Indicatii
- Ulcer gasto-duodenal activ.
- Profilaxia recidivelor ulcerului duodenal. Esofagita de reflux.
- Sindromul Zollinger-Ellison.
Dozaj
Administrare orala.
Famotidina Zentiva este indicat la adulti si varstnici.
Doze Adulti
Ulcer gasto-duodenal activ
Doza recomandata este de 40 mg famotidina, administrata oral, in priza unica, seara la culcare sau 20 mg famotidina de 2 ori pe zi, dimineata si seara, timp de 4-8 saptamani.
Profilaxia recidivelor in ulcerul duodenal
Doza recomandata este de 20 mg famotidina administrata oral, seara la culcare.
Esofagita de reflux
Doza uzuala este de 20 mg famotidina oral, de doua ori pe zi, dimineata si seara, timp de 4-8 saptamani. In esofagite de grad III-IV doza poate fi crescuta la 40 mg famotidina de doua ori pe zi.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza initiala recomandata este de 20 mg famotidina administrata oral, la intervale de 6 ore. Doza de intretinere si durata tratamentului se stabilesc in functie de raspunsul terapeutic.
Insuficienta renala:
La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min), doza recomandata este de 20 mg famotidina administrata oral, seara la culcare.
Insuficienta hepatica:
Nu este necesara ajustarea dozei.
Copii si adolescenti:
Nu este recomandat pentru utilizarea la copii si adolescenti, datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.
Varstnici:
Nu este necesara ajustarea dozei in functie de varsta.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la famotidina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Sarcina si alaptare.
Atentionari
Hipersensibilitate incrucisata
Au fost observate reactii de hipersensibilitate incrucisata intre diferite blocante ale receptorilor H2; se impune prudenta la pacientii la care sunt prezente in antecedente manifestari de hipersensibilitate la alte substante din aceasta clasa.
Cancer gastric
La pacientii cu ulcer gastric se recomanda verificarea benignitatii leziunii inaintea inceperii tratamentului, eventual si pe parcursul acestuia. Ameliorarea simptomatologiei dupa tratamentul cu famotidina nu exclude caracterul malign al afectiunii.
Insuficienta renala
Deoarece famotidina este excretata in principal pe cale renala, este necesara prudenta si reducerea dozelor la pacientii cu insuficienta renala si clearance-ul creatininei sub 30 ml/min.(vezi pct.4.2)
Insuficienta hepatica
La pacientii cu insuficienta hepatica, precum si la varstnici nu este necesara reducerea dozelor. Concentratiile plasmatice si eliminarea urinara a famotidinei la pacienti cu ciroza hepatica au fost similare cu cele ale subiectilor fara afectiuni hepatice.
Copii si adolescenti
Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea tratamentului la copii si adolescenti.
Excipient
Deoarece contine lactoza monohidrat, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Famotidina nu influenteaza sistemul enzimatic al citocromului P450. Dintre substantele metabolizate de acest sistem ce au fost studiate la om mentionam: aminopirina, antipirina, diazepamul, fenitoina, propranololul, teofilina si warfarina
Administrarea concomitenta de probenecid si famotidina trebuie evitata, deoarece excretia famotidinei poate scadea atunci cand se administreaza probenecid.
Absorbtia digestiva a famotidinei poate fi diminuata de administrarea concomitenta a medicamentelor care contracareaza sau neutralizeaza aciditatea gastrica (antiacide). In acest caz se recomanda ca antiacidele sa se administreze cu cel putin 2 ore dupa administrarea famotidinei.
Itraconazol, ketoconazol, posaconazol: in cazul administrarii concomitente cu famotidina apare riscul diminuarii absorbtiei acestora datorita cresterii pH-ului. De aceea, acestea trebuie administrate cu cel putin 2 ore mai devreme decat famotidina.
Atazanavir: in cazul administrarii concomitente cu famotidina apare riscul diminuarii concentratiei plasmatice de atazanavir.
Risc de pierdere a eficacitatii carbonatului de calciu atunci cand este administrat concomitent cu famotidina pentru chelarea fosfatului la pacienti hemodializati
Sarcina
Famotidina traverseaza bariera feto-placentara. Deoarece nu exista studii controlate efectuate la gravide, este contraindicata administrarea medicamentului in cursul sarcinii.
Famotidina se excreta in lapte; administrarea in cursul alaptarii este contraindicata, de aceea se vor lua in considerare fie intreruperea alaptarii, fie intreruperea tratamentului.
Condus auto
Famotidina poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, pacientii trebuie atentionati asupra posibilitatii aparitiei vertijului, fatigabilitatii si durerilor de cap.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai mic de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai mic de 1/100), rare (≥1/10000 si mai mic de 1/1000), foarte rare (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Investigatii diagnostice
Foarte rare: valori anormale ale enzimelor hepatice.
Tulburari cardiace
Foarte rare:, bloc atrioventricular. In cazul administrarii intravenoase de antagonisti ai receptorilor H2. Prelungirea intervalului QT (in special la pacientii cu insuficienta renala).
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare: agranulocitoza, leucopenie, pancitopenie, trombocitopenie, neutropenie.
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, vertij;
Mai putin frecvente: tulburari de gust.
Foarte rare: crize epileptice/convulsii (la pacientii cu insuficienta renala), parestezii, somnolenta.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Foarte rare: pneumonie interstitiala potential fatala
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: diaree, constipatie,
Mai putin frecvente: greata, varsaturi, disconfort abdominal/distensie abdominala, xerostomie, flatulenta
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Foarte rare: alopecie, xerodermie, necroliza epidermica toxica potential fatala, Mai putin frecvente: urticarie, prurit, eruptii cutanate tranzitorii.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte rare: artralgie, crampe musculare.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Mai putin frecvente: fatigabilitate,. Foarte rare: constrictie toracica.
Tulburari ale sistemului imunitar
Foarte rare: reactii anafilactice, edem angioneurotic, bronhospasm.
Tulburari hepatobiliare
Foarte rare: icter colestatic, valori anormale ale enzimelor hepatice.
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Foarte rare: ginecomastie reversibila dupa incetarea tratamentului, impotenta.
Tulburari psihice
Foarte rare: depresie, halucinatii, agitatie, anxietate, confuzie, scaderea libidoului, insomnie.
Tulburari metabolice si de nutritie
Mai putin frecvente: anorexie.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Nu s-au semnalat cazuri de supradozaj la om.
Doze de pana la 800 mg pe zi (utilizate exceptional in formele foarte severe ale sindromului Zollinger- Ellison) administrate timp de un an, nu au determinat reactii adverse semnificative. In caz de supradozaj se recomanda tratament simptomatic.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru tratamentul ulcerului peptic si al bolii de reflux gastro-esofagian, antagonisti ai receptorilor H2 , codul ATC: A02BA03.
Famotidina este un antagonist puternic al receptorilor histaminici H2. Principala actiune farmacologica, importanta clinic, a famotidinei este inhibarea secretiei gastrice acide. Famotidina reduce atat concentratia cat si volumul secretiei gastrice acide. La voluntarii cu secretie gastrica normala si la cei hipersecretori, famotidina a inhibat secretia bazala si nocturna precum si cea stimulata de pentagastrina, betazol, cafeina, insulina si prin reflexe vagale. Actiunea inhibitorie a famotidinei asupra secretiei gastrice este mai puternica decat a cimetidinei. Durata inhibarii secretiei gastrice la doze de 20 mg si 40 mg a fost de 10 pana la 12 ore. Dozele unice de 20 mg si 40 mg administrate seara au inhibat secretia acida bazala si nocturna. Secretia gastrica nocturna a fost inhibata in proportie de 86-94% pentru o durata de cel putin 10 ore. Aceleasi doze administrate dimineata au inhibat secretia acida stimulata de alimente, iar inhibarea a fost de 76-84%, respectiv de 3-5 ore dupa administrare, si de 25-30%, respectiv de 8-10 ore dupa administrare.
Famotidina nu influenteaza sau influenteaza putin concentratia plasmatica a gastritei postprandial sau in conditii de repaus alimentar
Famotidina nu influenteaza golirea gastrica, functia pancreasului exocrin si fluxul sanguin hepatic si portal.
Famotidina nu influenteaza sistemul enzimatic al citocromului P-450 la nivel hepatic.
Studiile clinice farmacologice nu au relevat existenta unor efecte sistemice ale famotidinei asupra SNC, aparatului cardiovascular, respirator si sistemului endocrin. De asemenea, nu s-au observat nici efecte antiandrogenice. Concentratia plasmatica a hormonilor (incluzand prolactina, cortizolul, tiroxina, testosteronul) nu a fost modificata in urma tratamentului cu famotidina.
Proprietati farmacocinetice
Famotidina are o cinetica liniara.
Absorbtie
Famotidina se absoarbe rapid. Biodisponibilitatea dozelor administrate oral este de
40-45%. Biodisponibilitatea nu este influentata de prezenta alimentelor in stomac, dar este usor scazuta de antiacide; acest efect nu are consecinte clinice.
La pacientii varstnici nu exista modificari semnificative clinic ale biodisponibilitatii famotidinei. Famotidina este metabolizata in mica proportie la primul pasaj hepatic.
Distributie
Dupa administrarea pe cale orala, concentratia plasmatica maxima a famotidinei este atinsa dupa 1-3 ore. Dozele repetate nu determina acumularea medicamentului.
Legarea de proteinele plasmatice este relativ scazuta - 15-20 %.
Timpul de injumatatire plasmatica este de 2,3-3,5 ore. La pacientii cu insuficienta renala severa, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare poate creste la 20 ore.
Metabolizare
Metabolizarea medicamentului se face la nivel hepatic. Singurul metabolit identificat la om este sulfoxidul. Acesta este un metabolit inactiv.
Excretie
Famotidina este eliminata pe cale renala (65-70% din doza absorbita, 25-30% nemetabolizata). Un clearance renal de 250 - 450 ml/min indica o excretie tubulara. O cantitate mica poate fi excretata sub forma de sulfoxid.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate acuta
La sobolan: DL50 orala de famotidina la sobolan a fost mai mare de 8000 mg/kg.
La soarece: DL50 intraperitoneala a fost aproximativ 800 mg/kg sau mai mare (723-921 mg/kg).
La caine: Nu s-au stabilit modificari patologice si nici in greutatea organelor, in legatura cu tratamentul, atunci cand s-a administrat o doza orala unica de 2000 mg/kg. Decesul nu a survenit la niciunul dintre cei 12 caini urmariti in studiul de toxicitate acuta. Nu au aparut modificari de natura toxica la niciunul dintre caini in timpul studiului de toxicitate acuta si nici in cele 7 zile ale perioadei de recuperare post-tratament.
Toxicitate subacuta si cronica
Au fost administrate la caini doze orale de famotidina de 50, 150, 500, sau 1000 mg/kg si zi timp de 13 saptamani. La grupul la care s-a administrat doza de 1000 mg/kg si zi s-au observat modificari minime (usoara scadere in greutate, usoara crestere a albuminei plasmatice, scaderea beta-globulinelor si o usoara crestere a proteinelor in urina). La grupurile la care s-au administrat doze mai mici, famotidina a fost bine tolerata.
La grupurile de caini la care s-au administrat timp de o luna, doze de 2000 mg/kg si zi sau 2000 mg/kg la 12 ore, nu s-au observat modificari.
Intr-un studiu de 106 saptamani la sobolan si intr-un studiu de 92 saptamani la soarece, cu administrarea de doze orale de pana la 2000 mg/kg si zi (aproximativ de 2500 ori doza recomandata la om pentru ulcerul duodenal activ), nu s-a evidentiat potential carcinogen pentru famotidina.
Famotidina a fost negativa la testul mutagen microbian (testul Ames) cu Salmonella typhimurium si
Escherichia coli, cu sau fara activarea enzimelor hepatice la concentratii de pana la 10000 μg/placa. La soarece, studiile in vivo folosind testul micronucleilor si testul aberatiei cromozomiale nu au evidentiat nici un efect mutagen.
Toxicitatea asupra functiei de reproducere
In studiile la sobolan, cu doze orale de pana la 2000 mg/kg si zi sau doze intravenoase de pana la 200 mg/kg si zi, nu au fost afectate fertilitatea si capacitatea de reproducere.
Studiile la animale nu au pus in evidenta un efect teratogen. Studiile la sobolan si iepure cu doze orale de pana la 2000 mg/kg si zi, respectiv 500 mg/kg si zi nu au demonstrat ca famotidina are reactii adverse asupra fatului. Famotidina traverseaza bariera placentara.