Monopost solutie oftalmica 50mcg/ml, 30 unidoze de 0.2ml, Thea

Indicatii
Scaderea presiunii intraoculare crescute la pacientii cu glaucom cu unghi deschis si hipertensiune intraoculara.

Dozaj
Doze

Doza recomandata la adulti (inclusiv varstnici):

Doza recomandata este cate o picatura in fiecare ochi afectat, o data pe zi. Efectul optim se obtine atunci cand MONOPOST este administrat seara.

Administrarea MONOPOST nu trebuie facuta mai mult de o data pe zi, deoarece s-a demonstrat ca administrarea prea frecventa poate duce la diminuarea efectului antihipertensiv ocular.

In cazul omiterii unei doze, tratamentul va continua prin administrarea dozei urmatoare, conform programului normal.

Copii si adolescenti:

Nu sunt disponibile date privind medicamentul MONOPOST.

Mod de administrare

Administrare oftalmica.

Ca si in cazul altor picaturi oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbtiei sistemice se recomanda ca sacul lacrimal sa fie presat la nivelul cantusului median (ocluzie punctiforma) timp de un minut.

Aceasta manevra trebuie efectuata imediat dupa instilarea fiecarei picaturi.

Lentilele de contact trebuie indepartate inainte de administrarea picaturilor si pot fi reinserate dupa 15 minute.

Daca se utilizeaza mai mult de un medicament oftalmic local, medicamentele trebuie administrate la interval de cel putin 5 minute.

O doza unica contine suficiente picaturi oftalmice pentru tratarea ambilor ochi. Destinat unei singure utilizari.

Acest medicament se prezinta sub forma unei solutii sterile, fara conservanti. Solutia dintr-un recipient unidoza trebuie utilizata imediat dupa deschidere, prin administrare in ochiul (ochii) afectat (afectati). Deoarece sterilitatea nu poate fi mentinuta dupa deschiderea recipientului unidoza, orice cantitate de solutie ramasa trebuie aruncata imediat dupa administrare.

Pacientii trebuie instruiti sa:

• evite contactul varfului picurator cu ochiul sau pleoapa
• utilizeze picaturile oftalmice imediat dupa prima deschidere a recipientului unidoza si sa arunce recipientul dupa utilizare.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Prin cresterea cantitatii de pigment brun din iris, latanoprostul poate provoca modificarea treptata a culorii ochilor. Inaintea initierii tratamentului, pacientii trebuie avertizati asupra posibilitatii modificarii permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate produce heterocromie permanenta.

Modificarea culorii ochilor a fost observata cu precadere la pacientii cu ochi de culoare mixta, adica albastri-caprui, gri-caprui, galbeni-caprui sau verzi-caprui. In cadrul studiilor efectuate cu latanoprost, debutul modificarii apare de regula in decursul primelor 8 luni de tratament, in cazuri rare in al doilea sau al treilea an de tratament si nu a fost observat dupa al patrulea an de tratament. Viteza de progresie a pigmentarii irisului scade in timp si este stabila pe o perioada de 5 ani. Efectul accentuarii pigmentarii nu a fost evaluat pe o perioada mai mare de 5 ani. Intr-un studiu de siguranta, deschis, cu durata de 5 ani, in care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienti au prezentat pigmentarea irisului (vezi pct. 4.8). De cele mai multe ori, modificarea culorii irisului este minora si nu se observa clinic. Incidenta acestui fenomen in randul pacientilor cu irisuri de culoare mixta a fost cuprinsa intre 7% si 85%, fiind cea mai crescuta la pacientii cu iris galben-caprui. La pacientii cu ochi de culoare albastru omogen nu s-a inregistrat nicio modificare, iar la cei cu ochi de culoare omogena gri, verde sau caprui, fenomenul a fost rar.

Modificarea culorii este determinata de cresterea continutului de melanina din melanocitele prezente in stroma iridiana, si nu de cresterea numarului de melanocite. In ochii afectati, pigmentarea bruna din jurul pupilei se raspandeste, de regula, concentric catre periferie, insa este posibil ca intreg irisul sau portiuni ale acestuia sa devina mai caprui. Dupa oprirea tratamentului nu s-au mai inregistrat cresteri ulterioare ale cantitatii de pigment brun la nivelul irisului. Pana in prezent, fenomenul colorarii irisului nu s-a insotit de simptome sau modificari patologice in studiile clinice.

Nici nevii, nici pistruii de la nivelul irisului nu au fost influentati de tratament. In studiile clinice nu s-a constatat acumularea pigmentului in reteaua trabeculara sau in alta regiune a camerei anterioare. Pe baza experientei clinice de 5 ani, cresterea pigmentarii irisului nu s-a dovedit a avea urmari clinice negative, astfel ca tratamentul cu latanoprost poate fi continuat chiar si in cazul aparitiei pigmentarii irisului. Cu toate acestea, pacientii trebuie monitorizati in mod regulat, iar in cazul in care contextul clinic o impune, tratamentul cu latanoprost poate fi intrerupt.

Experienta tratamentului cu latanoprost in glaucomul cronic cu unghi inchis, glaucomul cu unghi deschis la pacientii cu pseudofakie si in glaucomul pigmentar este limitata. Nu exista informatii privind tratamentul cu latanoprost in cazurile de glaucom inflamator sau neovascular, in afectiunile oculare inflamatorii sau la pacientii cu glaucom congenital. Latanoprostul are un efect foarte scazut sau absent asupra pupilei, insa nu exista informatii privind administrarea sa in episoadele acute de glaucom cu unghi inchis. Prin urmare, se recomanda ca, pana la acumularea de noi date, latanoprostul sa fie utilizat cu prudenta in aceste afectiuni.

Datele din studiile clinice privind administrarea de latanoprost in perioada peri-operatorie a interventiilor pentru cataracta sunt limitate. La acesti pacienti, latanoprost trebuie administrat cu prudenta.

Latanoprostul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu antecedente de keratita herpetica si trebuie evitat in cazul prezentei keratitei active determinate de virusul herpes simplex si la pacientii cu antecedente de keratita herpetica recurenta asociata in mod direct cu utilizarea analogilor prostaglandinelor.

Exista raportari de aparitie a edemului macular (vezi pct. 4.8) in special la pacientii cu afakie, la cei cu pseudofakie si ruptura a capsulei posterioare a cristalinului sau a lentilelor camerei anterioare, precum si la pacientii cu factori de risc cunoscuti pentru aparitia edemului macular cistoid (ca de exemplu, retinopatie diabetica si ocluzie de vena retiniana). Latanoprostul trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu afakie, la cei cu pseudofakie cu ruptura a capsulei posterioare sau cu luxatii ale lentilelor din camera anterioara, sau la pacientii cu factori de risc cunoscuti pentru edem macular cistoid.

La pacientii predispusi la irita/uveita, latanoprostul poate fi utilizat cu prudenta.

Exista date limitate privitoare la pacientii cu astm bronsic, dar unele cazuri de exacerbari ale astmului bronsic si/sau dispnee au fost raportate din datele obtinute dupa punerea pe piata. De aceea, pacientii cu astm bronsic trebuie tratati cu prudenta, deoarece nu exista suficienta experienta (vezi si sectiunea 4.8).

A fost observata si modificarea culorii tegumentului periorbitar, majoritatea cazurilor fiind raportate la pacienti japonezi. Experienta acumulata pana in prezent arata ca modificarea culorii tegumentului periorbitar nu are caracter permanent, in unele cazuri fenomenul fiind reversibil chiar in timpul tratamentului cu latanoprost.

Latanoprostul poate modifica treptat genele de la nivelul ochiului tratat si parul fin din zona inconjuratoare; aceste modificari includ cresterea genelor in lungime, grosime, cresterea numarului genelor, accentuare a pigmentarii genelor, crestere a numarului de fire de par si cresterea intr-o directie gresita a genelor. Modificarile genelor sunt reversibile dupa intreruperea tratamentului.

MONOPOST contine macrogolglicerol hidroxistearat (ulei de ricin polioxihidrogenat) care poate cauza reactii cutanate. In prezent, nu sunt disponibile date privind siguranta utilizarii pe termen lung a acestui excipient.

Interactiuni
Nu sunt disponibile date definitive referitoare la interactiunile medicamentoase.

Au fost raportate cresteri paradoxale ale tensiunii intraoculare dupa administrarea oftalmica concomitenta a doi analogi de prostaglandine. De aceea, nu este recomandata utilizarea a doua sau mai multe prostaglandine, analogi de prostaglandina sau derivati de prostaglandina.

Sarcina
Fertilitatea

Nu s-a identificat niciun efect al latanoprostului asupra fertilitatii la masculi si la femele in studiile efectuate la animale (vezi pct. 5.3).

Sarcina

Siguranta utilizarii acestui medicament in timpul sarcinii la om nu a fost stabilita. Medicamentul are efecte farmacologice potential nocive asupra evolutiei sarcinii, fatului si nou-nascutului. Prin urmare, MONOPOST nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Latanoprost si metabolitii sai pot fi eliminati in laptele matern; prin urmare, MONOPOST nu trebuie utilizat la femeile care alapteaza, sau alaptarea trebuie intrerupta.

Condus auto
Nu au fost efectuate studii privind efectul acestui medicament asupra capacitatii de a conduce vehicule. Ca si in cazul altor medicamente oftalmice, instilatiile cu picaturi oftalmice pot provoca incetosarea tranzitorie a vederii. Pacientii nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje, pana la disparitia acestor reactii.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de sigurnata

Majoritatea reactiilor adverse observate sunt legate de sistemul ocular. Intr-un studiu de siguranta, deschis, cu durata de 5 ani, in care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienti au prezentat pigmentarea irisului (vezi pct. 4.4). Alte reactii adverse oculare sunt, in general, tranzitorii si apar la administrarea dozei.

Lista tabelara a reactiilor adverse

Reactiile adverse si frecventele lor, prezentate mai jos, sunt cele descrise pentru medicamentul de referinta. Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa dupa cum urmeaza: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai mic de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic de 1/100), rare (≥1/10000 si mai mic de 1/1000), foarte rare (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata pe baza datelor disponibile).

*Reactie adversa identificata dupa punerea pe piata

§Reactie adversa a carei frecventa a fost estimata utilizand „Regula lui 3” c)Descrierea reactiilor adverse selectate

Nu sunt furnizate informatii

d. Copii si adolescenti

Nu exista date disponibile cu MONOPOST Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Supradozaj
Exceptand iritatia oculara si hiperemia conjunctivala, nu se cunosc alte reactii adverse in cazul supradozajului cu MONOPOST.

Urmatoarele informatii pot fi utile in cazul ingerarii accidentale de MONOPOST: un recipient unidoza contine latanoprost 10 micrograme. Peste 90% este metabolizat la primul pasaj hepatic. Perfuzia i.v. cu 3 micrograme/kg la voluntarii sanatosi a produs concentratii plasmatice medii de 200 de ori mai mari decat cele din studiile clinice si nu au provocat niciun simptom, insa o doza de 5,5 – 10 micrograme/kg a provocat greata, dureri abdominale, ameteli, astenie, bufeuri si transpiratii. La maimute, latanoprost a fost injectat intravenos in doze de pana la 500 micrograme/kg, fara a se inregistra efecte cardiovasculare majore.

Administrarea intravenoasa a latanoprostului la maimuta s-a asociat cu o bronhoconstrictie pasagera. Totusi, administrarea oculara locala de latanoprost in doze de sapte ori mai mari decat doza clinica de MONOPOST la pacientii cu forme moderate de astm bronsic nu a provocat bronhoconstrictie.

In caz de supradozaj cu MONOPOST, se va institui un tratament simptomatic.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antiglaucomatoase si miotice, analogi de prostaglandine, codul ATC: S01E E01

Mecanism de actiune:

Substanta activa – latanoprost – este un analog al prostaglandinei F2α si reprezinta un agonist selectiv al receptorului prostanoidic FP, care scade presiunea intraoculara prin cresterea fluxului de eliminare a umorii apoase.

Studiile efectuate la animale si la om arata ca principalul mecanism de actiune este reprezentat de cresterea eliminarii pe cale uveosclerala, desi la om s-a raportat si o oarecare crestere a eliminarii umorii apoase pe calea trabeculara (prin scaderea rezistentei).

Efecte farmacodinamice:

La om, aceasta scadere a presiunii intraoculare debuteaza dupa aproximativ 3-4 ore de la administrare, iar efectul maxim este atins dupa 8-12 ore. Scaderea presiunii se mentine timp de cel putin 24 de ore.

Studiile pivot au demonstrat eficacitatea latanoprostului administrat sub forma de monoterapie. In plus, au fost efectuate studii clinice care au investigat utilizarea medicamentului in diverse asocieri si care au aratat ca latanoprost este eficace in asociere cu un antagonist beta-adrenergic (timolol). De asemenea, studiile pe termen scurt (1 sau 2 saptamani) sugereaza faptul ca latanoprostul are un efect de tip aditiv atunci cand se administreaza in asociere cu agonisti adrenergici (di-pivalil adrenalina) si inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orala (acetazolamida) si un efect cel putin partial aditiv atunci cand este administrat in asociere cu agonisti colinergici (pilocarpina).

Studiile clinice au mai aratat ca latanoprost nu are un efect important asupra producerii umorii apoase. De asemenea, latanoprostul nu are efect asupra barierei sange-umoare apoasa.

Atunci cand latanoprostul a fost administrat in doze clinice in cadrul studiilor efectuate la maimuta nu a avut sau a avut un efect neglijabil asupra circulatiei sanguine intraoculare. Totusi, in timpul tratamentului topic poate surveni hiperemie conjunctivala sau episclerala usoara sau moderata.

Tratamentul cronic ocular cu latanoprost la maimute carora li s-a efectuat extractia extracapsulara a cristalinului nu a afectat vasele sanguine retiniene, fapt demonstrat cu ajutorul angiografiei cu fluoresceina.

Pe parcursul tratamentului de scurta durata, latanoprostul nu a provocat scurgeri de fluoresceina in segmentul posterior al ochiului pseudofak la om.

S-a demonstrat ca in doze clinice, latanoprostul nu are efecte farmacologice semnificative la nivelul sistemului cardiovascular si respirator.

Eficacitate si siguranta clinica

MONOPOST a fost evaluat in cadrul unui studiu clinic randomizat, orb pentru investigator, cu durata de trei luni, care a comparat MONOPOST fara conservanti cu medicamentul de referinta care contine latanoprost 0,005% si conservanti la 404 pacienti cu hipertensiune oculara sau glaucom. Criteriul principal de evaluare a eficacitatii a fost reprezentata de modificarea presiunii oculare intre valoarea initiala si cea la Ziua 84.

La Ziua 84, reducerea presiunii intraoculare indusa de MONOPOST a fost de -8,6 mmHg adica de 36%. Aceasta a fost similara cu cea indusa de medicamentul de referinta care contine latanoprost 0,005% si conservanti.

Acest studiu clinic cu durata de trei luni, a demonstrat urmatoarele reactii adverse la MONOPOST si, respectiv, la medicamentul de referinta pentru latanoprost: senzatie de iritatie/arsura/intepaturi dupa instilare (la Ziua 84, 6,8% pentru MONOPOST si 12,9% pentru medicamentul de referinta pentru latanoprost) si hiperemie conjunctivala (la Ziua 84, 21,4% pentru MONOPOST si 29,1% pentru medicamentul de referinta pentru latanoprost). Din punctul de vedere al reactiilor adverse sistemice, nu au fost observate diferente majore intre cele doua grupe de tratament.

Proprietati farmacocinetice
Latanoprostul (GM = 432,58) este un pro-medicament sub forma de ester izopropilic care este inactiv ca atare, dar devine biologic activ dupa hidroliza, cu formarea consecutiva de latanoprost forma acida.

Absorbtie:

Pro-medicamentul se absoarbe rapid prin cornee, intreaga cantitate de medicament care patrunde in umoarea apoasa fiind hidrolizata in timpul trecerii prin cornee.

Distributie:

Studiile efectuate la om arata ca atingerea concentratiei maxime in umoarea apoasa are loc la aproximativ 2 ore dupa administrarea locala. Consecutiv administrarii topice la maimuta, latanoprostul se distribuie in cea mai mare parte in segmentul anterior, la nivelul conjunctivelor si pleoapelor, in segmentul posterior ajungand numai cantitati infime de medicament.

In cadrul unui studiu clinic incrucisat, randomizat, cu durata de trei luni efectuat la 30 de pacienti cu hipertensiune oculara sau glaucom, au fost masurate valorile concentratiilor plasmatice de latanoprost iar la 30 de minute de la instilare, aproape toti pacientii au prezentat valori care s-au situat sub limita de detectie (40 pg/ml).

Metabolizare si eliminare:

Metabolizarea latanoprostului in forma acida la nivelul ochiului este practic inexistenta, metabolizarea principala avand loc in cea mai mare parte in ficat. La om, timpul de injumatatire plasmatica este de 17 minute. In studiile efectuate la animale s-a aratat ca principalii metaboliti ai latanoprostului in forma acida, 1,2-dinor si 1,2,3,4tetranor, au activitate biologica foarte redusa sau absenta si se excreta in cea mai mare parte prin urina.

Date preclinice de siguranta
Toxicitatea oculara si sistemica a latanoprostului a fost testata la mai multe specii de animale. In general, latanoprostul este bine tolerat, avand o marja mare de siguranta intre doza terapeutica administrata ocular si toxicitatea sistemica, de cel putin 1000 ori. Dozele mari de latanoprost, de aproximativ 100 de ori mai mari decat doza clinica/kg corp, administrate intravenos la maimute neanesteziate au crescut frecventa respiratorie, fenomen ce reprezinta probabil expresia bronhoconstrictiei de scurta durata. Studiile efectuate la animale au aratat ca latanoprostul nu are proprietati sensibilizante.

La nivel ocular, efectele toxice au fost absente dupa doze de pana la 100 micrograme/ochi si zi administrate la iepure sau maimuta (doza clinica este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi si zi). Totusi, la maimuta, latanoprostul a produs hiperpigmentarea irisului.

Se pare ca hiperpigmentarea este consecinta stimularii sintezei de melanina in melanocitele irisului, modificarile proliferative fiind absente. Modificarea culorii irisului poate fi permanenta.

In studiile de toxicitate oculara cronica, administrarea de latanoprost in doza de 6 micrograme/ochi si zi a determinat o crestere a fisurilor palpebrale. Acest efect este reversibil si survine la doze superioare celor clinice. Efectul nu a fost observat si la om.

Potentialul mutagen al latanoprostului a fost investigat in testele revers-mutatiei la bacterii, mutatiei cromozomiale in celulele limfomului de soarece si testul micronucleilor la soarece: rezultatele au fost negative. Aberatii cromozomiale au existat in vitro pe limfocitele umane, iar efecte similare au fost observate si cu prostaglandina F2 α, o prostaglandina naturala, indicand faptul ca este vorba de un efect de clasa.

Alte studii de mutagenitate, care au utilizat sinteza ADN neprogramata in vitro/in vivo la sobolan, au avut rezultate negative, ceea ce arata ca latanoprostul nu are potential mutagen. Studiile de carcinogenitate efectuate la soarece si sobolan au fost negative.

Studiile efectuate la animale au aratat ca latanoprostul nu are efect asupra fertilitatii la masculi sau femele. In studiul de toxicitate embrionara efectuat la sobolan, nu a fost observata embriotoxicitate la administrarea intravenoasa (5, 50 si 250 micrograme/kg si zi) de latanoprost. Totusi, latanoprostul a indus efecte embrioletale la iepure la doza de 5 micrograme/kg si zi si peste.

Doza de 5 micrograme/kg si zi (de aproximativ 100 de ori mai mare decat doza clinica) a provocat fenomene semnificative de toxicitate embriofetala, caracterizate prin cresterea incidentei resorbtiei si avortului tardiv, precum si prin greutate scazuta a fatului.

Nu s-a observat potential teratogen.

Toxicitate oculara

Administrarea oftalmica de MONOPOST picaturi oftalmice la animale, de doua ori pe zi, timp de 28 de zile nu a demonstrat niciun efect toxic local sau sistemic.