Indicatii
Tratamentul pacientilor cu diabet zaharat, care necesita insulina pentru mentinerea homeostaziei glucozei.
Dozaj
Doze
Doza trebuie stabilita de catre medic, in functie de necesitatile pacientului.
Copii si adolescenti
Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Humulin R in cartus este indicat doar pentru injectare subcutanata cu un stilou injector reutilizabil (pen). Humulin R in flacon trebuie utilizat daca este necesara administrarea injectabila cu o seringa sau administrarea intravenoasa.
Preparatele de insulina se administreaza subcutanat, la nivelul bratelor, coapselor, feselor sau abdomenului. Locurile de injectare ale preparatului insulinic trebuie schimbate prin rotatie in cadrul aceleiasi regiuni anatomice; aceeasi regiune nu trebuie folosita mai frecvent decat, aproximativ, o data pe luna, pentru a reduce riscul de lipodistrofie si de amiloidoza cutanata (vezi pct. 4.4 si 4.8).
La administrarea injectabila a oricarui preparat insulinic Humulin trebuie avuta grija sa nu se punctioneze un vas de sange. Dupa orice administrare de insulina, locul la nivelul caruia s-a efectuat injectarea nu trebuie masat. Pacientii trebuie instruiti sa foloseasca tehnicile corecte de injectare.
Fiecare cutie contine un prospect cu informatii pentru utilizator cu instructiuni despre cum se injecteaza insulina.
Contraindicatii
Hipoglicemie.
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct.6.1, cu exceptia situatiilor in care insulina este utilizata ca parte a unui program de desensibilizare.
Cu exceptia Humulin R, nici un preparat Humulin nu trebuie administrat intravenos, in nici un fel de circumstante.
Atentionari
Schimbarea tratamentului unui pacient cu un al tip sau marca de insulina trebuie facuta numai sub supraveghere medicala stricta. Schimbarile survenite in concentratie, marca (producator), tip (solubila, izofan, mixta etc.), specie (animala, umana, analog de insulina umana) si/sau metoda de fabricatie (tehnologie ADN recombinant versus insulina animala) pot necesita modificari ale dozei.
Unii pacienti care isi administreza insulina umana pot necesita o modificare a dozei fata de doza de insulina animala. Daca este necesara modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doza sau in timpul primelor saptamani sau luni de tratament.
Cativa pacienti care au prezentat reactii hipoglicemice, dupa ce au fost transferati de pe insulina animala pe insulina umana, au raportat ca simptomele precoce de avertizare au fost mai putin evidente sau au fost diferite fata de cele din timpul tratamentului cu insulina animala. Pacientii la care controlul glicemiei este semnificativ imbunatatit, de exemplu prin tratament intensiv cu insulina, pot prezenta o scadere sau o lipsa de perceptie a simptomelor de avertizare obisnuite si trebuie sfatuiti in acest sens. Alte situatii care pot face ca simptomele precoce de avertizare in caz de hipoglicemie sa se modifice sau sa devina mai putin pronuntate, includ: durata lunga a diabetului zaharat, neuropatia diabetica sau administrarea de medicamente cum sunt beta-blocantele. Reactiile hipoglicemice si hiperglicemice necorectate pot sa determine pierderea constientei, coma sau deces.
Folosirea unor doze inadecvate sau intreruperea tratamentului, in special in diabetul zaharat insulino-dependent, pot determina hiperglicemie si cetoacidoza diabetica, situatii clinice cu potential letal.
Tratamentul cu insulina umana poate determina formarea de anticorpi, dar titrul anticorpilor este mai mic comparativ cu titrul anticorpilor in cazul administrarii de insulina animala purificata.
Necesarul de insulina poate sa se modifice semnificativ in afectiunile suprarenaliene, hipofizare sau tiroidiene si in prezenta insuficientei renale sau hepatice.
Necesarul de insulina poate fi crescut in cursul bolilor intercurente sau al tulburarilor emotionale.
Ajustarea dozelor de insulina poate fi necesara si daca pacientii isi modifica nivelul activitatii fizice sau isi modifica regimul alimentar.
Pacientii trebuie instruiti sa alterneze continuu locurile de injectare, pentru a reduce riscul de aparitie a lipodistrofiei si amiloidozei cutanate. Exista un posibil risc de absorbtie intarziata a insulinei sau de reglare insuficienta a glicemiei in urma injectarii insulinei in locuri unde au aparut aceste reactii. S-a raportat ca schimbarea brusca a locului de injectare cu o zona neafectata duce la hipoglicemie. Se recomanda monitorizarea glicemiei dupa schimbarea locului de injectare si se poate avea in vedere ajustarea dozei de medicament antidiabetic.
Administrare concomitenta Humulin R cu pioglitazona
Au fost raportate cazuri de insuficienta cardiaca atunci cand pioglitazona este administrata concomitent cu insulina, in special la pacientii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficientei cardiace. Acest lucru trebuie avut in vedere daca se ia in considerare tratamentul concomitent cu pioglitazona si Humulin R. In cazul administrarii concomitente, pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de insuficienta cardiaca, crestere in greutate si edeme. Pioglitazona trebuie intrerupta, daca apare orice simptom de deteriorare a simptomelor cardiace.
Instructiuni de utilizare si manipulare
Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare cartus trebuie utilizat numai de catre un singur pacient, chiar daca este inlocuit acul de la nivelul sistemului de administrare.
Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele si numarul lotului medicamentului administrat trebuie inregistrate cu atentie.
Excipienti
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) pe doza, adica practic “nu contine sodiu”.
Interactiuni
Este cunoscut faptul ca unele medicamente interactioneaza cu metabolismul glucozei si, prin urmare, medicul trebuie intrebat in cazul in care pacientul utilizeaza alte medicamente, suplimentar fata de insulina umana (vezi pct.4.4). Medicul trebuie sa aiba in vedere interactiunile posibile si sa intrebe intotdeauna pacientii despre alte medicamente pe care si le administreaza.
Necesarul de insulina poate fi crescut de substantele cu actiune hiperglicemica, cum sunt glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, hormon de crestere, danazol, beta 2-simpatomimetice (cum sunt ritodrina, salbutamol, terbutalina), tiazide.
Necesarul de insulina poate sa scada daca se administreaza concomitent substante cu actiune hipoglicemica, cum sunt antidiabetice orale, salicilati (de exemplu, acidul acetilsalicilic), anumite antidepresive (inhibitori de monoaminooxidaza), anumiti inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), medicamente blocante ale receptorilor angiotensinei II, medicamente beta-blocante neselective si alcool etilic.
Analogii somatostatinei (octreotid, lanreotid) pot fie sa scada, fie sa creasca, doza necesara de insulina.
Sarcina
Este esentiala mentinerea unui bun control al pacientei tratate cu insulina (diabet insulino-dependent sau diabet gestational), pe toata perioada sarcinii. Necesarul de insulina scade, de obicei, in timpul primului trimestru de sarcina si creste in timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina.
Pacientele diagnosticate cu diabet trebuie sfatuite sa informeze medicul daca sunt gravide sau intentioneaza sa ramana gravide.
In cazul gravidelor cu diabet este esentiala monitorizarea atenta a controlului glicemiei, precum si al starii generale de sanatate.
Pacientele diagnosticate cu diabet care alapteaza pot necesita ajustari ale dozelor de insulina si/sau ale regimului alimentar.
Condus auto
Capacitatea pacientului de a se concentra si a reactiona poate fi afectata ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc in situatiile in care aceste capacitati sunt de importanta speciala (de exemplu, conducerea vehiculelor sau folosirea unui utilaj).
Pacientii trebuie sfatuiti sa ia masuri de precautie pentru a evita hipoglicemia in timpul conducerii vehiculelor, mai ales cei la care simptomele de avertizare in caz de hipoglicemie sunt absente sau sunt de intensitate mica, precum si cei care au episoade de hipoglicemie frecvente. In aceste circumstante, recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor ar trebui reconsiderata.
Reactii adverse
Cea mai frecventa reactie adversa a terapiei cu insulina este hipoglicemia. Hipoglicemia severa poate determina pierderea starii de constienta si, in cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvente specifice pentru hipoglicemie, deoarece hipoglicemia este rezultatul atat al dozei de insulina administrate cat si al altor factori, de exemplu regimul alimentar urmat sau exercitiile fizice efectuate de catre pacient.
Reactiile alergice locale sunt frecvente (mai mare sau egal cu 1/100 si mai mic de 1/10). Pot sa apara eritem, inflamatie si prurit la nivelul locului de administrare. Aceste situatii sunt, de obicei, tranzitorii si dispar in cateva zile pana la cateva saptamani. In unele cazuri aceste reactii locale pot avea legatura cu alti factori decat insulina, cum sunt substantele iritante din solutia folosita pentru dezinfectarea locului de administrare sau o tehnica de injectare gresita.
Reactia de hipersensibilitate sistemica, foarte rara (mai mic de 1/10000), dar potential mai grava, este o reactie alergica generalizata la insulina. Aceasta poate produce eruptii cutanate tranzitorii generalizate, dispnee, respiratie suieratoare, scaderea tensiunii arteriale, puls accelerat sau transpiratii. Cazurile severe de hipersensibilitate generalizata pot pune viata in pericol.
In cazurile rare de hipersensibilitate severa la Humulin este necesara instituirea imediata a tratamentului adecvat. Poate fi necesara inlocuirea tratamentului cu insulina sau instituirea unui tratament de desensibilizare.
Lipodistrofia care poate sa apara la nivelul locului de administrare este mai putin frecventa (mai mare sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100).
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: Cu frecventa necunoscuta: Amiloidoza cutanata Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:
La locul injectarii pot sa apara lipodistrofie si amiloidoza cutanata, care pot intarzia absorbtia insulinei. Alternarea continua a locurilor de injectare din cadrul unei anumite zone de injectare poate contribui la reducerea sau prevenirea acestor reactii (vezi pct. 4.4).
In timpul tratamentului cu insulina s-a raportat aparitia edemelor, in special cand controlul metabolic anterior slab este ameliorat prin tratament intensiv cu insulina.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Nu se poate defini precis supradozajul cu insulina, deoarece glicemia este rezultatul unor interactiuni complexe intre concentratia plasmatica a insulinei, disponibilitatea glucozei si alte procese metabolice. Hipoglicemia poate sa apara ca rezultat al unui exces de insulina, in relatie cu aportul de alimente si consumul de energie.
Hipoglicemia poate fi asociata cu letargie, confuzie, palpitatii, cefalee, transpiratii si varsaturi.
Episoadele hipoglicemice usoare raspund la administrarea orala de glucoza sau produse ce contin zahar.
Episoadele hipoglicemice severe pot fi tratate prin administrarea intramusculara sau subcutanata de glucagon, urmata de administrarea orala de carbohidrati, dupa ce pacientul isi revine suficient. Daca pacientul nu raspunde la glucagon, trebuie sa se administreaza intravenos solutie de glucoza.
Daca pacientul este comatos, glucagonul va fi administrat intramuscular sau subcutanat. Cu toate acestea, daca glucagonul nu este disponibil sau daca pacientul nu raspunde la administrarea de glucagon, se va administra intravenos solutie de glucoza. Pacientului i se va administra o masa imediat ce isi recapata starea de constienta.
Poate fi necesara administrarea orala sustinuta de carbohidrati si mentinerea pacientului sub observatie deoarece, dupa o aparenta recuperare clinica, se poate reinstala hipoglicemia.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Medicamente utilizate in diabetul zaharat, insuline si analogi cu actiune rapida, injectabile.
Cod ATC: A10AB01.
Humulin R este o insulina cu actiune rapida.
Activitatea principala a insulinei este reglarea metabolismului glucozei.
In plus, insulina are si cateva actiuni anabolice si anti-catabolice in diferite tesuturi. La nivelul tesutului muscular, acestea includ cresterea sintezei de glicogen, acizi grasi, glicerol si proteine,
cresterea captarii de aminoacizi, cu scaderea glicogenolizei, gluconeogenezei, cetogenezei, lipolizei, catabolismului proteic si a eliminarii de aminoacizi.
Dupa administrarea subcutanata, profilul tipic al activitatii (curba de utilizare a glucozei) este ilustrat mai jos. Variatiile in timp si/sau intensitate ale activitatii insulinei care se pot intalni la pacienti sunt ilustrate prin suprafata umbrita. Variabilitatea inter-individuala depinde de factori cum sunt marimea dozei, temperatura la nivelul locului de administrare si activitatea fizica a pacientului.
Activitatea insulinei
Humulin R
Timpul (ore)
Proprietati farmacocinetice
Farmacocinetica insulinei nu reflecta actiunea metabolica a acestui hormon. In consecinta, este mai utila examinarea curbelor de utilizare a glucozei (asa cum s-a discutat mai sus), atunci cand se ia in considerare activitatea insulinei.
Date preclinice de siguranta
Humulin este o insulina umana produsa prin tehnologie ADN recombinant. In studiile de toxicitate subcronica nu s-au raportat evenimente grave. Intr-o serie de teste de toxicitate genetica efectuate in vitro si in vivo, insulina umana nu a prezentat efect mutagen.