Hulio solutie injectabila 40mg/0.8ml, 1 seringa preumpluta, Mylan

Datele disponibile sugereaza ca raspunsul clinic este obtinut, de regula, in cursul a 12 saptamani de tratament. Continuarea tratamentului trebuie reevaluata atent in cazul pacientilor care nu raspund la tratament in aceasta perioada.

Pentru aceasta indicatie, nu exista date relevante privind utilizarea adalimumabului la pacienti cu varsta mai mica de 2 ani.

Hulio poate fi disponibil si cu alte concentratii si/sau sub alte forme de prezentare in functie de nevoile individuale de tratament.

Artrita asociata entezitei

Doza de Hulio recomandata pentru pacientii cu artrita asociata entezitei cu varsta de la 6 ani se stabileste in functie de greutate (Tabelul 2). Hulio se administreaza o data la doua saptamani prin injectie subcutanata.

Adalimumabul nu a fost studiat la pacientii cu artrita asociata entezitei cu varsta mai mica de 6 ani. Hulio poate fi disponibil si cu alte concentratii si/sau sub alte forme de prezentare in functie de nevoile individuale de tratament.

Psoriazisul in placi la copii si adolescenti

Doza de Hulio recomandata pentru pacientii cu psoriazis in placi cu varsta intre 4 ani si 17 ani se stabileste in functie de greutate (Tabelul 3). Hulio se administreaza prin injectie subcutanata.

Continuarea tratamentului peste 16 saptamani trebuie atent evaluata la pacientii care nu raspund la tratament in aceasta perioada.

Daca este indicata reluarea tratamentului cu Hulio, trebuie urmate recomandarile de mai sus referitoare la doza si la durata tratamentului.

Siguranta adalimumabului la pacienti copii si adolescenti cu psoriazis in placi a fost evaluata pentru o perioada medie de 13 luni.

Pentru aceasta indicatie, nu exista date relevante privind utilizarea adalimumabului la copii cu varsta mai mica de 4 ani.

Hulio poate fi disponibil si cu alte concentratii si/sau sub alte forme de prezentare in functie de nevoile individuale de tratament.

Hidradenita supurativa la adolescenti (de la varsta de 12 ani, cu greutatea de cel putin 30 kg)

Nu s-au desfasurat studii clinice cu adalimumab la pacientii adolescenti cu HS.

Doza de adalimumab la acesti pacienti a fost stabilita conform modelarii si simularii farmacocinetice (vezi pct. 5.2).

Doza de Hulio recomandata este de 80 mg in saptamana 0 urmata de 40 mg la doua saptamani incepand cu saptamana 1 prin injectie subcutanata.

La pacientii adolescenti care nu au raspuns corespunzator la Hulio 40 mg la doua saptamani, se poate lua in considerare o crestere a dozei la 40 mg saptamanal sau 80 mg la doua saptamani.

Daca este necesar, se poate continua tratamentul cu antibiotice in timpul tratamentului cu Hulio. Se recomanda ca in timpul tratamentului cu Hulio, pacientii sa spele zilnic leziunile de HS cu un antiseptic local.

Continuarea tratamentului dupa 12 saptamani trebuie reconsiderata atent la pacientii care nu au nicio ameliorare in timpul acestei perioade de timp.

Daca este necesara intreruperea tratamentului cu Hulio, acesta poate fi reluat ulterior, daca este cazul.

Beneficiul si riscul continuarii pe termen lung al tratamentului trebuie sa fie evaluate periodic (vezi datele pentru adulti la pct. 5.1).

Pentru copiii cu varsta mai mica de 12 ani, utilizarea adalimumabului nu este relevanta pentru aceasta indicatie.

Hulio poate fi disponibil si cu alte concentratii si/sau sub alte forme de prezentare in functie de nevoile individuale de tratament.

Boala Crohn la copii si adolescenti

Doza de Hulio recomandata la pacientii cu boala Crohn cu varsta intre 6 ani si 17 ani se stabileste in functie de greutatea pacientului (Tabelul 4). Hulio se administreaza prin injectie subcutanata.

• 40 mg in saptamana 0 si 20 mg in saptamana 2

  • 80 mg in saptamana 0 si 40 mg in saptamana 2

• 80 mg in saptamana 0 si 40 mg in saptamana 2

  • 160 mg in saptamana 0 si 80 mg in saptamana 2

Pacientii care nu au avut un raspuns adecvat, pot beneficia de cresterea dozei:

• mai mic de 40 kg: 20 mg saptamanal

• ≥40 kg: 40 mg saptamanal sau 80 mg la doua saptamani

Continuarea tratamentului trebuie atent evaluata la pacientii care nu raspund la tratament pana in saptamana 12.

Pentru aceasta indicatie, nu exista date relevante privind utilizarea adalimumabului la copii cu varsta mai mica de 6 ani.

Hulio poate fi disponibil si cu alte concentratii si/sau sub alte forme de prezentare in functie de nevoile individuale de tratament.

Colita ulcerativa la copii si adolescenti

Doza de Hulio recomandata pentru pacientii cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani cu colita ulcerativa se stabileste in functie de greutatea corporala (Tabelul 5). Hulio se administreaza prin injectie subcutanata.

• 80 mg in Saptamana 0 (administrata sub forma de 2 injectii a 40 mg intr-o zi) si 40 mg in Saptamana 2

• 40 mg la doua saptamani

• 160 mg in Saptamana 0 (administrata sub forma de patru injectii a 40 mg intr-o zi sau doua injectii a

• 80 mg la doua saptamani

* Pacientii copii si adolescenti care implinesc varsta de 18 ani in timpul tratamentului cu Hulio ar trebuie sa continue cu doza de intretinere prescrisa.

Continuarea tratamentului peste 8 saptamani trebuie evaluata cu atentie la pacientii care nu raspund la tratament in aceasta perioada.

Pentru aceasta indicatie, nu exista date relevante privind utilizarea Hulio la copii cu varsta mai mica de 6 ani.

Hulio poate fi disponibil si cu alte concentratii si/sau sub alte forme de prezentare in functie de nevoile individuale de tratament.

Uveita la copii si adolescenti

Doza de Hulio recomandata la pacientii copii cu uveita cu varsta incepand de la 2 ani se stabileste in functie de greutatea pacientului (Tabelul 6). Hulio se administreaza prin injectie subcutanata.

La copii si adolescenti cu uveita, nu exista date privind utilizarea tratamentului cu Hulio fara tratament asociat cu metotrexat.

Atunci cand se initiaza tratamentul cu Hulio, o doza de incarcare de 40 mg pentru pacientii cu greutatea mai mic de 30 kg sau 80 mg pentru pacientii cu greutatea ≥30 kg poate fi administrata cu o saptamana inainte de inceperea tratamentului de mentinere. Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea unei doze de incarcare cu Hulio la copii cu varsta mai mic de 6 ani (vezi pct. 5.2).

Pentru copiii cu varsta mai mica de 2 ani, utilizarea adalimumabului nu este relevanta pentru aceasta indicatie.

Se recomanda ca beneficiile si riscurile continuarii tratamentului pe termen lung sa fie evaluate anual (vezi pct. 5.1).

Hulio poate fi disponibil si cu alte concentratii si/sau sub alte forme de prezentare in functie de nevoile individuale de tratament.

Insuficienta renala si/sau hepatica

Adalimumabul nu a fost studiat in cadrul acestor populatii de pacienti. Nu se pot face recomandari asupra dozei.

Mod de administrare

Hulio se administreaza prin injectie subcutanata. Instructiuni complete privind administrarea sunt disponibile in prospect.

Pentru pacienti sunt disponibile, de asemenea, pen-uri de 40 mg si seringi preumplute de 40 mg pentru administrarea unei doze complete de 40 mg.

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Tuberculoza activa sau alte infectii grave cum sunt stari septice si infectii oportuniste (vezi pct. 4.4). Insuficienta cardiaca moderata pana la severa (clasa III/IV NYHA) (vezi pct. 4.4).

Trasabilitatea

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele si numarul lotului medicamentului administrat trebuie inregistrate cu atentie.

Infectii

Pacientii care utilizeaza antagonisti TNF au un risc crescut de aparitie a infectiilor severe. Alterarea functiei pulmonare creste riscul de aparitie a infectiilor. Prin urmare, pacientii trebuie monitorizati atent in vederea detectarii infectiilor, inclusiv a tuberculozei, inainte, in timpul si dupa tratamentul cu adalimumab. Deoarece eliminarea adalimumabului poate dura pana la patru luni, monitorizarea trebuie continuata pe intreg parcursul acestei perioade.

Tratamentul cu Hulio nu trebuie initiat in cazul pacientilor cu infectii active, inclusiv infectii cronice sau localizate, pana cand acestea nu sunt controlate. inainte de inceperea tratamentului cu Hulio, trebuie luate in considerare riscul si beneficiile tratamentului in cazul pacientilor care au fost expusi la tuberculoza si a pacientilor care au calatorit in zone cu risc crescut de tuberculoza sau zone endemice de micoze, cum ar fi histoplasmoza, coccidioidomicoza sau blastomicoza (vezi Alte infectii oportuniste).

Pacientii care dezvolta o noua infectie pe durata tratamentului cu Hulio trebuie monitorizati atent si supusi unei evaluari complete a diagnosticului. Administrarea Hulio trebuie intrerupta daca un pacient prezinta o noua infectie grava sau sepsis si trebuie inceput un tratament adecvat antimicrobian sau antimicotic, pana cand infectia este controlata. Este necesara prudenta din partea medicilor atunci cand trebuie sa se ia in considerare recomandarea tratamentului cu adalimumab la pacientii cu antecedente de infectii recidivante sau cu boli de fond care pot predispune la infectii, inclusiv utilizarea concomitenta a medicamentelor imunosupresoare.

Infectii grave

S-au raportat infectii grave, inclusiv sepsis cauzat de infectii bacteriene, micobacteriene, infectii micotice invazive, parazitare, virale, sau alte infectii oportuniste cum sunt listerioza, legioneloza si pneomocistoza, la pacientii care primesc adalimumab.

Alte infectii grave raportate in studii clinice sunt pneumonia, pielonefrita, artrita septica si septicemia. S-au raportat spitalizari sau decese ca urmare a infectiilor.

Tuberculoza

Au fost raportate cazuri de tuberculoza, inclusiv reactivarea si debutul tuberculozei la pacientii care primesc adalimumab. Raportarile includ cazuri de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara (adica forma diseminata).

inainte de initierea tratamentului cu Hulio, toti pacientii trebuie evaluati pentru depistarea tuberculozei active si inactive (latente). Aceasta evaluare trebuie sa includa un control medical detaliat al pacientilor, care sa cuprinda antecedente privind tuberculoza sau un posibil contact anterior cu

persoane cu tuberculoza activa, precum si tratament imunosupresor anterior si/sau prezent. Testele de screening adecvate (de exemplu intradermoreactia la tuberculina si radiografia toracica) trebuie efectuate la toti pacientii (se pot aplica recomandari locale). Este recomandat ca efectuarea acestor teste si rezultatele sa fie inregistrate pe cardul de reamintire pentru pacient. Se reaminteste medicilor care prescriu acest medicament, de riscul aparitiei rezultatelor fals negative ale intradermoreactiei la tuberculina, mai ales la pacientii grav bolnavi sau cu imunitatea compromisa.

Daca este diagnosticata tuberculoza activa, tratamentul cu Hulio nu trebuie initiat (vezi pct. 4.3).

in toate situatiile descrise in continuare, trebuie analizat cu atentie raportul beneficiu/risc al tratamentului.

Daca este suspectata tuberculoza latenta, trebuie consultat un medic specialist in tratamentul tuberculozei.

Daca este diagnosticata tuberculoza latenta, inainte de inceperea tratamentului cu Hulio trebuie initiat un tratament corespunzator pentru tuberculoza latenta, folosind profilaxia antituberculoasa, conform recomandarilor locale.

Utilizarea tratamentului profilactic antituberculos trebuie de asemenea luata in considerare inainte de initierea tratamentului cu Hulio la pacientii cu mai multi factori de risc sau cu factori de risc semnificativi pentru tuberculoza, chiar daca testul pentru tuberculoza este negativ, precum si la pacientii cu antecedente de tuberculoza latenta sau activa pentru care nu se poate confirma o perioada corespunzatoare de tratament.

Chiar daca s-a efectuat tratament profilactic pentru tuberculoza, au aparut cazuri de tuberculoza reactivata la pacientii tratati cu adalimumab. Unii pacienti care au fost tratati cu succes pentru tuberculoza activa, au dezvoltat din nou tuberculoza in timpul tratamentului cu adalimumab.

Pacientii trebuie sfatuiti sa solicite consult medical daca in timpul sau dupa tratamentul cu Hulio apar semne/simptome care sugereaza infectia tuberculoasa (de exemplu tuse persistenta, astenie/scadere ponderala, subfebrilitate, apatie).

Alte infectii oportuniste

Au fost raportate infectii oportuniste, inclusiv infectii micotice invazive, la pacientii care primesc adalimumab. Aceste infectii nu sunt intotdeauna recunoscute la pacientii care utilizeaza antagonisti TNF si acest lucru a dus la intarzieri in administrarea tratamentului adecvat, uneori avand ca rezultat decesul.

Trebuie suspectata o infectie micotica invaziva in cazul pacientilor care prezinta semne si simptome cum sunt febra, stare de rau, pierdere in greutate, transpiratii, tuse, dispnee si/sau infiltrate pulmonare sau alte boli sistemice severe insotite sau nu de soc si trebuie intrerupt imediat tratamentul cu Hulio. La acesti pacienti, diagnosticarea si administrarea unui tratament empiric cu antimicotice trebuie sa se faca in urma consultului unui medic cu expertiza in ingrijirea pacientilor cu infectii micotice invazive.

Reactivare a hepatitei B

Reactivarea hepatitei B are loc la pacientii carora li se administreaza antagonisti de TNF, inclusiv adalimumab, si care sunt purtatori cronici ai acestui virus (de exemplu antigen de suprafata pozitiv). Unele cazuri au avut o evolutie letala. inaintea initierii tratamentului cu adalimumab, pacientii trebuie testati din punct de vedere a prezentei infectiei VHB. Pentru pacientii cu test pozitiv pentru infectia cu hepatita B, se recomanda consultul unui medic specialist cu experienta in tratamentul hepatitei B.

Purtatorii VHB care necesita tratament cu adalimumab trebuie atent monitorizati in ceea ce priveste semnele si simptomele infectiei active cu VHB in timpul tratamentului si timp de cateva luni dupa terminarea terapiei. Nu sunt disponibile date corespunzatoare privind prevenirea reactivarii VHB la

pacientii purtatori de VHB care primesc tratament antiviral concomitent cu tratamentul cu antagonisti de TNF. Administrarea Hulio trebuie intrerupta la pacientii la care apare reactivarea hepatitei B si trebuie initiat un tratament eficace antiviral cu tratament de sustinere adecvat.

Evenimente neurologice

Antagonistii TNF (factor de necroza tumorala), printre care si adalimumabul, au fost asociati in situatii rare cu debutul sau exacerbarea simptomelor clinice si/sau a parametrilor radiologici de boala demielinizanta a sistemului nervos central, inclusiv a sclerozei multiple si nevritei optice si de boala demielinizanta periferica, inclusiv a sindromului Guillain-Barré. Medicii care prescriu tratamentul cu adalimumab trebuie sa fie prudenti in cazul pacientilor cu afectiuni demielinizante ale sistemului nervos central sau periferic, pre-existente sau cu debut recent; in cazul in care apare oricare dintre aceste afectiuni trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu Hulio. Exista o asociere cunoscuta intre uveita intermediara si bolile demielinizante ale sistemului nervos central. La pacientii cu uveita intermediara non-infectioasa, inainte de inceperea tratamentului si, in mod regulat, in timpul tratamentului cu Hulio, trebuie efectuata evaluare neurologica pentru a putea detecta bolile demielinizante ale sistemului nervos central pre-existente sau in curs de aparitie.

Reactii alergice

in timpul studiilor clinice, au fost raportate rar reactii alergice grave asociate cu utilizarea adalimumabului. in timpul studiilor clinice, reactiile alergice non-grave asociate tratamentului cu adalimumab au fost raportate ca fiind mai putin frecvente. Dupa administrarea de adalimumab, au fost raportate reactii alergice grave, inclusiv anafilaxie. Daca apare o reactie anafilactica sau alta reactie alergica grava, administrarea de Hulio trebuie intrerupta imediat si trebuie initiat un tratament corespunzator.

Imunosupresie

in cadrul unui studiu in care au fost inclusi 64 pacienti cu poliartrita reumatoida care au fost tratati cu adalimumab, nu s-au evidentiat scaderea hipersensibilitatii de tip intarziat, scaderea nivelurilor de imunoglobuline sau modificarea numarului de celule-T, -B, -NK efectoare, de monocite/macrofage si de neutrofile.

Afectiuni maligne si limfoproliferative

in etapa de control a studiilor clinice privind antagonistii TNF au fost raportate mai multe cazuri de afectiuni maligne inclusiv limfom in cazul pacientilor care au primit antagonisti TNF comparativ cu pacientii din grupul de control. Totusi, incidenta a fost rara. in observatiile de dupa punere pe piata, s-au raportat cazuri de leucemie la pacientii tratati cu antagonisti TNF. Exista o crestere a riscului initial privind aparitia limfoamelor si a leucemiei la pacientii cu poliartrita reumatoida cu boala inflamatorie foarte activa si de lunga durata, care complica estimarea gradului de risc. Pe baza cunostintelor actuale, nu poate fi exclus riscul aparitiei limfoamelor, leucemiei si a altor afectiuni maligne la pacientii tratati cu antagonisti TNF.

Dupa punerea pe piata, s-au raportat afectiuni maligne, unele letale, la copii, adolescenti si tineri (cu varsta de pana la 22 ani) tratati cu antagonisti TNF (tratament initiat la varsta ≤18 ani), inclusiv cu adalimumab. Aproximativ jumatate dintre aceste cazuri au fost limfoame. Celelalte cazuri au reprezentat o varietate de afectiuni maligne si au inclus afectiuni maligne rare, de obicei asociate cu imunosupresia. Nu poate fi exclus riscul aparitiei afectiunilor maligne la copiii si adolescentii tratati cu antagonisti TNF.

Dupa punerea pe piata au fost identificate cazuri rare de limfom hepatosplenic cu celule T la pacientii tratati cu adalimumab. Acest tip rar de limfom cu celule T este o afectiune cu evolutie grava si de obicei este letala. Unele dintre aceste limfoame cu celule T hepatosplenice aparute in timpul tratamentului cu adalimumab s-au intalnit la pacientii tineri carora li se administreaza concomitent tratament cu azatioprina sau 6-mercaptopurina utilizate pentru tratamentul afectiunilor inflamatorii intestinale. Trebuie luat in considerare cu atentie riscul potential in cazul utilizarii concomitente a azatioprinei sau a 6-mercaptopurinei cu adalimumab. Nu poate fi exclus riscul de aparitie a limfomului hepatosplenic cu celule T la pacientii tratati cu Hulio (vezi pct. 4.8).

Nu au fost derulate studii clinice care sa includa pacienti cu afectiuni maligne in antecedente sau pacienti care au continuat tratamentul cu adalimumab dupa aparitia de boli maligne in timpul acestui tratament. Astfel, trebuie luate precautii suplimentare atunci cand se ia in considerare initierea tratamentului cu adalimumab la acesti pacienti (vezi pct. 4.8).

inainte de inceperea tratamentului cu Hulio, toti pacientii si mai ales pacientii cu antecedente medicale de tratament imunosupresor intens sau pacientii cu psoriazis care au urmat un tratament PUVA, trebuie examinati pentru depistarea unui eventual cancer cutanat de tip non-melanom. S-au raportat, de asemenea, cazuri de melanom si carcinom cu celule Merkel la pacientii care au utilizat un tratament cu medicamente anti-TNF, inclusiv adalimumab (vezi pct. 4.8).

intr-un studiu clinic de tatonare evaluand utilizarea altui medicament anti-TNF, infliximab, au fost raportate la pacientii tratati cu infliximab comparativ cu un grup control, cazuri de boli pulmonare obstructive cronice (BPOC) moderate pana la severe, mai multe cazuri de afectiuni maligne, mai ales la nivelul plamanului, capului sau gatului. Toti pacientii aveau un istoric de fumat intens. De aceea, trebuie avuta grija atunci cand se utilizeaza antagonisti TNF la pacientii BPOC precum si la pacientii cu risc crescut pentru afectiunile maligne cauzate de fumatul intens.

Din datele actuale, nu se cunoaste daca tratamentul cu adalimumab influenteaza riscul de aparitie a displaziei sau a cancerului de colon. Toti pacientii cu colita ulcerativa care au un risc crescut pentru displazie sau carcinom de colon (de exemplu, pacienti cu colita ulcerativa prezenta de un timp indelungat sau colangita sclerozanta primara), sau care au avut anterior un istoric de displazie sau carcinom de colon, trebuie testati pentru displazie la intervale regulate de timp inainte de tratament si pe durata bolii. Aceasta evaluare trebuie sa includa colonoscopie si biopsie conform recomandarilor locale.

Reactii hematologice

Au fost raportate cazuri rare de pancitopenie, inclusiv anemie aplastica in cazul tratamentului cu antagonisti de TNF. in cazul folosirii adalimumabului au fost raportate reactii adverse la nivelul sistemului hematologic, inclusiv citopenie semnificativa clinic (de exemplu trombocitopenie, leucopenie). Toti pacientii care primesc Hulio trebuie atentionati sa solicite imediat consult medical daca apar semne si simptome care sugereaza tulburari hematologice (de exemplu febra persistenta, echimoze, sangerare, paloare). intreruperea tratamentului cu adalimumab trebuie luat in considerare in cazul pacientilor care au tulburari hematologice semnificative.

Vaccinari

intr-un studiu la 226 subiecti adulti cu poliartrita reumatoida care au fost tratati cu adalimumab sau cu placebo, au fost observate raspunsuri similare la vaccinul pneumococic standard valent-23 si la vaccinul trivalent gripal. Nu sunt date disponibile privind transmiterea secundara a infectiei de catre vaccinurile cu virus viu la pacientii care primesc adalimumab.

Se recomanda ca pacientii copii si adolescenti, daca este posibil, sa fie adusi la zi cu imunizarile, in concordanta cu recomandarile actuale privind imunizarea, inainte de inceperea tratamentului cu adalimumab.

Pacientii tratati cu adalimumab pot primi vaccinarile concurente, cu exceptia vaccinurilor cu virus viu. La sugarii care au fost expusi in utero la adalimumab nu este recomandata administrarea de vaccinuri cu virus viu (de exemplu vaccinul BCG) timp de 5 luni de la ultima doza de adalimumab administrata mamei in timpul sarcinii.

Insuficienta cardiaca congestiva

intr-un studiu clinic utilizand alt antagonist TNF, a fost observata agravarea insuficientei cardiace congestive si cresterea mortalitatii determinate de insuficienta cardiaca congestiva. Au fost raportate, de asemenea, cazuri de agravare a insuficientei cardiace congestive la pacientii care au primit tratament cu adalimumab. Adalimumab trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu insuficienta cardiaca usoara (clasa I/II NYHA). Adalimumab este contraindicat in cazul insuficientei cardiace moderate/severe (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu Hulio trebuie intrerupt la pacientii la care apar simptome noi de insuficienta cardiaca congestiva sau se agraveaza cele pre-existente.

Reactii autoimune

Tratamentul cu Hulio poate determina formarea de anticorpi autoimuni. Impactul tratamentului pe termen lung cu adalimumab privind dezvoltarea bolilor autoimune nu este cunoscut. Nu trebuie continuat tratamentul cu Hulio daca la pacient apar semne sugestive pentru sindromul asemanator lupusului ca urmare a tratamentului cu Hulio si este pozitiv pentru anticorpii anti ADN dublu spiralat (vezi pct. 4.8).

Administrarea concomitenta de MARMB-uri biologice sau antagonisti TNF

in cadrul studiilor clinice in care s-au folosit concomitent anakinra si un alt antagonist TNF, etanercept, au fost raportate infectii grave fara evidentierea unor beneficii clinice suplimentare comparativ cu administrarea de etanercept in monoterapie. Din cauza tipului de reactii adverse intalnite in cazul administrarii terapiei concomitente de etanercept si anakinra, toxicitate similara poate rezulta, de asemenea si in cazul administrarii concomitente de anakinra si un alt antagonist de TNF. De aceea, nu este recomandata asocierea de adalimumab si anakinra. (vezi pct. 4.5).

Nu este recomandata administrarea simultana a adalimumabului cu alte MARMB-uri biologice (de exemplu anakinra si abatacept) sau alti antagonisti TNF, din cauza cresterii riscului de aparitie a infectiilor, inclusiv a infectiilor grave si a altor potentiale interactiuni farmacologice. (vezi pct. 4.5).

Chirurgie

Exista experienta limitata cu privire la siguranta procedurilor chirurgicale la pacientii tratati cu adalimumab. Daca se intentioneaza sa se efectueze o interventie chirurgicala, trebuie luat in considerare timpul de injumatatire lung al adalimumabului. in cazul in care un pacient necesita interventie chirurgicala in timpul tratamentului cu Hulio, trebuie monitorizat atent in vederea depistarii infectiilor si trebuie luate masuri corespunzatoare. Exista experienta limitata privind siguranta la pacientii la care se efectueaza artroplastie si sunt in tratament cu adalimumab.

Ocluzie intestinala

Esecul tratamentului bolii Crohn poate indica prezenta unei stricturi fibroase fixe care necesita tratament chirurgical. Datele disponibile pana acum arata ca tratamentul cu adalimumab nu agraveaza sau nu determina aparitia stricturilor.

Varstnici

La pacientii cu varsta peste 65 ani tratati cu adalimumab, frecventa infectiilor severe a fost mai mare (3,7%) decat la pacientii cu varsta sub 65 ani (1,5%). Unele dintre cazuri au avut evolutie letala. Este necesara atentie deosebita in ceea ce priveste riscul de infectie atunci cand se trateaza varstnici.

Copii si adolescenti

Vezi pct. vaccinari de mai sus.

Excipienti cu efect cunoscut

Sorbitol

Acest medicament contine sorbitol (E420). Pacientii cu intoleranta ereditara la fructoza (IEF) nu trebuie sa ia/sa i se administreze acest medicament.

Sodiu

Acest medicament contine sodiu, mai putin de 1 mmol (23 mg) pe doza de 0,8 ml, adica practic „nu contine sodiu”.

Adalimumabul a fost studiat la pacienti cu poliartrita reumatoida, artrita juvenila idiopatica forma poliarticulara si artrita psoriazica carora li se administra adalimumab in monoterapie, precum si la pacienti care luau concomitent metotrexat. Formarea de anticorpi a fost mai scazuta atunci cand adalimumabul a fost administrata impreuna cu metotrexat, comparativ cu utilizarea in monoterapie. Administrarea de adalimumab fara metotrexat a determinat cresterea formarii de anticorpi, cresterea clearance-ului si reducerea eficacitatii adalimumabului (vezi pct. 5.1).

Administrarea concomitenta de Hulio cu anakinra nu este recomandata (vezi pct. 4.4 „Administrarea concomitenta de MMBAR-uri biologice sau antagonisti TNF”).

Administrarea concomitenta de Hulio cu abatacept nu este recomandata (vezi pct. 4.4 „Administrarea concomitenta de MMBAR-uri biologice sau antagonisti TNF”).

Femei cu potential fertil

Femeile cu potential fertil trebuie sa ia in considerare utilizarea mijloacelor contraceptive adecvate pentru a preveni aparitia sarcinii si sa continue utilizarea acestora pe o perioada de cel putin cinci luni de la intreruperea tratamentului cu Hulio.

Sarcina

Un numar mare (aproximativ 2100) de cazuri colectate prospectiv, cu rezultate cunoscute, de sarcini la gravide expuse la adalimumab finalizate cu nasterea unui fat viu, inclusiv mai mult de 1500 de sarcini la gravide expuse in primul trimestru, nu a indicat o crestere a ratei de aparitie a malformatiilor la nou- nascut.

intr-un registru de cohorta prospectiv, au fost inscrise 257 de gravide cu poliartrita reumatoida (PR) sau boala Crohn (BC) tratate cu adalimumab cel putin in perioada primului trimestru si 120 de femei cu PR sau BC care nu au fost tratate cu adalimumab. Obiectivul primar a fost prevalenta malformatiilor congenitale majore la nastere. Nu s-a observat o diferenta semnificativa intre procentul sarcinilor care s-au finalizat cu cel putin un copil nascut viu cu o malformatie congenitala majora la nastere la femeile cu PR [1,14 valoarea riscului relativ (RR) neajustata, 95% Ii 0,31-4,16] si BC (1,31 valoarea RR neajustata, 95% Ii 0,38-4,52) tratate cu adalimumab comparativ cu cele netratate cu adalimumab. Valoarea RR ajustata (calculand diferentele fata de momentul initial) a fost de 1,10 (95% Ii 0,45-2,73) pentru ambele afectiuni PR si BC. Pentru obiectivele secundare, avorturi spontane, malformatii congenitale minore la nastere, nastere prematura, greutate la nastere si infectii grave sau oportuniste, nu au existat diferente clare intre gravidele tratate cu adalimumab si cele netratate si nu s- au raportat cazuri de nou-nascuti morti la nastere sau cancere. Interpretarea datelor poate fi influentata de limitarile metodologice ale registrului, inclusiv dimensiunea mica a esantionului si modelul non-randomizat.

intr-un studiu privind toxicitatea asupra dezvoltarii, efectuat la maimute, nu au existat semne de toxicitate materna, de embriotoxicitate sau de teratogeneza. Nu sunt disponibile date preclinice despre toxicitatea postnatala a adalimumab (vezi pct. 5.3).

Administrarea de adalimumab in timpul sarcinii poate afecta raspunsul imun normal al nou-nascutului din cauza actiunii medicamentului de inhibare a TNFα. in timpul sarcinii, adalimumab se poate utiliza numai daca este absolut necesar.

Adalimumabul poate traversa bariera placentara si este prezent in serul nou nascutilor femeilor care au utilizat adalimumab in timpul sarcinii. in consecinta, acesti sugari pot prezenta un risc crescut de infectii. La sugarii care au fost expusi in utero la adalimumab nu este recomandata administrarea de vaccinuri cu virus viu (de exemplu vaccin BCG) timp de 5 luni de la ultima doza de adalimumab administrata mamei in timpul sarcinii.

Alaptare

Informatii limitate din literatura publicata indica faptul ca adalimumab este excretat in laptele matern in concentratii foarte mici, cu prezenta adalimumab in laptele uman la concentratii de 0,1% pana la 1% din concentratia prezenta in serul matern. Administrate pe cale orala, proteinele imunoglobulinei G sunt supuse proteolizei intestinale si au o biodisponibilitate redusa. Nu sunt anticipate efecte asupra nou-nascutilor/copiilor alaptati. in consecinta, adalimumab poate fi utilizat in timpul alaptarii.

Fertilitate

Nu sunt disponibile date preclinice privind fertilitatea.

Hulio poate influenta in mica masura capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Dupa administrarea de Hulio pot aparea vertij si tulburari de vedere (vezi pct. 4.8).