Metformin 1000mg, 60 comprimate filmate, Gemax

Indicatii

Tratamentul diabetului zaharat tip 2 la adulti, in special la pacienti supraponderali, atunci cand nu se poate realiza un control glicemic adecvat numai prin regim alimentar si exercitiu fizic. Siofor comprimate cu eliberare prelungita poate fi utilizat ca monoterapie sau in asociere cu alte medicamente antidiabetice orale sau cu insulina.

Dozaj

Adulti cu functie renala normala (RFG >90 ml/minut)

Monoterapie in diabetul zaharat tip 2 si in asociere cu alte medicamente antidiabetice orale:

• Tratamentul initial trebuie inceput cu un comprimat Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungita, o data pe zi, cu masa de seara. Dupa 10 pana la 15 zile este recomandata ajustarea dozei pe baza masuratorilor glicemiei. O crestere lenta a dozei poate imbunatati tolerabilitatea gastrointestinala.
• Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita trebuie administrat o data pe zi, in timpul cinei, doza maxima recomandata fiind de 2 comprimate cu eliberare prelungita pe zi.
• Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita este destinat tratamentului de intretinere la pacientii aflati deja in tratament cu clohidrat de metformina 1 000 mg sau 2 000 mg. La conversia terapeutica, doza zilnica de Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita trebuie sa fie echivalenta cu doza zilnica de clorhidrat de metformina administrata curent.
• La pacientii tratati cu clorhidrat de metformina in doza de peste 2 000 mg zilnic, trecerea la tratamentul cu Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita nu este recomandata.
• Daca nu se obtine controlul glicemic la administrarea unei doze zilnice de Siofor comprimate cu eliberare prelungita in conditiile unei doze maxime de 2 000 mg pe zi, se va avea in vedere o schema de administrare de doua ori pe zi, ambele doze fiind administrate in timpul mesei, la
• micul dejun si la cina. In cazul in care controlul glicemic nu este inca realizat, pacientilor trebuie sa li se administreze comprimate filmate de clorhidrat de metformina, pana la doza maxima de 3 000 mg zilnic.
• Daca pacientul trece de la un alt medicament antidiabetic cu administrare orala, cresterea dozei trebuie initiata cu Siofor 500 mg inainte de trecerea la Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita asa cum este mentionat mai sus.

Asocierea cu insulina

Clorhidratul de metformina si insulina pot fi utilizate in asociere pentru a obtine un control mai bun al glicemiei.

Doza uzuala de initiere este de un comprimat Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungita, o data pe zi, in timp ce doza de insulina este ajustata pe baza masurarii glicemiei.

Dupa ajustarea dozei, trecerea la Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita poate fi luata in considerare.

In cazul pacientilor tratati in asociere cu metformina si insulina, doza de Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita trebuie sa fie echivalenta cu doza zilnica de metformina comprimate filmate, pana la doza maxima de 2 000 mg administrata in timpul cinei, in timp ce doza de insulina este ajustata pe baza analizei concentratiei de glucoza din sange.

Varstnici

Din cauza faptului ca la persoanele varstnice este posibil ca activitatea renala sa fie scazuta, doza de metformina trebuie ajustata in raport cu functia renala. Este necesara evaluarea periodica a functiei renale (vezi pct. 4.4).

Insuficienta renala

RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului cu medicamente care contin metformina si cel putin anual dupa aceea. La pacientii cu risc crescut de evolutie ulterioara a insuficientei renale si la varstnici, functia renala trebuie evaluata mai frecvent, de exemplu o data la 3-6 luni.

Copii si adolescenti

In absenta datelor disponibile, Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita nu trebuie utilizat la copii.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu un pahar cu apa. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfaramate.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la metformina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
• Orice tip de acidoza metabolica acuta (cum ar fi acidoza lactica, cetoacidoza diabetica)
• Pre-coma diabetica
• Insuficienta renala severa (RFG < 30 ml/minut).
• Afectiuni acute cu potential de modificare a functiei renale, cum sunt: deshidratare, infectii severe, soc

• Afectiuni care pot determina hipoxie tisulara (mai ales boli acute sau agravarea bolilor cronice), cum sunt: insuficienta cardiaca decompensata, insuficienta respiratorie, infarct miocardic recent, soc
• Insuficienta hepatica, intoxicatie acuta cu alcool, alcoolism

Atentionari

Acidoza lactica

Acidoza lactica, o complicatie metabolica foarte rara dar grava, survine cel mai adesea in caz de deteriorare acuta a functiei renale, de boala cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformina survine in cazul deteriorarii acute a functiei renale si creste riscul de acidoza lactica.

In caz de deshidratare (diaree severa sau varsaturi, febra sau aport redus de lichide), administrarea metforminei trebuie intrerupta temporar si se recomanda contactarea unui profesionist din domeniul sanatatii.

Administrarea medicamentelor care pot afecta in mod acut functia renala (de exemplu antihipertensivele, diureticele si AINS) trebuie initiata cu prudenta la pacientii tratati cu metformina. Alti factori de risc pentru acidoza lactica sunt consumul de alcool etilic in exces, insuficienta hepatica, diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit si orice afectiuni asociate cu hipoxie, precum si utilizarea concomitenta a medicamentelor care pot cauza acidoza lactica (vezi

pct 4.3 si 4.5).

Pacientii si/sau ingrijitorii acestora trebuie informati in privinta riscului de acidoza lactica. Acidoza lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale, crampe musculare, astenie si hipotermie, urmate de coma. In caz de simptome suspectate, pacientul trebuie sa opreasca administrarea metforminei si sa solicite imediat un consult medical.

Rezultatele investigatiilor diagnostice de laborator indica o scadere a pH-ului sanguin (< 7,35), crestere a concentratiilor plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) si o crestere a deficitului anionic si a raportului lactat/piruvat.

Medicii trebuie sa alerteze pacientii asupra riscului si simptomelor acidozei lactice. Functia renala

RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului si ulterior periodic, vezi pct. 4.2. Metformina este contraindicata la pacientii cu RFG < 30 ml/minut si administrarea acesteia trebuie intrerupta temporar in cazul afectiunilor care influenteaza functia renala, vezi pct. 4.3.

Functia cardiaca

Pacientii cu insuficienta cardiaca au un risc mai crescut de hipoxie si insuficienta renala. Metformina poate fi administrata pacientilor cu insuficienta cardiaca cronica stabila, cu monitorizarea regulata a functiei cardiace si renale.

Este contraindicata administrarea de metformina la pacientii cu insuficienta cardiaca acuta si instabila (vezi pct. 4.3).

Administrarea de substante de contrast iodate

Administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate duce la nefropatie indusa de substanta de contrast, ceea ce determina acumularea de metformina si cresterea riscului de acidoza lactica. Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte sau in timpul procedurii imagistice si nu

trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si confirmata ca fiind stabila, vezi pct. 4.2 si 4.5.

Interventie chirurgicala

Administrarea metforminei trebuie intrerupta la momentul interventiei chirurgicale, sub anestezie generala, spinala sau epidurala. Tratamentul poate fi reluat dupa cel putin 48 ore de la interventia chirurgicala sau la reinceperea hranirii pe cale orala si cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.

Alte precautii

Toti pacientii trebuie sa continue regimul alimentar, cu o distributie adecvata a carbohidratilor pe parcursul zilei. Pacientii supraponderali trebuie sa respecte in continuare regimul hipocaloric.

Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului trebuie efectuate periodic.

Metformina poate reduce valorile plasmatice ale vitaminei B12. Riscul ca valorile plasmatice ale vitaminei B12 sa scada, creste cu cresterea dozei de metformina, durata tratamentului si/sau la pacienti cu factori de risc cunoscuti ca determina deficit de vitamina B12. In cazul in care se suspicioneaza deficitul de vitamina B12 (de exemplu, in anemie sau neuropatie), valorile plasmatice ale vitaminei B12 trebuie monitorizate. Monitorizarea periodica a vitaminei B12 poate fi necesara la pacienti cu factori de risc pentru deficit de vitamina B12. Tratamentul cu metformina trebuie continuat atata timp cat este tolerat si nu este contraindicat, iar tratamentul corectiv, adecvat, pentru deficitul de vitamina B12 trebuie administrat in conformitate cu ghidurile de practica actuale.

In monoterapie, metformina nu determina niciodata hipoglicemie, totusi este necesara precautie in cazurile in care se utilizeaza in asociere cu insulina sau cu alte medicamente antidiabetice orale (de exemplu, sulfoniluree sau meglitinide).

Este posibil ca invelisul comprimatului sa fie prezent in materiile fecale. Pacientii trebuie informati ca acest lucru este normal.

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) pe comprimat, adica practic "nu contine sodiu".

Asocieri nerecomandate

Alcool etilic

Intoxicatia cu alcool etilic este asociata cu un risc crescut de acidoza lactica, in special in caz de repaus alimentar, malnutritie sau insuficienta hepatica.

Substante de contrast iodate

Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte sau in timpul procedurii imagistice si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si confirmata ca fiind stabila, vezi pct. 4.2 si 4.4.

Asocieri care necesita precautii pentru utilizare

Este posibil ca unele medicamente sa afecteze functia renala, ceea ce poate creste riscul de acidoza lactica, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei (COX) II, inhibitori ai ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II si diuretice, in special diuretice de ansa. In cazul initierii sau utilizarii unor medicamente din aceste clase in asociere cu metformina, este necesara monitorizarea atenta a functiei renale.

Medicamente cu activitate hiperglicemica intrinseca (de exemplu glucocorticoizii (administrati sistemic si local) si simpatomimetice).

Poate fi necesara o monitorizare mai frecventa a glicemiei, in special la initierea tratamentului. Daca este necesar, se ajusteaza doza de metformina in timpul tratamentului cu medicamentul respectiv si dupa intreruperea acestuia.

Transportori de cationi organici (OCT)

Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 si OCT2. Administrarea concomitenta de metformina cu

Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamil) pot reduce eficacitatea metforminei.

Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot creste absorbtia gastro-intestinala si eficacitatea metforminei.

Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravir, ranolazina, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol) pot reduce eliminarea renala a metforminei si astfel conduc la o crestere a concentratiei plasmatice de metformina.

Inhibitori pentru ambii OCT1 si OCT2 (cum sunt crizotinib, olaparib) pot afecta eficacitatea si eliminarea renala a metforminei.

Prin urmare se recomanda precautie, cand aceste medicamente sunt administrate concomitent cu metformina, in special la pacientii cu insuficienta renala, deoarece concentratia plasmatica de metformina poate creste. Daca este necesar, poate fi luata in considerare reglarea dozei de metformina, deoarece inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea acesteia.

Sarcina

Hiperglicemia necontrolata terapeutic in faza periconceptionala si in timpul sarcinii este asociata cu un risc crescut de anomalii congenitale, pierdere a sarcinii, hipertensiune arteriala indusa de sarcina, preeclampsie si mortalitate perinatala. Este important ca in perioada sarcinii, nivelul glicemiei sa fie mentinut cat mai aproape de valorile normale pentru a reduce riscul de reactii adverse asociate hiperglicemiei atat la mama, cat si la fat.

Metformina traverseaza bariera placentara la niveluri care pot fi la fel de mari ca si concentratiile materne.

Un numar mare de date de la femeile gravide (mai mult de 1 000 rezultate expuse) provenind dintr-un studiu de cohorta bazat pe inregistrari si din date publicate (meta-analize, studii clinice si registre) nu indica un risc crescut de anomalii congenitale sau toxicitate feto/neonatala dupa expunerea la metformina in faza periconceptionala si/sau in timpul sarcinii.

Exista dovezi limitate si neconcludente cu privire la efectul pe termen lung al metforminei asupra greutatii copiilor expusi in utero. Metformina nu pare sa afecteze dezvoltarea motorie si sociala pana la varsta de 4 ani a copiilor expusi in timpul sarcinii, desi rezultatele datelor pe termen lung sunt limitate. Daca este necesar din punct de vedere clinic, utilizarea metforminei poate fi luata in considerare pe perioada sarcinii si in faza periconceptionala ca adaugare sau alternativa la insulina.

Alaptarea

Metformina este eliminata in laptele matern. Nu au putut fi observate reactii adverse la nou- nascuti/copii alaptati. Cu toate acestea, deoarece sunt disponibile numai date limitate, alaptarea nu este recomandata in timpul tratamentului cu metformina. Decizia intreruperii alaptarii trebuie sa aiba in vedere beneficiul alaptarii si potentialul risc de aparitie a reactiilor adverse la copil.

Fertilitatea

Nu s-a observat afectarea fertilitatii la sobolani masculi sau femele, in cazul administrarii de metformina in doze de pana la 600 mg/kg si zi, care reprezinta de aproximativ trei ori doza maxima recomandata la om pe baza compararii ariilor de suprafata corporala.

Condus auto

Metformina utilizata in monoterapie nu determina hipoglicemie si, de aceea, nu are nicio influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pacientii trebuie avertizati asupra riscului de hipoglicemie daca utilizeaza metformina in asociere cu alte antidiabetice (de exemplu, sulfoniluree, insulina sau meglitinide).

Reactii adverse

In studiile efectuate dupa punerea pe piata si in studiile clinice controlate, natura si gravitatea evenimentelor adverse raportate la pacientii carora li s-a administrat metformina cu eliberare prelungita au fost similare cu cele raportate la pacientii tratati cu metformina cu eliberare imediata.

La inceperea tratamentului, cele mai frecvente reactii adverse sunt greata, varsaturi, diaree, durere abdominala si pierderea apetitului, care dispar spontan in majoritatea cazurilor.

Urmatoarele reactii adverse pot aparea in timpul tratamentului cu Siofor 1 000 mg comprimate cu eliberare prelungita.

Frecventa de aparitie este definita dupa cum urmeaza:

Foarte frecvente:  ≥ 1/10

Frecvente:  ≥ 1/100 si < 1/10

Mai putin frecvente:  ≥ 1/1 000 si < 1/100

Rare:  ≥ 1/10 000 si < 1/1 000

Foarte rare: < 1/10 000

Cu frecventa necunoscuta: nu pot fi estimate din datele disponibile

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Tulburari metabolice si de nutritie

Frecvente: scadere/deficit al vitaminei B12 (vezi pct. 4.4)

Foarte rare:

• Acidoza lactica (vezi pct. 4.4).

Tulburari ale sistemului nervos

Frecvente:

Modificarea gustului

Tulburari gastrointestinale

Foarte frecvente:

• Tulburari gastro-intestinale cum sunt: greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale si pierderea apetitului. Aceste reactii adverse apar cel mai frecvent la inceputul tratamentului si in majoritatea cazurilor dispar spontan. De asemenea, cresterea lenta a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinala.

Tulburari hepatobiliare

Foarte rare:

• Cazuri izolate de valori anormale ale testelor functiei hepatice si de hepatita remise la intreruperea tratamentului cu metformina.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte rare:

• Reactii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.

Supradozaj

La administrarea de doze de clorhidrat metformina de pana la 85 g nu s-a observat aparitia hipoglicemiei, desi in asemenea circumstante au aparut cazuri de acidoza lactica. Supradozajul cu metformina sau riscuri asociate metforminei pot conduce la acidoza lactica. Acidoza lactica este o urgenta medicala si trebuie tratata in spital. Cea mai eficienta metoda de eliminare a lactatului si a metforminei o constituie hemodializa. 

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: Medicamente antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02

Metformina este o biguanida cu efecte antihiperglicemice, scazand atat concentratia bazala, cat si concentratia postprandiala a glicemiei. Nu stimuleaza secretia insulinica si de aceea nu determina hipoglicemie.

Mecanism de actiune 

Metformina actioneaza prin 3 mecanisme:

• reduce productia de glucoza hepatica prin inhibarea gluconeogenezei si glicogenolizei
• la nivel muscular, prin cresterea sensibilitatii la insulina, imbunatateste captarea si utilizarea glucozei la nivel periferic,
• si intarzie absorbtia intestinala a glucozei.

Metformina stimuleaza sinteza intracelulara de glicogen prin actiunea asupra glicogen-sintetazei. Metformina mareste capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei (GLUT).

Efecte farmacodinamice

In studiile clinice, efectul major non-glicemic al metforminei este fie stabilizarea greutatii corporale, fie scaderea ponderala modesta.

La om, independent de actiunea sa asupra valorii glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau lung dupa administrarea de doze terapeutice: metformina reduce valoarea colesterolului total, LDL- colesterolului si trigliceridelor plasmatice. O actiune similara nu a fost demonstrata in cazul formularii cu eliberare prelungita, posibil datorita administrarii seara si este posibil sa apara o crestere a trigliceridelor.

Eficacitate clinica

Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a stabilit beneficiul pe termen lung asupra controlului intensiv al glicemiei la pacientii supraponderali cu diabet zaharat tip 2 carora li s-a administrat metformina cu eliberare imediata ca terapie de prima linie dupa esecul controlului doar prin regim alimentar. Analiza rezultatelor pentru pacientii supraponderali tratati cu metformina dupa esecul regimului alimentar administrat exclusiv a aratat:

• o reducere semnificativa a riscului absolut de aparitie a complicatiilor legate de diabetul zaharat in grupul tratat cu metformina (29,8 evenimente / 1 000 pacienti-ani), comparativ cu grupul numai cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1 000 pacienti-ani), p = 0,0023 si fata de tratamentul asociat cu sulfoniluree si grupurile de monoterapie cu insulina (40,1 evenimente

/1 000 pacienti-ani), p = 0,0034;

• o reducere semnificativa a riscului absolut de mortalitate legata de diabet: metformina 7,5 evenimente / 1000 pacienti-ani, respectarea regimului alimentar 12,7 cazuri / 1 000 pacienti- ani, p = 0,017;
• o reducere semnificativa a riscului absolut de mortalitate generala: metformina 13,5 evenimente/ 1 000 pacienti-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente / 1 000 pacienti-ani, (p = 0,011) si fata de tratamentul asociat cu sulfoniluree si grupurile de monoterapie cu insulina 18,9 evenimente / 1 000 pacienti-ani, (p = 0,021);
• o reducere semnificativa a riscului absolut de infarct miocardic: metformina 11 evenimente / 1 000 pacienti-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 18 evenimente /

1 000 pacienti-ani, (p = 0,01).

Pentru cazurile utilizarii metforminei ca a doua linie de tratament in asociere cu o sulfoniluree nu s-a stabilit beneficiul clinic.

In diabetul zaharat tip 1, s-a folosit asocierea metformina - insulina la pacienti selectionati, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Dupa administrarea orala a unei doze unice de metformina 1 000 mg comprimate (cu eliberare prelungita), se atinge o concentratie plasmatica maxima de 1 214 ng/ml in decursul unui interval de timp cu o valoare mediana de 5 ore (interval cuprins intre 4 si 10 ore).

S-a demonstrat ca metformina 1000 mg (cu eliberare prelungita) este bioechivalenta cu metformina 500 mg (cu eliberare prelungita) administrata in doza de 1000 mg, din perspectiva Cmax si ASC la subiecti sanatosi in conditii de alimentatie si de repaus alimentar.

La starea de echilibru farmacocinetic, similar cu formularea cu eliberare imediata, Cmax si ASC nu sunt proportional crescute cu doza administrata. Curba variatiei in timp a concentratiei plasmatice (ASC) dupa administrarea orala a unei doze unice de metformina 2 000 mg sub forma de comprimate cu eliberare prelungita este similara cu cea observata dupa administrarea metforminei 1 000 mg comprimate cu eliberare imediata de doua ori pe zi.

Variabilitatea intraindividuala a concentratiei plasmatice maxime (Cmax) si ASC in cazul metforminei comprimate cu eliberare prelungita este comparabila cu cea observata in cazul metforminei comprimate cu eliberare imediata.

In cazul in care comprimatul cu eliberare prelungita de 1 000 mg este administrat cu alimente, ASC creste cu 77 % (Cmax creste cu 26 % si Tmax este prelungit usor, cu circa 1 ora).

Absorbtia medie a metforminei din formularea cu eliberare prelungita este aproape nemodificata de compozitia meselor.

Nu se observa acumulare dupa administrarea repetata a metforminei in doze de pana la 2 000 mg sub forma de comprimate cu eliberare prelungita.

Distributie

Legarea de proteinele plasmatice este neglijabila. Metformina se separa la nivelul eritrocitelor. Concentratia maxima in sange este mai mica decat cea plasmatica, dar apare aproximativ in acelasi timp. Eritrocitele reprezinta cel mai probabil un compartiment secundar de distributie. Volumul mediu de distributie (Vd) a fost cuprins intre 63 - 276 l.

Metabolizare

Metformina se excreta nemodificata in urina. La om nu s-au identificat metaboliti.

Eliminare

Clearance-ul renal al metforminei este peste 400 ml/minut, ceea ce arata ca metformina este eliminata prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Dupa administrarea unei doze orale, timpul aparent de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore.

Cand functia renala este afectata, clearance-ul renal este diminuat in aceeasi proportie cu cel al creatininei si astfel timpul de injumatatire prin eliminare este prelungit, determinand cresterea concentratiei clorhidratului de metformina in plasma.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala

Datele disponibile referitoare la pacientii cu insuficienta renala moderata sunt limitate si nu poate fi realizata o estimare sigura a expunerii sistemice la metformina pentru acest subgrup de pacienti comparativ cu persoanele cu functie renala normala. De aceea, adaptarea dozei trebuie efectuata pe consideratii clinice de eficacitate/tolerabilitate (vezi pct. 4.2).

• Date preclinice de siguranta

Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, potentialul carcinogen, toxicitatea asupra functiei de reproducere. 

Lista excipientilor

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru Carmeloza sodica

Hipromeloza

Incompatibilitati

Nu este cazul.

Perioada de valabilitate

3 ani

Precautii speciale pentru pastrare

Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare.

Natura si continutul ambalajului

Blistere din PVC/Al cu 15, 30, 60, 90 sau 120 comprimate cu eliberare prelungita. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

si alte instrucţiuni de manipulare

Fara cerinte speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.