Indicatii
Loratadina este indicata in tratamentul simptomatic al rinitei alergice si al urticariei cronice idiopatice.
Dozaj
Adulti si copii cu varsta de peste 12 ani: doza recomandata este de 10 ml sirop, o data pe zi.
Copii cu varsta cuprinsa intre 2 – 12 ani si greutate peste 30 kg: doza recomandata este de 10 ml sirop, o data pe zi.
Copii cu varsta cuprinsa intre 2 – 12 ani si greutate sub 30 kg: doza recomandata este de 5 ml sirop, o data pe zi.
Siropul poate fi administrat fara legatura cu momentul meselor. Siguranta si eficacitatea loratadinei nu au fost stabilite la copii sub 2 ani.
Pacienti cu insuficienta hepatica severa
Pacientilor cu insuficienta hepatica severa li se va administra o doza initiala mai mica, deoarece la acestia clearance-ul loratadinei poate fi mai mic.
O doza initiala de 10 ml sirop la doua zile este indicata pentru adulti si copii cu greutate mai mare de 30 kg. La copii cu greutate sub 30 kg doza initiala recomandata este de 5 ml sirop o data la doua zile.
Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii varstnici sau la cei care prezinta insuficienta renala.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. La copii cu varsta sub 2 ani.
Atentionari
Loratadina trebuie administrata cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct 4.2).
Administrarea loratadinei trebuie intrerupta cu cel putin 48 ore inainte de efectuarea testelor cutanate, deoarece antihistaminicele pot preveni sau reduce reactiile pozitive de reactivitate dermica.
Loratadina Biofarm contine zahar. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Administrata concomitent cu alcoolul, loratadina nu are efecte de potentare ale acestuia, conform masuratorilor efectuate in studiile privind performantele psihomotorii.
Datorita indicelui terapeutic mare al loratadinei, nu sunt de asteptat interactiuni semnificative clinic si nici nu au fost observate astfel de interactiuni in studiile clinice desfasurate (vezi pct 5.2).
Daca este administrata in timpul meselor, absorbtia loratadinei poate fi intarziata cu o ora, dar acest lucru nu influenteaza eficacitatea medicamentului.
Se recomanda precautie la administrarea loratadinei concomitent cu alte medicamente ce inhiba metabolizarea hepatica a acesteia.
Sarcina
Sarcina
Loratadina nu a avut efecte carcinogene in studiile efectuate la animale. Nu a fost stabilita siguranta administrarii loratadinei pe perioada sarcinii. In consecinta, nu se recomanda administrarea loratadinei in timpul sarcinii.
Alaptarea
Loratadina se excreta in laptele matern si, de aceea, nu se recomanda administrarea ei la femeile care alapteaza.
Condus auto
In studii clinice care au evaluat capacitatea de a conduce vehicule, nu a fost observata afectarea acesteia la pacientii tratati cu loratadina. Totusi, pacientii trebuie informati ca, foarte rar, la unele persoane poate sa apara somnolenta, fapt care ar putea afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Urmatoarele frecvente sunt luate in considerare in ceea ce priveste evaluarea reactiilor adverse: Foarte frecvente: ≥1/10
Frecvente: ≥1/100 si sub 1/10
Mai putin frecvente: ≥1/1000 si sub 1/100 Rare: ≥1/10000 si sub 1/1000
Foarte rare: sub 1/10000, cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
In studii clinice efectuate la un grup de copii cu varste cuprinse intre 2 si 12 ani, reactiile adverse cel mai frecvent raportate comparativ cu placebo au fost cefaleea (2,7%), nervozitatea (2,3%) si oboseala (1%).
In studiile clinice in care au fost inclusi adulti si adolescenti tratati cu doza recomandata de 10 mg loratadina pe zi pentru o gama de afectiuni ce au inclus rinita alergica si urticaria cronica idiopatica, reactiile adverse la loratadina au fost observate la un procent de pacienti cu 2% mai mare fata de placebo. Cele mai frecvente reactii adverse observate, raportate in plus fata de placebo, au fost: somnolenta (1,2%), cefaleea (0,6%), cresterea apetitului (0,5%) si insomnia (0,1%). Alte reactii adverse, foarte rar raportate in perioada dupa punerea pe piata sunt prezentate in urmatorul tabel.
| Tulburari ale sistemului imunitar | anafilaxie |
| Tulburari ale sistemului nervos | ameteli |
| Tulburari cardiace | tahicardie, aritmii ventriculare, prelungirea intervalului QT pe electrocardiograma |
| Tulburari gastro – intestinale | greata, xerostomie, gastrita |
| Tulburari hepatobiliare | tulburari ale functiei hepatice |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | eruptie cutanata, alopecie |
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | fatigabilitate |
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptomatologie
In caz de supradozaj creste frecventa aparitiei simptomelor anticolinergice. Au fost raportate somnolenta, tahicardie si cefalee.
Tratament
In cazul supradozajului se vor institui masuri generale simptomatice si de sustinere, care vor fi mentinute cat timp este necesar. Poate fi incercata administrarea carbunelui activat sub forma de suspensie in apa. De asemenea, poate fi luat in considerare lavajul gastric. Loratadina nu este indepartata prin hemodializa si nu se cunoaste daca poate fi indepartata prin dializa peritoneala. Monitorizarea clinica a pacientilor trebuie continuata si dupa oprirea tratamentului de urgenta.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antihistaminice de uz sistemic; alte antihistaminice sistemice. Codul ATC: R06AX13.
Loratadina, substanta activa a Loratadina Biofarm, este un antihistaminic triciclic cu activitate selectiva pe receptorii periferici H1.
In cazul majoritatii populatiei, loratadina nu are proprietati sedative sau anticolinergice semnificative clinic, daca este utilizata la doza recomandata.
In cazul tratamentului de lunga durata nu s-au observat modificari semnificative clinic privind semnele vitale, valorile testelor de laborator, examenele fizice sau electrocardiografice.
Loratadina nu are o activitate semnificativa pe receptorii H2. Nu inhiba captarea noradrenalinei si nu are practic nici o influenta asupra functiei cardiovasculare sau automatismului cardiac.
Proprietati farmacocinetice
Administrata pe cale orala, loratadina se absoarbe rapid si in proportie mare, fiind supusa unei metabolizari marcate la primul pasaj hepatic, indeosebi de catre CYP3A4 si CYP2D6. Principalul metabolit – desloratadina (DL) – este activ din punct de vedere farmacologic, fiind responsabil pentru o mare parte din efectul clinic.
Loratadina si DL ating concentratiile plasmatice maxime (Tmax) la 1–1,5 ore, respectiv 1,5–3,7 ore de la administrare.
In studii controlate au fost observate cresteri ale concentratiilor plasmatice ale loratadinei dupa utilizarea concomitenta a ketoconazolului, eritromicinei si cimetidinei, dar acest lucru nu a determinat modificari semnificative clinic (inclusiv electrocardiografice).
Loratadina se leaga de proteinele plasmatice in proportie mare (intre 97% si 99%), in timp ce legarea metabolitului sau activ se face in proportie moderata (73% pana la 76%).
La subiectii sanatosi, timpii de injumatatire plasmatica prin distributie pentru loratadina si metabolitul ei activ sunt de 1 ora, respectiv de 2 ore. Timpul mediu de injumatatire prin eliminare la subiectii sanatosi adulti a fost de 8,4 ore (interval de la 3 ore pana la 20 ore) pentru loratadina si de 28 ore (interval de la 8,8 ore pana la 92 ore) pentru DL.
Aproximativ 40% din doza este excretata in urina si 42% in fecale, intr-o perioada de 10 zile, in principal sub forma de metaboliti conjugati. Aproximativ 27% din doza este eliminata in urina in primele 24 de ore. Mai putin de 1% din substanta activa este excretata nemodificata in forma activa, ca loratadina sau DL.
Valorile biodisponibilitatii loratadinei si ale metabolitului sau activ sunt proportionale cu doza.
Profilul farmacocinetic al loratadinei si al metabolitilor ei la voluntarii adulti sanatosi este comparabil cu cel inregistrat la voluntarii varstnici sanatosi.
Ingestia concomitenta a alimentelor poate sa reduca usor viteza absorbtiei loratadinei, fara ca acest lucru sa influenteze efectul clinic.
La pacientii cu insuficienta renala cronica, atat aria de sub curba variatiei in timp a concentratiei plasmatice (ASC) cat si concentratiile plasmatice maxime (Cmax) ale loratadinei si ale metabolitului ei sunt mai mari in comparatie cu ASC si concentratiile plasmatice maxime (Cmax) ale pacientilor cu functie renala normala. Timpii medii de injumatatire prin eliminare pentru loratadina si metabolitul ei nu au fost semnificativ diferiti fata de cei observati la subiectii sanatosi. Hemodializa nu are nici o influenta asupra farmacocineticii loratadinei sau a metabolitului ei activ la pacientii cu insuficienta renala cronica.
La pacientii cu insuficienta hepatica cronica de cauza alcoolica, ASC si concentratiile plasmatice maxime (Cmax) pentru loratadina au fost de doua ori mai mari comparativ cu cele ale pacientilor cu functie hepatica normala, in timp ce profilul farmacocinetic al metabolitului activ nu a fost modificat semnificativ. Timpii de injumatatire prin eliminare pentru loratadina si metabolitul ei au fost de 24 ore, respectiv 37 ore, si au crescut in paralel cu cresterea severitatii bolii hepatice.
Loratadina si metabolitul ei activ sunt excretati in laptele femeilor ce alapteaza.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere.
In studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere nu au fost observate efecte teratogene. Totusi, la soareci, la valori plasmatice (ASC) de 10 ori mai mari decat cele obtinute la dozele clinice, s-a observat prelungirea travaliului si viabilitate mai redusa a puilor.