Indicatii
Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale. Carvedilol LPH 12,5mg poate fi utilizat singur sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratament adjuvant in insuficienta cardiaca stabila, moderata sau severa, in asociere cu diuretice, digitala, inhibitori ai enzimei de conversie si /sau alte vasodilatatoare.
Dozaj
Mod de administrare
Carvedilol LPH 12,5 mg trebuie administrat dupa mese atfel incat absorbtia sa fie mai lenta si efectele ortostatice evitate.
DozeDozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie inceput cu doze mici, care vor fi crescute progresiv la fiecare 7 – 14 zile, pana la atingerea efectului clinic dorit. Dupa prima doza si dupa fiecare crestere a dozei se recomanda masurarea tensiunii arteriale a pacientului in ortostatism la 1 ora de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arteriala ortostatica.
Tratamentul cu Carvedilol LPH 12,5 mg se va intrerupe treptat, intr-o perioada de 1 - 2 saptamani. Daca tratamentul a fost intrerupt mai mult de 2 saptamani, se va relua cu cea mai mica doza.
Hipertensiune arteriala esentiala
Doza initiala recomandata este de 12,5 mg carvedilol dimineata, dupa micul dejun, sau 6,25 mg carvedilol de 2 ori pe zi (dimineata si seara). Dupa 7 - 14 zile de tratament, posibil chiar dupa 2 zile, doza se va creste la 25 mg carvedilol dimineata sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. Dupa 14 zile de tratament, doza poate fi crescuta din nou, la 50 mg carvedilol pe zi.
Doza pentru o singura administrare nu va depasi 25 mg iar doza totala zilnica in tratamentul hipertensiunii arteriale nu va depasi 50 mg carvedilol .
Angina pectorala cronica stabila
Doza recomandata la inceputul tratamentului cu Carvedilol LPH 12,5 mg este de 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi, dupa mese. Dupa 7 - 14 zile de tratament, doza poate fi crescuta la 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi. Daca aceasta doza este ineficace, dupa 14 zile de administrare se poate mari doza la 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi daca pacientul o tolereaza bine. Doza zilnica totala in tratamentul anginei pectorale cronice nu va depasi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. In cazul pacientilor varstnici, doza maxima nu va depasi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
Insuficienta cardiaca cronica
Carvedilol LPH 12,5 mg este recomandat a fi utilizat in tratamentul standard, in asociere cu diureticele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) si/sau digitala. Poate fi, de
asemenea, administrat pacientilor care nu tolereaza inhibitorii ECA. Carvedilol LPH 12,5 mg poate fi administrat pacientilor numai dupa ce dozele de diuretic, inhibitor ECA si digitala (daca este administrata) au fost stabilite.
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie sa fie sub monitorizare medicala atenta in primele 2 - 3 ore dupa doza initiala si dupa fiecare crestere a dozei, iar toleranta la medicament trebuie testata.
Daca apare bradicardie (puls sub 55 batai/min.), doza de Carvedilol LPH 12,5 mg trebuie redusa. Daca apar simptome de hipotensiune arteriala, trebuie intai redusa doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar, daca aceste masuri sunt insuficiente, se va reduce si doza de Carvedilol. LPH 12,5 mg
La initierea tratamentului cu Carvedilol LPH 12,5 mg sau dupa cresterea dozelor, poate aparea o agravare temporara a insuficientei cardiace. In acest caz, trebuie crescuta doza de diuretic. Uneori este necesara reducerea temporara a dozei de Carvedilol LPH 12,5 mg sau chiar intreruperea tratamentului. Cand starea clinica s-a stabilizat, tratamentul cu Carvedilol LPH 12,5 mg si/sau cresterea dozelor pot fi reluate. Daca insuficienta cardiaca evolueaza spre o forma severa (clasa IV - NYHA), intregul tratament trebuie revizuit.
Doza initiala recomandata este de 3,125 mg carvedilol de 2 ori pe zi. Daca aceasta doza este bine tolerata, poate fi crescuta treptat (la interval de 2 saptamani) pana la doza optima. Urmatoarele doze sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, dupa aceea de 12,5 mg carvedilol de 2 ori/zi si, in final, de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Pacientul trebuie sa utilizeze doza cea mai mare pe care o tolereaza bine. Doza maxima recomandata este de 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi. La pacientii care au peste 85 kg, doza poate fi crescuta cu atentie la 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
Ajustarea dozelor
La pacientii varstnici, se recomanda o doza de inceput mai mica: 6,25 mg carvedilol pe zi pentru tratamentul hipertensiunii arteriale si 6,25 mg carvedilol de 2 ori pe zi pentru tratamentul anginei pectorale; in cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca asociata acestor afectiuni: 3,125 mg carvedilol zilnic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale si anginei pectorale.
Omiterea unei doze
O doza omisa se va lua cat mai repede posibil. In orice caz, daca este momentul pentru urmatoarea doza, pacientul o va lua numai pe aceea si nu va lua o doza dubla.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1, Insuficienta cardiaca necontrolata terapeutic sau insuficienta cardiaca severa (insuficienta cardiaca decompensata clasa IV NYHA ce necesita terapie inotropa intravenoasa),
Astm bronsic, bronhopneumopatie cronica obstructiva, hipertensiune pulmonara, cord pulmonar, Hipotensiune arteriala severa (tensiune arteriala sistolica mai putin de 85 mmHg),
Soc cardiogen,
Bradicardie severa (sub 50 batai pe minut -in repaus),
Sindromul sinusului bolnav inclusiv bloc sinoatrial (daca nu este instalat un stimulator cardiac permanent),
Bloc AV de gradul II sau III (daca nu este instalat un stimulator cardiac permanent), Feocromocitom netratat,
Insuficienta hepatica severa,
Acidoza metabolica, Angina Prinzmetal,
Boli arteriale periferice severe.
Atentionari
Hipotensiune arteriala ortostatica: in special la debutul tratamentului cu carvedilol si la cresterea dozei, poate sa apara hipotensiune arteriala ortostatica, cu ameteala si vertij, uneori cu lipotimie.
Pacientii cu insuficienta cardiaca, varstnicii sau pacientii care fac tratament concomitent cu alte antihipertensive sau diuretice sunt mai expusi la acest risc. Aceste reactii pot fi prevenite prin administrarea unor doze initiale mai scazute, prin ajustarea atenta a dozei de intretinere si prin administrarea medicamentului dupa masa. Pacientii vor fi sfatuiti cum sa evite simptomele hipotensiunii ortostatice (precautii la trecerea in ortostatism; in caz de vertij pacientul va adopta pozitia sezanda sau clinostatismul). Pacientii varstnici vor incepe tratamentul cu doze mai mici (vezi pct. 4.2).
Intreruperea tratamentului: daca tratamentul cu carvedilol (sau alte beta blocante) este brusc intrerupt, pot apare transpiratie, tahicardie, dispnee, agravarea anginei pectorale. Pacientii cei mai expusi la risc sunt cei cu angina pectorala la care se poate produce un accident coronarian acut. Dozele trebuie reduse treptat in 1 - 2 saptamani.
Daca tratamentul este intrerupt mai mult de 2 saptamani, se va relua cu cea mai mica doza.
Insuficienta hepatica: Carvedilol LPH 12,5 mg poate determina in mod exceptional insuficienta hepatica. Cand apare suspiciune clinica de afectare hepatica, functia hepatica va fi verificata. In caz de insuficienta hepatica, pacientul trebuie sa intrerupa tratamentul cu Carvedilol LPH 12,5 mg. De regula, functia hepatica se normalizeaza dupa intreruperea tratamentului.
Insuficienta cardiaca cronica: Pacientii cu insuficienta cardiaca usoara sau moderata, pot utiliza Carvedilol LPH 12,5 mg daca sunt controlati terapeutic cu digitala si/sau diuretice. Daca insuficienta cardiaca se agraveaza in timpul tratamentului cu Carvedilol LPH 12,5 mg, doza de diuretic se va creste, doza de Carvedilol LPH 12,5 mg va fi scazuta sau tratamentul cu Carvedilol LPH 12,5 mg va fi suspendat temporar. Doza poate fi crescuta din nou cand pacientul este stabil clinic.
Deteriorarea reversibila a functiei renale a fost observata in timpul terapiei cu carvedilol la pacientii cu tensiune arteriala mica (sistolica mai putin de 100mmHg), boala cardiaca ischemica, ateroscleroza generalizata si/sau insuficienta renala subiacenta. La pacientii cu insuficienta cardiaca cu acesti factori de risc, functia renala trebuie monitorizata in timpul cresterii dozei de carvedilol. Daca functia renala se deterioreaza semnificativ, doza de carvedilol trebuie scazuta sau terapia intrerupta.
Diabet si hipertiroidie: Carvedilolul poate masca simptomele si semnele de hipoglicemie acuta. Perturbari ale nivelului glicemiei pot apare ocazional la pacientii cu diabet si insuficienta cardiaca in tratament cu carvedilol. De aceea, este necesara monitorizarea atenta a pacientilor diabetici ce primesc carvedilol, prin determinari repetate ale glicemiei si daca este necesar ajustarea medicatiei antidiabetice .
Carvedilolul poate masca semnele si simptomele de tireotoxicoza.
Anestezie generala: la pacientii tratati cu beta-blocante, pentru anestezia generala, este necesar sa se foloseasca narcotice cu efect inotropic minim sau sa se intrerupa (gradat) tratamentul cu beta-blocante inainte de interventia chirurgicala. Studii mai noi sugereaza beneficile beta-blocantelor in prevenirea morbiditatii cardiace perioperative si reducerea incidentei complicatiilor cardiovasculare.
BPOC: deoarece beta-blocantele pot agrava obstructia bronsica, pacientii cu BPOC nu trebuie sa utilizeze aceste medicamente. Pacientii cu forme usoare pot utiliza in mod exceptional Carvedilol LPH 12,5 mg, daca tratamentul cu alte medicamente nu a avut efect. Oricum, este necesara monitorizarea atenta. La acesti pacienti este important sa se administreze doza minima eficace de Carvedilo LPH 12,5 mg. Daca apar semne de obstructie a cailor respiratorii, tratamentul se va intrerupe imediat.
Pacientii cu angor Prinzmetal
Beta-blocantele non-selective pot determina dureri toracice la pacientii cu angina Prinzmetal. Desi carvedilolul, prin activitatea sa alfa-blocanta, poate preveni aceste simptome, nu exista experienta cu carvedilol la acesti pacienti. De aceea se recomanda prudenta la pacienti cu suspiciune de angor Prinzmetal.
Se recomanda utilizarea cu prudenta a carvedilolului la pacientii cu bloc atrio-ventricular de gradul I. Tratamentul cu carvedilol nu se recomanda la pacientii cu antecedente de trombocitopenie.
Beta-blocantele se utilizeaza cu prudenta si dupa evaluarea raportului beneficiu terapeutic/risc potential in arteriopatia periferica, psoriazis si in caz de antecedente de reactii de hipersensibilitate severe sau in timpul tratamentului de desensibilizare.
La pacientii cu feocromocitom trebuie sa se initieze un tratament cu alfa-blocante anterior terapiei cu beta-blocante.
Purtatorii de lentile de contact trebuie avertizati despre riscul scaderii secretiei lacrimale.
Siguranta si eficacitatea Carvedilol LPH 12,5 mg la pacientii sub 18 ani nu au fost stabilite; de aceea, nu se recomanda utilizarea acestui medicament la aceasta grupa de varsta.
Sportivi
Este necesara prudenta la sportivi deoarece contine un principiu activ care poate induce pozitivitatea testelor practicate la controlul antidoping.
Interactiuni
Antiaritmice
Au fost observate cazuri izolate de afectare a conducerii la nivel atrio-ventricular, rareori insotite si de tulburari de hemodinamica, la pacientii care sunt in tratament cu carvedilol si diltiazem, verapamil si/sau amiodarona administrate oral. La fel ca pentru alte beta-blocante, este necesara monitorizarea ECG si a tensiunii arteriale la administrarea carvedilolului concomitent cu blocante ale canalelor de
calciu de tip verapamil si diltiazem deoarece riscul aparitiei tulburarilor de conducere la nivel atrio- ventricular sau al precipitarii insuficientei cardiace este crescut (prin efect sinergic). O atenta monitorizare trebuie efectuata atunci cand se administreaza concomitent carvedilol cu antiaritmice de clasa I sau amiodarona pe cale orala. La pacientii aflati in tratament cu amiodarona, au fost raportate bradicardie, stop cardiac, fibrilatie ventriculara, la scurt timp de la initiarea tratamentului cu beta- blocante. De asemenea exista risc de insuficienta cardiaca in cazul administrarii concomitente de
carvedilol si antiaritmice din clasa Ia sau Ic administrate intravenos.
Tratamentul concomitent cu rezerpina, guanetidina, metildopa, guanfacina si inhibitori de monoaminooxidaza (cu exceptia inhibitorilor MAO-B) poate duce la scaderea aditionala a frecventei cardiace; se recomanda monitorizarea semnelor vitale.
Dihidropiridine
Administrarea de dihidropiridine si carvedilol trebuie efectuata sub o stricta supraveghere deoarece s- au raportat cazuri de insuficienta cardiaca si hipotensiune arteriala severa in conditiile terapiei asociate.
Nitrati
Cresterea efectelor hipotensoare.
Glicozide tonicardiace
O crestere a concentratiei plasmatice la starea de echilibru a digoxinei cu aproximativ 16% si a digitoxinei cu 13% au fost observate la pacientii hipertensivi in legatura cu utilizarea concomitenta de carvedilol si digoxina. Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a digoxinei la initierea, intreruperea sau ajustarea dozei de carvedilol.
Alte medicamente antihipertensive
Carvedilolul poate potenta efectele altor medicamente antihipertensive administrate concomitent (de exemplu antagonisti ai receptorilor alfa 1). De asemenea poate potenta hipotensiunea arteriala indusa de barbiturice, fenotiazine, antidepresive triciclice, agenti vasodilatatori si alcool.
Ciclosporina
Concentratia plasmatica a ciclosporinei este crescuta atunci cand carvedilolul se administreaza concomitent. Se recomanda monitorizarea atenta a concentratiei de ciclosporina.
Antidiabetice inclusiv insulina
Efectele de scadere a glicemiei datorate insulinei si a medicamentelor antidiabetice orale se pot intensifica. Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacientii diabetici se recomanda monitorizarea in mod regulat a glicemiei.
Clonidina
Atunci cand tratamentul cu carvedilol si clonidina este intrerupt, se recomanda ca intreruperea carvedilolului sa se efectueze cu cateva zile inainte de reducerea gardata a dozei de clonidina.
Anestezice inhalatorii
Este necesara atentie in ceea ce priveste potentialul inotrop negativ si interactiunile hipotensoare ale carvedilolului in asociere cu anesteziecele.
Antiinflamatoare nesteroidiene, estrogeni si corticosteroizi
Efectul antihipertensiv al carvedilolului poate fi scazut datorita retentiei de apa si sodiu.
Medicamente inductoare sau inhibitoare ale citocromului enzimatic P450
Pacientii care primesc medicamente ce induc (de exemplu rifampicina si barbiturice) sau inhiba (cimetidina, ketoconazol, fluoxetina, haloperidol, verapamil, eritromicina) enzimele citocromului P450, trebuie monitorizati atent in timpul administrarii concomitente de carvedilol deoarece
concentratiile plasmatice ale carvedilolului pot fi scazute de catre medicamentele inductoare enzimatice. si respectiv crescute de catre medicamentele inhibitoare enzimatice.
Simpatomimetice cu efecte alfa si beta
Risc de hipertensiune arteriala si bradicardie excesiva.
Ergotamina
Intensificarea vasoconstrictiei.
Agenti blocanti neuromusculari
Intensificarea blocului neuromuscular.
Pacientii vor fi sfatuiti sa nu consume alcool etilic in timpul tratamentului, deoarece acesta poate potenta actiunea carvedilolului.
Sarcina
Nu exista experienta adecvata privind administrarea carvedilolului la gravide. Beta-blocantele
traverseaza bariera feto-placentara si pot determina hipotensiune arteriala, bradicardie si hipoglicemie la fat, pot sa scada perfuzia placentara cu deces al fatului, nasteri premature. Nu se va administra acest medicament la gravide decat in cazuri de urgenta, atunci cand potentialul beneficiu matern justifica riscul potential fetal. Tratamentul trebuie intrerupt cu 2-3 zile inainte de nastere. Daca acest lucru nu este posibil, nou-nascutul trebuie monitorizat in primele 2-3 zile de viata.
Deoarece este posibila excretia carvedilolului in laptele uman, nu se recomanda alaptarea in timpul terapiei cu Carvedilol. LPH 12,5 mg
Condus auto
Datorita reactivitatii individuale la tratament, pot sa apara reactii adverse nervos centrale care pot sa afecteze atentia in special la inceputul terapiei, dar si la ajustarea dozelor. De aceea pacientii sunt
avertizati sa nu conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje daca prezinta aceste reactii adverse.
Reactii adverse
Reactiile adverse ale carvedilolului sunt in general usoare si tranzitorii. Legatura cauzala intre acest medicament si anumite reactii adverse nu este clar stabilita. Incidenta anumitor reactii adverse precum ameteala, bradicardia, hipotonia si tulburarile vizuale este proportionala cu marimea dozei. Cel mai
adesea, aceste reactii se produc la cresterea dozei, la pacientii cu insuficienta cardiaca si sunt, de obicei, tranzitorii.
Tulburari cardiace si vasculare
Bradicardie, hipotensiune arteriala ortostatica, tulburari de conducere intracardiaca, palpitatii, edeme periferice, extremitati reci, hipotensiune arteriala si sincopa. Rareori starea clinica se poate deteriora la pacientii cu insuficienta cardiaca (in special la cresterea dozei), exceptional la pacientii cu angina pectorala (intreruperea brusca a tratamentului poate determina infarct miocardic) si la cei cu
claudicatie intermitenta si sindrom Raynaud.
Tulburari ale sistemului nervos
Pot aparea urmatoarele reactii adverse: vertij sau ameteala, cefalee (in special la debutul tratamentului sau la ajustarea dozelor), somnolenta, insomnie, rareori modificari ale dispozitiei si starii mentale.
Ameteala cu sau fara hipotensiune arteriala ortostatica este reactia adversa cea mai frecventa a carvedilolului (aprox. la 6% din pacienti).
Tulburari gastro-intestinale
Carvedilolul poate determina senzatie de uscaciune a gurii, scaderea apetitului alimentar, greata sau durere abdominala (pana la 2%), diaree usoara, varsaturi, flatulenta, rar constipatie. Au fost raportate cazuri rare de afectare hepatica tranzitorie datorata carvedilolului. Daca prin teste biochimice este
confirmata insuficienta hepatica, tratamentul cu Carvedilol va fi intrerupt.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Ocazional, pot aparea dispnee, bronhospasm (mai ales la pacientii predispusi) si obstructie nazala.
Tulburari hematologice si limfatice
Au fost raportate cazuri izolate de trombocitopenie si leucopenie.
Tulburari renale si ale cailor urinare si tulburari ale aparatului genital si sanului
Beta-blocantele produc rareori tulburari de mictiune si de potenta. Functia renala poate fi, in mod exceptional, afectata (poate aparea insuficienta renala; vezi pct. 4.4).
Tulburari endocrine si tulburari metabolice si de nutritie
Mai ales la diabetici, pot aparea hiperglicemie (la tipul II) sau hipoglicemie (mai ales la tipul I). Concentratiile plasmatice ale trigliceridelor pot creste (1%) si, de asemenea, nivelul colesterolului (rar).
Tulburari oculare
Pot aparea tulburari de vedere, scaderea secretiei lacrimale (care afecteaza purtatorii de lentile de contact) si iritatie oculara.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
La mai putin de 1% dintre pacientii tratati cu carvedilol pot aparea reactii de hipersensibilizare: prurit, rash, urticarie. La alte β-blocante au fost raportate cazuri individuale de psoriazis, alopecie, si dermatita exfoliativa.
Foarte rar : reactii adverse cutanate severe (de exemplu eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica).
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Au fost semnalate rar: dureri musculare, osoase (vertebrale).
Alte reactii adverse
Pot aparea oboseala, crestere in greutate, bufeuri si, rareori, parestezii.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din
domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a
Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Supradozajul poate determina mai ales hipotensiune arteriala (cu ameteala sau vertij; posibil lipotimie) si bradicardie. De obicei este suficient sa se reduca doza sau sa se intrerupa temporar tratamentul.
In plus, supradozarea poate produce dispnee datorita bronhospasmului, varsaturi, insuficienta cardiaca, si in cazurile severe chiar soc cardiogen, tulburari ale constientei pana la coma, convulsii generalizate, tulburari de conducere si stop cardiac.
Se vor lua masuri pentru indepartarea medicamentului neabsorbit. Trebuie monitorizate atent functiile vitale ale pacientului in spitale sau in unitatile de terapie intensiva. Tratamentul este simptomatic, cu agonisti de receptori adrenergici.
Terapie posibila: orciprenalina si/sau glucagon pentru sustinerea functiei cardiace si a circulatiei;
atropina si eventual un stimulator cardiac in caz de bradicardie excesiva; β2-simpatomimetice in caz de bronhospasm; noradrenalina sau norepinefrina in caz de vasodilatatie periferica; diazepam in caz de convulsii.
Durata tratamentului depinde de gradul de intoxicatie. In caz de intoxicatie severa, timpul de eliminare al carvedilolului poate fi prelungit. Pacientul va fi tinut sub observatie pana la stabilizare clinica.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente alfa si beta-blocante, codul ATC: C07AG02
Carvedilolul actioneaza in doua moduri. Substanta activa, carvedilolul, este o mixtura racemica; enantiomerii au efecte si metabolism diferite. Enantiomerul S(-) determina efecte alfa- si beta- blocante, in timp ce enantiomerul R(+) are numai activitate alfa-blocanta.
Prin blocarea neselectiva a beta-receptorilor, reduce tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si debitul cardiac. Carvedilolul reduce presiunea arteriala pulmonara si presiunea din atriul drept. Prin blocarea alfa1–adrenoreceptorilor, produce vasodilatatie periferica si reduce rezistenta vasculara sistemica.
Datorita acestor efecte, reduce travaliul cardiac si previne aparitia anginei pectorale. La pacientii cu insuficienta cardiaca, carvedilolul creste fractia de ejectie a ventriculului stang si amelioreaza simptomatologia. Carvedilolul nu are activitate simpatomimetica intrinseca. La fel ca si propranololul, are proprietati de stabilizare de membrana.
Efectul asupra tensiunii arteriale si ritmului cardiac sunt cel mai bine exprimate la 1-2 ore de la administrare.
La pacientii hipertensivi cu functie renala normala, carvedilolul scade rezistenta vasculara renala fara modificari esentiale asupra filtrarii glomerulare, fluxului plasmatic renal si excretiei de electroliti.
De regula, carvedilolul nu are efecte semnificative asupra lipoproteinelor plasmatice.
Proprietati farmacocinetice
Carvedilolul este absorbit rapid si aproape in intregime dupa administrare orala. Se leaga aproape in intregime de proteinele plasmatice. Concentratiile plasmatice sunt proportionale cu doza orala ingerata.
Biodisponibilitatea dupa administrarea orala este mica datorita fenomenului de prim pasaj hepatic (mai ales prin intermediul enzimelor hepatice CYP2D6 si CYP2C9). Rezulta 3 metaboliti activi cu activitate de blocare a beta-receptorilor. Unul dintre ei, 4’-hidroxifenil, este de 13 ori mai activ decat
carvedilolul privind activitatea beta-blocanta. Comparativ cu carvedilolul, metabolitii activi au o
actiune vasodilatatorie slaba. Metabolismul este stereoselectiv, de aceea concentratia plasmatica al R(+) carvedilolului este de 2 sau 3 ori mai mare decat acela al S(-) carvedilolului. Concentratiile plasmatice ale metabolitilor activi sunt de aproximativ 10 ori mai mici decat cea a carvedilolului. Timpul de injumatatire plasmatica este diferit: intre 5 - 9 ore pentru R(+) si 7 - 11 ore pentru S(-).
Concentratia plasmatica a carvedilolului este cu aproximativ 50% mai mare la varstnici decat la tineri. Alimentele scad rata de absorbtie a medicamentului, dar nu afecteaza biodisponibilitatea acestuia.
Date preclinice de siguranta
Studiile la animale nu au pus in evidenta modificari relevante pentru utilizarea clinica.