Bisoprolol 2.5mg, 30 comprimate, Gemax

Indicatii

Bisoprolol Gemax Pharma este indicat la adulti pentru tratamentul:

• hipertensiunii arteriale
• anginei pectorale
• insuficientei cardiace cronice stabile cu functie sistolica ventriculara stanga redusa, in asociere cu inhibitori ai ECA, diuretice si, optional, glicozizi cardiotonici (pentru informatii suplimentare, vezi pct. 5.1)

Dozaj

Doze

Tratamentul hipertensiunii arteriale/anginei pectorale

Adulti

Doza trebuie ajustata individual, in special in functie de frecventa cardiaca si de succesul terapeutic. Se recomanda inceperea tratamentului cu 5 mg pe zi. Doza uzuala este de 10 mg o data pe zi, iar doza maxima recomandata este de 20 mg pe zi.

 

Varstnici

In mod normal, nu este necesara ajustarea dozei; cu toate acestea, se recomanda inceperea tratamentului cu cea mai mica doza posibila - 2,5 mg.

Pacienti cu insuficienta renala sau hepatica

La pacientii cu insuficienta renala sau hepatica usoara pana la moderata, de obicei nu este necesara ajustarea dozei. La pacientii cu insuficienta hepatica severa sau cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei < 20 ml/minut), doza nu trebuie sa depaseasca 10 mg pe zi.

Experienta utilizarii fumaratului de bisoprolol la pacientii cu dializa renala este limitata. Cu toate acestea, nu exista dovezi ca este necesara modificarea regimului de dozare.

 

Copii si adolescenti

Nu exista experienta privind utilizarea Bisoprolol Gemax Pharma la copii si adolescenti; de aceea, nu

este recomandata utilizarea Bisoprolol Gemax Pharma la copii si adolescenti.

 

Intreruperea tratamentului

Tratamentul nu trebuie oprit brusc (vezi pct. 4.4). Doza trebuie redusa treptat.

 

Tratamentul insuficientei cardiace cronice (ICC) stabile

Tratamentul standard al ICC consta dintr-un inhibitor al ECA (sau un blocant al receptorilor de angiotensina, in cazul intolerantei la inhibitorii ECA), _-blocante, diuretice si, daca este cazul, glicozizi cardiotonici. Atunci cand este indicat tratamentul cu fumarat de bisoprolol, pacientii trebuie sa fie stabili din punct de vedere clinic (fara insuficienta cardiaca acuta).

Este recomandat ca medicul curant sa aiba experienta in gestionarea insuficientei cardiace cronice.

In perioada de ajustare a dozei si in perioada urmatoare, poate sa apara agravarea tranzitorie a

insuficientei cardiace, a hipotensiunii arteriale sau a bradicardiei.

 

Faza de ajustare a dozei

Tratamentul insuficientei cardiace cronice stabile cu fumarat de bisoprolol necesita o faza de ajustare a dozelor.

Tratamentul cu fumarat de bisoprolol trebuie initiat printr-o crestere treptata a dozei, conform urmatoarelor etape:

• 1,25 mg o data pe zi timp de o saptamana; daca este bine tolerat, se va creste la
• 2,5 mg o data pe zi pentru inca o saptamana; daca este bine tolerat, se va creste la
• 3,75 mg o data pe zi pentru inca o saptamana; daca este bine tolerat, se va creste la
• 5 mg o data pe zi pentru urmatoarele 4 saptamani; daca este bine tolerat, se va creste la
• 7,5 mg o data pe zi pentru inca 4 saptamani; daca este bine tolerat, se va creste la
• 10 mg o data pe zi in cazul tratamentului de intretinere.

Doza maxima recomandata este de 10 mg o data pe zi.

In timpul fazei de ajustare a dozei, se recomanda monitorizarea atenta a semnelor vitale (frecventa cardiaca, tensiune arteriala) si a simptomelor de agravare a insuficientei cardiace. Simptomele pot sa apara chiar din prima zi de tratament.

 

Modificarea tratamentului

In cazul in care doza maxima nu este bine tolerata, poate fi luata in considerare reducerea treptata a dozei.

In cazul agravarii tranzitorii a insuficientei cardiace, a hipotensiunii arteriale sau a bradicardiei, se recomanda reconsiderarea dozei medicamentelor administrate concomitent. De asemenea, poate fi necesara scaderea temporara a dozei de fumarat de bisoprolol sau poate fi luata in considerare intreruperea tratamentului.

Reinceperea tratamentului si/sau cresterea dozei de fumarat de bisoprolol trebuie intotdeauna luata in considerare atunci cand starea clinica a pacientului redevine stabila.

 

Durata tratamentului

De obicei, tratamentul cu fumarat de bisoprolol este pe termen lung.

In cazul in care se ia in considerare intreruperea tratamentului, se recomanda scaderea treptata a dozei. Tratamentul cu fumarat de bisoprolol nu trebuie intrerupt brusc, deoarece acest lucru poate duce la agravarea tranzitorie a starii pacientului.

 

Pacienti cu insuficienta renala sau hepatica

Nu exista informatii privind farmacocinetica fumaratului de bisoprolol la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica si insuficienta hepatica sau renala. De aceea, cresterea dozei la aceste grupe de pacienti trebuie facuta cu precautie sporita.

 

Varstnici

Nu este necesara ajustarea dozei.

 

Copii si adolescenti

Nu exista experienta privind utilizarea Bisoprolol Gemax Pharma la copii si adolescenti; de aceea, utilizarea Bisoprolol Gemax Pharma nu este recomandata la copii si adolescenti.

Mod de administrare Administrare orala.

Bisoprolol Gemax Pharma trebuie administrat dimineata, cu sau fara alimente. Comprimatele trebuie inghitite cu lichid si nu trebuie mestecate.

Contraindicatii

Bisoprolol Gemax Pharma este contraindicat in urmatoarele cazuri:

• hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1
• insuficienta cardiaca acuta sau in timpul episoadelor de decompensare a insuficientei cardiace
• care impune administrarea intravenoasa a unui tratament inotrop
• soc cardiogen
• bloc atrio-ventricular de gradul II sau III (fara stimulator cardiac)
• sindromul de sinus bolnav
• bloc sino-atrial
• bradicardie simptomatica (frecventa cardiaca sub 60 batai/minut inainte de inceperea tratamentului)
• hipotensiune arteriala simptomatica (tensiune arteriala sistolica <100 mmHg)
• astm bronsic sever
• forme severe de arteriopatie obliteranta periferica si sindrom Raynaud
• feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)
• acidoza metabolica.

Atentionari

Atentionari speciale

Se aplica numai in cazul insuficientei cardiace cronice:

Tratamentul cu fumarat de bisoprolol la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica stabila necesita o faza individuala de ajustare a dozei (vezi pct. 4.2).

Se aplica tuturor indicatiilor:

In special la pacientii cu boala cardiaca ischemica, intreruperea tratamentului cu fumarat de bisoprolol nu trebuie facuta brusc decat daca este indicata in mod clar, deoarece aceasta poate duce la agravarea tranzitorie a afectiunii cardiace (vezi pct. 4.2).

Precautii pentru utilizare

Se aplica in cazul hipertensiunii arteriale sau anginei pectorale:

Fumaratul de bisoprolol trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu hipertensiune arteriala sau angina pectorala si cu insuficienta cardiaca asociata.

Se aplica numai in cazul insuficientei cardiace cronice:

Initierea si intreruperea tratamentului cu fumarat de bisoprolol necesita monitorizare periodica.

Nu exista experienta clinica in ceea ce priveste tratamentul insuficientei cardiace cu fumarat de bisoprolol la pacientii cu urmatoarele boli si afectiuni:

• diabet zaharat (tip I) insulino-dependent
• afectare severa a functiei renale
• afectare severa a functiei hepatice
• cardiomiopatie restrictiva
• boala cardiaca congenitala
• boala valvulara organica semnificativa hemodinamic
• infarct miocardic in ultimele 3 luni.

Se aplica tuturor indicatiilor:

• Fumaratul de bisoprolol trebuie utilizat cu precautie in urmatoarele situatii:
• bronhospasm (astm bronsic, boala obstructiva a cailor respiratorii)
• diabet zaharat cu fluctuatii mari ale valorilor glicemiei; simptomele de hipoglicemie (cum ar fi
• tahicardia, palpitatiile sau transpiratia) pot fi mascate
• repaus alimentar strict
• tratament de desensibilizare in desfasurare. La fel ca alte beta-blocante, fumaratul de bisoprolol poate creste atat sensibilitatea la alergeni, cat si severitatea reactiilor anafilactice. Tratamentul cu epinefrina nu are intotdeauna efectul terapeutic asteptat
• bloc AV de gradul I
• angina Prinzmetal. Au fost observate cazuri de spasm coronarian. In ciuda selectivitatii beta-1 ridicate, atacurile de angina nu pot fi excluse complet atunci cand bisoprololul este administrat la pacientii cu angina Prinzmetal
• arteriopatie obliteranta periferica; agravarea simptomelor poate sa apara in special la inceputul tratamentului
• anestezie generala.

Desi beta-blocantele cardioselective (β1) pot avea un efect mai redus asupra functiei pulmonare comparativ cu beta-blocantele neselective, la fel ca in cazul tuturor beta-blocantelor, acestea trebuie evitate in cazul pacientilor cu boala obstructiva a cailor respiratorii, cu exceptia cazului in care exista motive clinice bine intemeiate pentru utilizarea acestora. In cazul in care exista astfel de motive, Bisoprolol Gemax Pharma trebuie utilizat cu prudenta. La pacientii cu boli obstructive ale cailor respiratorii, tratamentul cu fumarat de bisoprolol trebuie initiat cu cea mai mica doza posibila, iar pacientii trebuie monitorizati cu atentie in ceea ce priveste aparitia de noi simptome (de exemplu dispnee, intoleranta la efort, tuse). In cazul astmului bronsic sau al altor afectiuni pulmonare obstructive cronice, care pot cauza simptome, tratamentul bronhodilatator trebuie administrat concomitent. Ocazional, la pacientii cu astm bronsic poate sa apara o crestere a rezistentei cailor respiratorii; prin urmare, poate fi necesara cresterea dozei de stimulante beta2-adrenergice.

La pacientii supusi anesteziei generale, beta-blocantele reduc incidenta aritmiilor si a ischemiei miocardice in timpul inducerii si intubarii, precum si in perioada post-operatorie. In prezent, se recomanda ca tratamentul de intretinere cu beta-blocante sa fie continuat perioperator. Medicul

anestezist trebuie sa fie informat in ceea ce priveste tratamentul cu beta-blocante din cauza potentialului de interactiune cu alte medicamente care cauzeaza bradicardie, atenuarea tahicardiei reflexe si scaderea capacitatii reflexe de a compensa pierderea de sange. Daca se considera necesara intreruperea tratamentului cu beta-blocante inainte de interventia chirurgicala, acest lucru trebuie sa se faca treptat si finalizat cu 48 ore inainte de anestezie.

Asocierea fumaratului de bisoprolol cu blocante ale canalelor de calciu, de tipul verapamilului sau diltiazemului, cu medicamente antiaritmice de clasa I si cu medicamente antihipertensive cu actiune centrala nu este, in general, recomandata; pentru mai multe informatii, consultati pct. 4.5.

In cazul pacientilor cu psoriazis sau cu antecedente de psoriazis, beta-blocantele (de exemplu, fumaratul de bisoprolol) trebuie administrate numai dupa evaluarea atenta a beneficiilor in raport cu riscurile.

La pacientii cu feocromocitom, fumaratul de bisoprolol nu trebuie administrat decat dupa blocarea receptorilor alfa.

Simptomele tireotoxicozei pot fi mascate de tratamentul cu fumarat de bisoprolol.

La fel ca alte beta-blocante, fumaratul de bisoprolol poate creste sensibilitatea la alergeni si poate exacerba simptomele reactiei anafilactice.

Asocieri nerecomandate

Se aplica numai in cazul insuficientei cardiace cronice

Medicamente antiaritmice de clasa I (de exemplu, chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona): efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculara poate fi potentat, iar efectul inotrop negativ poate creste.

Se aplica tuturor indicatiilor

Blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului si intr-o masura mai mica, de tipul diltiazemului: influenta negativa asupra contractilitatii si conducerii atrio-ventriculare.

Administrarea intravenoasa de verapamil la pacientii aflati in tratament cu beta-blocante poate duce la hipotensiune arteriala severa si bloc atrio-ventricular.

Medicamente antihipertensive cu actiune centrala, cum este clonidina si altele (de exemplu, metildopa, moxonidina, rilmenidina): administrarea concomitenta a medicamentelor antihipertensive cu actiune centrala poate agrava insuficienta cardiaca prin scaderea tonusului simpatic central (reducerea frecventei cardiace si a debitului cardiac, vasodilatatie). Intreruperea brusca, in special inaintea intreruperii tratamentului cu beta-blocant, poate creste riscul de "hipertensiune arteriala de rebound".

Asocieri care trebuie utilizate cu precautie

Numai in cazul hipertensiunii arteriale/anginei pectorale

Medicamente antiaritmice de clasa I (de exemplu, chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona): efectul asupra timpului de conducere atrioventriculara poate fi potentat, iar efectul inotrop negativ creste.

Toate indicatiile

Blocante ale canalelor de calciu de tipul dihidropiridinei, cum este felodipina si amlodipina: utilizarea concomitenta poate creste riscul de hipotensiune arteriala si nu poate fi exclusa o crestere a riscului de deteriorare suplimentara a functiei pompei ventriculare la pacientii cu insuficienta cardiaca.

Medicamente antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona): efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculara poate fi potentat.

Beta-blocante topice (de exemplu, picaturi oftalmice pentru tratamentul glaucomului) pot intensifica efectele sistemice ale fumaratului de bisoprolol.

Medicamente parasimpatomimetice: Utilizarea concomitenta poate creste timpul de conducere atrio-ventriculara si riscul de bradicardie.

Insulina si medicamentele antidiabetice orale: cresc efectul de scadere a glicemiei. Blocarea beta-adrenoreceptorilor poate masca simptomele hipoglicemiei.

Medicamente anestezice: atenuarea tahicardiei reflexe si cresterea riscului de hipotensiune arteriala (pentru mai multe informatii privind anestezia generala, vezi si pct. 4.4).

Glicozide digitalice: reduc frecventa cardiaca, cresc timpul de conducere atrio-ventriculara.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): AINS pot reduce efectul hipotensiv al fumaratului de bisoprolol.

Medicamente beta-simpatomimetice (de exemplu, izoprenalina, dobutamina): asocierea cu fumarat de bisoprolol poate reduce efectul ambelor medicamente.

Simpatomimetice care activeaza atat beta-adrenoreceptorii, cat si alfa-adrenoreceptorii (de exemplu, noradrenalina, adrenalina): asocierea cu fumarat de bisoprolol poate demasca efectele vasoconstrictoare mediate de alfa-adrenoreceptori ale acestor medicamente, ducand la cresterea tensiunii arteriale si exacerbarea claudicatiei intermitente. Astfel de interactiuni sunt considerate a fi mai probabile cu beta-blocantele neselective.

Utilizarea concomitenta cu medicamente antihipertensive, precum si cu alte medicamente cu potential de scadere a tensiunii arteriale (de exemplu, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) poate creste riscul de hipotensiune arteriala.

Asocieri care trebuie luate in considerare

Meflochina: risc crescut de bradicardie.

Inhibitori de monoaminooxidaza (cu exceptia inhibitorilor MAO-B): efect hipotensiv crescut al beta-blocantelor, dar si risc de criza hipertensiva.

Sarcina

Fumaratul de bisoprolol are efecte farmacologice care pot cauza efecte daunatoare asupra sarcinii si/sau asupra fatului/nou-nascutului. In general, blocantele receptorilor beta-adrenergici reduc perfuzia placentara, lucru care a fost asociat cu retard de crestere, moarte intrauterina, avort sau nastere inainte de termen. Reactiile adverse (de exemplu, hipoglicemie si bradicardie) pot sa apara la fat si nou-nascut. Daca este necesar tratamentul cu beta-blocante, sunt de preferat blocantele selective ale adrenoreceptorilor beta-1.

Fumaratul de bisoprolol nu trebuie utilizat in timpul sarcinii decat daca este absolut necesar. Daca este considerat necesar tratamentul cu fumarat de bisoprolol, trebuie monitorizat fluxul sanguin uteroplacentar si dezvoltarea fetala. In cazul unor efecte daunatoare asupra sarcinii sau fatului, trebuie luat in considerare un tratament alternativ. Nou-nascutul trebuie atent monitorizat. Simptomele de hipoglicemie si bradicardie sunt, in general, preconizate in primele 3 zile.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca Bisoprolol Gemax Pharma se excreta in laptele matern. De aceea, alaptarea nu este recomandata in timpul administrarii fumaratului de bisoprolol.

Fertilitatea

Nu exista date clinice privind fertilitatea in cazul utilizarii Bisoprolol Gemax Pharma.

Condus auto

Intr-un studiu efectuat la pacienti cu boala coronariana, fumaratul de bisoprolol nu a avut nicio influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, din cauza variabilitatii individuale a reactiilor la medicament, capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje poate fi afectata. Acest lucru trebuie luat in considerare in special la inceputul tratamentului si la schimbarea medicatiei, precum si in cazul consumului concomitent de alcool.

Reactii adverse

Reactiile adverse au fost clasificate conform clasificarii MedDRA pe aparate, sisteme si in functie de frecventa, utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100); rare (≥1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari psihice

mai putin frecvente: tulburari ale somnului, depresie

rare: cosmaruri, halucinatii

Tulburari ale sistemului nervos

frecvente: ameteala*, cefalee*

rare: sincopa

Tulburari oculare

rare: reducerea secretiei lacrimale (de luat in considerare la pacientii care poarta

lentile de contact)

foarte rare: conjunctivita

Tulburari acustice si vestibulare

rare: tulburari ale auzului

Tulburari cardiace

foarte frecvente: bradicardie (la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica)

frecvente: agravarea insuficientei cardiace existente

mai putin frecvente: tulburari ale conducerii atrioventriculare

Tulburari vasculare

frecvente: senzatie de frig sau amorteala la nivelul extremitatilor, hipotensiune arteriala

mai putin frecvente: hipotensiune arteriala ortostatica

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

mai putin frecvente: bronhospasm la pacientii cu astm bronsic sau cu antecedente de afectiuni obstructive ale cailor respiratorii

rare: rinita alergica

Tulburari gastro-intestinale

frecvente: tulburari gastro-intestinale, cum ar fi greata, varsaturi, diaree, constipatie

Tulburari hepatobiliare

rare: hepatita

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

rare: reactii de hipersensibilitate (prurit, eritem, eruptie cutanata si angioedem)

foarte rare: alopecie, beta-blocantele pot declansa sau agrava psoriazisul sau pot induce eruptii cutanate asemanatoare psoriazisului

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

mai putin frecvente: slabiciune musculara si crampe

Tulburari ale aparatului genital si sanului

rare: disfunctie erectila

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

frecvente: oboseala*, astenie (la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica)

mai putin frecvente: astenie (la pacientii cu hipertensiune arteriala sau angina pectorala)

Investigatii diagnostice

rare: valori crescute ale trigliceridelor, valori crescute ale enzimelor hepatice (ALAT, ASAT)

*Aceste simptome pot sa apara la inceputul tratamentului la pacientii cu hipertensiune arteriala sau

angina pectorala. Ele sunt de obicei usoare si dispar in 1 - 2 saptamani.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Supradozaj

Simptome

Cele mai frecvente simptome anticipate in caz de supradozaj cu un beta-blocant sunt bradicardia, hipotensiunea arteriala, bronhospasmul, insuficienta cardiaca acuta si hipoglicemia. Exista o experienta limitata privind supradozajul cu fumarat de bisoprolol (maximum 2000 mg) la pacientii cu hipertensiune arteriala si/sau boala coronariana, in cazul carora au fost observate bradicardie si/sau hipotensiune arteriala. Toti pacientii s-au recuperat. Exista o larga variabilitate interindividuala in ceea ce priveste sensibilitatea la o singura doza mare de fumarat de bisoprolol, iar pacientii cu insuficienta cardiaca sunt, probabil, foarte sensibili.

Tratament

In general, in caz de supradozaj, se recomanda intreruperea tratamentului cu fumarat de bisoprolol si administrarea tratamentului simptomatic si de sustinere. Date limitate indica faptul ca fumaratul de bisoprolol este greu dializabil. Pe baza actiunii farmacologice preconizate si a recomandarilor pentru alte beta-blocante, urmatoarele masuri generale pot fi luate in considerate atunci cand se justifica din punct de vedere clinic.

Bradicardie: Se administreaza atropina intravenos. In cazul in care raspunsul este necorespunzator, se pot administra cu prudenta izoprenalina sau alt medicament cu efect cronotrop pozitiv. In unele situatii, poate fi necesara implantarea transvenoasa a unui stimulator cardiac.

Hipotensiune arteriala: Trebuie administrate intravenos fluide si vasopresoare. Administrarea intravenoasa de glucagon poate fi utila.

Bloc AV (gradul II si III): Pacientii trebuie monitorizati cu atentie si tratati cu izoprenalina in perfuzie sau prin aplicarea temporara a unui stimulator cardiac.

Agravarea acuta a insuficientei cardiace: Se administreaza intravenos diuretice, medicamente inotrope, medicamente vasodilatatoare.

Bronhospasm: Se administreaza tratament bronhodilatator, precum izoprenalina, medicamente beta-2-simpatomimetice si/sau aminofilina.

Hipoglicemie: Se administreaza glucoza intravenos.

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: medicamente beta-blocante selective, codul ATC: C07AB07

Mecanism de actiune

Fumaratul de bisoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta1-adrenergici foarte potent, fara activitate simpatomimetica intrinseca si stabilizanta de membrana relevanta. Prezinta afinitate scazuta numai pentru receptorii beta2 din muschii netezi de la nivelul bronhiilor si vaselor, precum si pentru receptorii beta2 implicati in reglarea metabolismului. Prin urmare, nu este de asteptat ca fumaratul de bisoprolol sa influenteze in general rezistenta cailor respiratorii si efectele metabolice mediate de receptorii beta2. Selectivitatea sa pentru receptorii beta1 depaseste intervalul dozelor terapeutice.

Insuficienta cardiaca cronica

In total, in studiul CIBIS II au fost inclusi 2647 pacienti. 83% (n= 2202) au fost din clasa NYHA III si 17 % (n=445) au fost din clasa NYHA IV. Acestia prezentau insuficienta cardiaca sistolica compensata (fractie de ejectie _35%, evidentiata prin ecocardiografie). Mortalitatea totala a fost redusa de la 17,3% la 11,8% (reducere relativa de 34%). S-a observat o scadere a cazurilor de moarte subita (3,6% fata de 6,3%, reducere relativa de 44%) si o scadere a numarului de episoade de insuficienta cardiaca care necesita spitalizare (12% fata de 17,6%, scadere relativa de 36%). In cele din urma, a fost demonstrata o imbunatatire semnificativa a starii functionale conform clasificarii NYHA. In timpul fazei de initiere si a celei de ajustare a dozelor de fumarat de bisoprolol s-au constatat internari in spital din cauza bradicardiei (0,53%), hipotensiunii arteriale (0,23%) si a decompensarii acute (4,97%), dar acestea nu au fost mai frecvente comparativ cu grupul placebo (0%, 0,3% si 6,74%). Numarul accidentelor vasculare cerebrale invalidante si letale pe durata totala a studiului a fost de 20 in grupul cu fumarat de bisoprolol si 15 in grupul placebo.

Studiul CIBIS III a investigat 1010 pacienti cu varsta _65 ani cu insuficienta cardiaca cronica usoara pana la moderata (ICC; clasa NYHA II sau III) si cu fractie de ejectie a ventriculului stang _35%, care au fost tratati anterior cu inhibitori ai ECA, beta-blocante sau antagonisti ai receptorilor angiotensinei. Pacientii au fost tratati cu o asociere de fumarat de bisoprolol si enalapril timp de 6 pana la 24 luni dupa un tratament initial de 6 luni fie cu fumarat de bisoprolol, fie cu enalapril.

Cand fumaratul de bisoprolol a fost administrat ca tratament initial pe o perioada de 6 luni a existat o tendinta de crestere a frecventei de agravare a insuficientei cardiace cronice. In cadrul analizei protocolului prestabilit nu a fost demonstrata inferioritatea tratamentului initial cu fumarat de bisoprolol comparativ cu tratamentul initial cu enalapril, cu toate ca cele doua strategii de initiere ale tratamentului insuficientei cardiace cronice au aratat procente similare ale criteriului de evaluare primar combinat in ceea ce priveste mortalitatea si spitalizarea la sfarsitul studiului (32,4% in grupul celor cu tratament initial cu fumarat de bisoprolol fata de 33,1% in grupul celor cu tratament initial cu enalapril, din populatia per-protocol). Acest studiu arata ca fumaratul de bisoprolol poate fi utilizat si in cazul pacientilor varstnici cu insuficienta cardiaca cronica usoara pana la moderata.

Hipertensiune arteriala sau angina pectorala

Ca si in cazul altor medicamente beta1-blocante, mecanismul de actiune in hipertensiunea arteriala este incert. Cu toate acestea, este cunoscut faptul ca fumaratul de bisoprololul reduce semnificativ activitatea reninei plasmatice.

Prin blocarea receptorilor beta cardiaci, fumaratul de bisoprolol inhiba raspunsul transmis activarii simpatice. Acest lucru duce la scaderea frecventei si contractilitatii cardiace, reducand astfel necesarul de oxigen al muschiului cardiac.

In administrarea acuta la pacientii cu boala coronariana fara insuficienta cardiaca cronica, fumaratul de bisoprolol reduce frecventa cardiaca si volumul de ejectie si implicit, debitul cardiac si consumul de oxigen. In administrarea cronica, rezistenta periferica initial crescuta scade.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Fumaratul de bisoprolol este absorbit aproape complet la nivelul tractului gastro-intestinal. Asociat cu o metabolizare foarte redusa la nivelul primul pasaj hepatic, rezulta o biodisponibilitate ridicata de aproximativ 90%.

Distributie

Fumaratul de bisoprolol se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 30%. Volumul

de distributie este 3,5 l/kg.

Metabolizare si eliminare

Fumaratul de bisoprolol este eliminat din organism pe doua cai: 50% este metabolizat la nivelul ficatului la metaboliti inactivi care sunt eliminati apoi prin rinichi. Restul de 50% este eliminat prin rinichi sub forma nemetabolizata. Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/minut. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare (10-12 ore) asigura o eficacitate de 24 ore in urma administrarii unei singure doze zilnice.

Grupe speciale de pacienti

Intrucat eliminarea are loc in aceeasi masura pe cale renala si hepatica, la pacientii cu insuficienta hepatica sau renala nu este necesara ajustarea dozei. Nu a fost studiata farmacocinetica la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica stabila si insuficienta hepatica sau renala. La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica (stadiul III NYHA), concentratiile plasmatice ale fumaratului de bisoprolol sunt mai ridicate si timpul de injumatatire plasmatica este prelungit in comparatie cu voluntarii sanatosi.

Concentratia plasmatica maxima la starea de echilibru este de 64_21 ng/ml la o doza zilnica de 10 mg, iar timpul de injumatatire plasmatica este de 17_5 ore.

Fumaratului de bisoprolul are o cinetica liniara, independenta de varsta.

• Date preclinice de siguranta

Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea si carcinogenenitatea.

Ca si alte beta-blocante, fumaratul de bisoprolol in doze mari a cauzat toxicitate materna (reducerea aportului alimentar si scadere in greutate) si embrio/fetala (cresterea incidentei resorbtiilor, greutate scazuta la nastere, retard in dezvoltarea fizica), dar nu a prezentat efecte teratogene.

Lista excipientilor

Bisoprolol Gemax Pharma 2,5 mg

celuloza microcristalina (tip 102) celuloza microcristalina (tip 101) crospovidona (tip A)

stearat de magneziu

oxid galben de fer (E 172)

Bisoprolol Gemax Pharma 5 mg celuloza microcristalina (tip 102) celuloza microcristalina (tip 101) crospovidona (tip A)

stearat de magneziu

Bisoprolol Gemax Pharma 10 mg celuloza microcristalina (tip 102) celuloza microcristalina (tip 101) crospovidona (tip A)

stearat de magneziu

oxid rosu de fer (E 172)

oxid galben de fer (E 172)

Incompatibilitati

Nu este cazul.

Perioada de valabilitate

3 ani.

Precautii speciale pentru pastrare

Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare

Natura si continutul ambalajului

Blister din Al format din folie de OPA-Al-PVC/Al, cutie de carton si prospect. Marimi de ambalaj: 10, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.