Sildenafil 100mg, 4 comprimate filmate, Hemofarm

Indicatii
Sildenafil Hemofarm este indicat la barbatii adulti cu disfunctie erectila, care reprezinta incapacitatea de a obtine sau de a mentine o erectie peniana suficienta pentru un act sexual satisfacator.

Pentru ca medicamentul Sildenafil Hemofarm sa fie eficace este necesara stimularea sexuala.

Dozaj
Doze Adulti:

Doza recomandata este de 50 mg administrata cu aproximativ o ora inainte de activitatea sexuala. In functie de eficacitate si tolerabilitate, doza poate fi crescuta la 100 mg sau poate fi scazuta la 25 mg. Doza maxima recomandata este de 100 mg. Frecventa maxima de administrare recomandata este o data pe zi. Daca sildenafilul se administreaza in timpul mesei, instalarea efectului se face mai lent decat atunci cand se administreaza in conditii de repaus alimentar (vezi pct. 5.2).

Grupe speciale de pacienti Varstnici:

Nu este necesara modificarea dozei la varstnici(≥ 65 de ani)

Insuficienta renala:

La pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata (clearance-ul creatininei = 30 - 80 ml/min) sunt valabile recomandarile privind dozele prezentate in paragraful. "Utilizarea la adulti".

Deoarece la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) clearance-ul sildenafilului este scazut, trebuie luata in considerare o doza initiala de 25 mg. In functie de eficacitate si tolerabilitate, doza poate fi crescuta gradual la 50 mg sau 100 mg daca este necesar .

Insuficienta hepatica:

Deoarece la pacientii cu insuficienta hepatica (de exemplu ciroza) clearance-ul sildenafilului este scazut, trebuie luata in considerare o doza initiala de 25 mg sildenafil. In functie de eficacitate si tolerabilitate, doza poate fi crescuta gradual la 50 mg sildenafil pana la 100 mg sildenafil, daca este necesar.

Copii si adolescenti

Sildenafilul nu este indicat la persoanele cu varsta sub 18 ani.

Utilizarea la pacientii tratati cu alte medicamente
Cu exceptia ritonavirului, situatie in care nu se recomanda administrarea concomitenta a sildenafilului ( vezi pct. 4.4), la pacientii care utilizeaza concomitent inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5) trebuie luata in considerare administrarea unei doze initiale de 25 mg sildenafil.

Pentru a reduce la minimum posibilitatea aparitiei hipotensiunii arteriale posturale la pacientii care utilizeaza medicamente alfa-blocante, pacientii trebuie sa fie stabilizati hemodinamic sub terapia cu alfa-blocante inainte de a incepe tratamentul cu sildenafil. In plus, trebuie avuta in vedere initierea tratamentului cu sildenafil cu o doza de 25 mg (vezi pct. 4.4 si 4.5).

Mod de administrare Pentru administrare orala.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Sildenafil Hemofarm contine lecitina de soia si nu trebuie utilizat la pacientii care prezinta hipersensibilitate la arahide sau soia.

In concordanta cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra caii oxid nitric/guanozin monofosfat ciclic (GMPc) (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat ca acesta potenteaza efectele hipotensoare ale nitratilor si, de aceea, este contraindicata administrarea concomitenta a sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu orice forma de nitrati.

Administrarea concomitenta de inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, cu stimulatori ai guanilat ciclazei, cum este riociguat, este contraindicata deoarece poate determina hipotensiune arteriala simptomatica (vezi pct. 4.5).

Medicamentele pentru tratamentul disfunctiei erectile, inclusiv sildenafilul, nu trebuie administrate la barbatii la care activitatea sexuala nu este indicata (de exemplu pacienti cu tulburari severe cardiovasculare, cum sunt angina pectorala instabila sau insuficienta cardiaca severa).

Sildenafilul este contraindicat la pacientii care prezinta cecitate la un ochi determinata de neuropatia optica anterioara ischemica non-arteritica (NOAIN), indiferent daca acest episod a fost sau nu corelat cu expunerea anterioara la inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.4).

Siguranta tratamentului cu sildenafil nu a fost studiata la urmatoarele subgrupe de pacienti si, de aceea, utilizarea sa este contraindicata in aceste cazuri: insuficienta hepatica severa, hipotensiune arteriala (tensiunea arteriala sub 90/50 mmHg), antecedente personale recente de accident vascular cerebral sau de infarct miocardic, boli ereditare degenerative cunoscute ale retinei cum este retinita pigmentara (un procent mic dintre acesti pacienti prezinta tulburari genetice ale fosfodiesterazelor retiniene).

Atentionari
Inainte de a recomanda un tratament farmacologic pentru disfunctia erectila, trebuie evaluate antecedentele personale si efectuat un examen fizic, pentru a diagnostica disfunctia erectila si a stabili potentialele etiologii preexistente.

Factori de risc cardiovasculari

Inaintea initierii oricarui tratament pentru disfunctia erectila, medicii trebuie sa evalueze statusul cardiovascular al pacientilor, deoarece exista un grad de risc cardiac asociat cu activitatea sexuala. Sildenafilul are proprietati vasodilatatoare, determinand scaderea usoara si tranzitorie a tensiunii arteriale (vezi pct. 5.1). Inainte de a prescrie sildenafil, medicii trebuie sa investigheze cu atentie in ce mod pacientii cu anumite boli preexistente pot fi afectati de aceste efecte vasodilatatoare, in special in asociere cu activitatea sexuala. In categoria pacientilor cu sensibilitate crescuta la medicamentele vasodilatatoare sunt inclusi pacientii cu obstructie a caii de ejectie a ventriculului stang (de exemplu stenoza aortica, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva) sau cei cu sindrom rar de atrofie sistemica multipla, manifestat prin afectare severa a controlului autonom al tensiunii arteriale.

Sildenafilul potenteaza efectul hipotensor al nitratilor (vezi pct. 4.3).

Dupa punerea pe piata, in asociere temporala cu administrarea de sildenafil, au fost raportate evenimente cardio-vasculare grave, incluzand infarct miocardic, angina pectorala instabila, moarte subita de etiologie cardiaca, aritmie ventriculara, hemoragie cerebro-vasculara, accident ischemic tranzitoriu, hipertensiune arteriala si hipotensiune arteriala.

Majoritatea, dar nu toti, dintre acesti pacienti prezentau factori de risc cardiovascular preexistenti. Multe evenimente au fost raportate ca avand loc in timpul sau la scurt timp dupa actul sexual, cateva fiind raportate ca instalandu-se la scurt timp dupa administrarea de sildenafil si fara desfasurarea actului sexual. Este imposibil de stabilit daca aceste evenimente sunt in relatie directa cu acesti factori sau daca sunt determinate de alti factori.

Priapism

Medicamentele indicate in tratamentul disfunctiei erectile, inclusiv sildenafilul, trebuie utilizate cu prudenta la pacientii cu deformari anatomice ale penisului (cum sunt angularea, fibroza corpului cavernos sau boala Peyronie) sau la cei cu afectiuni predispozante la priapism (cum sunt siclemia, mielomul multiplu sau leucemia).

In cadrul experientei cu sildenafil dupa punerea pe piata, au fost raportate cazuri de erectie prelungita si priapism. In eventualitatea in care o erectie persista mai mult de 4 ore, pacientul trebuie sa solicite asistenta medicala de urgenta. Daca priapismul nu este tratat imediat, exista riscul deteriorarii tesutului penian si aparitiei impotentei permanente

Utilizarea concomitenta a altor inhibitori de PDE5 cu alte tratamente pentru disfunctia erectila

Nu au fost studiate siguranta si eficacitatea asocierii sildenafilului cu alti inhibitori de PDE5 sau cu alte tratamente pentru hipertensiunea arteriala pulmonara (HAP) care contin sildenafil (REVATIO) sau alte tratamente pentru disfunctia erectila. De aceea, nu se recomanda folosirea unor astfel de asocieri.

Efecte asupra vederii

Cazuri de defecte vizuale au fost raportate spontan in legatura cu administrarea sildenafilului si a altor inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.8). In legatura cu administrarea sildenafilului si a altor inhibitori ai PDE5, au fost raportate spontan si intr-un studiu observational cazuri de neuropatie optica ischemica anterioara non-arteritica, o afectiune rara (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie avertizati ca, in cazul aparitiei unui defect vizual brusc, trebuie sa intrerupa administrarea de sildenafil si sa consulte imediat un medic (vezi pct. 4.3).

Utilizarea concomitenta cu ritonavir

Nu se recomanda administrarea concomitenta a sildenafilului cu ritonavir (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitenta cu alfa-blocante

Se recomanda prudenta cand se administreaza sildenafil la pacienti tratati cu blocante alfaadrenergice, deoarece la unii pacienti administrarea concomitenta poate determina hipotensiune arteriala simptomatica (vezi pct. 4.5). Aceasta este mai probabila in primele 4 ore de la administrarea dozei de sildenafil. Pentru a reduce la minimum posibilitatea aparitiei hipotensiunii arteriale posturale, pacientii trebuie sa fie stabilizati hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante inainte de a initia tratamentul cu sildenafil. Trebuie avuta in vedere initierea tratamentului cu sildenafil cu o doza de 25 mg (vezi pct. 4.2). In plus, medicii trebuie sa sfatuiasca pacientii ce sa faca in cazul aparitiei simptomelor de hipotensiune arteriala posturala.

Efectul asupra sangerarii

Studiile efectuate pe plachetele umane au evidentiat ca in vitro sildenafilul potenteaza efectul antiagregant al nitroprusiatului de sodiu. Nu exista nici o informatie privind siguranta administrarii sildenafilului la pacientii cu tulburari hemoragice sau ulcer gastro-duodenal activ. De aceea, sildenafilul trebuie administrat la acesti pacienti numai dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu terapeutic/risc potential.

Femei

Sildenafil Hemofarm nu este indicat pentru utilizare la femei.

Excipienti

Sildenafil Hemofarm contine lactoza. Barbatii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza totala sau malabsorbtie de glucoza-galactoza nu trebuie sa ia acest medicament.

Sildenafil Hemofarm contine lac de aluminiu Ponceau 4R, acesta putand provoca reactii alergice.

Acest medicament contine mai putin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe unitate de doza, in esenta este "fara sodiu".

Sildenafil Hemofarm contine glucoza. Pacientii cu malabsorbtie rara de glucoza galactoza nu trebuie sa ia acest medicament.

Interactiuni
Efectele altor medicamente asupra sildenafilului:

Studii in vitro:

Metabolizarea sildenafilului este mediata in principal de citocromul P450 (CYP), prin izoenzimele 3A4 (calea principala) si izoenzimele 2C9 (calea secundara). Ca urmare, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce clearance-ul sildenafilului iar inductorii acestor izoenzime pot creste cleareance-ul sildenafilului.

Studii in vivo:

Datele farmacocinetice populationale din studiile clinice au evidentiat o reducere a clearance-ului sildenafilului atunci cand acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 (cum sunt ketoconazol, eritromicina, cimetidina). Desi nu s-a inregistrat o crestere a incidentei evenimentelor adverse la acesti pacienti, in cazul administrarii concomitente cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4, trebuie luata in considerare utilizarea unei doze initiale de sildenafil 25 mg.

La starea de echilibru, administrarea concomitenta de ritonavir (in doza de 500 mg de doua ori pe zi), un inhibitor al proteazei HIV, care este si un inhibitor puternic al citocromului P450, cu sildenafil (in doza unica de 100 mg), a determinat cresterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a sildenafilului si cresterea cu 1000% (de 11 ori) a ASC (aria de sub curba concentratiei in functie de timp) pentru sildenafil. La 24 ore, concentratia plasmatica de sildenafil a fost inca de aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu concentratia plasmatica de 5 ng/ml observata in cazul in care sildenafilul a fost administrat in monoterapie. Aceasta constatare este in concordanta cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru larg de substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a influentat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza acestor date farmacocinetice rezulta ca administrarea concomitenta de sildenafil si ritonavir nu este recomandata (vezi pct. 4.4) si ca in nici un caz doza maxima de sildenafil nu trebuie sa depaseasca 25 mg intr-un interval de 48 ore.

La starea de echilibru, administrarea concomitenta de saquinavir (in doza de 1200 mg de trei ori pe zi), un alt inhibitor al proteazei HIV si al izoenzimei CYP3A4 cu sildenafil (in doza unica de 100 mg) a determinat cresterea cu 140% a Cmax a sildenafilului si cu 210% a ASC pentru sildenafil. Sildenafilul nu a influentat farmacocinetica saquinavirului (vezi pct. 4.2). Este posibil ca inhibitori mai puternici ai CYP3A4 cum sunt ketoconazolul si itraconazolul sa aiba efecte mai importante.

La starea de echilibru, atunci cand sildenafilul a fost administrat in doza unica de 100 mg concomitent cu eritromicina (in doza de 500 mg de doua ori pe zi, timp de 5 zile), un inhibitor moderat al CYP3A4, s-a inregistrat o crestere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La voluntarii sanatosi de sex masculin nu s-a inregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau timpului consecutiv de injumatatire plasmatica ale sildenafilului sau al principalilor metaboliti circulanti. La voluntari sanatosi, cimetidina (800 mg), care este un inhibitor nespecific al CYP3A4, atunci cand a fost administrata concomitent cu sildenafil (50 mg) a deteminat o crestere cu 56% a concentratiei plasmatice de sildenafil.

Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4, implicat in metabolizarea de la nivelul peretelui intestinal si poate duce la o crestere mica a concentratiei plasmatice de sildenafil.

Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influentat biodisponibilitatea sildenafilului.

Desi nu au fost realizate studii specifice de interactiune cu toate medicamentele, studiile de farmacocinetica populationale au demonstrat ca farmacocinetica sildenafilului nu a fost influentata de administrarea concomitenta de inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina, fenitoina), inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, antidepresivele triciclice), tiazide si diuretice inrudite, diuretice de ansa sau diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocante ale canalelor de calciu, antagonisti ai receptorilor beta-adrenergici sau activatori ai metabolizarii prin intermediul CYP450 (cum sunt

rifampicina si barbituricele). Intr-un studiu efectuat la voluntari barbati sanatosi, administrarea concomitenta a antagonistului de endotelina, bosentan (inductor al CYP3A4[moderat], CYP2C9 si posibil al CYP2C19), la starea de echilibru (125 mg de doua ori pe zi) si sildenafil la starea de echilibru (80 mg de 3 ori pe zi) a determinat scaderi de 62,6% si 55,4% ale ASC si respectiv Cmax pentru sildenafil. Astfel, este de asteptat ca administrarea concomitenta de inductori puternici ai CYP3A4, precum rifampicina, sa determine scaderi mai mari ale concentratiilor plasmatice de sildenafil.

Nicorandil este un hibrid intre un activator al canalelor de potasiu si nitrat. Datorita prezentei nitratului in compozitie, este posibil sa determine interactiunea puternica cu sildenafilul.

Efectele sildenafilului asupra altor medicamente
Studii in vitro:

Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 si 3A4 (CI50 peste 150 µM) ale citocromului P450. Luand in considerare concentratiile plasmatice maxime de sildenafil de aproximativ 1 µM realizate dupa administrarea dozelor recomandate, este putin probabil ca sildenafilul sa modifice clearance-ul substraturilor acestor izoenzime.

Nu sunt disponibile date privind interactiunile medicamentoase dintre sildenafil si inhibitorii nespecifici de fosfodiesteraze, cum sunt teofilina sau dipiridamolul.

Studii in vivo:

In concordanta cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra caii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat ca acesta potenteaza efectele hipotensoare ale nitratilor si, de aceea, este contraindicata administrarea concomitenta a sildenafilului cu donori de oxid nitric sau cu orice forme de nitrati (vezi pct. 4.3).

Riociguat

Studiile preclinice au aratat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale in cazul administrarii concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. In cadrul studiilor clinice, riociguat a determinat o crestere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. In cadrul populatiei studiate nu s-a evidentiat niciun efect favorabil clinic al acestei administrari concomitente. Administrarea concomitenta de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, este contraindicata (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitenta de sildenafil la pacientii tratati cu blocante alfa-adrenergice poate determina la unii pacienti susceptibili hipotensiune arteriala simptomatica. Aceasta este mai probabil sa apara in primele 4 ore dupa administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 si 4.4). In 3 studii de interactiune medicamentoasa specifica, alfa-blocantul doxazosin (4 mg si 8 mg) si sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacientilor cu hipertrofie benigna de prostata (HBP), stabilizati hemodinamic sub tratamentul cu doxazosin.

La aceste grupe de pacienti inclusi in studiu au fost observate reduceri suplimentare medii ale tensiunii arteriale in clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg si, respectiv 8/4 mmHg precum si reduceri suplimentare medii ale tensiunii arteriale in ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg si, respectiv 4/5 mmHg. In cazul administrarii concomitente de sildenafil si doxazosin la pacientii stabilizati hemodinamic prin tratamentul cu doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arteriala simptomatica. Aceste raportari au inclus ameteli si stare de confuzie, dar nu si sincopa.

Nu a fost observata nicio interactiune semnificativa atunci cand sildenafilul (50 mg) a fost administrat concomitent cu tolbutamida (250 mg) sau warfarina (40 mg), ambele fiind metabolizate de catre CYP2C9.

Sildenafilul (50 mg) nu a potentat actiunea acidului acetilsalicilic (150 mg) de crestere a timpului de sangerare.

Sildenafilul (50 mg) nu a potentat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sanatosi, cu

media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.

S-a demonstrat ca profilul reactiilor adverse in cazul in care se administreaza sildenafil la pacientii tratati cu un medicament antihipertensiv apartinand uneia din urmatoarele clase - diuretice,

beta-blocante, IECA, antagonisti ai angiotensinei II, antihipertensive cu actiune vasodilatatoare periferica sau centrala, blocante ale neuronilor adrenergici, blocante ale canalelor de calciu, blocante ale receptorilor alfa-adrenergici - este similar cu profilul reactiilor adverse observat la pacientii la care s-a administrat placebo. Intr-un studiu de interactiune specifica, in care au fost inclusi pacienti hipertensivi tratati cu amlodipina carora li s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o reducere suplimentara a tensiunii arteriale sistolice in clinostatism de 8 mmHg. Scaderea suplimentara a tensiunii arteriale diastolice a fost de 7 mmHg. Aceste reduceri suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare cu cele observate in cazul administrarii de sildenafil in monoterapie, la voluntari sanatosi (vezi pct. 5.1).

La starea de echilibru, sildenafilul (100 mg) nu a influentat farmacocinetica inhibitorilor proteazei HIV, saquinavirul si ritonavirul, ambele fiind substraturi ale CYP3A4.

La voluntari barbati sanatosi, sildenafil la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi.) a determinat o crestere de 49,8% a ASC a bosentanului si o crestere de 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de doua ori pe zi).

Sarcina
Sildenafilul nu este indicat pentru utilizare la femei.

Nu exista studii adecvate si bine controlate la gravide sau femei care alapteaza.

In studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere efectuate la sobolan si iepure, dupa administrarea orala de sildenafil nu au fost evidentiate reactii adverse semnificative.

Nu a existat niciun efect asupra motilitatii sau morfologiei spermatozoizilor dupa administrarea de doze orale unice de sildenafil 100 mg la voluntarii sanatosi (vezi pct. 5.1).

Condus auto
Sildenafilul poate avea o influenta minora i asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Deoarece in studiile clinice, dupa administrarea de sildenafil, au fost raportate ameteli si tulburari de vedere, pacientii trebuie sa fie atenti la reactiile care pot sa apara, inainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Profilul de siguranta al sildenafilului este bazat pe datele obtinute de la 9570 de pacienti in cadrul a 74 de studii dublu orb controlate cu placebo. Reactiile adverse raportate cel mai frecvent in studiile clinice la pacientii tratati cu sildenafil au fost cefaleea, hiperemia faciala, dispepsiacongestia nazala, ameteala, greata, bufeuri, tulburari vizuale, cianopsie si vederea Reactiile adverse in cadrul supravegherii dupa punerea pe piata au fost obtinute pe o perioada estimata mai mare de 9 ani.

Deoarece nu toate reactiile adverse sunt raportate Detinatorului Autorizatiei de Punere pe Piata si incluse in baza de date de siguranta, frecventele de aparitia a acestor reactii nu pot fi determinate cu precizie.

Lista tabelara a reactiilor adverse

In tabelul de mai jos toate reactiile adverse importante din punct de vedere medical care au aparut in

studiile clinice cu o incidenta mai mare decat in cazul administrarii de placebo sunt prezentate pe aparate, sisteme si organe, in functie de frecventa (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si sub 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si sub 1/100), rare (≥ 1/10000 si sub 1/1000).

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Tabeul 1Reactiile adverse cu importanta medicala raportate in studiile clinice cu o incidenta mai mare decat in cazul administrarii de placebo si reactiile adverse cu importanta medicala raportate in cadrul experientei dupa punerea pe piata

*Raportate numai in timpul supravegherii dupa punerea pe piata

**Perturbari ale perceptiei culorilor: Cloropsie, Cromatopsie, Cianopsie, Eritropsie, Xantopsie

***Tulburari de lacrimare: Ochi uscat, Tulburari lacrimale, Hiperlacrimatie

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptome

In studiile efectuate la voluntari sanatosi, cu doze unice de pana la 800 mg sildenafil, reactiile adverse au fost similare cu cele observate la doze mai mici, dar incidenta si severitatea acestora au fost crescute.

Administrarea de doze de 200 mg sildenafil nu a determinat o crestere a eficacitatii, dar incidenta reactiilor adverse (cefalee, hiperemie faciala, ameteli, dispepsie, congestie nazala, tulburari de vedere) a fost crescuta.

Administrare

In caz de supradozaj, trebuie adoptate masurile standard de sustinere a functiilor vitale, in functie de caz. Deoarece sildenafilul se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice si nu se elimina prin urina, nu este de asteptat ca dializa renala sa creasca clearance-ul sildenafilului.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: : Urologice medicamente pentru tratamentul disfunctiei erectile, codul ATC: G04B E03.

Mecanism de actiune

Sildenafilul este un medicament administrat pe cale orala pentru tratamentul disfunctiei erectile. In conditii naturale, adica in prezenta stimularii sexuale, sildenafilul reface functia erectila afectata, prin cresterea fluxului sanguin la nivelul penisului.

Mecanismul fiziologic responsabil pentru erectia penisului implica eliberarea de oxid nitric (NO) in corpii cavernosi in timpul stimularii sexuale. Oxidul de azot activeaza enzima guanilat-ciclaza, care determina cresterea concentratiilor de guanozin monofosfat ciclic (GMPc), producand o relaxare a musculaturii netede din corpii cavernosi si favorizand astfel influxul de sange.

Sildenafilul este un inhibitor puternic si selectiv al fosfodiesterazei GMPc specifice de tip 5 (PDE5), care este responsabila de degradarea GMPc in corpii cavernosi. Sildenafilul influenteaza erectia prin actiunea sa periferica. Sildenafilul nu are efect relaxant direct asupra tesutului uman izolat provenind din corpii cavernosi, dar creste puternic efectul relaxant al NO asupra acestui tesut. Cand se activeaza calea NO/GMPc prin stimulare sexuala, inhibarea PDE5 de catre sildenafil induce cresterea concentratiilor GMPc in corpii cavernosi. Ca urmare, este necesara stimularea sexuala pentru ca sildenafilul sa produca efectul sau farmacologic dorit.

Efecte farmacodinamice

Studiile efectuate in vitro au evidentiat ca sildenafilul are selectivitate pentru PDE5, care este implicata in procesul de erectie. Efectul sau este mai puternic asupra PDE5 decat asupra celorlalte fosfodiesteraze cunoscute. Exista o selectivitate de 10 ori mai mare pentru PDE5 decat pentru PDE6, implicata in fototransductia retiniana. La dozele maxime recomandate, selectivitatea este mai mare de peste 80 ori comparativ cu selectivitatea pentru PDE1 si de peste 700 ori comparativ cu selectivitatea pentru PDE2, 3, 4, 7, 8, 9, 10 si 11. In mod special, sildenafilul are o selectivitate de 4000 ori mai mare pentru PDE5 decat pentru PDE3, care este izoforma fosfodiesterazei specifice pentru AMPc implicata in reglarea contractilitatii cardiace.

Eficacitatea si siguranta clinica

Doua studii clinice au fost concepute specific pentru a evalua intervalul de timp dintre administrarea dozei de sildenafil si aparitia erectiei ca raspuns la stimulul sexual. In studiul in care s-a administrat sildenafil in conditii de repaus alimentar, pletismografia peniana (RigiScan) a aratat ca media de timp pentru obtinerea unei erectii cu 60% rigiditate (suficienta pentru un contact sexual) a fost de 25 minute (cu un interval de 12 - 37 minute). Intr-un studiu separat in care s-a utilizat RigiScan, s-a observat ca si la 4-5 ore dupa administrarea de sildenafil s-a obtinut o erectie ca raspuns la un stimul sexual.

Sildenafilul produce scaderi usoare si tranzitorii ale tensiunii arteriale, care, in majoritatea cazurilor, nu produc efecte clinice. Dupa administrarea unei doze orale de 100 mg sildenafil, valoarea medie a reducerii maxime a tensiunii arteriale sistolice in clinostatism a fost de 8,4 mmHg. Valoarea corespunzatoare a reducerii tensiunii diastolice in clinostatism a fost de 5,5 mmHg. Aceste reduceri ale tensiunii arteriale sunt in concordanta cu efectele vasodilatatoare ale sildenafilului, determinate probabil de concentratiilor crescute de GMPc din musculatura neteda vasculara.

La voluntarii sanatosi, administrarea orala de doze unice de sildenafil de pana la 100 mg nu a determinat niciun efect semnificativ pe ECG.

Intr-un studiu privind efectele hemodinamice ale administrarii orale a unei doze unice sildenafil de 100 mg, efectuat la 14 pacienti cu coronaropatii severe (stenoza peste 70% pe cel putin o artera coronara), in conditii de repaus, valorile medii ale tensiunii arteriale sistolica si diastolica au scazut cu 7%, respectiv cu 6% fata de valorile initiale. Tensiunea arteriala pulmonara medie sistolica a scazut cu 9%. S-a demonstrat ca sildenafilul nu influenteaza debitul cardiac si nici fluxul sanguin in arterele coronare stenozate.

Intr-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, 144 pacienti cu disfunctie erectila si angina pectorala cronica stabila, tratati in mod regulat cu medicatie antianginoasa (fara nitrati), au efectuat efort fizic pana la limita de aparitie a crizelor anginoase, neinregistrandu-se nicio diferenta clinic semnificativa intre grupul tratat cu sildenafil si cel la care s-a administrat placebo.

La unii subiecti examinati pe baza testului Farnsworth–Munsell pe 100 nuante de culoare, la 1 ora de la administrarea unei doze de sildenafil 100 mg, au fost observate diferente usoare si tranzitorii in modul de perceptie a culorilor (albastru/verde), iar dupa 2 ore de la administrarea dozei nu a fost observat niciun efect evident. Mecanismul postulat pentru aceasta modificare in modul de perceptie a culorilor este corelat cu inhibarea PDE6, implicata in cascada de fototransductie de la nivelul retinei. Sildenafilul nu are niciun efect asupra acuitatii vizuale sau asupra sensibilitatii vizuale de contrast.

Intr-un studiu clinic controlat cu placebo, la un numar mic de pacienti diagnosticati cu degenerescenta maculara precoce legata de varsta (n=9), administrarea de sildenafil (doza unica de 100 mg) nu a produs modificari semnificative ale testelor vizuale (acuitate vizuala, grila Amsler, simulare a luminilor de trafic pentru perceptia diferentiata a culorilor, perimetrul Humphrey si fotostres).

La voluntarii sanatosi, dupa administrarea orala a unei doze unice de sildenafil 100 mg nu au fost observate modificari ale motilitatii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct 4.6).

Informatii suplimentare obtinute din studiile clinice
In timpul studiilor clinice, sildenafilul a fost administrat la peste 8000 pacienti cu varsta cuprinsa intre 19 - 87 ani, apartinand urmatoarelor categorii: varstnici (19,9%), pacienti cu hipertensiune arteriala (30,9%), pacienti cu diabet zaharat (20,3%), boala cardiaca ischemica (5,8%), hiperlipidemii (19,8%), leziuni ale maduvei spinarii (0,6%), depresie (5,2%), rezectie transuretrala de prostata (3,7%),

prostatectomie radicala (3,3%). Urmatoarele categorii de pacienti nu au fost bine studiate sau au fost excluse din studiile clinice: pacienti cu interventii chirurgicale pelvine, pacienti tratati anterior prin radioterapie, pacienti cu insuficienta renala severa sau insuficienta hepatica severa si pacienti cu anumite afectiuni cardiovasculare (vezi pct. 4.3).

In studiile efectuate cu doza fixa, procentul pacientilor care au raportat imbunatatirea erectiei ca urmare a tratamentului a fost de 62% la doza de 25 mg, 74% la doza de 50 mg si 82% la doza de 100 mg, comparativ cu 25% in cazul administrarii de placebo. In timpul studiilor clinice controlate, frecventa renuntarii la tratamentul cu sildenafil din cauza reactiilor adverse a fost mica si comparabila cu cea observata in cazul administrarii de placebo. In toate studiile clinice, numarul procentual al pacientilor care au raportat imbunatatiri ca urmare a tratamentului cu sildenafil au fost de: 84% la pacientii cu disfunctie erectila psihogena, 77% la pacientii cu disfunctie erectila mixta, 68% la pacientii cu disfunctie erectila organica, 67% la varstnici, 59% la pacientii cu diabet zaharat, 69% la pacientii cu ischemie miocardica, 68% la pacientii cu hipertensiune arteriala, 61% la pacientii cu rezectie transuretrala de prostata, 43% la pacientii cu prostatectomie radicala, 83% la pacientii cu traumatisme ale maduvei spinarii, 75% la pacientii cu depresie. In timpul studiilor de lunga durata s-a observat mentinerea sigurantei si eficacitatii tratamentului cu sildenafil.

Copii si adolescenti

Agentia Europeana a Medicamentului a renuntat la obligatia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu sildenafil la toate subgrupurile de copii si adolescenti pentru tratamentul disfunctiei erectile. Vezi pct. 4.2 pentru informatii privind utilizarea la copii si adolescenti.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie:

Sildenafilul se absoarbe rapid. Dupa administrarea orala a unei doze, in conditii de repaus alimentar, concentratiile plasmatice maxime sunt atinse in 30 - 120 minute (cu o medie de 60 minute). Valoarea medie a biodisponibilitatii dupa administrarea orala este de 41% (intre 25 - 63%). Dupa administrarea orala, ASC si Cmax ale sildenafilului cresc proportional cu doza, in intervalul de doze recomandate (25- 100 mg).

In cazul in care sildenafilul este administrat odata cu alimentele, viteza de absorbtie scade, cu o intarziere medie de 60 minute a Tmax si o reducere medie de 29% a Cmax.

Distributie:

Volumul mediu de distributie la starea de echilibru (Vd) pentru sildenafil este de 105 l, indicand volumul de distributie in tesuturi. Dupa administrarea orala a unei doze unice de 100 mg, valoarea medie a concentratiei plasmatice maxime totale a sildenafilului este de aproximativ 440 ng/ml (VC 40%). Deoarece sildenafilul (si principalul sau metabolit circulant, N-demetil) se leaga in proportie de 96% de proteinele plasmatice, rezulta o valoare medie a concentratiei plasmatice maxime a sildenafilului liber de 18 ng/ml (38 nM). Legarea de proteinele plasmatice este independenta de concentratia plasmatica totala a medicamentului.

La voluntarii sanatosi care au utilizat sildenafil (100 mg in doza unica), mai putin de 0,0002% (in medie 188 ng) din doza administrata este prezenta in ejaculat, dupa 90 minute de la administrare.

Metabolizare:

Sildenafilul este metabolizat in principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 (calea principala) si CYP2C9 (calea secundara). Prin N-demetilarea sildenafilului rezulta metabolitul circulant principal. Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu cel al sildenafilului si o potenta de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50% din cea a medicamentului nemetabolizat. Concentratiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40% din cele ale sildenafilului. Metabolitul N-demetil este metabolizat in continuare, cu un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare de aproximativ 4 ore.

Eliminare:

Clearance-ul corporal total al sildenafilului este de 41 l/ora, rezultand un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare de 3-5 ore. Dupa administrarea, fie orala, fie intravenoasa, sildenafilul este excretat sub forma de metaboliti, predominant prin materiile fecale (aproximativ 80% din doza administrata oral) si intr-o proportie mai mica prin urina (aproximativ 13% din doza administrata oral).

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienti

Varstnici

Voluntarii varstnici sanatosi (65 ani sau peste) au prezentat un clearance redus al sildenafilului, observandu-se cresteri de aproximativ 90% ale concentratiilor plasmatice ale sildenafilului si ale metabolitului N-demetil activ, comparativ cu cele observate la voluntarii sanatosi tineri (18-45 ani). Din cauza proportiei diferite de legare de proteinele plasmatice, dependenta de varsta, cresterea concentratiilor plasmatice de sildenafil liber a fost de aproximativ 40%.

Insuficienta renala

Dupa administrarea orala a unei doze unice de sildenafil 50 mg la voluntarii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (clearance-ul creatininei = 30–80 ml/min), farmacocinetica sildenafilului nu a fost modificata. Valorile medii ale ASC si Cmax ale metabolitului N-demetil au crescut cu pana la 126%, respectiv cu pana la 73%, comparativ cu valorile obtinute la voluntarii de aceeasi varsta, care nu prezinta disfunctie renala. Totusi, luand in considerare variabilitatea mare intre subiecti, aceste diferente nu au prezentat semnificatie statistica. La voluntarii cu insuficienta renala severa (clearance- ul creatininei sub 30 ml/min), clearance-ul sildenafilului a fost scazut, cu o crestere medie a ASC cu 100% si a Cmax cu 88%, comparativ cu voluntarii de aceeasi varsta fara insuficienta renala. In plus, valorile ASC si ale Cmax ale metabolitului N-demetil au fost crescute semnificativ, cu 200%, respectiv cu 79%.

Insuficienta hepatica

La voluntarii cu ciroza hepatica usoara pana la moderata (Child–Pugh A si B) clearance-ul sildenafilului a fost scazut, cu o crestere a ASC (84%) si Cmax (47%), comparativ cu voluntarii de aceeasi varsta fara insuficienta hepatica. La pacientii cu insuficienta hepatica severa, farmacocinetica sildenafilului nu a fost studiata.

Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice obtinute in urma efectuarii testelor standard, cum sunt studiile farmacologice de siguranta, studiile de toxicitate dupa doze repetate, genotoxicitate, potential carcinogen sau studii de toxicitate asupra functiei de reproducere si dezvoltare nu au demonstrat existenta unui risc special asociat utilizarii la om.