din celulele umane, si pentru ca organismul uman este capabil sa capteze acidul folic si acidul folinic din exterior, in timp ce microorganismele trebuie sa le sintetizeze. Multi agenti patogeni comuni sunt sensibili in vitro la trimetoprim si sulfametoxazol la concentratii mai mici decat cele din sange, fluidele tisulare si tractul urinar dupa administrarea dozelor recomandate. La fel ca si alte antibiotice, activitatea in vitro nu implica neaparat o eficacitate clinica, si trebuie mentionat ca testele de sensibilitate satisfacatoare au fost obtinute numai cu substante recomandate lipsite de activitate inhibitorie cum sunt timidina si timina. Combinatia scade riscul dezvoltarii rezistentei, desi rezistenta plasmidica nu poate fi exclusa.

Efectul antibacterian se manifesta asupra unui numar mare de bacterii Gram negative, Gram pozitive si protozoare.

Combinatia este in general eficace fata de urmatoarele microorganisme: Bacterii Gram-pozitive

Listeria monocytogenes Nocardia asteroides

Staphylococcus aureus (cu o rata de eficacitate de 90%), stafilococi coagulazo-negativi

Bacterii Gram-negative

Aeromonas spp. Bartonella henselae Bordetella pertussis Chlamydia trachomatis

Escherichia coli (cu o eficacitate de 70% )

Haemophilus ducrey Haemophilus influenzae Klebsiella spp.

Morganella morganii Neisseria meningitidis Proteus spp.

Burkholderia (Pseudomonas) cepacia, Burkholderia (Pseudomonas) pseudomallei Salmonella spp., incluzand S. typhi, S. paratyphi (cu o eficacitate de 90% )

Vibrio cholerae

Yersinia enterocolitica (cu o eficacitate de 90%)

Stenotrophomonas (Xanthomonas) maltophilia

Protozoare Isospora belli Plasmodium spp.

Pneumocystis carinii Toxoplasma gondii

Combinatia este partial eficace impotriva urmatoarelor microorganisme:

Brucella spp. Enterobacter spp. Moraxella catarrhalis Neisseria gonorrhoeae Serratia marcescens Shigella spp.

Streptococci, incluzand Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes

Urmatoarele microorganisme sunt rezistente la aceasta combinatie:

Mycobacterium tuberculosis Mycoplasma spp.

Enterococcus faecalis Pseudomonas aeruginosa Treponema pallidum.

Combinatia este putin eficace impotriva bacteriilor anaerobe si nu are niciun efect asupra speciilor anaerobe din flora intestinala normala.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie si distributie

Cei doi componenti ai Sumetrolim au acelasi profil farmacocinetic.

Aceasta similaritate permite asocierea acestei combinatii a celor doua substante active.

Ambele substante active au o absorbtie buna dupa administrarea orala, aproximativ 90% trimetoprim si 80% sulfametoxazol se absorb din tractul gastro-intestinal. Concentratia plasmatica maxima a celor doi componenti se obtine dupa 1-4 ore dupa administrarea orala.

Concentratia la starea de echilibru este atinsa dupa 2-3 zile. Concentratia plasmatica a componentelor nu este influentata una de cealalta.

Legarea de proteinele plasmatice este de 42-46% pentru trimetoprim si 66% pentru sulfametoxazol. Din punct de vedere terapeutic fractiunea libera este activa. Administrarea concomitenta de alimente reduce cu 20% absorbtia trimetoprimului. Combinatia prezinta o distributie tisulara buna, volumul de distributie fiind pentru trimetoprim de 69-133L si respectiv 10-16L pentru sulfametoxazol.

Sulfametoxazolul este un acid slab avand un pH 6,0. Concentratia sulfametoxazolului regasita in fluide si tesuturi este de 20-50% fata de cea plasmatica.

Trimetoprimul este o baza slaba lipofila cu un pH de 7,4, concentratiile biliare, din fluidele prostatice, saliva, sputa si secretiile vaginale depasind pe cele plasmatice; concentratii mari se regasesc mai ales in plamani si rinichi.

Ambele componente traverseaza bariera hematoencefalica si placenta (concentratia in lichidul amniotic si tesuturile fetale este aproximativ egala cu cea din plasma materna) si amandoua se regasesc in lichidul cefalorahidian, urechea medie, secretia vaginala, lichidul sinovial, sputa, bila si trimetoprimul se regaseste in secretia bronsica. Ambele componente ale Sumetrolim sunt excretate in laptele matern.

Ambele componente sunt metabolizate in ficat. Eliminarea atat a substantelor active cat si a metabolitilor se face pe cale renala (prin filtrare glomerulara si tubulara); concentratia in urina a fiecarui component este mai mare decat in plasma.

Timpul de injumatatire prin eliminare este de 10-12 ore pentru trimetoprim si 9-12 ore pentru sulfametoxazol in cazul unei functii renale normale. In cazul unui clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min timpul de injumatatire prin eliminare creste de 1,5-3 ori. 50% din doza de trimetoprim si 30% din doza administrata de sulfametoxazol se elimina prin urina, nemodificata. Amandoi componentii se regasesc in sange chiar si dupa 24 ore dupa administrarea combinatiei. O mica parte se elimina prin excretie biliara. Niciuna din componente nu poate fi eliminata prin dializa peritoneala, totusi sunt eliminate partial prin hemodializa.

Varstnici : Clearance-ul sulfametoxazolului este mai mic la pacientii varstnici.

Insuficienta renala cronica: Timpul de injumatatire este prelungit pentru ambii componenti (20-30 ore) in cazul insuficientei renale cronice (clearance-ul creatininei mai mic 25ml/min).

Date preclinice de siguranta

Nu au fost facute studii privind potentialul carcinogenetic pentru combinatia de trimetoprim cu sulfametoxazol. Trimetoprimul este lipsit de efecte mutagene conform testului Ames.

Nu au fost observate aberatii cromozomiale in leucocitele periferice izolate de la indivizi dupa un tratament de lunga durata si cu doze mari (320 mg/zi trimetoprim si 1600 mg sulfametoxazol dupa o perioada de 112 zile).

Nu au fost observate efecte toxice asupra fertilitatii sau reproducerii la sobolani tratati cu 70 mg trimetoprim/350 mg sulfametoxazol/ kgc.