Ortanol 40mg, 7 capsule, LEK

Indicatii 
Ortanol capsule gastrorezistente este indicat pentru:

Adulti

Tratamentul ulcerelor duodenale

Prevenirea recaderii ulcerelor duodenale

Tratamentul ulcerelor gastrice

Prevenirea recaderii ulcerelor gastrice

Terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) in ulcerul peptic in combinatie cu antibiotice adecvate

Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate cu AINS

Prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice si duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacientii cu risc

Tratamentul esofagitei de reflux

Tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

Copii si adolescenti

Copii cu varsta peste 1 an si greutate corporala ≥ 10 kg

Tratamentul esofagitei de reflux

Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian.

Copii cu varsta peste 4 ani si adolescenti

In tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori in combinatie cu antibiotice

Dozaj
Doze la adulti

Tratamentul ulcerelor duodenale

Doza recomandata la pacientii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in 2 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei in urmatoarele 2 saptamani. La pacientii cu ulcer duodenal si raspuns terapeutic slab, se recomanda 40 mg omeprazol o data pe zi, iar vindecarea se obtine de obicei in 4 saptamani.

Prevenirea recaderii ulcerelor duodenale

Pentru prevenirea recaderii ulcerului duodenal la pacientii cu H. pylori negativ sau atunci cand eradicarea H. pylori nu este posibila, doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La unii pacienti, o doza zilnica de 10 mg poate fi suficienta. In caz de esec terapeutic, doza poate fi crescuta la 40 mg.

Tratamentul ulcerelor gastrice

Doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in 4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei in urmatoarele 4 saptamani. La pacientii cu ulcer gastric si raspuns terapeutic slab, se recomanda 40 mg omeprazol o data pe zi, iar vindecarea se obtine de obicei in 8 saptamani.

Prevenirea recaderii ulcerelor gastrice

Pentru prevenirea recaderilor la pacienti cu ulcer gastric si raspuns terapeutic slab, doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta pana la 40 mg omeprazol o data pe zi.

Terapia de eradicare a H.pylori in ulcerul peptic

Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie sa tina cont de toleranta pacientului la medicamente si trebuie efectuata in conformitate cu rapoartele de rezistenta locale, regionale si nationale si cu ghidurile de tratament.

omeprazol 20 mg + claritromicina 500 mg + amoxicilina 1000 mg, fiecare de doua ori pe zi timp de o saptamana, sau

omeprazol 20 mg + claritromicina 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de doua ori pe zi timp de o saptamana, sau

omeprazol 40 mg, o data pe zi + amoxicilina 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o saptamana.

Dupa fiecare schema de tratament, daca pacientul continua sa fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetata.

Tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate AINS

Pentru tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale asociate AINS, doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in 4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei dupa inca 4 saptamani de tratament.

Prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice si duodenale asociate AINS la pacientii cu risc

Pentru prevenirea aparitiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacientii cu risc (varsta peste 60 de ani, ulcere gastrice si duodenale in antecedente, hemoragie digestiva superioara in antecedente), doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi.

Tratamentul esofagitei de reflux

Doza recomandata este de 20 mg omeprazol o data pe zi. La majoritatea pacientilor vindecarea apare in

4 saptamani. La pacientii care nu s-au vindecat complet dupa tratamentul initial, vindecarea apare de obicei dupa inca 4 saptamani de tratament.

La pacientii cu esofagita de reflux severa se recomanda 40 mg omeprazol o data pe zi, iar vindecarea este de obicei obtinuta in 8 saptamani.

Tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata

Pentru tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata, doza recomandata este de 10 mg omeprazol o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta la 20-40 mg omeprazol o data pe zi.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian

Doza recomandata este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacientii pot raspunde adecvat la 10 mg pe zi si de aceea trebuie luata in considerare ajustarea individuala a dozei.

Daca nu s-a obtinut controlul simptomelor dupa 4 saptamani de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, sunt recomandate investigatii suplimentare.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

La pacientii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustata individual si tratamentul trebuie continuat atat cat este indicat din punct de vedere clinic. Doza initiala recomandata este de 60 mg omeprazol pe zi. Toti pacientii cu boala severa si raspuns inadecvat la alte terapii au fost controlati eficient si peste 90% dintre pacienti au fost mentinuti pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Atunci cand doza depaseste 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizata si administrata in doua prize zilnice.

Doze la copii si adolescenti

Copii cu varsta peste 1 an si greutate corporala ≥ 10 kg Tratamentul esofagitei de reflux

Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian.

Dozele recomandate sunt urmatoarele:

Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 saptamani.

Tratamentul simptomatic al pirozisului si regurgitarii acide in boala de reflux gastro-esofagian

Durata tratamentului este de 2-4 saptamani. In cazul in care controlul simptomelor nu a fost obtinut dupa 2-4 saptamani, pacientul trebuie investigat suplimentar.

Copii cu varsta peste 4 ani si adolescenti

Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori

Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate in considerare reglementarile oficiale nationale, regionale si locale privind rezistenta bacteriana, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori pana la 14 zile) si utilizarea corespunzatoare a medicamentelor antibacteriene.

Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.

Dozele recomandate sunt urmatoarele:

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala (vezi pct. 5.2).

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica poate fi suficienta o doza zilnica de 10-20 mg omeprazol (vezi pct. 5.2).

Varstnici (peste 65 de ani)

Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Se recomanda administrarea inaintea sau in timpul meselor, cu o cantitate suficienta de apa. Capsulele nu trebuie mestecate, sfaramate sau supte si trebuie inghitite intregi.

Pentru pacientii cu dificultati de inghitire si pentru copii care pot bea sau inghiti alimente semisolide Pacientii pot desface capsula si inghiti continutul cu jumatate de pahar de apa sau dupa amestecarea continutului intr-un lichid usor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau in apa plata. Pacientii trebuie atentionati ca dispersia trebuie administrata imediat (sau in urmatoarele 30 de minute) si intotdeauna agitata inainte de a fi bauta si urmata de clatirea cu jumatate de pahar de apa.

A nu se utiliza lapte sau apa carbogazoasa.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, benzimidazoli substituiti sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Omeprazolul, ca si alti inhibitori ai pompei de protoni (IPP), nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

Atentionari
In prezenta oricaror simptome alarmante (de exemplu: scadere ponderala semnificativa neintentionata, varsaturi recurente, disfagie, hematemeza sau melena) si cand este suspectat sau chiar este prezent ulcerul gastric, afectiunile maligne trebuie excluse inainte de inceperea tratamentului, deoarece tratamentul poate reduce simptomele si intarzia diagnosticul.

Administrarea concomitenta de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu este recomandata (vezi pct. 4.5). Daca administrarea concomitenta a atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este considerata inevitabila, monitorizarea clinica atenta (de exemplu, incarcarea virala) este recomandata, impreuna cu cresterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir iar doza de 20 mg omeprazol nu trebuie depasita.

Pentru tratamentul pe termen lung

Omeprazolul, ca toate medicamentele blocante ale aciditatii, poate reduce absorbtia vitaminei B12 (ciancobalamina) datorita hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luata in considerare in cazul tratamentului

de lunga durata, la pacientii cu depozite corporale reduse sau cu factori de risc pentru absorbtie redusa a vitaminei B12.

Omeprazolul este un inhibitor al citocromului CYP2C19. Cand se incepe sau se termina tratamentul cu omeprazol, potentialele interactiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19 trebuie luate in considerare. O interactiune este observata intre clopidogrel si omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanta clinica a acestei interactiuni nu este clara. Ca o precautie, utilizarea concomitenta a omeprazolului si clopidogrelului trebuie sa fie descurajata.

Pentru tratamentul pe termen lung

A fost raportata hipomagnezemia severa la pacientii tratati cel putin 3 luni cu inhibitori de pompa de protoni (IPP), cum ar fi omeprazolul, si in cele mai multe cazuri la cei tratati timp de 1 an. Pot sa apara manifestari grave de hipomagnezemie, cum ar fi oboseala, tetanie, delir, convulsii, ameteli si aritmie ventriculara, dar aceste manifestari pot avea un debut insidios si pot fi trecute cu vederea. La pacientii cei mai afectati hipomagnezemia se imbunatateste dupa administrarea de magneziu si incetarea administrarii IPP.

La pacientii care se asteapta sa fie sub tratament pe o perioada mai lunga de timp sau care utilizeaza IPP impreuna cu digoxina sau cu medicamente care pot cauza hipomagnezemie (de exemplu diuretice), profesionistii din domeniul sanatatii trebuie sa ia in considerare monitorizarea nivelului de magneziu atat inainte de inceperea tratamentului cu IPP cat si pe parcursul acestuia.

Pentru tratamentul pe termen lung

Inhibitorii pompei de protoni pot creste moderat riscul fracturilor de sold, incheietura mainii sau coloanei vertebrale, in special la varstnici sau in prezenta altor factori de risc cunoscuti, mai ales daca sunt folositi in doze mari si pe perioade lungi (peste 1 an). Studiile observationale sugereaza ca inhibitorii pompei de protoni pot creste cu 10-40% riscul de fracturi. Unele din aceste cresteri pot fi datorate si altor factori de risc.

Pacientii cu risc de osteoporoza trebuie sa primeasca ingrijiri in conformitate cu ghidurile clinice actuale si trebuie sa li se asigure un aport adecvat de vitamina D si calciu.

Pentru tratamentul pe termen lung

Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament cu omeprazol de lunga durata, desi nu este recomandat.

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) poate duce la o usoara crestere a riscului de infectii gastro-intestinale cu Salmonella sp. si cu Campylobacter sp., iar la pacientii spitalizati posibil si Clostridium (vezi pct. 5.1).

Ca si la toate tratamentele de lunga durata, in special cand tratamentul depaseste 1 an, pacientii trebuie monitorizati periodic.

Lupus eritematos cutanat subacut (SCLE)

Inhibitorii pompei de protoni sunt asociati cu foarte putine cazuri de SCLE. Daca apar leziuni, in special pe portiunile de piele expuse la soare, si daca sunt insotite de artralgie, bolnavul trebuie sa se adreseze imediat medicului iar acesta va lua in considerare intreruperea tratamentului cu omeprazol. SCLE manifestat dupa tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate creste riscul de aparitie a SCLE in asociere cu alti inhibitori ai pompei de protoni.

Interferenta cu testele de laborator

Cresterea nivelului de cromogranina A (CgA) poate interfera cu investigatiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita aceasta interferenta, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar cu 5 zile inainte de determinarea nivelului de CgA (vezi pct. 5.1). Daca valorile CgA si gastrina nu au revenit la intervalul de referinta dupa masurarea initiala, masuratorile trebuie repetate la 14 zile dupa intreruperea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni.

Acest medicament contine zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substante active

Substante active cu absorbtia dependenta de pH-ul gastric

Reducerea aciditatii gastrice produsa de omeprazol poate sa creasca sau sa scada absorbtia substantelor active cu absorbtia dependenta de pH-ul gastric.

Nelfinavir, atazanavir

Concentratiile plasmatice ale nelfinavirului si atazanavirului sunt scazute in cazul administrarii concomitente cu omeprazol.

Administrarea concomitenta a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicata (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu circa 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 cu a fost redusa cu circa 75-90%. Interactiunea poate implica deasemenea inhibarea CYP2C19.

Administrarea concomitenta a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandata (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitenta de omeprazol (40 mg o data pe zi) si atazanavir 300 mg / ritonavir 100 mg la voluntari sanatosi a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Cresterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitenta de omeprazol (20 mg o data pe zi) cu atazanavir 400 mg / ritonavir 100 mg la voluntari sanatosi a determinat scaderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, in comparatie cu atazanavir 300 mg / ritonavir 100 mg o data pe zi.

Digoxina

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o data pe zi) si digoxina la subiecti sanatosi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost raportata rareori. Cu toate acestea, este necesara precautie cand se administreaza omeprazol in doze mari la pacientii varstnici. Monitorizarea terapiei medicamentoase cu digoxina trebuie luata in considerare.

Clopidogrel

Rezultatele studiilor efectuate la subiecti sanatosi au aratat o interactiune farmacocinetica (FC) / farmacodinamica (FD) intre clopidogrel (300 mg doza de incarcare / 75 mg doza zilnica de intretinere) si omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultand o reducere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 46% si o scadere maxima a inhibarii agregarii plachetare (ADP indusa), cu o medie de 16%. Date contradictorii despre implicatiile clinice ale interactiunii FC/FD a omeprazolului in termeni de evenimente cardiovasculare majore au fost raportate din studii observationale si clinice.

Ca masura de precautie , utilizarea concomitenta de omeprazol si clopidogrel trebuie descurajata (vezi

pct.4.4.).

Alte substante active

Absorbtia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului si itraconazolului este semnificativ redusa si eficacitatea clinica a acestora poate fi afectata. Pentru posaconazol si erlotinib, utilizarea concomitenta trebuie evitata.

Substante active metabolizate de CYP2C19

Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzima care metabolizeaza omeprazolul. De aceea, metabolismul substantelor active administrate concomitent metabolizate tot de CYP2C19 poate fi scazut sau expunerea sistemica la aceste substante poate fi crescuta. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina si alti antagonisti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam si fenitoina.

Cilostazol

Omeprazolul, administrat in doze de 40 mg la subiecti sanatosi intr-un studiu incrucisat, a crescut Cmax si ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metabolitii sai activi cu 29%, respectiv cu 69%.

Fenitoina

Se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice de fenitoina in primele doua saptamani dupa initierea tratamentului cu omeprazol si daca se ajusteaza doza de fenitoina, este necesara monitorizarea si o alta ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.

Mecanisme necunoscute

Saquinavir

Administrarea concomitenta a omeprazolului cu sasquinavir/ritonavir a determinat cresterea concentratiilor plasmatice cu aproximativ 70% pentru sasquinavir, asociata cu o buna tolerabilitate la pacientii infectati cu HIV.

Tacrolimus

S-a raportat ca administrarea concomitenta de omeprazol creste concentratiile plasmatice de tacrolimus.

Este necesara instituirea unei monitorizari intense a concentratiilor plasmatice de tacrolimus, precum si a functiei renale (clearance-ul creatininei) si, la nevoie, trebuie ajustata doza de tacrolimus.

Metotrexat

Cand este administrat impreuna cu IPP, s-a raportat faptul ca nivelul de metotrexat creste la unii pacienti. Trebuie luata in considerare necesitatea renuntarii la omeprazol in cazul administrarii unor doze ridicate de metotrexat.

Efecte ale altor substante active asupra farmacocineticii omeprazolului

Inhibitori ai CYP2C19 si/sau CYP3A4

Intrucat omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 si CYP3A4, substantele active cunoscute ca inhibitoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina si voriconazolul) pot duce cresterea concentratiilor plasmatice de omeprazol prin scaderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la cresterea de cel putin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate in timpul utilizarii concomitente, ajustarea dozei de omeprazol nu este necesara in general. Oricum, ajustarea dozei trebuie luata in considerare la pacientii cu insuficienta hepatica severa sau daca este indicat un tratament de lunga durata.

Inductori ai CYP2C19 si/sau CYP3A4

Substantele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau a amandorura (cum ar fi rifampicina sau sunatoarea) pot duce la scaderea concentratiilor plasmatice de omeprazol prin cresterea ratei de metabolizare a omeprazolului.

Sarcina
Sarcina

Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (continand mai mult de 1000 de rezultate) indica faptul ca nu exista reactii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sanatatii fatului/nou-nascutului.

Omeprazolul poate fi utilizat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Omeprazolul este excretat in laptele uman, dar este putin probabil sa aiba vreo influenta asupra copilului in cazul utilizarii dozelor terapeutice.

Fertilitatea

Studiile pe animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat pe cale orala, nu indica efecte in ceea ce priveste fertilitatea.

Condus auto
Este putin probabil ca Ortanol sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot sa apara reactii adverse cum sunt ameteli si tulburari vizuale (vezi pct. 4.8). Pacientii nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje daca au astfel de reactii adverse.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Cele mai frecvente reactii adverse (1-10% dintre pacienti) sunt cefalee, dureri abdominale, constipatie, diaree, flatulenta si greata/varsaturi.

Lista reactiilor adverse

In programul de studii clinice pentru omeprazol si in cadrul experientei dupa punerea pe piata au fost identificate sau suspectate urmatoarele reactii adverse. Niciuna nu a depins de doza. Reactiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate in functie de frecventa si de clasificarea pe aparate, sisteme si organe. Categoriile de frecventa sunt definite in functie de urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si sub 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si sub 1/100); rare (≥ 1/10000 si sub 1/1000); foarte rare (sub 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)

Copii si adolescenti

Siguranta omeprazolului a fost evaluata la 310 copii cu varsta cuprinsa intre 0 si 16 ani cu afectini asociate hiperaciditatii. Exista date limitate privind siguranta utilizarii de lunga durata, provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de intretinere cu omeprazol in timpul unui studiu clinic pentru esofagita eroziva severa, pana la 749 zile. Profilul reactiilor adverse a fost in general acelasi ca pentru adulti, atat in ceea ce priveste tratamentul de scurta durata cat si cel de lunga durata. Nu exista date din utilizarea de lunga durata privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertatii si cresterii.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Informatiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. In literatura sunt citate cazuri de ingestie de pana la 560 mg si exista raportari ocazionale de doze unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinica recomandata uzual). In cazul supradozajului, s-au raportat greata, varsaturi, ameteli, dureri abdominale, diaree si cefalee. In cazuri unice, s-au raportat si apatie, depresie si confuzie.

Simptomele descrise in asociere cu supradozajul cu omeprazol au fost tranzitorii, fara consecinte severe. Viteza de eliminare nu s-a modificat (cinetica de ordinul unu) la cresterea dozelor. Daca este necesar, se recomanda tratament simptomatic.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru ulcerul peptic si boala de reflux gastro-esofagian (BRGE), inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01

Mecanism de actiune

Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secretia gastrica acida, printr-un mecanism de actiune foarte tintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietala. Are actiune rapida si ofera control prin inhibarea reversibila a secretiei gastrice acide in cazul administrarii o data pe zi.

Omeprazolul este o baza slaba si este concentrat si convertit in forma activa in mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhiba enzima ATP-aza H+/K+- pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secretiei gastrice acide depinde de doza si ofera o inhibare foarte eficienta atat a secretiei acide bazale cat si a celei stimulate, indiferent de stimul.

Efecte farmacodinamice

Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secretiei acide.

Efectul asupra secretiei gastrice acide

Administrarea orala de omeprazol o data pe zi produce o inhibare rapida si eficace a secretiei acide gastrice diurne si nocturne, cu un efect maxim obtinut in 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scadere medie cu cel putin 80% a aciditatii intragastrice pe durata a 24 de ore este apoi mentinuta la pacientii cu ulcer duodenal, cu o scadere medie a secretiei acide maximale dupa stimularea cu pentagastrina de circa 70%, la 24 de ore dupa administrare.

Administrarea orala de omeprazol 20 mg mentine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioada medie de 17 ore din perioada de 24 de ore, la pacientii cu ulcer duodenal.

Consecutiv reducerii secretiei acide si aciditatii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doza de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacientii cu boala de reflux gastroesofagian. Inhibarea secretiei acide este legata de aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) a omeprazolului si nu de concentratia plasmatica efectiva la un moment dat.

In cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.

Efectul asupra H. pylori

H. pylori se asociaza cu boala ulceroasa peptica, incluzand ulcerul duodenal si gastric. H. pylori este un factor major in aparitia gastritei. H. pylori alaturi de sucul gastric acid reprezinta factorii majori ai aparitiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major in aparitia gastritei atrofice care se asociaza cu un risc crescut de aparitie a neoplasmului gastric.

Eradicarea H. pylori cu omeprazol si antibiotice este asociata cu rate mari de vindecare si cu remisiune de lunga durata a ulcerelor peptice.

Terapiile duble au fost testate si s-a constatat ca sunt mai putin eficace decat terapiile triple. Cu toate acestea, ele ar putea fi luate in considerare in cazul in care hipersensibilitatea cunoscuta interzice utilizarea oricarei combinatii triple.

Alte efecte legate de inhibarea secretiei acide

In timpul tratamentului de lunga durata s-a raportat o usoara crestere a incidentei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificari reprezinta o consecinta fiziologica a inhibarii accentuate a secretiei acide, sunt benigne si par sa fie reversibile.

Scaderea aciditatii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creste numarul de bacterii din stomac, bacterii prezente in mod normal in tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrica poate duce la o crestere usoara a riscului de infectii gastrointestinale cu bacterii cum sunt Salmonella si Campylobacter.

Cromogranina A (CgA) creste, de asemenea, din cauza scaderii aciditatii gastrice. Acest efect de modificare a CgA nu poate fi demonstrat dupa 5 zile de la intreruperea tratamentului cu IPP.

Utilizarea la copii si adolescenti

Intr-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu varsta cuprinsa intre 1 si 16 ani) cu esofagita de reflux severa, administrarea de omeprazol in doze cuprinse intre 0,7 si 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita in 90% dintre cazuri si a redus semnificativ simptomele de reflux. Intr-un studiu clinic simplu-orb, au fost tratati copii cu varsta cuprinsa intre 0-24 luni cu boala de reflux gastro-esofagian diagnosticata clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecventa episoadelor de varsaturi/regurgitare a scazut cu 50% dupa 8 saptamani de tratament, indiferent de doza.

Terapia de eradicare a H. pylori la copii:

Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat ca omeprazol in asociere cu doua antibiotice (amoxicilina si claritromicina) a fost eficace si sigur in tratamentul infectiei cu H. pylori la copii cu varsta de 4 ani si peste, cu gastrita: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienti) in cazul asocierii omeprazol + amoxicilina + claritromicina comparativ cu 9,4% (3/32 pacienti) in cazul asocierii amoxicilina

+ claritromicina. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informatie pentru copiii cu varsta sub 4 ani.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Omeprazolul si omeprazolul sub forma de sare de magneziu sunt instabile in mediu acid, de aceea se administreaza oral sub forma de pelete cu invelis gastrorezistent, in capsule sau comprimate.

Absorbtia omeprazolului este rapida, iar concentratia plasmatica maxima se atinge dupa aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbtia omeprazolului are loc in intestinul subtire si este completa de obicei in 3-6 ore. Ingestia simultana de alimente nu influenteaza biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemica (biodisponibilitatea) a omeprazolului dupa o doza unica este de aproximativ 40%. Dupa administrari repetate o data pe zi, biodisponibilitatea creste pana la aproximativ 60%.

Distributie

Volumul aparent de distributie la subiecti sanatosi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 97%.

Metabolizare

Omeprazolul este metabolizat complet de catre citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependenta de CYP2C19 exprimata polimorfic, responsabila de formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasma.

Restul este dependenta de o alta izoforma specifica, CYP3A4, responsabila de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinitatii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibila o inhibare competitiva si interactiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinitatii scazute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potential de inhibare a metabolizarii altor substraturi CYP3A4. In plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.

La aproximativ 3% din populatia caucaziana si 15-20% din populatia asiatica lipseste o enzima CYP2C19 functionala, iar acestia sunt denumiti metabolizatori cu activitate enzimatica lenta. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizata in principal probabil de CYP3A4. Dupa administrarea repetata, o data pe zi, a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatica lenta comparativ cu subiectii care prezinta o enzima CYP2C19 functionala (metabolizatori cu activitate enzimatica extensiva).

De asemenea, media concentratiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanta pentru stabilirea dozei de omeprazol.

Excretie

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai mic de o ora, atat dupa administrare unica cat si dupa administrare repetata o data pe zi. Intre administrari, omeprazolul se elimina complet din plasma, fara a prezenta tendinta de acumulare in cazul administrarii o data pe zi.

Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excreta sub forma de metaboliti in urina, restul in fecale, in principal prin secretie biliara.

ASC a omeprazolului creste in cazul administrarii repetate. Cresterea este dependenta de doza si duce la o corelatie non-lineara doza – ASC dupa administrare repetata. Aceasta dependenta de timp si doza este datorata reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic si clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de catre omeprazol si/sau metabolitii sai (de exemplu sulfona). Nu s-a gasit niciun metabolit care sa aiba vreun efect asupra secretiei gastrice acide.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta hepatica

Metabolizarea omeprazolului la pacientii cu disfunctie hepatica este afectata, ducand la cresterea ASC. Nu s- a evidentiat tendinta omeprazolului de a se acumula in cazul administrarii o data pe zi.

Insuficienta renala

Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemica si viteza de eliminare, este nemodificata la pacientii cu functie renala redusa.

Varstnici

Viteza de metabolizare a omeprazolului este redusa intr-o oarecare masura la subiectii varstnici (varsta cuprinsa intre 75-79 de ani).

Copii si adolescenti

In timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu varsta peste 1 an, concentratiile plasmatice au fost similare cu cele de la adulti. La copiii cu varsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scazut datorita capacitatii reduse de a metaboliza omeprazolul.

Date preclinice de siguranta
In studiile efectuate pe toata durata vietii la sobolanii tratati cu omeprazol, au fost observate hiperplazia celulelor ECL gastrice si tumori carcinoide. Aceste modificari reprezinta rezultatul hipergastrinemiei sustinute secundare inhibarii secretiei acide. Rezultate similare s-au obtinut dupa tratamentul cu antagonisti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni si dupa fundectomie partiala. De aceea, aceste modificari nu sunt efectul direct al vreunei substante active in sine.