Medicamente cu reteta

Normix 200mg, 36 comprimate filmate, Alfa Wassermann

Produs disponibil doar in farmacie in baza retetei medicale

Descriere si prospect: Normix 200mg, 36 comprimate filmate, Alfa Wassermann

7494327

Indicatii 
-Infectii intestinale acute si cronice produse de bacterii Gram-pozitive si Gram-negative; sindrom diareic

-Diaree cauzata de alterarea echilibrului florei intestinale, diaree estivala, diareea calatorilor, enterocolita

-Profilaxia preoperatorie si postoperatorie a complicatiilor infectioase in chirurgia gastrointestinala

-Adjuvant in tratamentul hiperamoniemiei

-Tratamentul bolii diverticulare simptomatice necomplicate a colonului in asociere cu aportul de fibre alimentare

Normix 200 mg este indicat adultilor si copiilor cu varsta mai mare de 12 ani.

Dozaj
Doze

Tratament antidiareic:
200 mg rifaximina (1 comprimat filmat) la intervale de 6 ore sau 400 mg rifaximina (2 comprimate filmate) la intervale de 12 ore.

Profilaxia pre- si post-operatorie a complicatiilor infectioase gastro-intestinale:
400 mg rifaximina (2 comprimate filmate) la intervale de 12 ore.

Adjuvant in tratamentul hiperamoniemiei:
400 mg rifaximina (2 comprimate filmate) la intervale de 8 ore.

Tratamentul bolii diverticulare simptomatice necomplicate a colonului:
400 mg rifaximina (2 comprimate filmate) la intervale de 12 ore, 7-10 zile pe luna.

Dozele pot fi modificate cantitativ, ca frecventa si durata in functie de indicatia medicului.

Administrarea la copii
Siguranta si eficacitatea rifaximinei la copiii cu varsta mai mica de 12 ani nu a fost stabilita. Datele disponibile la acest moment sunt descrise la pct 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozajul.

Mod de administrare
Administrare orala, cu un pahar de apa.
Rifaximina poate fi administrata independent de orarul meselor.

Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei, deoarece datele privind siguranta si eficacitatea Normix nu au aratat vreo diferenta intre pacientii varstnici si cei mai tineri.

Insuficienta hepatica
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi pct 5.2).

Insuficienta renala
Cu toate ca nu se impune modificarea dozei, la pacientii cu insuficienta renala administrarea trebuie facuta cu precautie (vezi punctul 5.2).

Dozele pot fi modificate cantitativ si ca frecventa in functie de indicatia medicului.

Daca nu exista alte recomandari, tratamentul nu trebuie sa depaseasca 10 zile.

Tratamentul diareei calatorului nu trebuie sa depaseasca 3 zile. Daca simptomele sunt prezente mai mult de 3 zile trebuie ca diagnosticul si tratamentul sa fie reevaluate.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, derivatii de rifamicina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Diverse tipuri de obstructie intestinala si leziuni ulceroase severe ale intestinului

Atentionari
Datele clinice au aratat ca rifaximina nu este eficace in tratamentul infectiilor intestinale produse de germeni patogeni entero-invazivi precum Campylobacter jejuni, Salmonella spp. si Shighella spp., care in mod obisnuit produc diaree, febra si sange in fecale.

Rifaximina ar trebui intrerupta daca diareea se agraveaza sau persista pentru mai mult de 48 ore si atunci ar trebui luata in considerare o antibioterapie alternativa.

Diareea cu Clostridium difficile postantibioterapie (CDAD) a fost raportata dupa utilizarea aproape a tuturor agentilor antibiotici, inclusiv a rifaximinei. Insa, nu se poate face o asociere clara intre tratamentul cu rifaximina, aparitia CDAD si a colitei pseudomembranoase.

Se recomanda prudenta atunci cand se impune utilizarea concomitenta a rifaximinei si a unui inhibitor al glicoproteinei P cum ar fi ciclosporina (vezi si punctul 4.5).

Pacientii ar trebui informati ca, in ciuda absorbtiei neglijabile a medicamentului (sub 1%), ca si in cazul tuturor derivatilor de rifamicina, rifaximina poate provoca colorarea urinei in rosu.

Au fost raportate atat scaderi cat si cresteri ale INR la pacientii carora li s-a prescris rifaximina si urmau un tratament cu warfarina, care a fost mentinut (in unele cazuri cu evenimente hemoragice). Daca este necesara administrarea concomitenta, INR trebuie monitorizat cu atentie, la initierea si la oprirea tratamentului cu rifaximina. Pentru mentinerea nivelului dorit de anticoagulare, poate fi necesara ajustarea dozei de anticoagulante orale (vezi punctul 4.5).

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adica practic„nu contine sodiu”.

Interactiuni
Nu exista experienta privind administrarea rifaximinei la subiectii carora li se administreaza un alt medicament antibacterian pe baza de rifamicina pentru tratamentul unei infectii bacteriene sistemice.

Datele obtinute in vitro au aratat ca rifaximina nu a inhibat enzimele principale ale sistemului citocromului P-450 (CYP) implicate in metabolizarea medicamentelor (CYP1A2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 si 3A4). In cadrul studiilor de inductie efectuate in vitro, rifaximina nu a indus enzimele CYP1A2 si CYP2B6, dar a fost un inductor slab al enzimei CYP3A4.

La subiectii sanatosi, studiile clinice privind interactiunile medicamentoase au demonstrat ca rifaximina nu a influentat in mod semnificativ farmacocinetica substraturilor enzimei CYP3A4. Cu toate acestea, la pacientii cu insuficienta hepatica nu poate fi exclusa posibilitatea ca rifaximina sa determine scaderea expunerii la substantele care reprezinta substraturi ale enzimei CYP3A4 administrate concomitent (de exemplu warfarina, antiepileptice, antiaritmice), din cauza expunerii sistemice mai mari la rifaximina, comparativ cu expunerea sistemica intalnita la subiectii sanatosi.

Au fost raportate atat scaderi cat si cresteri ale INR la pacientii carora li s-a prescris rifaximina si urmau un tratament cu warfarina, care a fost mentinut. Daca este necesara administrarea concomitenta, INR trebuie monitorizat cu atentie la initierea si la oprirea tratamentului cu rifaximina. Pot fi necesare ajustari ale dozei de anticoagulante orale.

Un studiu in vitro a sugerat ca rifaximina este un substrat moderat al glicoproteinei P (P-gp) si ca este metabolizata de catre CYP3A4. Nu se cunoaste daca medicamentele administrate concomitent, care inhiba CYP3A4, pot creste expunerea sistemica la rifaximina.

Admnistrarea concomitenta a unei doze unice de ciclosporina (600 mg), un inhibitor puternic al glicoproteinei P si a unei doze unice de rifaximina (550 mg) la subiecti sanatosi, a determinat cresteri de intre 83 ori si 124 ori ale concentratiei plasmatice a rifaximinei insemnand cresterea concentratiei plasmatice maxime (Cmax) si aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC). Semnificatia clinica a acestei cresteri a expunerii sistemice este necunoscuta.

Posibilitatea aparitiei interactiunilor medicamentoase la nivelul sistemelor transportoare a fost evaluata in vitro si aceste studii sugereaza ca este putin probabila o interactiune clinica intre rifaximina si alte substante care trec in mediul extracelular prin intermediul P-gp si al altor proteine de transport (MDR1, MRP2, MRP4, BCRP si BSEP).

Pacientii ar trebui sa ia rifaximina la cel putin 2 ore dupa administrarea carbunelui medicinal.

Sarcina
Sarcina

Datele provenite din utilizarea rifaximinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidentiat efecte tranzitorii asupra osificarii si modificari la nivelul scheletului la fetus (vezi punctul 5.3). Relevanta clinica a acestor constatari la om este necunoscuta.

Ca masura de precautie, nu se recomanda utilizarea rifaximinei in timpul sarcinii. Alaptarea

Nu se cunoaste daca rifaximina/metabolitii acesteia se excreta in laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru sugarii alaptati la san.

Trebuie luata decizia fie de a intrerupe alaptarea, fie de a intrerupe/de a nu incepe tratamentul cu rifaximina, functie de beneficiul alaptarii pentru copil si de beneficiul tratamentului pentru femeia care alapteaza.

Fertilitatea

Studiile la animale nu au evidentiat efecte directe sau indirecte asupra fertilitatii la barbati si la femei.

Condus auto
Ameteala, vedere dubla si somnolenta au fost raportate in studiile clinice controlate, insa rifaximina are o influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Studii clinice.

In timpul studiilor clinice controlate dublu-orb sau in timpul studiilor de farmacologie clinica, efectele rifaximinei au fost comparate cu cele ale administrarii de placebo si al altor antibiotice. Prin urmare, sunt disponibile date cantitative de siguranta.

Nota. Majoritatea reactiilor adverse enumerate (in special cele referitoare la tulburarile gastro- intestinale) pot fi, de asemenea, atribuite si bolilor de baza care sunt tratate si care au fost raportate in timpul studiilor clinice, la aceeasi frecventa ca cea raportata pentru pacientii la care s-a administrat placebo.

Experienta dupa punerea pe piata

Dupa punerea pe piata a rifaximinei, au fost raportate reactii adverse. Frecventa acestor reactii este necunoscuta (nu poate fi estimata din datele existente).

Categoriile de frecventa sunt definite conform conventiei urmatoare: Foarte frecvente (≥1/10); Frecvente (≥1/100 si sub 1/10); Mai putin frecvente (≥1/1000 si sub 1/100); Rare (≥1/10000 si sub 1/1000); Foarte rare (sub 1/10000), Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme si organeFrecventeMai putin frecventeCu frecventa necunoscuta
Infectii si infestari Candida Herpes simplex Nazofaringita FaringitaInfecții ale căilorrespiratorii superioareInfectii cu Clostridium difficile
Tulburari hematologice si limfatice Limfocitoza Monocitoza NeutropenieTrombocitopenie
Tulburari ale sistemului imunitar  Reactii anafilactice Hipersenzitivitate
Tulburari metabolice si de nutritie Scaderea apetitului Deshidratare 
Tulburari psihice Vise anormale Stare depresiva InsomnieNervozitate 
Tulburari ale sistemului nervosAmeteli CefaleeHipoestezie Migrena Parestezie Dureri frontale SomnolentaPresincopa
Tulburari oculare Diplopie 
Tulburari acustice si vestibulare Dureri auriculare Vertij 
Tulburari cardiace Palpitatii 
Tulburari vasculare Creșterea tensiunii arterialeBufeuri 
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Tuse Gat uscat Dispnee Congestie nazala Durere orofaringiana Rinoree 
Tulburări gastro- intestinaleDureri abdominale Constipatie Urgenta de defecatie Diaree Flatulenta Distensieabdominala, Greturi si varsaturiTenesme rectaleDureri in abdomenul superiorAscita Buze uscate DispepsieTulburari de motilitate gastrointestinala Fecale tari Hematochezie Scaune mucoase Tulburari de gust 
Tulburari hepatobiliare Cresterea ASTTeste hepatice anormale
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Eruptii cutanateEruptii si exanteme Arsuri solare1Angioedem Dermatita Dermatita exfoliativa Eczema Eritem PruritPurpura Urticarie
Tulburari musculo- scheletice si ale tesutului conjunctiv Dureri de spate Spasme musculare Slabiciune musculara Mialgie Dureri de ceafa 
Tulburari renale si ale cailor urinare Hematurie Glicozurie Polakiurie PoliurieProteinurie 
Tulburari ale aparatului genital si sanului Polimenoree 
Tulburari generale si la nivelul locului de administrareFebrăConditii de astenie FrisoaneTranspiratii reci Hiperhidroza Simptomeasemanatoare gripeiEdeme periferice Durere si discomfort 
Investigatii diagnostice  Valori anormale ale INR

1 Deoarece investigatorul a raportat „arsuri solare”, acesta nu este considerat ca referindu-se in general la fotosensibilitate, ci de fapt la „arsuri solare”.

Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
In studiile clinice efectuate la pacienti cu diareea calatorului, doze mai mari de 1.800 mg/zi au fost tolerate fara semne clinice severe. Chiar si la pacientii/subiectii cu microbiota intestinala normala, rifaximina administrata in doze de pana la 2.400 mg pe zi, timp de 7 zile, nu a provocat simptome clinice relevante, corelate cu doza crescuta.

In caz de supradozaj accidental se recomanda tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinfectioase intestinale; antibiotice, cod ATC: A07AA11

Mecanism de actiune

Rifaximina este un medicament antibacterian care apartine clasei rifamicinelor; rifaximina se leaga ireversibil de subunitatea beta a ARN-polimerazei ADN-dependenta a enzimelor bacteriene, inhiband consecutiv sinteza ARN-ului bacterian.

Rifaximina are un spectru antibacterian larg, fiind activa pe majoritatea bacteriilor Gram-pozitive si Gram-negative, aerobe si anaerobe responsabile de infectiile intestinale, incluzand si speciile producatoare de amoniac. Rifaximina poate inhiba diviziunea bacteriilor care dezamineaza ureea, reducand astfel productia de amoniac, precum si a altor substante considerate a avea un rol important in patogeneza encefalopatiei hepatice.

Mecanism de rezistenta

Aparitia rezistentei la rifaximina are la baza, in primul rand, o modificare cromozomiala reversibila monofazica a genei rpoB care codifica ARN-polimeraza bacteriana. Incidenta subpopulatiilor rezistente printre bacteriile izolate de la pacientii cu diareea calatorului a fost foarte scazuta.

Studiile clinice care au investigat modificarile sensibilitatii microbiotei intestinale la pacientii cu diareea calatorilor nu au reusit sa detecteze aparitia rezistentei la rifaximina pentru microorganismele Gram-pozitive (de exemplu enterococi) si Gram-negative (E. coli) pe perioada unui tratament de trei zile cu rifaximina.

Dezvoltarea rezistentei la rifaximina a microbiotei intestinale normale a fost investigata prin administrarea unor doze de rifaximina mari, repetate, la voluntari sanatosi si la pacienti cu Boala Inflamatorie Intestinala. Au aparut tulpini rezistente la rifaximina, dar acestea au fost instabile si nu au colonizat tractul gastro-intestinal si nici nu au inlocuit tulpinile sensibile la rifaximina. Cand tratamentul a fost intrerupt, tulpinile rezistente au disparut rapid.

Datele experimentale si clinice sugereaza faptul ca tratamentul cu rifaximina la pacientii cu diareea calatorilor, purtatori de tulpini de Mycobacterium tuberculosis sau Neisseria meningitidis nu creaza conditii de aparitie a rezistentei la rifampicina.

Sensibilitate

Rifaximina-α este un agent antibacterian neabsorbabil. Testele de sensibilitate bacteriana efectuate in vitro nu pot fi utilizate pentru a stabili cu exactitate sensibilitatea sau rezistenta bacteriilor la rifaximina. In prezent, nu sunt suficiente date disponibile care sa sustina identificarea din punct de vedere clinic a unui punct critic pentru evaluarea sensibilitatii bacteriene.

Rifaximina a fost evaluata in vitro pentru mai multi agenti patogeni etiologici ai diareei calatorilor in patru arii geografice diferite ale lumii. Acesti patogeni sunt: ETEC (E. coli enterotoxigenic), EAEC (E. coli enteroagregativ), Salmonella spp., Shigella spp., vibrionul non-holeric V. Plesiomonas spp., Aeromonas spp., Campylobacter spp. CMI 90 (concentratia inhibitorie minima pentru 90% dintre tulpini), pentru bacteriile izolate testate, a fost 32 μg/ml, valoare care se realizeaza cu usurinta in lumenul intestinal, datorita concentratiilor mari de rifaximina din fecale.

Eficacitatea clinica

Studiile clinice efectuate la pacientii cu diareea calatorilor au demonstrat eficacitatea clinica a rifaximinei impotriva ETEC (E. coli enterotoxigenic) si EAEC (E. coli enteroagregativ). Aceste bacterii sunt in principal responsabile de diareea calatorilor la subiectii care calatoresc in tarile mediteraneene sau regiuni tropicale si subtropicale.

Utilizare pediatrica
Eficacitatea, dozajul si siguranta rifaximinei la copiii cu varsta mai mica de 12 ani nu a fost stabilita. In literatura de specialitate exista 9 studii privind eficacitatea utilizarii rifaximinei la pacienti sub 12 ani, incluzand 371 copii, din care 233 au primit rifaximina. Majoritatea copiilor inclusi in aceste studii aveau varsta mai mare de 2 ani, iar diareea de origine bacteriana (demonstrata inainte, in timpul sau dupa tratament) a fost prezenta ca si criteriu de includere pentru toti pacientii din toate aceste studii.

Datele din studiile la care se face referire mai sus, ca si cele provenite din meta-analize, se constituie in tot mai multe dovezi ce demonstreaza eficacitatea rifaximinei in contextul unor afectiuni particulare, cum ar fi de exemplu cazul diareei acute (mai ales cea recurenta sau recidivanta), despre care se stie sau se presupune ca este produsa de bacteriile sensibile la actiunea rifaximinei (ex. diareea produsa de Escherichia coli).

In toate aceste studii limitate din punct de vedere al numarului redus de pacienti, cele mai folosite doze la copiii cu varste intre 2 – 12 ani au fost cuprinse intre 20 si 30 mg/kg/zi, fractionate in 2 pana la 4 administrari/zi. (vezi pct. 4.2)

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Studiile de farmacocinetica efectuate la sobolani, caini si oameni au demonstrat ca, dupa administrarea orala de rifaximina in forma sa polimorfica α, aceasta nu este practic absorbita (absorbtie sub 1%). Dupa administrarea repetata de doze terapeutice de rifaximina-α la voluntari

sanatosi sau chiar la pacientii cu mucoasa intestinala deteriorata (Boala Inflamatorie Intestinala), concentratiile plasmatice au fost neglijabile (mai putin de 10 ng/ml). O crestere irelevanta din punct de vedere clinic a absorbtiei sistemice de rifaximina-α a fost observata atunci cand administrarea ei s-a facut cu 30 de minute inainte de un mic dejun bogat in grasimi.

Distributie

La om rifaximina este legata moderat de proteinele plasmatice. In vivo, valoarea medie a procentului de legare de proteinele plasmatice a fost de 67,5% la subiectii sanatosi si de 62% la pacientii cu insuficienta hepatica atunci cand s-a administrat rifaximina.

Biotransformare

Analiza probelor de materii fecale a demonstrat ca rifaximina se regaseste sub forma de molecula intacta, ceea ce sugereaza faptul ca aceasta nu este nici degradata si nici metabolizata la trecerea prin tractul gastro-intestinal.

In cadrul unui studiu in care s-a utilizat rifaximina marcata radioactiv, s-a evidentiat ca 0,025% din doza de rifaximina administrata oral se regaseste nemodificata in urina, iar sub 0,01% se regaseste in urina sub forma de 25-desacetilrifaximina, singurul metabolit al rifaximinei identificat la om.

Concentratiile de rifaximina-α in materiile fecale, masurate timp de trei zile dupa administrarea unei doze unice de 400 mg, au avut, in medie, valoarea de 670 µg/ml.

Eliminare

Un studiu efectuat cu rifaximina marcata radioactiv releva faptul ca rifaximina 14C administrata este aproape exclusiv si complet eliminata prin materiile fecale (96,9% din doza administrata). Eliminarea rifaximinei marcate 14C prin urina nu depaseste 0.4% din doza administrata.

Liniaritate/Non-liniaritate

La om, rata si gradul expunerii sistemice la rifaximina par a fi caracterizate de o cinetica non-liniara (dependenta de doza), care este concordanta cu posibilitatea unei absorbtii limitate a rifaximinei, determinata de rata sa de dizolvare.

Categorii speciale de pacienti

Insuficienta renala

Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea de rifaximina la pacientii cu insuficienta renala.

Insuficienta hepatica

Datele clinice disponibile pentru pacientii cu insuficienta hepatica au demonstrat o expunere sistemica mai mare decat cea observata la subiectii sanatosi. In ciuda acestui lucru, cresterea expunerii sistemice la rifaximina la subiectii cu insuficienta hepatica trebuie interpretata tinand cont si de actiunea locala a rifaximinei la nivel gastro-intestinal, de biodisponibilitatea sistemica scazuta a acesteia, precum si de datele disponibile privind siguranta administrarii rifaximinei la pacientii cu ciroza.

De aceea, nu se recomanda ajustarea dozei, rifaximina actionand practic doar la nivel local.

Copii si adolescenti

Farmacocinetica rifaximinei nu a fost studiata la pacientii copii si adolescenti, indiferent de varsta.

Date preclinice de siguranta
Datele preclinice rezultate ca urmare a studiilor conventionale de siguranta farmacologica, toxicitate dupa doze repetate, genotoxicitate si carcinogenicitate nu au evidentiat vreun risc special

pentru om.

In cadrul unui studiu privind dezvoltarea embriofetala efectuat la sobolan, s-a observat o intarziere usoara si tranzitorie a osificarii in cazul administrarii de doze de 300 mg/kg corp/zi, care nu a afectat dezvoltarea normala a puilor. La iepure, dupa administrarea orala a rifaximinei in timpul gestatiei, s-a remarcat o crestere a incidentei modificarilor la nivelul scheletului.

Nu se cunoaste semnificatia clinica a acestor constatari.

Ne asiguram in permanenta de acuratetea informatiilor prezentate. In situatia actualizarii fara instiintarea noastra in prealabil, acestea pot sa difere. Va recomandam sa consultati ambalajul produsului inainte de utilizare.

Data ultimei actualizari: 16.01.2023

Categorii de produse