Metformin 500mg, 30 comprimate filmate, Gemax

Indicatii

Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, in special la pacientii supraponderali, in cazul in care doar regimul dietetic si exercitiile fizice nu determina un control glicemic adecvat.

• Adulti: Metformin Gemax Pharma poate fi utilizat in monoterapie sau in asociere cu alte medicamente antidiabetice orale sau cu insulina.
• La copii incepand cu varsta de 10 ani si la adolescenti: Metformin Gemax Pharma poate fi utilizat in monoterapie sau in asociere cu insulina.

S-a demonstrat o reducere a complicatiilor diabetului la pacientii adulti cu diabet zaharat de tip 2, supraponderali, tratati cu metformin ca tratament de prima intentie, dupa esecul regimului alimentar (vezi pct. 5.1).

Dozaj

Doze

Adulti cu functie renala normala (RFG ≥ 90 ml/minut)

Monoterapia si asocierea cu alte medicamente antidiabetice orale

Doza initiala uzuala este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformin, de 2 sau 3 ori pe zi, administrata in timpul sau dupa mese.

Dupa 10 pana la 15 zile, doza trebuie ajustata in functie de valorile glicemiei. O crestere lenta a dozei poate imbunatati tolerabilitatea gastro-intestinala.

Doza maxima recomandata de clorhidrat de metformin este de 3 g pe zi, administrata in 3 doze divizate.

Daca se intentioneaza trecerea de la alt medicament antidiabetic oral: se intrerupe administrarea celuilalt medicament si se initeaza administrarea de metformin la doza indicata mai sus.

Asocierea cu insulina

Metformin si insulina pot fi utilizate in terapie combinata pentru a obtine un control mai bun al glicemiei. Clorhidratul de metformin se administreaza in doza initiala uzuala de 500 mg sau 850 mg de 2 sau 3 ori pe zi, in timp ce doza de insulina se ajusteaza in functie de valorile glicemiei.

Varstnici 

Din cauza posibilitatii existentei unei functii renale scazute la pacientii varstnici, doza de metformin trebuie ajustata in functie de functia renala. Este necesara evaluarea periodica a functiei renale (vezi pct. 4.4).

Insuficienta renala

RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului cu produse care contin metformin si, ulterior, cel putin anual. La pacientii cu risc crescut de evolutie ulterioara a insuficientei renale si la varstnici, functia renala trebuie evaluata mai frecvent, de exemplu, la fiecare 3-6 luni.

Copii si adolescenti

Monoterapia si asocierea cu insulina

Metformin Gemax Pharma poate fi utilizat la copii incepand cu varsta de 10 ani si adolescenti. Doza initiala uzuala este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformin o data pe zi, administrata in timpul sau dupa mese.

Dupa 10 pana la 15 zile, doza trebuie ajustata in functie de valorile glicemiei. O crestere lenta a dozei poate imbunatati tolerabilitatea gastro-intestinala.

Doza maxima recomandata de clorhidrat de metformin este de 2 g pe zi, administrata in 2 sau 3 doze divizate.

Mod de administrare

Administrare orala.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
• Orice tip de acidoza metabolica acuta (cum ar fi acidoza lactica, cetoacidoza diabetica).
• Precoma diabetica.
• Insuficienta renala severa (RFG < 30 ml/minut).
• Afectiuni acute cu potential de alterare a functiei renale, cum ar fi: deshidratare, infectii severe, soc.
• Afectiune care poate cauza hipoxie tisulara (in special boala acuta sau agravarea unei boli cronice), cum ar fi: insuficienta cardiaca decompensata, insuficienta respiratorie, infarct miocardic recent, soc.
• Insuficienta hepatica, intoxicatie acuta cu alcool, alcoolism.

Atentionari

Acidoza lactica

Acidoza lactica, o complicatie metabolica foarte rara, dar grava, apare cel mai adesea in caz de deteriorare acuta a functiei renale, de boala cardio-respiratorie sau septicemie. Acumularea de metformin se produce la deteriorarea acuta a functiei renale si creste riscul de acidoza lactica.

In caz de deshidratare (diaree sau varsaturi severe, febra sau aport redus de lichide), tratamentul cu metformin trebuie intrerupt temporar si se recomanda contactarea unui profesionist din domeniul sanatatii.

Administrarea medicamentelor care pot afecta in mod acut functia renala (cum sunt antihipertensivele, diureticele si AINS) trebuie initiata cu prudenta la pacientii tratati cu metformin. Alti factori de risc pentru acidoza lactica sunt consumul excesiv de alcool, insuficienta hepatica, diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, postul prelungit si orice afectiuni asociate cu hipoxie, precum si utilizarea concomitenta a medicamentelor care pot provoca acidoza lactica (vezi pct. 4.3 si 4.5).

Pacientii si/sau ingrijitorii trebuie sa fie informati cu privire la riscul de acidoza lactica. Acidoza lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale, crampe musculare, astenie si hipotermie urmate de coma. In cazul aparitiei simptomelor suspectate, pacientul trebuie sa intrerupa administrarea de metformin si sa solicite imediat asistenta medicala. Constatarile de laborator in scop diagnostic indica scaderea pH-ului sanguin (< 7,35), concentratii plasmatice crescute de lactat (> 5 mmol/l) si o crestere a deficitului anionic si a raportului lactat/piruvat.

Functia renala

RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului si periodic dupa aceea, vezi pct. 4.2. Metformin este contraindicat la pacientii cu RFG <30 ml/minut, iar administrarea trebuie intrerupta temporar in prezenta unor afectiuni care modifica functia renala, vezi pct. 4.3.

Functia cardiaca

Pacientii cu insuficienta cardiaca au un risc mai mare de hipoxie si insuficienta renala. La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica stabila, metformin poate fi utilizat cu monitorizarea regulata a functiei cardiace si renale.

Este contraindicata administrarea de metformin la pacientii cu insuficienta cardiaca acuta si instabila (vezi pct. 4.3).

Administrarea de substante de contrast iodate

Administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate duce la nefropatie indusa de substanta de contrast, ceea ce determina acumularea de metformin si risc crescut de acidoza lactica. Tratamentul cu metformin trebuie intrerupt inaintea sau in momentul procedurii de imagistica si nu se va relua administrarea decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila, vezi pct. 4.2 si 4.5.

Interventie chirurgicala

Administrarea de metformin trebuie intrerupta la momentul interventiei chirurgicale efectuate sub anestezie generala, spinala sau epidurala. Tratamentul poate fi reluat dupa cel putin 48 ore de la interventia chirurgicala sau dupa reluarea hranirii pe cale orala si cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.

Copii si adolescenti

Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat inainte de initierea tratamentului cu metformin.

In cadrul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an nu au fost observate efecte ale metforminului asupra cresterii si dezvoltarii pubertare, insa nu sunt disponibile date pe termen lung cu privire la aceste aspecte specifice. Prin urmare, se recomanda o urmarire atenta a efectului metforminului asupra acestor parametri la copiii tratati cu metformin, in special la copiii in perioada prepubertara.

Copii cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani

In studiile clinice controlate efectuate la copii si adolescenti au fost inclusi numai 15 subiecti cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani. Desi eficacitatea si siguranta tratamentului cu metformin la acesti copii nu au fost diferite de eficacitatea si siguranta la copiii mai mari si adolescenti, se recomanda prudenta deosebita in cazul prescrierii la copiii cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani.

Alte masuri de precautii

Toti pacientii trebuie sa-si continue regimul alimentar, cu o distribuire periodica a aportului de carbohidrati pe parcursul zilei. Pacientii supraponderali trebuie sa isi continue regimul alimentar hipocaloric.

Testele uzuale de laborator pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.

Metforminul poate reduce concentratiile serice ale vitaminei B12. Riscul de concentratii scazute de vitamina B12 creste odata cu cresterea dozei de metformin, a duratei tratamentului si/sau la pacientii cu factori de risc cunoscuti ca determina deficit de vitamina B12. In caz de suspiciune de deficit de vitamina B12 (cum ar fi anemia sau neuropatia), trebuie monitorizate concentratiile serice ale vitaminei B12. Monitorizarea periodica a vitaminei B12 ar putea fi necesara la pacientii cu factori de risc pentru deficitul de vitamina B12. Tratamentul cu metformin trebuie continuat atat timp cat acesta este tolerat si nu este contraindicat, iar tratamentul corectiv adecvat pentru deficitul de vitamina B12 trebuie furnizat in conformitate cu ghidurile clinice actuale.

In monoterapie, metforminul nu determina hipoglicemie, dar se recomanda prudenta atunci cand este utilizat in asociere cu insulina sau cu alte antidiabetice orale (de exemplu, sulfoniluree sau meglitinide).

Excipienti

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adica practic "nu contine sodiu". 

Utilizarea concomitenta nu este recomandata

Alcool

Intoxicatia cu alcool este asociata cu risc crescut de acidoza lactica, mai ales in caz de repaus alimentar, malnutritie sau insuficienta hepatica.

Substante de contrast iodate

Administrarea de metformin trebuie intrerupta inainte sau in momentul efectuarii procedurii de imagistica si nu trebuie reluata decat dupa cel putin 48 ore de la procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila, vezi pct. 4.2 si 4.4.

Asocieri care necesita precautii de utilizare

Unele medicamente pot avea efecte negative asupra functiei renale, ceea ce poate creste riscul de acidoza lactica, de exemplu AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei (COX) II, inhibitorii ECA, antagonistii receptorilor angiotensinei II si diureticele, in special diureticele de ansa. La initierea administrarii concomitente sau in cazul utilizarii concomitente a acestor medicamente cu metformin, este necesara monitorizarea atenta a functiei renale.

Medicamente cu activitate hiperglicemianta intrinseca (de exemplu, glucocorticoizi (cu administrare sistemica sau locala) si simpatomimetice)

Poate fi necesara monitorizarea mai frecventa a glicemiei, in special la inceputul tratamentului. Daca este necesar, se ajusteaza doza de metformin in timpul tratamentului cu medicamentul respectiv si dupa intreruperea administrarii acestuia.

Transportori de cationi organici (OCT)

Metforminul este un substrat pentru ambii transportori OCT1 si OCT2. Administrarea concomitenta a metforminului cu:

• Inhibitorii OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminului.
• Inductorii OCT1 (cum este rifampicina) pot creste absorbtia gastro-intestinala si eficacitatea metforminului.
• Inhibitorii OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravirul, ranolazina, trimetoprimul, vandetanibul, isavuconazolul) pot scadea eliminarea renala a metforminului si, astfel, pot determina o crestere a concentratiei plasmatice a metforminului.
• Inhibitori atat ai OCT1, cat si ai OCT2 (cum sunt crizotinibul, olaparibul) pot modifica eficacitatea si eliminarea renala a metforminului.

Prin urmare, se recomanda prudenta, in special la pacientii cu insuficienta renala, atunci cand aceste medicamente sunt administrate concomitent cu metformin, deoarece concentratia plasmatica a metforminului poate creste. Daca este necesar, ajustarea dozei de metformin poate fi luata in considerare, deoarece inhibitorii/inductorii OCT pot modifica eficacitatea metforminului. 

Sarcina

Hiperglicemia necontrolata in faza preconceptionala si in timpul sarcinii este asociata cu risc crescut de anomalii congenitale, pierdere a sarcinii, hipertensiune indusa de sarcina, preeclampsie si mortalitate perinatala. Este important sa se mentina nivelul glicemiei cat mai aproape de normal pe parcursul sarcinii pentru a reduce riscul de reactii adverse asociate cu hiperglicemie la mama si copil.

Metforminul traverseaza placenta cu concentratii care pot fi la fel de ridicate ca si concentratiile materne.

Conform unui numar mare de date privind femeile gravide (peste 1000 de rezultate expuse) dintr-un studiu de cohorta bazat pe registre si date publicate (meta-analize, studii clinice si registre) nu s-a evidentiat un risc crescut de anomalii congenitale sau de efecte toxice feto/neo-natale dupa expunerea la metformin in faza preconceptionala si/sau in timpul sarcinii.

Exista dovezi limitate si neconcludente cu privire la efectul metforminului asupra rezultatelor pe termen lung privind greutatea copiilor expusi in utero. Metforminul nu pare sa afecteze dezvoltarea motorie si sociala pana la varsta de 4 ani la copiii expusi in timpul sarcinii, desi datele privind rezultatele pe termen lung sunt limitate.

Daca este necesar din punct de vedere clinic, utilizarea metforminului poate fi luata in considerare in timpul sarcinii si in faza preconceptionala, aditional sau ca alternativa la insulina.

Alaptarea

Metforminul este excretat in laptele matern uman. Nu s-au observat reactii adverse la nou- nascutii/sugarii alaptati. Cu toate acestea, deoarece sunt disponibile numai date limitate, alaptarea nu este recomandata in timpul tratamentului cu metformin. Trebuie luata o decizie privind intreruperea alaptarii avand in vedere beneficiul alaptarii si riscul potential de aparitie a reactiilor adverse la copil.

Fertilitatea

Fertilitatea sobolanilor masculi sau femele nu a fost afectata de metformin in cazul administrarii in doze de pana la 600 mg/kg/zi, care reprezinta aproximativ de trei ori doza zilnica maxima recomandata la om, pe baza compararii suprafatei corporale. 

Condus auto

Metforminul in monoterapie nu determina hipoglicemie si, prin urmare, nu are niciun efect asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pacientii trebuie atentionati asupra riscului de hipoglicemie in cazul in care metforminul este utilizat in asociere cu alte medicamente antidiabetice (de exemplu, sulfoniluree, insulina sau meglitinide).

Reactii adverse

La initierea tratamentului, cele mai frecvente reactii adverse sunt greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale si pierderea poftei de mancare care dispar spontan in majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea acestora, se recomanda administrarea metforminului in 2 sau 3 doze zilnice si cresterea lenta a dozelor.

Urmatoarele reactii adverse pot aparea in timpul tratamentului cu metformin. Frecventa de aparitie este definita dupa cum urmeaza: foarte frecvente (_1/10), frecvente (_1/100 si <1/10), mai putin frevente (_1/1000 si <1/100), rare (_1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a severitatii.

Tulburari metabolice si de nutritie

Frecvente:

• Scaderea/carenta de vitamina B12 (vezi pct. 4.4.)

Foarte rare:

• Acidoza lactica (vezi pct. 4.4)

Tulburari ale sistemului nervos

Frecvente:

• Modificari ale gustului

Tulburari gastro-intestinale

Foarte frecvente:

• Tulburari gastro-intestinale, cum ar fi greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale si pierderea poftei de mancare. Aceste reactii adverse apar cel mai frecvent la inceputul tratamentului si in majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a le preveni, se recomanda ca metformin sa fie administrat in 2 sau 3 doze zilnice, in timpul sau dupa mese. De asemenea, cresterea lenta a dozei poate imbunatati tolerabilitatea gastro-intestinala.

Tulburari hepatobiliare

Foarte rare:

• Cazuri izolate de valori anormale ale testelor functiei hepatice sau hepatita, remise la intreruperea tratamentului cu metformin.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte rare:

• Reactii cutanate cum ar fi eritem, prurit, urticarie

Copii si adolescenti

In datele publicate si obtinute pe baza experientei de dupa punerea pe piata si in studiile clinice controlate efectuate pe o populatie pediatrica limitata, cu varsta cuprinsa intre 10-16 ani, tratata timp de 1 an, reactiile adverse raportate au fost similare ca natura si severitate cu cele raportate la adulti.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro 

Supradozaj

La administrarea de doze de clorhidrat de metformin de pana la 85 g nu s-a observat aparitia hipoglicemiei, desi in aceste circumstante a aparut acidoza lactica. Supradozajul important cu clorhidrat de metformin sau riscurile concomitente pot determina acidoza lactica. Acidoza lactica este o urgenta medicala si trebuie tratata in spital. Cea mai eficace metoda de eliminare a lactatului si a clorhidratului de metformin este hemodializa. 

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antidiabetice, medicamente care scad nivelul de glucoza din sange, exclusiv insuline; codul ATC: A10BA02

Mecanism de actiune

Metforminul este o biguanida cu efecte antihiperglicemiante, ce scade atat glicemia bazala, cat si pe cea postprandiala. Acesta nu stimuleaza secretia de insulina si, prin urmare, nu cauzeaza hipoglicemie.

Metforminul poate actiona prin 3 mecanisme:

• reducerea productiei de glucoza la nivel hepatic prin inhibarea gluconeogenezei si glicogenolizei,
• la nivel muscular, prin cresterea sensibilitatii la insulina, imbunatatind captarea si utilizarea glucozei la nivel periferic,
• si intarzierea absorbtiei intestinale a glucozei.
• Metforminul stimuleaza sinteza intracelulara de glicogen prin actiunea asupra glicogen-sintazei.
• Metforminul creste capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei (GLUT) cunoscuti pana in prezent.

Efecte farmacodinamice

In studiile clinice, utilizarea metforminului a fost asociata fie cu o greutate corporala stabila, fie cu o scadere modesta in greutate.

La om, independent de actiunea sa asupra valorilor glicemiei, metforminul are efecte favorabile asupra metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit in studii clinice controlate, pe termen mediu sau lung, dupa administrarea de doze terapeutice: metforminul reduce valorile colesterolului total, LDL colesterolului si trigliceridelor.

Eficacitate clinica

Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a stabilit beneficiile pe termen lung asupra controlului intensiv al glicemiei la pacientii adulti cu diabet zaharat de tip 2.

Analiza rezultatelor la pacientii supraponderali tratati cu metformin, dupa esecul regimului alimentar ca unica masura, a aratat:

• o reducere semnificativa a riscului absolut de aparitie a oricarei complicatii asociate diabetului zaharat in grupul tratat cu metformin (29,8 evenimente/1000 pacienti-ani), comparativ cu grupul numai cu regim alimentar (43,3 evenimente/1000 pacienti-ani), p=0,0023 si fata de grupurile reunite tratate cu sulfoniluree si insulina in monoterapie (40,1 evenimente /1000 pacienti-ani), p=0,0034;
• o reducere semnificativa a riscului absolut de mortalitate legat de diabetul zaharat: metformin 7,5 evenimente/1000 pacienti-ani, numai regim alimentar 12,7 evenimente /1000 pacienti-ani, p=0,017;
• o reducere semnificativa a riscului absolut de mortalitate generala: metformin 13,5 evenimente/1000 pacienti-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente/1000 pacienti-ani, (p=0,011) si fata de grupurile reunite tratate cu sulfoniluree si insulina in monoterapie 18,9 evenimente/1000 pacienti-ani (p=0,021);
• o reducere semnificativa a riscului absolut de infarct miocardic: metformin 11 evenimente / 1000 pacienti-ani, grupul numai cu regim alimentar 18 evenimente/1000 pacienti-ani (p=0,01). Nu s-au demonstrat beneficii in ceea ce priveste rezultatele clinice dupa utilizarea metforminului ca tratament de a doua linie in asociere cu o sulfoniluree. In diabetul zaharat de tip 1 s-a utilizat asocierea de metformin si insulina la pacientii selectionati, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit oficial.

Copii si adolescenti

Studiile clinice controlate pe o populatie pediatrica limitata, cu varsta cuprinsa intre 10-16 ani, tratata timp de 1 an, au demonstrat un raspuns similar in ceea ce priveste controlul glicemiei cu cel observat la adulti. 

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Dupa administrarea pe cale orala a unei doze de clorhidrat de metformin, sub forma de comprimat, concentratia plasmatica maxima (Cmax) este atinsa in aproximativ 2,5 ore (tmax). Biodisponibilitatea absoluta a unui comprimat de clorhidrat de metformin de 500 mg sau 850 mg este de aproximativ 50- 60% la subiectii sanatosi. Dupa administrarea orala a dozei, fractia neabsorbita recuperata in materiile fecale a fost de 20-30%.

Dupa administrare orala, absorbtia metforminului este saturabila si incompleta. Se considera ca farmacocinetica absorbtiei metforminului este neliniara.

In cazul administrarii dozelor recomandate de metformin, conform schemelor de administrare, concentratia plasmatica la starea de echilibru este atinsa in decurs de 24 si 48 de ore si este in general mai mica de 1 microgram/ml. Concentratia plasmatica maxima (Cmax) de metformin in cadrul studiilor clinice controlate nu a depasit 5 micrograme/ml, chiar si dupa administrarea de doze maxime.

Aportul alimentar intarzie usor si scade gradul de absorbtie al metforminului. In urma administrarii pe cale orala a unui comprimat de 850 mg s-au observat o concentratie plasmatica maxima cu 40% mai mica, o scadere cu 25% a ASC (aria sub curba) si o prelungire cu 35 de minute a timpului pana la atingerea concentratiei plasmatice maxime. Relevanta clinica a acestor rezultate nu este cunoscuta.

Distributie

Legarea de proteinele plasmatice este neglijabila. O parte din metformin se distribuie in eritrocite. Concentratia sanguina maxima este mai mica decat concentratia plasmatica maxima si se ating aproximativ in acelasi timp. Globulele rosii reprezinta, cel mai probabil, un compartiment secundar de distributie.

Volumul mediu de distributie (Vd) este cuprins intre 63-276 l.

Metabolizare

Metforminul este excretat nemodificat in urina. La om nu s-au identificat metaboliti.

Eliminare

Clearance-ul renal al metforminului este > 400 ml/minut, ceea ce indica faptul ca metforminul este eliminat prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Dupa administrarea unei doze pe cale orala, timpul aparent de injumatatire plasmatica prin eliminare terminal este de aproximativ 6,5 ore.

Cand functia renala este afectata, clearance-ul renal scade proportional cu cel al creatininei si, astfel, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este prelungit, determinand cresterea concentratiei plasmatice de metformin.

Categorii speciale de pacienti

Insuficienta renala

Datele disponibile referitoare la subiectii cu insuficienta renala moderata sunt limitate si nu poate fi realizata o estimare sigura a expunerii sistemice la metformin pentru acest subgrup comparativ cu subiectii cu functie renala normala. Prin urmare, adaptarea dozei trebuie efectuata pe baza consideratiilor clinice de eficacitate/tolerabilitate (vezi pct. 4.2).

Copii si adolescenti

Studiu cu doza unica: dupa administrarea de doze unice de 500 mg de clorhidrat de metformin, pacientii pediatrici au prezentat un profil farmacocinetic similar cu cel observat la adultii sanatosi.

Studiu cu doze repetate: Datele se limiteaza la un singur studiu. Dupa administrarea de doze repetate de 500 mg de doua ori pe zi timp de 7 zile la pacienti pediatrici, concentratia plasmatica maxima (Cmax) si expunerea sistemica (AUC0-t) au fost reduse cu aproximativ 33%, si respectiv, 40%, comparativ cu adultii diabetici care au primit doze repetate de 500 mg de doua ori pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza este ajustata individual pe baza controlului glicemic, acest lucru are o relevanta clinica limitata.

• Date preclinice de siguranta

Datele preclinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea si toxicitatea asupra functiei de reproducere. 

Lista excipientilor

Nucleu:

Hipromeloza 615 Carbonat de sodiu anhidru Povidona K 25

Stearat de magneziu

Film:

Hipromeloza 606

Macrogol 6000 Dioxid de titan (E171)

Incompatibilitati

Nu este cazul

Perioada de valabilitate

3 ani

Precautii speciale pentru pastrare

Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare.

Natura si continutul ambalajului

Blister din PVC/Al, în cutie de carton.

Marimi de ambalaj: 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 120 sau 180 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

si alte instructiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.