Metoprolol 100mg, 30 comprimate filmate, Gemax

Indicatii

• Hipertensiune arteriala
• Angina pectorala cronica stabila
• Tratamentul fazei acute a infarctului de miocard, precum si pentru preventie secundara dupa infarct miocardic
• Tahiaritmii
• Profilaxia migrenei
• Metoprolol Gemax Pharma este indicat la adulti.

Dozaj

Doze

Se recomanda a fi utilizate urmatoarele doze:

Hipertensiune arteriala

50 mg pana la 100 mg tartrat de metoprolol de doua ori pe zi sau 100 mg pana la 200 mg tartrat de metoprolol o data pe zi.

Angina pectorala cronica stabila

50 mg pana la 100 mg tartrat de metoprolol de doua ori pe zi.

Tratamentul fazei acute a infarctului de miocard, precum si pentru preventie secundara dupa infarct miocardic

Tratamentul fazei acute: dupa tratamentul intravenos anterior cu tartrat de metoprolol, in urmatoarele 48 ore se administreaza 50 mg tartrat de metoprolol de patru ori pe zi, incepand cu 15 minute de la ultima injectare intravenoasa.

Tratamentul oral in cazul pacientilor carora li s-a administrat intravenos mai putin de 15 mg tartrat de metoprolol trebuie initiat cu prudenta, cu 25 mg tartrat de metoprolol.

Preventie secundara: 100 mg tartrat de metoprolol de doua ori pe zi.

Tahiaritmii

50 mg pana la 100 mg tartrat de metoprolol de doua ori pe zi.

Profilaxia migrenei

50 mg pana la 100 mg tartrat de metoprolol de doua ori pe zi.

Grupe speciale de pacienti

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea tartratului de metoprolol la copii si adolescenti nu au fost stabilite.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala nu este necesara ajustarea dozei.

Insuficienta hepatica

Ajustarea dozei poate fi necesara la pacientii cu insuficienta hepatica severa (de exemplu, pacientii cu sunt porto-cav) (vezi pct. 5.2).

Varstnici (> 65 ani)

La varstnici nu este necesara ajustarea dozei.

Mod de administrare

Administrare orala.

Comprimatele trebuie inghitite fara a fi mestecate, cu un pahar cu apa (vezi pct. 5.2).

Comprimatele trebuie administrate dimineata, intr-o singura doza sau in doua doze, dimineata si seara.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substanta activa, la alte beta-blocante sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct 6.1
• Bloc atrioventricular de gradul II sau III
• Insuficienta cardiaca instabila (edem pulmonar, tulburari circulatorii sau hipotensiune arteriala) si tratament continuu sau intermitent cu medicamente inotrop pozitive (agonist al receptorilor beta)
• Bradicardie sinusala manifesta, clinic semnificativa (frecventa cardiaca < 50 batai/minut)
• Sindrom de sinus bolnav (excluzand pacientii cu stimulator cardiac permanent)
• Tulburari severe ale circulatiei arteriale periferice
• Soc cardiogen
• Feocromocitom netratat
• Hipotensiune arteriala (tensiune arteriala sistolica < 90 mm Hg)
• Astm bronsic sever sau bronhopneumopatie obstructiva cronica
• Acidoza metabolica
• Tratament concomitent cu inhibitori ai MAO (cu exceptia inhibitorilor de MAO-B)
• Administrare intravenoasa concomitenta a unor antagonisti ai canalelor de calciu de tip verapamil sau diltiazem sau a altor antiaritmice (de exemplu, disopiramida) (cu exceptia tratamentului administrat in terapie intensiva)
• Infarct miocardic acut, daca frecventa cardiaca este < 45 batai/minut, intervalul PQ este > 0,24 secunde sau tensiunea arteriala sistolica este < 100 mmHg.

Atentionari

Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenta la pacientii cu astm bronsic. Daca pacientul este tratat cu agonisti ai receptorilor beta-2 (pe cale orala sau inhalatorie), doza acestora trebuie verificata la inceputul tratamentului cu metoprolol si daca este necesar, trebuie crescuta.

Metoprololul este contraindicat la pacientii cu forme severe de astm bronsic sau bronhopneumopatie obstructiva cronica (vezi pct. 4.3).

Metoprololul poate influenta tratamentul administrat in diabetul zaharat si poate masca simptomele hipoglicemiei (in special, tahicardia si tremorul). Riscul perturbarii metabolismului carbohidratilor sau mascarii simptomelor hipoglicemiei este mai redus cand se administreaza un beta-blocant cardioselectiv, cum este metoprololul, fata de atunci cand se administreaza beta-blocante neselective. Cu toate acestea, nivelul glicemiei trebuie monitorizat la intervale mai scurte de timp.

Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele hipertiroidismului sau le poate exacerba atunci cand tratamentul cu metoprolol este intrerupt.

Ocazional, tulburarile de conducere atrioventriculare pot fi agravate ca urmare a tratamentului cu metoprolol (posibil bloc atrioventricular).

Din cauza efectului negativ asupra timpului de conducere, metoprololul trebuie administrat cu prudenta la pacientii cu bloc atrioventricular de gradul I.

Beta-blocantele pot provoca bradicardie. Daca frecventa cardiaca in repaus scade sub 55 batai/minut, iar pacientul devine simptomatic, doza trebuie redusa sau administrarea metoprololului trebuie intrerupta treptat.

Metoprololul poate exacerba simptomele tulburarilor circulatorii arteriale periferice (sindrom Raynaud, claudicatie intermitenta) din cauza efectului antihipertensiv. Metoprololul este contraindicat in tulburarile severe ale circulatiei arteriale periferice (vezi pct. 4.3).

La pacientii cu feocromocitom trebuie administrat un blocant al receptorilor alfa, inainte si in timpul tratamentului cu metoprolol.

Tratamentul cu metoprolol nu trebuie intrerupt brusc fara motive intemeiate. Intreruperea brusca poate agrava insuficienta cardiaca existenta si poate creste riscul de infarct de miocard si moarte cardiaca subita.

Daca este necesara intreruperea tratamentului, acesta trebuie realizata treptat pe o perioada de cel putin doua saptamani, prin reducerea graduala a dozei pana cand se ajunge la o doza de 25 mg tartrat de metoprolol. Aceasta ultima doza trebuie administrata cu cel putin patru zile inainte de incheierea tratamentului.

Daca pacientul prezinta simptome, doza trebuie redusa mai lent.

Pacientii trebuie sa ramana sub monitorizare stricta a simptomelor de exacerbare ale afectiunii si trebuie luate masurile necesare.

Pacientii cu infarct miocardic acut au prezentat un risc crescut de soc cardiogen pe durata tratamentului cu metoprolol. Deoarece pacientii instabili hemodinamic au fost afectati in mod particular, metoprolol trebuie administrat numai dupa ce pacientul cu infarct miocardic a fost stabilizat hemodinamic (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.1).

Inaintea unei interventii chirurgicale, medicul anestezist trebuie informat despre tratamentul cu metoprolol.

In cazul in care se efectueaza anestezie generala la pacienti tratati cu beta-blocante, trebuie ales un medicament anestezic cu efect inotrop negativ cat mai mic posibil.

Nu este recomandata intreruperea beta-blocantului pe durata interventiei chirurgicale.

Initierea brusca a tratamentului cu doze mari de metoprolol trebuie evitata la pacientii supusi interventiilor chirurgicale nelocalizate la nivel cardiac intrucat a fost asociata cu risc de bradicardie, hipotensiune arteriala si accident vascular cerebral, inclusiv deces, in cazul pacientilor care prezinta factori de risc cardiovasculari.

Atunci cand tratamentul cu clonidina, administrat concomitent, se intrerupe, in prima faza trebuie intrerupta administrarea beta-blocantului treptat, iar apoi a clonidinei.

Metoprololul poate creste sensibilitatea la alergeni si severitatea reactiilor anafilactice. Administrarea adrenalinei impreuna cu beta-blocante nu determina intotdeauna efectul terapeutic dorit (vezi pct. 4.5). Prin urmare, este necesara prudenta la pacientii cu antecedente de reactii severe de hipersensibilitate, precum si in cazul celor aflati in tratament cu terapii de desensibilizare.

Beta-blocantele pot creste sau prelungi numarul si durata crizelor anginoase la pacientii cu angina Prinzmetal din cauza unei vasoconstrictii a arterelor coronariene liber mediata de receptorii alfa. Prin urmare, metoprololul trebuie administrat cu prudenta la acesti pacienti.

La pacientii cu antecedente personale sau heredocolaterale de psoriazis, prescrierea metoprololului trebuie realizata numai dupa o evaluare atenta a raportului beneficiu-risc.

Beta-blocantele pot reduce secretia lacrimala. Acest lucru este deosebit de important pentru persoanele care poarta lentile de contact.

Administratea tartratului de metoprolol poate determina rezultate pozitive la controalele antidoping.

Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adica practic "nu contine sodiu".

Interactiuni

Interactiuni farmacodinamice

Blocantele ganglionilor simpatici, alte beta-blocante, inhibitori ai MAO-B

Pacientii care sunt tratati cu blocante ale ganglionilor simpatici, alte beta-blocante (de exemplu, picaturi oftalmice) sau inhibitori ai MAO-B trebuie sa fie strict monitorizati de catre un medic.

Clonidina

Daca tratamentul concomitent cu clonidina trebuie intrerupt, beta-blocantul trebuie oprit cu cateva zile inainte de terminarea tratamentului cu clonidina, deoarece beta-blocantele pot accentua cresterea brusca a tensiunii arteriale cauzata de intreruperea administrarii de clonidina.

Blocantele canalelor de calciu, medicamentele antiaritmice

In cazul administrarii concomitente de blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil sau diltiazem sau de medicamente antiaritmice, pacientul trebuie monitorizat cu atentie in ceea ce priveste efectele inotrope si cronotrope negative.

Administrarea intravenoasa a antagonistilor canalelor de calciu de tip verapamil sau diltiazem sau a altor antiaritmice (de exemplu, disopiramida) este contraindicata (cu exceptia tratamentului administrat in terapie intensiva) (vezi pct. 4.3).

Antiaritmicele de clasa I si blocantele receptorilor beta au efecte inotrope negative aditive, care pot determina reactii adverse hemodinamice grave, nedorite la pacientii cu insuficienta ventriculara stanga. Asocierea trebuie evitata la pacientii cu tulburari de conducere atrioventriculara. Aceasta interactiune a fost descrisa pe larg pentru disopiramida (vezi pct. 4.3).

Anestezice

In timpul tratamentului cu beta-blocante, efectul bradicardic al blocantelor receptorilor beta este crescut de anestezicele inhalatorii.

Alte medicamente antihipertensive

Metoprololul poate creste efectele medicamentelor antihipertensive administrate concomitent.

Simpatomimetice

Administrarea concomitenta a metoprololului si a noradrenalinei, a adrenalinei sau a altor simpatomimetice poate determina o crestere semnificativa a tensiunii arteriale.

Atunci cand adrenalina este administrata la pacientii carora li se administreaza beta-blocante in anumite conditii, beta-blocantele cardioselective au un impact semnificativ mai mic asupra reglarii tensiunii arteriale in comparatie cu beta-blocantele neselective.

Efectul adrenalinei in tratamentul reactiilor anafilactice poate fi redus la pacientii carora li se administreaza beta-blocante (vezi pct. 4.4).

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

Administrarea concomitenta cu indometacin sau cu alt inhibitor al sintezei prostaglandinelor poate reduce efectul de scadere a tensiunii arteriale al beta-blocantelor.

Rezerpina, alfa-metildopa, clonidina, guanfacina si glicozide tonicardiace

Administrarea concomitenta a metoprololului si a rezerpinei, alfa-metildopei, clonidinei, guanfacinei sau a glicozidelor cardiace poate determina bradicardie severa si poate aparea intarziere in conducerea de la nivel cardiac.

Medicamentele antidiabetice si insulina

Metoprololul poate reduce simptomele hipoglicemiei, in special tahicardia cauzata de hipoglicemie. Beta-blocantele pot inhiba eliberarea insulinei la pacientii cu diabet zaharat de tip II. Tratamentul hipoglicemiant (cu insulina sau cu medicamente antidiabetice orale) trebuie ajustat corespunzator si sunt necesare determinari periodice ale glicemiei.

Medicamentele care contin xantina

Administrarea concomitenta a medicamentelor care contin xantina (amino-, teofilina) determina o reducere reciproca a efectului.

Interactiuni farmacocinetice

Inhibitori si inductori ai CYP2D6

Metoprololul este un substrat pentru CYP2D6, o izoenzima a citocromului P 450.

Substantele inductoare enzimatice sau inhibitoare enzimatice pot influenta concentratia plasmatica a metoprololului. Rifampicina scade concentratia plasmatica a metoprololului, in timp ce cimetidina, alcoolul si hidralazina pot creste concentratia plasmatica a metoprololului.

Metoprololul este metabolizat in principal, dar nu exclusiv, de izoenzima hepatica CYP2D6 (vezi si pct. 5.2).

Substantele cu efect inhibitor asupra CYP2D6, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS), precum paroxetina, fluoxetina si sertralina, difenhidramina, hidroxiclorochina, celecoxib, terbinafina, neurolepticele (de exemplu, clorpromazina, triflupromazina, clorprotixen) si posibil propafenona pot creste concentratia plasmatica a metoprololului.

Un efect inhibitor asupra CYP2D6 a fost de asemenea raportat pentru amiodarona si chinidina (antiaritmice).

Clearance-ul altor substante active (de exemplu, lidocaina) poate fi redus de catre metoprolol.

Sarcina

Sarcina

Intrucat nu exista studii controlate cu privire la utilizarea metoprololului in sarcina, metoprololul trebuie utilizat in timpul sarcinii numai daca beneficiile pentru mama depasesc riscurile pentru embrion/fat.

Beta-blocatele determina reducerea perfuziei placentare si pot cauza moartea fatului si nasterea prematura. Au fost raportate tulburari ale dezvoltarii intrauterine in urma utilizarii pe termen lung la femeile gravide cu hipertensiune usoara pana la moderata. S-a raportat faptul ca beta-blocantele determina prelungirea travaliului si bradicardie la fat si nou-nascut. De asemenea, au fost raportate cazuri de hipoglicemie, hipotensiune arteriala, cresterea bilirubinemiei si inhibarea reactiei anoxice la nou-nascut.

Tratamentul cu metoprolol trebuie intrerupt cu 48-72 ore inainte de data probabila a nasterii. Daca acest lucru nu este posibil, nou-nascutul trebuie monitorizat timp de 48-72 ore post-partum pentru depistarea simptomelor datorate blocarii receptorilor beta (de exemplu, complicatii cardiace si pulmonare).

Alaptarea

Metoprololul atinge concentratii de aproximativ trei ori mai mari in laptele matern decat in plasma materna. Cu toate ca riscul aparitiei reactiilor adverse la copilul alaptat la san s-a dovedit a fi scazut la utilizarea doze terapeutice de metoprolol, copiii alaptati la san trebuie monitorizati pentru depistarea semnelor aparute in urma blocarii receptorilor beta.

Fertilitatea

Efectele metoprololului asupra fertilitatii la om nu au fost studiate.

Condus auto

Trebuie avut in vedere faptul ca, atunci cand se conduc vehicule sau se folosesc utilaje, poate sa apara ameteala sau oboseala, in special la inceputul tratamentului, la cresterea dozei, daca medicamentul este inlocuit sau in cazul consumului simultan de alcool.

Reactii adverse

In timpul tratamentului cu metoprolol au fost raportate reactii adverse cu urmatoarele frecvente: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1 000 si <1/100); rare (≥1/10 000 si <1/1 000); foarte rare (<1/10 000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice

Foarte rare: trombocitopenie, agranulocitoza

Tulburari metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente:crestere in greutate

Rare: diabetul zaharat latent poate deveni manifest sau diabetul zaharat manifest se poate agrava, hipoglicemie indusa de nivelul crescut de insulina, scaderea valorilor HDL colesterol, cresterea valorilor trigliceridelor

Foarte rare: cresterea valorilor VLDL colesterol

Tulburari psihice

Mai putin frecvente: depresie, dificultati de concentrare, alterarea starii de constienta, somnolenta sau insomnie, cosmaruri

Rare: nervozitate, anxietate

Foarte rare: amnezie, pierderi de memorie, confuzie, halucinatii

Tulburari ale sistemului nervos Foarte frecvente: fatigabilitate Frecvente: ameteala, cefalee Mai putin frecvente: parestezie

Tulburari oculare

Rare: tulburari de vedere, xeroftalmie, iritatie oculara, conjunctivita

Tulburari acustice si vestibulare

Foarte rare: tinitus, tulburari ale auzului, pierderea reversibila a auzului

Tulburari cardiace

Frecvente: bradicardie, hipotensiune arteriala, hipotensiune arteriala ortostatica (ocazional asociata cu sincopa), palpitatii

Mai putin frecvente: agravarea temporara a insuficientei cardiace, soc cardiogen la pacientii cu infarct miocardic acut (vezi pct 5.1), bloc atrioventricular de grad I, edem, durere toracica

Rare: tulburari de conducere, aritmii

Tulburari vasculare

Frecvente: extremitati reci, sindrom Raynaud

Foarte rare: exacerbarea tulburarilor circulatorii periferice pana la gangrena

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente: dispnee de efort

Mai putin frecvente: bronhospasm

Rare: rinita

Tulburari gastro-intestinale

Frecvente: greata, dureri abdominale, diaree, constipatie

Mai putin frecvente: varsaturi

Rare: xerostomie

Foarte rare: modificari ale gustului

Tulburari hepatobiliare

Rare: valori anormale ale testelor functionale hepatice

Foarte rare: hepatita

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: eruptie cutanata tranzitorie (sub forma de urticarie psoriaziforma si leziuni cutanate distrofice), hiperhidroza

Rare: alopecie

Foarte rare: reactii de fotosensibilitate, agravarea sau declansarea psoriazisului sau a exantemului psoriaziform

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Mai putin frecvente: slabiciune musculara, spasme musculare

Foarte rare: artralgii

Tulburari ale aparatului genital si sanului

Rare: impotenta, disfunctie sexuala

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la:

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Supradozaj

Simptome

Supradozajul poate determina hipotensiune arteriala severa, bradicardie sinusala, bradiaritmie, tulburari de conducere cardiaca, insuficienta cardiaca, soc cardiogen si stop cardiac. In plus, pot sa apara dificultati respiratorii cu bronhospasm, alterarea starii de constienta, coma, greata, varsaturi, cianoza, hipoglicemie si, totodata, convulsii generalizate si hiperkaliemie.

Simptomele pot fi agravate de ingestia concomitenta de alcool, antihipertensive, chinidina sau barbiturice.

Primele semne de supradozaj apar de obicei intre 20 minute si 2 ore de la administrarea medicamentului.

Abordare terapeutica

Monitorizarea parametrilor vitali intr-o unitate de terapie intensiva.

Masurile terapeutice includ administrarea de carbune activat, laxative si, daca este necesar, lavaj gastric, iar pentru tratamentul bradicardiei si tulburarilor de conducere la nivel cardiac: atropina, simpatomimetice sau stimulator cardiac temporar.

In cazul socului, insuficientei cardiace acute si hipotensiunii arteriale, se administreaza in timpul vasodilatatiei, plasma sau substituenti de plasma, glucagon prin injectare in bolus (daca este necesar, urmata de o perfuzie cu glucagon), simpatomimetice cum este, de exemplu, dobutamina administrata intravenos si, in plus, se administreaza agonisti ai receptorilor α1.

Administrarea de ioni de calciu poate fi de asemenea luata in considerare.

Un bronhodilatator (beta-2 simpatomimetic) poate fi administrat pentru bronhospasm.

In convulsiile generalizate este recomandata administrarea intravenoasa lenta de diazepam.

Dozele necesare pentru abordarea terapeutica a supradozajului pot fi mult mai mari decat dozele terapeutice uzuale deoarece receptorii beta sunt blocati de catre beta-blocant.

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.

Mecanism de actiune

Metoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta1; adica, receptorii beta1 de la nivel cardiac sunt blocati la concentratii considerabil mai mici decat cele necesare pentru blocarea receptorilor beta2. Cu toate acestea, trebuie avut in vedere faptul ca la cresterea dozei, cardioselectivitatea scade.

Metoprololul are doar un efect de stabilizare a membranei nesemnificativ si nu are efecte agoniste.

Metoprololul reduce sau inhiba efectele catecolaminelor la nivel cardiac (eliberate in special in situatii de stres fizic si psihic).

Metoprololul reduce tahicardia, debitul cardiac si contractilitatea cardiaca si scade tensiunea arteriala.

Daca este necesar, metoprololul poate fi administrat la pacientii cu bronhopneumopatie obstructiva in asociere cu un agonist beta2 (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Efectul in infarctul miocardic acut

Un studiu realizat in China (studiul COMMIT) a inclus 45852 pacienti suspecti de infarct miocardic acut, cu modificari ale ECG (de exemplu, supradenivelarea segmentului ST, subdenivelarea segmentului ST sau bloc de ramura stanga) care au fost internati in spital in decurs de 24 de ore de la aparitia simptomelor. In cadrul studiului randomizat, pacientii au primit metoprolol (pana la 15 mg intravenos, apoi 200 mg pe cale orala) sau placebo, pana la externare sau pana la 28 zile de spitalizare. Comparativ cu placebo, metoprolol nu a influentat mortalitatea sau obiectivul principal final care a combinat decesul, reinfarctizarea sau stopul cardiac. Reinfarcturile si fibrilatia ventriculara au fost mai rar intalnite in tratamentul cu metoprolol, dar frecventa aparitiei socului cardiogen in primele doua zile de la un infarct acut a crescut, in special pentru pacientii instabili hemodinamic.

In cadrul studiului COMMIT, frecventa socului cardiogen a fost semnificativ mai mare in cazul tratamentului cu metoprolol (5%), comparativ cu placebo (3,9%). Aceasta diferenta a fost evidenta in special la urmatoarele grupe de pacienti:

Frecventa relativa a socului cardiogen la anumite grupe de pacienti din cadrul studiului COMMIT:

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Dupa administrare pe cale orala, metoprololul este absorbit complet.

Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse dupa 1,5 - 2 ore de la administrare.

Datorita metabolizarii la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea sistemica a unei singure doze orale de metoprolol este aproximativ 50%. Biodisponibilitatea sistemica a unei doze orale poate creste pana la aproximativ 65 - 70% prin ingestie concomitenta de alimente.

Distributie

Legarea de proteinele plasmatice a metoprolului este scazuta (aprox. 5 - 10%).

Metabolizare

Metoprololul este metabolizat prin oxidare la nivelul ficatului. Principalii trei metaboliti cunoscuti nu au prezentat niciun efect beta-blocant relevant din punct de vedere clinic.

Metoprololul este metabolizat in principal, dar nu exclusiv, de izoenzima hepatica CYP2D6 a citocromului hepatic. Datorita polimorfismului genetic al CYP2D6, rata de metabolizare poate varia individual, metabolizatorii lenti (aproximativ 7-8%) prezentand concentratii plasmatice mai mari si eliminare mai lenta decat metabolizatorii rapizi. Cu toate acestea, concentratiile plasmatice individuale sunt constante si reproductibile.

La mai putin de 10% dintre pacienti, un defect genetic al metabolismului oxidativ (polimorfism genetic) poate duce la niveluri plasmatice anormal de ridicate, raportat la doza administrata, cu o incidenta crescuta a reactiilor adverse (vezi pct. 4.8).

Eliminare

Mai mult de 95% din doza orala este excretata in urina. Aproximativ 5% din doza, in cazuri individuale, pana la 30%, este excretata sub forma nemodificata. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al metoprololului este in medie de 3,5 ore (1 - 9 ore). Clearance-ul total este aproximativ 1 l/min.

Grupe speciale de pacienti

Varstnici

Farmacocinetica metoprololului nu difera semnificativ intre pacientii tineri si cei varstnici.

Pacienti cu insuficienta renala

Biodisponibilitatea sistemica si eliminarea metoprololului sunt, de asemenea, nemodificate in cazul pacientilor cu insuficienta renala, dar eliminarea metabolitilor este mai lenta. O acumulare considerabila a metabolitilor a fost observata la pacientii cu rata de filtrare glomerulara (RFG) mai mica de 5 ml/min. Cu toate acestea, acest fapt nu determina o crestere a efectului beta-blocant al metoprololului.

Pacienti cu insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica severa, biodisponibilitatea metoprololului poate fi crescuta, iar clearance-ul total poate fi redus. Cu toate acestea, cresterea biodisponibilitatii este considerata a fi relevanta din punct de vedere clinic doar la pacientii cu insuficienta hepatica severa sau cu sunt porto-cav. In cazul pacientilor cu sunt porto-cav, clearance-ul total este aproximativ 0,3 l/minut, iar valorile ASC sunt de aproximativ sase ori mai mari decat la indivizii sanatosi.

• Date preclinice de siguranta

Datele preclinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, toxicitatea asupra functiei de reproducere, genotoxicitatea si carcinogenitatea.

In studiile efectuate la animale, beta-blocantele nu au prezentat potential teratogen, dar au determinat scaderea fluxului sanguin prin cordonul ombilical, intarzierea cresterii, reducerea osificarii si incidenta crescuta a mortalitatii fetale si postnatale.

Lista excipientilor

Nucleu:

Lactoza monohidrat

Celuloza microcristalina Amidonglicolat de sodiu (tip A) Dioxid de siliciu coloidal anhidru Croscarmeloza sodica

Amidon de porumb pregelatinizat (E 1401) Stearat de magneziu

Film:

Metoprolol Gemax Pharma 50 mg comprimate filmate:

Hipromeloza

Dioxid de titan (E 171) Talc

Macrogol

Oxid rosu de fer (E 172)

Metoprolol Gemax Pharma 100 mg comprimate filmate:

Hipromeloza

Dioxid de titan (E 171) Talc

Macrogol

Incompatibilitati

Nu este cazul.

Perioada de valabilitate

3 ani

Precautii speciale pentru pastrare

Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare.

Natura si continutul ambalajului

Blister incolor, transparent din PVC/Al, care contine 10, 14, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98 sau 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fara cerinte speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.