Description: Introduction
Indicatii
Lercanidipina Gemax Pharma este indicata la adulti pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale usoare pana la moderate.
Dozaj
Doze
Doza recomandata este 10 mg administrata oral, o data pe zi, cu cel putin 15 minute inainte de masa;
doza poate fi crescuta la 20 mg, in functie de raspunsul individual al pacientului.
Cresterea treptata a dozei trebuie facuta treptat, deoarece pot fi necesare aproximativ 2 saptamani pana cand efectul antihipertensiv maxim devine evident.
La anumiti pacienti, la care tensiunea arteriala nu este controlata adecvat prin administrarea unui singur medicament antihipertensiv, poate fi benefica asocierea lercanidipinei la tratamentul cu un beta-blocant al receptorilor adrenergici ca substanta activa (atenolol), cu un diuretic (hidroclorotiazida) sau cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (captopril sau enalapril).
Deoarece curba doza-raspuns este ascendenta, cu un platou atins la doze cuprinse in intervalul 20 - 30 mg, este improbabil ca eficacitatea tratamentului sa creasca la administrarea de doze mai mari, in timp ce intensitatea reactiilor adverse poate creste.
Pacienti varstnici:
Desi datele de farmacocinetica si experienta clinica arata ca nu este necesara ajustarea dozei zilnice, se recomanda precautie speciala la initierea tratamentului la varstnici.
Copii si adolescenti:
Siguranta si eficacitatea Lercanidipina Gemax Pharma la copii cu varsta sub 18 ani nu au fost inca stabilite.
Nu sunt disponibile date.
Pacienti cu insuficienta renala sau hepatica:
Trebuie acordata o atentie deosebita in perioada de initiere a tratamentului la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, forme usoare pana la moderate. Cu toate ca schema terapeutica uzuala recomandata poate fi tolerata de aceste grupe speciale de pacienti, o crestere a dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuata cu precautie. Efectul antihipertensiv poate fi amplificat la pacientii cu insuficienta hepatica si, in consecinta, trebuie luata in considerare o ajustare a dozei.
Lercanidipina este contraindicata la pacientii cu insuficienta hepatica severa si la pacientii cu insuficienta renala severa (RFG < 30 ml/min), inclusiv la pacientii carora li se efectueaza dializa (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Mod de administrare
Masuri de precautie care trebuie luate inainte de manipularea sau administrarea medicamentului:
Tratamentul trebuie administrat de preferinta dimineata, cu cel putin 15 minute inainte de micul dejun.
Acest produs nu trebuie administrat cu suc de grapefrut (vezi pct. 4.3 si 4.5).
Contraindicatii
- Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
- Obstructie la nivelul tractului de ejectie al sangelui din ventriculul stang
- Insuficienta cardiaca congestiva netratata
- Angina pectorala instabila sau infarct miocardic recent (in decurs de 1 luna)
- Insuficienta hepatica severa
- Insuficienta renala severa (RFG < 30 ml/min), inclusiv pacienti care efectueaza dializa.
- Administrare concomitenta cu:
- inhibitori puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5),
- ciclosporina (vezi pct. 4.5),
- grepfrut sau suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).
Atentionari
Sindrom de nod sinusal
Lercanidipina trebuie administrata cu precautie la pacientii cu sindrom de nod sinusal (fara pacemaker).
Disfunctie ventriculara stanga
De asemenea, cu toate ca studiile controlate privind hemodinamica nu au evidentiat perturbari ale functiei ventriculare, este necesara prudenta la pacientii cu disfunctie ventriculara stanga.
Boala cardiaca ischemica
S-a sugerat ca unele dihidropiridine cu actiune de scurta durata pot fi asociate cu un risc cardiovascular crescut la pacientii cu boala cardiaca ischemica. Cu toate ca lercanidipina are actiune de lunga durata, este necesara precautie la acesti pacienti.
Rar, unele dihidropiridine pot determina durere precordiala sau angina pectorala. Foarte rar, pacientii cu angina pectorala pre-existenta pot prezenta aceste episoade cu frecventa, durata sau severitate crescute. Pot fi observate cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct. 4.8).
Utilizarea in insuficienta renala sau hepatica:
Trebuie acordata o atentie deosebita in perioada de initiere a tratamentului la pacientii cu insuficienta renala, forme usoare pana la moderate. Cu toate ca schema terapeutica uzuala de 10 mg pe zi poate fi tolerata, se impune precautie la cresterea dozei la 20 mg.
Efectul antihipertensiv poate fi amplificat la pacientii cu insuficienta hepatica moderata si in consecinta, trebuie luata in considerare o ajustare a dozei.
Lercanidipina este contraindicata pentru utilizare la pacientii cu insuficienta hepatica severa sau insuficienta renala (RFG < 30 ml/min), inclusiv la pacientii care efectueaza hemodializa (vezi pct. 4.2 si 4.3).
Dializa peritoneala
Lercanidipina a fost asociata cu aparitia efluentului peritoneal tulbure la pacientii cu dializa peritoneala. Turbiditatea se datoreaza cresterii concentratiei de trigliceride in efluentul peritoneal. Cu toate ca mecanismul este necunoscut, turbiditatea tinde sa dispara la putin timp dupa intreruperea lercanidipinei. Aceasta este o asociere important de recunoscut deoarece efluentul peritoneal tulbure poate fi confundat cu peritonita infectioasa avand drept rezultat spitalizarea inutila si administrarea empirica de antibiotice.
Inductori ai enzimei CYP3A4
Inductorii enzimatici ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu, fenitoina, carbamazepina) si rifampicina pot sa scada concentratiile plasmatice ale lercanidipinei si, ca urmare, eficacitatea lercanidipinei poate fi mai mica decat este de asteptat (vezi pct. 4.5).
Alcool etilic
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenta efectul vasodilatator al medicamentelor antihipertensive (vezi pct. 4.5).
Sodiu
Lercanidipina Gemax Pharma contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adica practic "nu contine sodiu".
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea lercanidipinei nu au fost demonstrate la copii si adolescenti.
Interactiuni
Contraindicatii privind utilizarea concomitenta cu alte medicamente Inhibitori ai enzimei CYP3A4
Este cunoscut faptul ca lercanidipina este metabolizata prin intermediul izoenzimelor CYP3A4 si, ca urmare, medicamentele care au efect inhibitor asupra CYP3A4 administrate concomitent, pot interactiona cu metabolizarea si eliminarea lercanidipinei. Un studiu efectuat cu un inhibitor puternic al CYP3A4, ketoconazol, a demonstrat o crestere considerabila a concentratiei plasmatice a lercanidipinei (o crestere de 15 ori a ASC si de 8 ori a Cmax pentru eutomerul S-lercanidipina).
Administrarea concomitenta a lercanidipinei cu inhibitori ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, ritonavir, eritromicina, troleandomicina, claritromicina) trebuie evitata (vezi pct. 4.3).
Ciclosporina
Dupa administrarea concomitenta a lercanidipinei si ciclosporinei au fost observate concentratii plasmatice crescute ale ambelor medicamente. Un studiu efectuat la voluntari sanatosi tineri a demonstrat ca, in cazul administrarii ciclosporinei la 3 ore dupa administrarea lercanidipinei, concentratiile plasmatice ale lercanidipinei nu au fost modificate, in timp ce ASC a ciclosporinei a crescut cu 27%. Cu toate acestea, administrarea concomitenta a lercanidipinei cu ciclosporina a determinat o crestere de 3 ori a concentratiilor plasmatice ale lercanidipinei si o crestere cu 21% a ASC a ciclosporinei.
Ciclosporina si lercanidipina nu trebuie administrate concomitent (vezi pct. 4.3).
Grepfrut si suc de grepfrut
Ca si in cazul altor dihidropiridine, lercanidipina este sensibila la actiunea de inhibare a metabolizarii a grepfrutului sau sucului de grepfrut, cu o crestere consecutiva a biodisponibilitatii sale si o accentuare a efectului de scadere a tensiunii arteriale. Lercanidipina nu trebuie administrata cu grepfrut sau suc de grepfrut (vezi pct. 4.3).
Administrare concomitenta nerecomandata
Inductori ai enzimei CYP3A42
Administrarea concomitenta a lercanidipinei cu inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu, fenitoina, fenobarbital, carbamazepina) si rifampicina trebuie efectuata cu prudenta, deoarece efectul antihipertensiv al lercanidipinei poate fi redus, iar tensiunea arteriala trebuie monitorizata mai frecvent decat in mod obisnuit (vezi pct. 4.4).
Alcool
Trebuie evitat consumul de alcool, deoarece poate potenta efectul antihipertensivelor vasodilatatoare (vezi pct. 4.4).
Precautii, inclusiv ajustarea dozei
Substraturi ale CYP3A4
Este necesara prudenta la prescrierea concomitenta a lercanidipinei cu alte substraturi ale CYP3A4, cum
sunt terfenadina, astemizolul, antiaritmicele din clasa III, cum sunt amiodarona, chinidina, sotalol.
Midazolam
In cazul administrarii concomitente pe cale orala a unei doze de 20 mg lercanidipina cu midazolam la voluntari varstnici, absorbtia lercanidipinei a crescut (cu aproximativ 40%) si viteza de absorbtie a scazut (Tmax a fost prelungit de la 1,75 ore la 3 ore). Concentratiile plasmatice ale midazolamului nu au fost modificate.
Metoprolol
Cand lercanidipina a fost administrata concomitent cu metoprolol, un beta-blocant care se elimina in principal prin ficat, biodisponibilitatea metoprololului a ramas nemodificata, in timp ce biodisponibilitatea lercanidipinei a scazut cu 50%. Acest efect se poate datora scaderii fluxului sanguin hepatic, determinat de _-blocante si ca atare poate sa apara si la alte medicamente din aceasta clasa. In consecinta, lercanidipina poate fi administrata in siguranta concomitent cu medicamente _ -blocante ale receptorilor adrenergici, dar poate fi necesara o ajustare a dozei.
Digoxina
Administrarea concomitenta a unei doze de 20 mg lercanidipina la pacientii tratati cronic cu _-metildigoxina nu a evidentiat interactiuni farmacocinetice. Cu toate acestea, a fost observata o crestere medie de 33% a Cmax de digoxina, in timp ce ASC si clearance-ul renal nu au fost modificate semnificativ. Pacientii tratati concomitent cu digoxina trebuie monitorizati clinic atent, in ceea ce priveste semnele de intoxicatie digitalica.
Utilizarea concomitenta cu alte medicamente
Fluoxetina
Un studiu privind interactiunile medicamentoase ale lercanidipinei cu fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6 si CYP3A4) efectuat la voluntari cu varsta de 65 _ 7 ani (media _ deviatia standard) nu a evidentiat modificari semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici ai lercanidipinei.
Cimetidina
Administrarea concomitenta de cimetidina, 800 mg zilnic, nu a determinat aparitia unor modificari semnificative ale concentratiilor plasmatice de lercanidipina, dar pentru doze mai mari se recomanda prudenta, deoarece biodisponibilitatea si efectul de scadere a tensiunii arteriale ale lercanidipinei pot fi crescute.
Simvastatina
Cand o doza de 20 mg lercanidipina a fost administrata repetat concomitent cu 40 mg simvastatina, ASC a lercanidipinei nu a fost modificata semnificativ, in timp ce ASC a simvastatinei a crescut cu 56%, iar cea a metabolitului sau activ, ss-hidroxiacid, cu 28%. Este improbabil ca asemenea modificari sa aiba relevanta clinica. Nu sunt asteptate interactiuni intre aceste medicamente, atunci cand lercanidipina este administrata dimineata si simvastatina este utilizata seara, asa cum este recomandat pentru acest medicament.
Diuretice si inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
Lercanidipina a fost administrata in conditii de siguranta impreuna cu diuretice si inhibitori ai ECA.
Alte medicamente care afecteaza tensiunea arteriala
Ca in cazul tuturor medicamentelor antihipertensive, o crestere a efectului hipotensiv poate fi observata la administrarea concomitenta de lercanidipina cu alte medicamente care influenteaza tensiunea arteriala, cum ar fi alfa-blocantele pentru tratamentul simptomelor urinare, antidepresivele triciclice, neurolepticele. In mod contrar, o reducere a efectului hipotensiv poate fi observata la administrarea concomitenta de corticosteroizi.
Sarcina
Sarcina
Nu sunt disponibile date legate de utilizarea lercanidipinei la femeile insarcinate. Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte teratogene (vezi pct. 5.3), insa acestea au fost observate la alti compusi dihidropiridinici. Lercanidipina nu este recomandata pe durata sarcinii si la femeile aflate la varsta fertila care nu utilizeaza metode contraceptive.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca lercanidipina sau metabolitii sai sunt excretati in laptele matern. Un risc pentru nou-nascuti/ sugari nu poate fi exclus. Lercanidipina nu trebuie utilizata in timpul alaptarii.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date clinice referitoare la lercanidipina. Au fost raportate modificari biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor, care pot afecta fecundatia la unii pacienti tratati cu blocante ale canalelor de calciu. In cazurile in care fertilizarea in vitro esueaza in repetate randuri si nu poate fi gasita o alta explicatie, ar trebui luata in considerare posibilitatea ca blocantele canalelor de calciu sa fie cauza.
Condus auto
Lercanidipina are o influenta mica asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luate masuri de precautie deoarece pot sa apara ameteli, astenie, oboseala si rareori somnolenta.
Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta
Profilul de siguranta al lercanidipinei, la administrarea unei doze de 10-20 mg o data pe zi, a fost evaluat in studii clinice dublu-orb, controlate placebo (in care 1.200 de pacienti au primit lercanidipina si 603 pacienti au primit placebo) si in studii clinice efectuate pe termen lung, controlate activ si necontrolate pe un numar de 3.676 pacienti hipertensivi carora li s-a administrat lercanidipina.
Cele mai frecvente reactii adverse raportate in studiile clinice si in perioada ulterioara punerii pe piata sunt: edem periferic, cefalee, eritem facial tranzitoriu, tahicardie si palpitatii.
Lista reactiilor adverse
In tabelul de mai jos, reactiile adverse raportate in studiile clinice si in cadrul experientei dobandite la nivel mondial dupa punerea pe piata a medicamentului, pentru care exista o relatie cauzala rezonabila, sunt enumerate conform clasificarii MedDRA pe aparate, sisteme si organe si pe intervale de frecventa: foarte frecvente (_1/10);
frecvente (1/100 pana la <1/10);
mai putin frecvente (ā„1/1.000 pana la <1/100);
rare (ā„1/10.000 pana la <1/1.000);
foarte rare (<1/10.000);
cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecari grupe de frecventa, reactiile adverse observate sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
| Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme si organe | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Necunoscute |
| Tulburari ale sistemuluiimunitar | Ā | Ā | Hipersensibilitate | Ā |
| Tulburari ale sistemului nervos | Cefalee | Ameteala | Somnolenta Sincopa | Ā |
| Tulburari cardiace | Tahicardie Palpitatii | Ā | Angina pectorala | Ā |
| Tulburari vasculare | Eritem facial tranzitoriu | Hipotensiune arteriala | Ā | Ā |
| Tulburari gastro-intestinale | Ā | Dispepsie GreataDurere la nivelul abdomenuluisuperior | Varsaturi Diaree | Hipertrofie gingivala1Ā Efluent peritonealtulbure1 |
| Tulburari hepatobiliare | Ā | Ā | Ā | Crestereatransaminazelor serice |
| Afectiuni cutanate si ale tesutulsubcutanat | Ā | Eruptie cutanata Prurit | Urticarie | Angioedem1 |
| Tulburari musculo-scheleticesi ale tesutului conjunctiv | Ā | Mialgie | Ā | Ā |
| Tulburari renale si ale cailorurinare | Ā | Poliurie | Polakiurie | Ā |
Ā
| Tulburari generale si la nivelul locului deadministrare | Edem periferic | Astenie Oboseala | Dureri toracice |
Ā
1 reactii adverse din raportarile spontane din experienta dobandita, la nivel global, dupa punerea pe piata
Descrierea reactiilor adverse selectate
In studiile clinice controlate placebo, incidenta edemului periferic a fost de 0,9% la administrarea a 10Ā - 20 mg lercanidipina si de 0,83% la placebo. In studiile clinice pe termen lung, aceasta frecventa a ajuns la 2% din populatia totala inclusa in studiu.
Lercanidipina nu pare sa influenteze negativ glicemia sau lipidemia. Unele dihidropiridine pot determina rar, durere localizata precordial sau angina pectorala. Foarte rar, pacientii cu angina pectorala pre-existenta pot prezenta astfel de crize cu o frecventa, durata sau severitate crescute. Pot sa apara cazuri izolate de infarct miocardic.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro
Supradozaj
In experienta dupa punerea pe piata a lercanidipinei, au fost raportate unele cazuri de supradozaj,
inclusiv raportari de tentativa de suicid, intervalul de doze situandu-se de la 30 - 40 mg pana la 800 mg.
Simptome
Ca si in cazul altor dihidropiridine, supradozajul de lercanidipina determina vasodilatatie periferica excesiva, cu hipotensiune accentuata si tahicardie reflexa. Cu toate acestea, la doze foarte mari, selectivitatea periferica se poate pierde, cauzand bradicardie si efect inotrop negativ. Cele mai frecvente reactii adverse asociate cu cazurile de supradozaj au fost hipotensiune arteriala, ameteala, cefalee si palpitatii.
Tratament
Hipotensiunea arteriala semnificativa clinic necesita sustinere cardiovasculara activa, incluzand monitorizarea frecventa a functiei cardiace si respiratorii, ridicarea extremitatilor si urmarirea volumului fluidelor circulante si a diurezei. Avand in vedere efectul farmacologic prelungit al lercanidipinei, este esentiala monitorizarea functiei cardiovasculare a pacientului timp de cel putin 24 de ore. Intrucat substanta activa se leaga in procent mare de proteinele plasmatice, este putin probabil ca dializa sa fie eficace. Pacientii la care este preconizata o intoxicatie moderata pana la severa, trebuie tinuti sub observatie medicala si sa beneficieze de ingrijire medicala.
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare -
Derivati dihidropiridinici
Codul ATC: C08CA13
Mecanism de actiune
Lercanidipina este un antagonist al canalelor de calciu, din grupa dihidropiridinelor si inhiba influxul transmembranar al calciului la nivelul muschiului cardiac si al musculaturii netede. Mecanismul actiunii sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul musculaturii netede vasculare, care determina scaderea rezistentei periferice totale.
Efecte farmacodinamice
Cu toate ca prezinta un timp de injumatatire plasmatica mic, lercanidipina are o actiune antihipertensiva prelungita, datorita coeficientului mare de partitie membranara si nu prezinta efecte inotrop negative datorita selectivitatii sale vasculare crescute.
Deoarece vasodilatatia indusa de lercanidipina se realizeaza treptat, hipotensiunea arteriala acuta cu tahicardie reflexa a fost rareori observata la pacientii hipertensivi.
Similar altor 1,4 - dihidropiridine asimetrice, actiunea antihipertensiva a lercanidipinei este datorata, in principal, enantiomerului S.
Eficacitate si siguranta clinica
Eficacitatea si siguranta clinica a lercanidipinei, la administrarea unei doze de 10 - 20 mg o data pe zi, au fost evaluate in studii clinice dublu-orb, controlate cu placebo (in care 1.200 de pacienti au primit lercanidipina si 603 pacienti au primit placebo) si in studii clinice efectuate pe termen lung, controlate activ si necontrolate, pe un numar total de 3.676 de pacienti hipertensivi.
Majoritatea studiilor clinice au fost efectuate la pacienti cu hipertensiune arteriala esentiala usoara pana la moderata (inclusiv pacienti varstnici si diabetici), carora li s-a administrat lercanidipina in monoterapie sau in asociere cu inhibitori ECA, diuretice sau beta-blocante.
Suplimentar fata de studiile clinice efectuate pentru a sustine indicatiile terapeutice ale lercanidipinei, a fost realizat un studiu necontrolat, pe un numar mic de pacienti, dar randomizat, la pacienti cu hipertensiune arteriala severa (tensiunea diastolica medie Ā± DS de 114,5 Ā± 3,7 mmHg) care a aratat ca tensiunea arteriala s-a normalizat la 40% dintre cei 25 de pacienti tratati cu o doza zilnica de 20 mg lercanidipina administrata in priza unica si la 56% dintre cei 25 de pacienti tratati cu o doza de 10 mg lercanidipina, administrata de doua ori pe zi. Intr-un studiu clinic dublu-orb, randomizat, placebo-controlat, efectuat la pacienti cu hipertensiune sistolica izolata, lercanidipina a fost eficace in scaderea tensiunii arteriale sistolice de la valoarea medie initiala de 172,6 Ā± 5,6 mmHg la 140,2 Ā± 8,7 mmHg.
Nu au fost efectuate studii clinice la copii si adolescenti.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrarea orala a unor doze de 10 - 20 mg, lercanidipina este complet absorbita, concentratiile plasmatice maxime fiind de 3,30 _ 2,09 ng/ml DS, respectiv 7,66 _ 5,90 ng/ml DS si au fost atinse in aproximativ 1,5 - 3 ore de la momentul administrarii.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil al concentratiilor plasmatice similar: timpul pana la realizarea concentratiei plasmatice maxime este acelasi, concentratia plasmatica maxima si ASC sunt, in medie, de 1,2 ori mai mari pentru enantiomerul S si timpul de injumatatire plasmatica al celor doi enantiomeri este acelasi. Nu s-a observat interconversia in vivo a celor doi enantiomeri.
Din cauza metabolizarii crescute la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absoluta a lercanidipinei administata oral la pacienti, in timpul mesei, este de aproximativ 10%, cu toate ca se reduce pana la 1/3 atunci cand este administrata la voluntari sanatosi in conditii de repaus alimentar.
Biodisponibilitatea orala a lercanidipinei creste de 4 ori atunci cand aceasta este administrata cu pana la 2 ore dupa o masa cu continut mare de lipide. In consecinta, lercanidipina trebuie administrata inainte de masa.
Distributie
Distributia de la nivel plasmatic la nivelul tesuturilor si organelor este rapida si larga.
Gradul de legare al lercanidipinei de proteinele plasmatice depaseste 98%. Deoarece valorile proteinelor plamatice sunt reduse la pacientii cu insuficienta renala severa sau insuficienta hepatica severa, fractia libera a substantei active poate fi crescuta la aceste grupe speciale de pacienti.
Metabolizare
Lercanidipina este metabolizata in proportie mare prin intermediul izoenzimelor CYP3A4; nu a fost identificata prezenta substantei active netransformate in urina sau materii fecale. Ea este transformata in principal la metaboliti inactivi si aproximativ 50% din doza este excretata in urina.
Studiile experimentale in vitro realizate pe microzomi hepatici umani au demonstrat ca lercanidipina are un grad de inhibare asupra CYP3A4 si CYP2D6, la concentratii de 160 de ori mai mari, respectiv de 40 de ori mai mari, decat concentratiile plasmatice maxime masurate la om dupa administrarea unei doze de 20 mg.
Mai mult, studiile privind interactiunile medicamentoase la om, au aratat ca lercanidipina nu influenteaza concentratiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic pentru CYP3A4 sau ale metoprololului, un substrat tipic pentru CYP2D6. Ca urmare, nu este de asteptat inhibarea de catre lercanidipina, administrata la doze terapeutice, a metabolizarii medicamentelor prin intermediul CYP3A4 si CYP2D6.
Eliminare
Eliminarea are loc in principal prin metabolizare.
A fost calculat un timp mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare de 8 - 10 ore, iar durata de actiune este de cel putin 24 de ore, datorita gradului mare de legare de lipidele membranare. Nu s-a observat acumularea medicamentului dupa administrare repetata.
Liniaritate/non-liniaritate
Administrarea de lercanidipina pe cale orala determina concentratii plasmatice care nu sunt direct proportionale cu doza (cinetica non-liniara). Dupa administrarea unor doze de 10, 20 sau 40 mg, concentratiile plasmatice maxime au fost in proportie de 1:3:8, iar ariile de sub curbele concentratie plasmatica in functie de timp, in proportie de 1:4:18, sugerand o saturare progresiva, prin metabolizare la nivelul primului pasaj hepatic. In mod corespunzator, disponibilitatea creste odata cu cresterea dozei.
Informatii suplimentare privind categoriile speciale de pacienti
La pacientii varstnici si la cei cu insuficienta renala sau hepatica, forme usoare pana la moderate, profilul farmacocinetic al lercanidipinei s-a dovedit a fi similar cu cel observat in populatia generala de pacienti; pacientii cu insuficienta renala severa sau pacientii carora li se efectueaza dializa au prezentat concentratii plasmatice mai mari ale medicamentului (cu aproximativ 70%). La pacientii cu insuficienta hepatica, forma moderata pana la severa, biodisponibilitatea sistemica a lercanidipinei este probabil crescuta, datorita faptului ca, in mod normal, medicamentul este metabolizat in proportie mare la nivelul ficatului.
- Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere si dezvoltarii.
Studiile farmacologice de siguranta la animale nu au evidentiat niciun efect asupra sistemului nervos vegetativ, asupra sistemului nervos central sau asupra functiei gastrointestinale la doze cu efect antihipertensiv.
Efectele semnificative care au fost observate in studiile de lunga durata la sobolani si caini au fost legate, direct sau indirect, de efectele cunoscute ale dozelor mari de antagonisti ai canalelor de calciu, care reflecta, in principal, o activitate farmacodinamica exagerata.
Lercanidipina nu a fost genotoxica si nu a demonstrat potentialul carcinogen.
La sobolani, fertilitatea si functia reproductiva in ansamblu nu au fost influentate de catre tratamentul cu lercanidipina.
Nu au fost evidentiate efecte teratogene la sobolani si iepuri; cu toate acestea, la sobolani, dozele mari de lercanidipina determina pierderi embrionare pre- si post- implantare si intarzierea dezvoltarii fetale.
Administrarea dozelor mari de clorhidrat de lercanidipina (12 mg/kg pe zi) in timpul travaliului induce distocie.
Distributia lercanidipinei si/sau a metabolitilor sai la animalele gestante si excretia lor in lapte nu au fost investigate.
Metabolitii nu au fost evaluati separat in studiile de toxicitate.
Lista excipientilor
Lercanidipina Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
Nucleu:
Amidon de porumb Amidonglicolat de sodiu (tip A) Dioxid de siliciu coloidal anhidru Celuloza microcristalina PH 113 Poloxamer 188
Stearil fumarat de sodiu Macrogol 6000
Film: Hipromeloza Macrogol 6000
Oxid galben de fer (E 172) Dioxid de titan (E 171)
Lercanidipina Gemax Pharma 20 mg comprimate filmate
Nucleu :
Celuloza microcristalina pH113 Amidon de porumb Amidonglicolat de sodiu (tip A) Dioxid de siliciu coloidal anhidru Povidona K 30
Stearil fumarat de sodiu
Film: Hipromeloza Macrogol 6000
Oxid rosu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Incompatibilitati
Nu este cazul.
Perioada de valabilitate
3 ani.
Precautii speciale pentru pastrare
A nu se pastra la temperaturi peste 25 _C.
A se pastra in ambalajul original pentru a fi protejat de lumina.
Natura si continutul ambalajului
Lercanidipina Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate Blister din PVC/Al sau PVC-PVDC/Al in cutie de carton Ambalaje cu 28, 30, 50, 60, 98 si 100 comprimate filmate.
Lercanidipina Gemax Pharma 20 mg comprimate filmate Blister din PVC/Al sau PVC-PVDC/Al in cutie de carton Ambalaje cu 28, 30, 50, 60, 98 si 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.
