Indicatii
Furosemida este indicata in tratamentul edemelor din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiunile renale. Poate fi utilizata in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activa si in conditiile unei filtrari glomerulare reduse, in cazurile de insuficienta renala severa.
Este indicata in formele usoare si moderate de hipertensiune arteriala, in monoterapie sau in asociere cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicata in unele cazuri de insuficienta renala acuta cu oligurie: poate inlatura oliguria dar, probabil, nu influenteaza evolutia insuficientei renale.
Acest medicament este indicat la adulti, adolescenti si copii cu varsta peste 6 ani.
Dozaj
Dozele si modul de administrare trebuie adaptate in functie de gravitatea afectiunii. Trebuie utilizata cea mai mica doza care este suficienta pentru a atinge efectul dorit.
La adulti, doza zilnica maxima de furosemida, pentru ambele cai de administrare (orala si intravenoasa), este de 1500 mg.
Durata tratamentului depinde de indicatie si trebuie stabilita in mod individual, pentru fiecare pacient in parte.
Doze
Adulti
Edeme din insuficienta cardiaca congestiva cronica
Doza initiala recomandata este de 20 mg – 80 mg pe zi, administrata oral. Aceasta poate fi ajustata in functie de raspunsul terapeutic. Este recomandat ca doza zilnica sa fie divizata in 2 – 3 prize.
Edeme din ciroza hepatica
Furosemida este utilizata ca tratament suplimentar celui cu antagonisti ai aldosteronului, in cazul in care doar efectul acestora nu este suficient.
Pentru a evita complicatiile cum sunt hipotensiunea arteriala ortostatica, dezechilibrele electrolitice si acido-bazice, doza trebuie ajustata cu atentie astfel incat pierderea initiala de lichid sa fie graduala. La adulti, aceasta corespunde unei doze care determina o scadere cu aproximativ 0,5 kg pe zi a greutatii corporale.
Doza initiala recomandata este cuprinsa intre 20 mg – 80 mg pe zi, administrata oral. Aceasta poate fi ajustata in functie de raspunsul terapeutic, dupa cum este necesar. Doza zilnica poate fi administrata in una sau mai multe prize.
Edeme asociate insuficientei renale cronice
Efectul natriuretic al furosemidei depinde de mai multi factori, inclusiv de severitatea insuficientei renale si echilibrul sodic; in consecinta, efectul unei doze nu poate fi anticipat cu acuratete. La pacientii cu insuficienta renala cronica, doza trebuie ajustata cu atentie astfel incat pierderea initiala de lichid sa fie graduala. La adulti, aceasta corespunde unei doze care determina o scadere cu aproximativ 2 kg pe zi a greutatii corporale (aproximativ 280 mmoli Na+).
Doza initiala recomandata este cuprinsa intre 40 mg – 80 mg pe zi, administrata oral. Aceasta poate fi ajustata in functie de raspunsul terapeutic, dupa cum este necesar. Doza se poate creste cu 80 mg furosemida pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.Doza zilnica totala poate fi administrata in una sau doua prize.
La pacientii care efectueaza dializa, doza de intretinere uzuala, pentru administrare orala, este de 250 mg - 1500 mg pe zi.
In insuficienta renala sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemida pe zi.
Mentinerea diurezei in insuficienta renala acuta
Inainte de a incepe tratamentul cu furosemida, trebuie corectate hipovolemia, hipotensiunea arteriala, dezechilibrul electrolitic semnificativ si dezechilibrul acido-bazic semnificativ. Se recomanda ca trecerea de la administrarea intravenoasa la administrarea orala sa se efectueze cat mai curand posibil (la 3 ore dupa ultima injectare).
Edeme din sindromul nefrotic
Doza initiala recomandata este de 40 mg – 80 mg pe zi, administrata oral. Aceasta poate fi ajustata in functie de raspunsul terapeutic, dupa cum este necesar. Doza zilnica totala poate fi administrata in una sau mai multe prize (vezi pct. 4.4).
Hipertensiune arteriala
Doza uzuala de intretinere recomandata este de 20 mg furosemida pe zi, administrata dimineata.
In cazul unui raspuns insuficient, doza zilnica poate fi crescuta la 40 mg furosemida sau furosemida poate fi asociata cu un alt antihipertensiv. In cazul hipertensiunii arteriale asociata cu insuficienta renala cronica, pot fi necesare doze mai mari.
Copii si adolescenti
Doza trebuie scazuta in functie de greutatea corporala. La copii si adolescenti cu varsta peste 6 ani, doza uzuala recomandata este de 1–2 mg furosemida/kg si zi. In cazul unui raspuns terapeutic insuficient, doza poate fi crescuta cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedenta. Nu trebuie depasita o doza zilnica maxima de 40 mg.
Mod de administrare
Administrare orala. Comprimatele se inghit intregi, cu o cantitate suficienta de apa, pe nemancate.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Hipersensibilitate la sulfonamide (de exemplu sulfonamide antibacteriene sau sulfoniluree), deoarece poate aparea hipersensibilitate incrucisata la furosemida.
Obstructie a cailor urinare cu oligurie. Hipovolemie sau deshidratare.
Insuficienta renala cu anurie.
Hipokaliemie severa (mai mic 3 mEq/l) (vezi pct. 4.8). Hiponatremie severa (mai mic 130 mEq/l).
Encefalopatie hepatica (inclusiv stari pre-comatoase sau comatoase asociate). Alaptare (vezi pct. 4.6).
Copii cu varsta sub 6 ani.
Intoxicatia cu digitalice.
Atentionari
La initierea tratamentului cu furosemida, se recomanda corectarea hipotensiunii arteriale sau a hipovolemiei preexistente.
Precautii speciale si/sau reducerea dozei:
La pacientii tratati cu furosemida poate aparea hipotensiunea arteriala simptomatica ce determina ameteli, lipotimie sau pierderea cunostintei, mai ales la varstnici, la pacientii carora li se administreaza alte medicamente care pot determina hipotensiune arteriala si la pacientii cu alte afectiuni medicale care presupun risc de hipotensiune arteriala.
Pacientii varstnici prezinta un risc mai mare de aparitie a colapsului sau a tromboemboliei si, din cauza varstei, au functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.
In tratamentul cu furosemida, in special daca se administreaza doze mari, este necesar inca din primele zile si apoi periodic, monitorizarea electrolitilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea uremiei, creatininemiei si a debitului urinar. Trebuie asigurat fluxul urinar. Furosemida poate determina depletie de sodiu si de potasiu, cu posibile consecinte grave. In special, este necesara supraveghere stricta la pacientii cu risc crescut de aparitie a dezechilibrului electrolitic sau in cazul unei depletii hidrice semnificative (de exemplu din cauza varsaturilor, diareei sau transpiratiei abundente). Trebuie corectate hipovolemia si deshidratarea, precum si orice dezechilibru electrolitic sau acido-bazic semnificativ. Este posibil ca acestea sa necesite intreruperea temporara a administrarii furosemidei.
La pacientii cu obstructia partiala a tractului urinar (de exemplu pacienti cu tulburari de mictiune, hiperplazie de prostata sau stricturi uretrale), cresterea productiei de urina poate provoca sau agrava simptomatologia; acesti pacienti trebuie monitorizati cu atentie, mai ales la inceputul tratamentului.
Trebuie evitat pe cat posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau insotit de o dieta stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie.
Aparitia semnelor de deshidratare si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau scaderea dozei.
La pacientii cu ciroza hepatica, se recomanda prudenta la administrarea de furosemida, cu monitorizarea stricta a natremiei, kaliemiei si a functiei renale, pentru a evita aparitia encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la pacientii care urmeaza tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La acesti pacienti, precum si la cei cu malnutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie, se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseste potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren).
Se recomanda supraveghere stricta in cazul administrarii furosemidei la pacientii cu sindrom hepatorenal, de exemplu cu insuficienta renala asociata cu boala hepatica severa.
La pacientii in cazul carora scaderea pronuntata a tensiunii arteriale ii supune unui risc deosebit, de exemplu pacientii cu stenoza semnificativa a arterelor coronare sau carotidiene, se recomanda administrarea cu prudenta a furosemidei.
La pacientii cu hipoproteinemie, de exemplu cea asociata sindromului nefrotic (efectul furosemidei poate fi redus si ototoxicitatea sa potentata), este necesara ajustarea cu precautie a dozelor.
La pacientii cu diabet zaharat manifest sau la cei cu diabet zaharat latent, tratati cu furosemida, trebuie monitorizate periodic glicemia si glucozuria.
La pacientii cu guta, furosemida se administreaza cu prudenta, deoarece creste usor concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza declansarea atacurilor de guta.
Administrare concomitenta cu risperidona
In studiile placebo-controlate efectuate cu risperidona la pacientii varstnici cu dementa, a fost observata o crestere a mortalitatii in cazul pacientilor tratati concomitent cu furosemida si risperidona (7,3%; varsta medie de 89 de ani, interval 79 – 97 ani), comparativ cu pacientii tratati doar cu risperidona (3,1%; varsta medie de 84 de ani, interval 70 – 96 ani) sau doar cu furosemida (4,1%; varsta medie de 80 de ani, interval 67 – 90 ani).
Utilizarea concomitenta a risperidonei cu alte diuretice (in principal diuretice tiazidice folosite in doze mici) nu a condus la rezultate similare.
Nu a fost identificat un mecanism fiziopatologic care sa explice aceasta constatare si nu au fost observate anumite caracteristici care sa apara constant pentru cauza decesului. Cu toate acestea, este necesara prudenta la asocierea acestor medicamente si, inainte de a lua decizia de a o utiliza, trebuie evaluate riscurile si beneficiile acestei asocieri sau ale tratamentului concomitent cu alte diuretice potente. La pacientii tratati cu alte diuretice concomitent cu risperidona, a existat o crestere a mortalitatii. Indiferent de tratament, deshidratarea a reprezentat un factor de risc global pentru mortalitate si, prin urmare, trebuie evitata la pacientii varstnici cu dementa (vezi pct. 4.3).
Este posibila agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic. Sportivi: furosemida poate determina pozitivarea testelor antidoping.
Excipienti
Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Cloralhidrat: administrarea intravenoasa de furosemida, in decurs de 24 de ore de la utilizarea de cloralhidrat, poate duce la hiperemie faciala, transpiratie, agitatie, greata, cresterea tensiunii arteriale si tahicardie. In consecinta, nu este recomandata utilizarea concomitenta de furosemida si cloralhidrat.
Antihipertensive
Asocierea cu alte medicamente antihipertensive poate conduce la accentuarea efectului hipotensiv.
La pacientii tratati cu diuretice, pot aparea hipotensiune arteriala severa si deteriorarea functiei renale, inclusiv cazuri de insuficienta renala, in special atunci cand se administreaza pentru prima data sau pentru prima data in doza crescuta un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau un antagonist al receptorilor pentru angiotensina II. Se recomanda oprirea administrarii de furosemida cu 3 zile inaintea initierii tratamentului cu IECA sau ARA-II.
De asemenea, asocierea cu alfa-blocanti postsinaptici (de exemplu prazosin) induce o crestere a riscului de hipotensiune arteriala de prima doza.
Antipsihotice
Hipokaliemia indusa de furosemida poate creste riscul de cardiotoxicitate. Este de evitat asocierea cu pimozida, amisulprida sau sertindol, din cauza cresterii riscului de aritmii ventriculare. Asocierea cu fenotiazinele poate creste riscul de hipotensiune arteriala.
In studiile placebo-controlate efectuate la pacienti varstnici cu dementa, a fost observata o crestere a mortalitatii in cazul pacientilor tratati concomitent cu furosemida si risperidona (vezi pct. 4.4). Este necesara precautie la asocierea celor doua medicamente, iar decizia de a o folosi trebuie luata numai dupa o evaluare riguroasa a potentialelor riscuri si beneficii.
Antiaritmice
Din cauza hipokaliemiei indusa de utilizarea furosemidei, creste riscul de cardiotoxicitate la asocierea acesteia cu medicamente antiaritmice (inclusiv amiodarona, sotalol, disopiramida, flecainida).
Furosemida poate antagoniza efectul lidocainei, tocainidei si mexiletinei.
Glicozide cardiotonice
Hipokaliemia si celelalte tulburari electrolitice (inclusiv hipomagneziemia) induse de furosemida cresc riscul de cardiotoxicitate in cazul asocierii.
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Anumite tulburari electrolitice (de exemplu hipokaliemia, hipomagneziemia) induse de furosemida cresc riscul de toxicitate a asocierii cu unele medicamente care determina sindrom de interval QT prelungit.
Vasodilatatoare
Efect hipotensiv accentuat la asocierea cu timoxamina sau hidralazina.
Alte diuretice
Cresterea marcata a diurezei cand furosemida este co-administrata cu metolazona.
Asocierea cu diureticele tiazidice (cum este hidroclorotiazida) conduce la cresterea riscului de hipopotasemie.
In cazul asocierii cu alte diuretice, trebuie anticipata o scadere mai pronuntata a tensiunii arteriale.
Tetracicline
Asocierea poate mari riscul de crestere a uremiei.
Inhibitorii de renina
Aliskirenul reduce concentratia plasmatica a furosemidei.
Nitrati
Efect hipotensiv aditiv.
Litiu
Furosemida scade excretia litiului si creste concentratia plasmatica a acestuia, ceea ce determina cresterea riscului de toxicitate a litiului, inclusiv cresterea riscului de cardiotoxicitate si neurotoxicitate. In consecinta, nu este recomandata aceasta asociere in conditiile in care nu este posibila monitorizarea concentratiei plasmatice a litiului.
Agenti chelatori
Sucralfatul poate scadea absorbtia intestinala a furosemidei si diminua efectul acesteia. Intre administrarea celor doua medicamente trebuie respectat un interval de minimum 2 ore.
Levotiroxina
Dozele mari de furosemida pot inhiba legarea hormonilor tiroidieni de proteinele transportoare si pot conduce astfel la o crestere initiala tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi, urmata de o scadere globala a valorilor totale a hormonilor tiroidieni. Trebuie monitorizate valorile hormonilor tiroidieni.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Administrarea concomitenta cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv cu acid acetilsalicilic, poate diminua efectul furosemidei. Asocierea are un risc crescut de nefrotoxicitate, cu aparitia insuficientei renale acute (mai ales in conditiile preexistentei hipovolemiei sau deshidratarii). Indometacinul si ketorolacul pot antagoniza efectul furosemidei.
Salicilati
Furosemida poate potenta efectul salicilatilor si accentua toxicitatea acestora. Pot creste toxicitatea furosemidei.
Antibiotice
Asocierea cu aminoglicozide, polimixine, vancomicina si cu alte medicamente ototoxice poate potenta efectul ototoxic. Deoarece acesta poate duce la leziuni ireversibile, asocierea va fi recomandata numai daca este absolut necesara. Asocierea cu cefaloridina sau aminoglicozide creste riscul de nefrotoxicitate. Furosemida poate scadea concentratia plasmatica a vancomicinei post-interventie chirurgicala cardiaca. Asocierea cu trimetoprim creste riscul de hiponatriemie.
La pacientii tratati cu furosemida si anumite cefalosporine administrate in doze mari, se poate instala insuficienta renala.
Antivirale
Ritonavirul, saquinavirul si nelfinavirul pot creste concentratia plasmatica a diureticelor.
Antidepresive
Asocierea cu inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO) creste efectul hipotensiv. Riscul de hipotensiune ortostatica in asociere cu antidepresivele triciclice. Asocierea cu reboxetina creste riscul de hipokaliemie.
Antidiabetice
Furosemida reduce efectul hipoglicemiant.
Antiepileptice
Asocierea cu carbamazepina creste riscul de hiponatriemie. Fenitoina scade efectul diuretic al furosemidei.
Antihistaminice
Co-administrarea produce hipokaliemie cu risc crescut de cardiotoxicitate.
Antifungice
Co-administrarea cu amfotericina creste riscul de hipokaliemie si nefrotoxicitate.
Anxiolitice si hipnotice
Asocierea are efect hipotensiv aditiv. Triclofosul poate disloca hormonii tiroidieni de la nivelul situsurilor de legare.
Stimulante ale sistemului nervos central (SNC)
Scaderea potasemiei creste riscul de aritmii ventriculare.
Corticosteroizi
Antagonizeaza efectul diuretic (retentie de sodiu) si cresc riscul de hipokaliemie.
Citotoxice
Asocierea cu sarurile de platina creste riscul de ototoxicitate si nefrotoxicitate. In plus, nefortoxicitatea cisplatinei poate fi accentuata in cazul in care furosemida nu este administrata in doze mici (de exemplu 40 mg la pacienti cu functie renala normala) si cu balanta hidrica pozitiva atunci cand este utilizata pentru a efectua diureza fortata in timpul tratamentului cu cisplatina.
Metotrexatul reduce efectul furosemidei, iar furosemida poate reduce clearance-ul renal al metotrexatului.
Dopaminergice
Levodopa accentueaza efectul hipotensiv.
Imunomodulatoare
Aldesleukina asociata cu furosemida accentueaza efectul hipotensiv. Ciclosporina si tacrolimusul asociate cu furosemida cresc riscul de hiperkaliemie.
Asocierea dintre furosemida si ciclosporina creste riscul de artrita gutoasa secundara hiperuricemiei provocata de furosemida si afectarii excretiei renale de urat de catre ciclosporina.
Miorelaxante
Tizanidina si baclofen pot genera efect hipotensiv aditiv. Efectul miorelaxantelor curarizante este accentuat de furosemida.
Estrogeni
Efectul diuretic al furosemidei este antagonizat.
Progestogeni
Risc crescut de hipokaliemie.
Prostaglandine
Alprostadil – creste efectul hipotensiv.
Simpatomimetice
Beta-2 simpatomimeticele in doze mari cresc riscul de hipokaliemie. Efectul de crestere a tensiunii arteriale al simpatomimeticelor (cum sunt epinefrina, norepinefrina) poate fi diminuat.
Teofilina
Efect hipotensiv accentuat. Pot creste efectele teofilinei.
Probenecid
Probenecidul ca si alte medicamente care se elimina in proportie semnificativa pe cale renala, asemanator furosemidei, poate scadea efectul furosemidei. Si invers, furosemida poate reduce clearance-ul renal al probenecidului. In cazul tratamentului cu doze mari (in special al ambelor medicamente), poate determina cresterea concentratiilor plasmatice si a riscului de reactii adverse determinate de furosemida sau de medicamentul administrat concomitent.
Anestezice
Pot creste efectul hipotensiv al furosemidei. Efectul curarizantelor poate fi accentuat de furosemida.
Warfarina si clofibrat
Competitioneaza cu furosemida la legarea de albumina serica, acest fenomen devenind semnificativ in cazul pacientilor cu hipoalbuminemie, cum este cazul celor cu sindrom nefrotic.
Aminoglutetimida
Utilizarea concomitenta creste riscul de hipoalbuminemie.
Alcool
Creste efectul hipotensor.
Laxative
Abuzul de laxative creste riscul de hipopotasemie.
Carbenoxolona
Administrarea concomitenta cu carbenoxolona poate creste riscul de hipokaliemie.
Preparate pe baza de plante din Glycyrrhiza glabra
Preparate pe baza de plante din Glycyrrhiza glabra administrate in doze mari pot creste riscul de hipokaliemie.
Pot creste efectele toxice renale ale medicamentelor nefrotoxice, in cazul administrarii concomitente cu furosemida.
Substante de contrast radiologic
Pacientii cu risc crescut de nefropatie la substantele de contrast radiologic, tratati cu furosemida, au prezentat o incidenta mai mare a deteriorarii functiei renale dupa administrarea substantei de contrast radiologic, comparativ cu pacientii cu risc crescut carora li s-a efectuat numai hidratare intravenoasa inainte de administrarea substantei de contrast radiologic.
Sarcina
Sarcina
Furosemida traverseaza bariera feto-placentara. Studiile non-clinice nu au evidentiat niciun efect teratogen. In clinica nu exista suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate in timpul sarcinii.
Furosemida nu trebuie administrata in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar (in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii) si numai daca beneficiul terapeutic matern justifica riscul potential pentru fat. Tratamentul in timpul sarcinii impune monitorizarea dezvoltarii fetale.
Alaptarea
Furosemida se excreta in laptele uman. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea, furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.
Condus auto
Furosemid Zentiva are influenta moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Anumite reactii adverse (de exemplu scaderea pronuntata, nedorita, a tensiunii arteriale) pot afecta capacitatea pacientului de a se concentra sau reactiona si, prin urmare, prezinta un risc in situatiile in care aceste capacitati au importanta deosebita (de exemplu conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor).
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari metabolice si de nutritie (vezi pct. 4.4)
Foarte frecvente: tulburari electrolitice (inclusiv simptomatice), deshidratare si hipovolemie, in special la pacientii varstnici, cresterea valorilor creatininemiei, cresterea concentratiei plasmatice a trigliceridelor. Frecvente: hiponatremie, hipocloremie, hipokaliemie, cresterea concentratiei plasmatice a colesterolului, cresterea valorilor acidului uric in sange si atacuri de guta. Mai putin frecvente: modificarea tolerantei la glucoza. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest (vezi pct. 4.4). Cu frecventa necunoscuta: hipocalcemie, hipomagneziemie, cresterea uremiei, alcaloza metabolica, sindrom Pseudo-Bartter in contextul utilizarii abuzive si/sau al utilizarii de lunga durata a furosemidei.
Tulburari vasculare
Foarte frecvente: hipotensiune arteriala, inclusiv hipotensiune arteriala ortostatica (vezi pct. 4.4). Rare: vasculite. Cu frecventa necunoscuta: tromboza. Tulburari renale si ale cailor urinare Frecvente: cresterea volumului de urina. Rare: nefrita tubulo-interstitiala. Cu frecventa necunoscuta:
valori crescute ale sodiului si clorului in urina, retentie urinara (la pacientii cu obstructie partiala a cailor urinare (vezi pct. 4.3 si 4.4);
nefrocalcinoza / nefrolitiaza la copiii prematuri;
insuficienta renala (vezi pct. 4.4).
Tulburari gastro-intestinale Mai putin frecvente: greata. Rare: varsaturi, diaree. Foarte rare: pancreatita acuta.
Tulburari hepatobiliare
Foarte rare: colestaza, cresterea valorilor transaminazelor.
Tulburari acustice si vestibulare
Mai putin frecvente: tulburari de auz, de obicei tranzitorii, in special la pacientii cu insuficienta renala, hipoproteinemie (de exemplu cu sindrom nefrotic) si/sau atunci cand administrarea intravenoasa de furosemida s-a efectuat prea rapid.
Surditate (uneori ireversibila).
Rare: tinitus.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: prurit, urticarie, eruptii cutanate, dermatite buloase, eritem polimorf, pemfigoid,dermatita exfoliativa, purpura, reactii de fotosensibilitate. Cu frecventa necunoscuta: sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, pustuloza exantematica acuta generalizata (PEAG), eruptie cutanata la medicament cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS), reactii lichenoide.
Tulburari ale sistemului imunitar
Rare: reactii anafilactice severe sau anafilactoide (de exemplu cu soc). Cu frecventa necunoscuta: agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic.
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: encefalopatie hepatica la pacientii cu insuficienta hepatocelulara (vezi pct. 4.3). Rare: parestezii. Cu frecventa necunoscuta: ameteli, lipotimie sau pierderea cunostintei, cefalee.
Tulburari hematologice si limfatice
Frecvente: hemoconcentratie. Mai putin frecvente: trombocitopenie. Rare: leucopenie, eozinofilie. Foarte rare: agranulocitoza, anemie aplastica sau anemie hemolitica.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Cu frecventa necunoscuta:au fost raportate cazuri de rabdomioliza, adesea in contextul unei hipokaliemii severe (vezi pct. 4.3).
Tulburari congenitale, familiale si genetice
Cu frecventa necunoscuta: risc crescut de persistenta a canalului arterial, atunci cand furosemida este administrata la nou-nascuti in primele saptamani de viata.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Rare: febra.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Simptomatologie
In caz de supradozaj acut si cronic, tabloul clinic depinde, in principal, de gradul si consecintele depletiei de electroliti si lichide, de exemplu hipovolemie, deshidratare, hemoconcentratie, aritmii cardiace (inclusiv bloc atrio-ventricular si fibrilatie ventriculara). Simptomele acestor tulburari includ hipotensiune arteriala severa (cu evolutie pana la soc), insuficienta renala acuta, tromboza, delir, paralizie flasca, apatie si confuzie.
Abordare terapeutica
Nu se cunoaste un antidot specific pentru furosemida. Daca ingestia tocmai a avut loc, pot fi luate masuri pentru a limita absorbtia suplimentara a substantei active, cum este lavajul gastric, sau masuri destinate scaderii absorbtiei (de exemplu administrarea de carbune activat).
Pacientul se interneaza de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa corecteze dezechilibrele electrolitice si hidrice. Impreuna cu preventia si tratamentul complicatiilor grave care pot aparea ca urmare a acestor dezechilibre si a altor efecte asupra organismului, tratamentul corectiv poate necesita masuri terapeutice intensive si de monitorizare medicala intensiva, generale si specifice.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: diuretice de ansa cu actiune intensa, sulfonamide, codul ATC: C03CA01.
Furosemida este un derivat sulfonamidbenzoic din grupul diureticelor de ansa cu actiune saliuretica intensa. La doze terapeutice obisnuite, odata ajunsa in lumenul tubular, actioneaza in principal la nivelul epiteliului portiunii ascendente a ansei Henle, unde inhiba reabsorbtia sarii fara apa.
Consecutiv, la nivelul tubului contort distal sunt stimulate schimburile sodiu - potasiu si sodiu - hidrogen, crescand eliminarea ionilor de potasiu si de hidrogen. Furosemida actioneaza si la nivelul tubului contort proximal inhiband reabsorbtia izoosmotica.
Diureza indusa de furosemida este intensa, cu un volum mare de urina izotona sau usor hipotona, cu reactie acida, bogata in ioni de sodiu, potasiu, clor, magneziu, calciu, hidrogen si amoniu.
Actiunea saliuretica creste direct proportional cu doza administrata si persista chiar in cazul insuficientei renale.
Creste fluxul sanguin renal in favoarea corticalei renale.
Datorita efectului saliuretic, determina scaderea tensiunii arteriale.
Proprietati farmacocinetice
Furosemida administrata oral se absoarbe rapid din tubul digestiv, in proportie convenabila. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99%.
Distributia se face in lichidul extracelular.
Timpul de injumatatire plasmatica creste la pacientii cu insuficienta hepatica si renala. La nou–nascut este prelungit, probabil datorita clearance-ului renal si hepatic scazut.
Eliminarea se face rapid, in principal pe cale renala, dar si biliar/fecal. Furosemida nu este dializabila.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind carcinogenitatea si toxicitatea asupra functiei de reproducere.
Toxicitate acuta
Studiile efectuate cu furosemida administrata oral sau intravenos la diferita specii de rozatoare si la caine au evidentiat toxicitate acuta scazuta. La soarece si sobolan, DL50 dupa administrarea orala a furosemidei este cuprinsa intre 1050 si 4600 mg/kg corp, iar la cobai de 243 mg/kg corp. La caine, DL50 dupa administrarea orala a furosemidei este de aproximativ 2000 mg/kg corp, iar dupa administrarea intravenoasa DL50 este mai mare de 400 mg/kg corp.
Toxicitate cronica
La sobolan si caine, dupa administrarea timp de 6 luni si 12 luni, au fost observate modificari la nivel renal (inclusiv fibroza focala, calcificari) in grupurile cu dozele cele mai mari (de 10 pana la de 20 ori mai mari decat doza terapeutica la om).
Carcinogenitate
Furosemida in doza de aproximativ 200 mg/kg corp pe zi a fost administrata la soareci si sobolani femele, pe parcursul a 2 ani, impreuna cu alimentatia. S-a observat o crestere a incidentei adenocarcinomului mamar la soarece, dar nu si la sobolan. Aceasta doza este considerabil mai mare decat doza terapeutica administrata la om. In plus, aceste tumori au fost identice din punct de vedere morfologic cu tumorile aparute spontan, observate la 2% pana la 8% din animalele din grupul de control.
Cu toate acestea, pare a fi putin probabil ca aceasta incidenta a tumorilor sa fie relevanta pentru tratamentul la om. Nu exista dovezi ale cresterii incidentei adenocarcinomului mamar la om, dupa utilizarea furosemidei. Pe baza studiilor epidemiologice, nu este posibila clasificarea carcinogenitatii furosemidei la om.
Intr-un studiu de carcinogenitate, furosemida a fost administrata la sobolan in doza zilnica de
15 mg/kg sau 30 mg/kg corp. Sobolanii masculi din grupul la care s-a administrat doza de 15 mg/kg au prezentat o crestere marginala a tumorilor nespecifice, care nu s-a observat in grupul la care s-a administrat doza de 30 mg/kg. Aceste rezultate sunt considerate a fi incidentale.
Testul de carcinogeneza la nivelul vezicii urinare, indusa cu nitrozamina, efectuat la sobolan, nu a evidentiat date care sa sugereze ca furosemida este un factor promotor.
Mutagenitate
La testele efectuate in vitro, la bacterii si pe celule de mamifer, au fost obtinute atat rezultate pozitive, cat si negative. Cu toate acestea, inductia mutatiilor genice si cromozomiale a fost observata numai in cazurile in care furosemida a atins concentratii citotoxice.
Teratogeneza
La diferite specii de mamifer, inclusiv soarece, sobolan, pisica, iepure si caine, nu au fost evidentiate efecte embriotoxice sau teratogene dupa tratamentul cu furosemida. Intarzierea dezvoltarii renale – scaderea numarului de glomeruli diferentiati – a fost descrisa la puii sobolanilor tratati cu 75 mg furosemida pe kg corp, in timpul perioadei cuprinse intre ziua a 7-a si a 11-a de sarcina si al perioadei cuprinse intre ziua a 14-a si a 18-a de sarcina.
Furosemida traverseaza bariera feto-placentara si se obtine in sangele din cordonul ombilical 100% din concentratia plasmatica materna. Pana in prezent, nu au fost raportate malformatii la om, care sa fie corelate cu expunerea la furosemida. Cu toate acestea, nu exista suficienta experienta pentru a permite o evaluare concludenta a posibilelor efecte daunatoare asupra embrionului/fatului. Productia de urina a fatului poate fi stimulata in utero.
La prematuri, a fost observata aparitia urolitiazei si nefrocalcinozei ca urmare a tratamentului cu furosemida.
Nu au fost efectuate studii pentru a evalua efectele furosemidei la sugari, in cazul ingestiei cu laptele matern.
Ototoxicitate
Furosemida poate influenta procesele de conducere ale stria vascularis, de la nivelul urechii interne, ceea ce poate duce la tulburari auditive, in general, reversibile.