Indicatii
Tratamentul carcinomului de prostata in stadiu avansat, in care este indicata supresia efectelor testosteronului. Ca tratament initial, in asociere cu un agonist LHRH sau ca tratament adjuvant la pacientii carora li se administreaza deja tratament cu agonist LHRH. La pacientii castrati chirurgical. Tratamentul pacientilor care nu au raspuns la alte forme de tratament hormonal sau la pacientii care nu pot tolera un astfel de tratament. Flutan este indicat pentru tratamentul carcinomului de prostata localizat, in stadii B2-C2 (T2b-T4) pentru scaderea volumului tumoral, controlul sporit al tumorii si extinderea perioadei de supravietuire in afara bolii.
Dozaj
Doza recomandata este de 250 mg flutamida (un comprimat Flutan) de 3 ori pe zi, administrata oral la intervale de 8 ore.
Atunci cand flutamida este utilizata ca tratament initial in asociere cu un agonist LHRH, poate sa apara o scadere mai accentuata a incidentei si severitatii reactiei inflamatorii determinata de acesta, daca flutamida este administrata inainte si nu concomitent cu agonistul. De aceea, se recomanda ca administrarea flutamidei, 250 mg flutamida (un comprimat Flutan) de 3 ori pe zi, sa inceapa simultan sau cu cel putin 3 zile inaintea initierii terapiei cu agonistul LHRH si sa fie apoi continuata cu aceeasi doza.
Pentru tratamentul carcinomului de prostata localizat, doza recomandata este de 250 mg flutamida (un comprimat Flutan) de 3 ori pe zi, la intervale de 8 ore. Daca agonistul LHRH este inclus in schema terapeutica, Flutan trebuie administrat simultan sau cu cel putin 3 zile inaintea introducerii agonistului LHRH. Administrarea flutamidei trebuie sa inceapa cu 8 saptamani inaintea tratamentului radioterapic sisa continue pe intreg parcursul acestuia (de obicei aproximativ 8 saptamani), in total o durata de aproximativ 16 saptamani.
Insuficienta renala
Principala cale de excretie a flutamidei si a metabolitilor sai este cea renala. Se recomanda prudenta la pacientii cu afectiuni renale, dar scaderea dozei este putin probabil sa fie necesara.
Insuficienta hepatica
Nu se recomanda utilizarea flutamidei la pacientii cu insuficienta hepatica severa. Se recomanda evaluarea atenta a raportului risc/beneficiu in cazul administrarii de flutamida timp indelungat la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.4).
Contraindicatii
Hipersensibilitate cunoscuta la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Atentionari
Flutan este indicat exclusiv utilizarii la barbati.
Nu se recomanda administrarea in caz de insuficienta hepatica severa sau antecedente de afectare hepatica determinata de administrarea de flutamida.
In timpul tratamentului cu flutamida au fost raportate cresteri ale concentratiilor serice ale transaminazelor, icter colestatic, necroza hepatica si encefalopatie hepatica. De obicei, modificarile hepatice au fost reversibile la intreruperea tratamentului sau scaderea dozei, desi, ocazional, au fost raportate decese in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica severa tratati cu flutamida.
Se recomanda monitorizarea functiei hepatice in timpul tratamentului, in special la pacientii care urmeaza tratament indelungat. Monitorizarea testelor de laborator trebuie efectuata lunar in primele 4 luni urmand ca dupa aceea sa se efectueze periodic, precum si la primul semn de afectare hepatica (de exemplu prurit, icter, urini hipercrome, greata, varsaturi, anorexie persistenta, durere la nivelul hipocondrului drept sau simptome pseudo-gripale inexplicabile). Cresterea concentratiilor plasmatice ale transaminazelor la valori de 3 ori limita superioara a normalului impune intreruperea tratamentului.
Daca pacientul prezinta rezultate ale testelor de laborator care indica leziuni hepatice sau icter, in absenta metastazelor hepatice confirmate de biopsie, tratamentul cu Flutan trebuie intrerupt.
In timpul tratamentului de lunga durata la pacientii care nu au suferit castrare medicala sau chirurgicala, trebuie efectuata periodic spermograma. La acesti pacienti, administrarea de flutamida tinde sa creasca concentratiile plasmatice de testosteron si estradiol.
Deoarece poate sa apara retentia hidrosalina, acest medicament trebuie administrat cu prudenta la pacientii cu afectiuni cardiace.
Datorita continutului in lactoza, se recomanda prudenta in caz de galactozemie congenitala, sindrom de malabsorbtie a glucozei si galactozei, prin deficit de lactaza.
In caz de cianoza, trebuie determinata methemoglobinemia. Tratamentul trebuie intrerupt daca methemoglobinemia are valori > 5%.
La unii pacienti a fost raportata modificarea de culoare a urinii (in verde – galbui), datorata flutamidei si/sau metabolitilor acesteia.
Interactiuni
La pacientii tratati timp indelungat cu warfarina s-au inregistrat cresteri ale timpului de protrombina dupa inceperea administrarii flutamidei in monoterapie. De aceea, se recomanda o monitorizare atenta a timpului de coagulare in timpul si pana la 8 zile dupa intreruperea tratamentului cu flutamida. Poate fi necesara ajustarea dozei de anticoagulant oral daca flutamida se administreaza concomitent cu warfarina
Sarcina
Flutan este indicat numai pentru utilizarea la pacientii de sex masculin. Nu s-au efectuat studii in cazul femeilor gravide sau care alapteaza. Trebuie avuta in vedere posibilitatea ca Flutan sa afecteze fatul daca este administrat la gravide sau ca acesta sa fie prezent in laptele matern.
Condus auto
Flutan nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacientii trebuie atentionati asupra posibilitatii aparitiei unor reactii adverse (somnolenta, tulburari de acuitate vizuala) care pot afecta aceste capacitati.
Reactii adverse
Monoterapie:
Reactiile adverse cel mai frecvent raportate la administrarea flutamidei sunt ginecomastie si/sau durere la nivelul glandelor mamare, uneori insotite de galactoree. Aceste reactii sunt reversibile la scaderea dozei sau intreruperea tratamentului.
Flutamida are un potential redus de a determina tulburari cardiovasculare, iar, in comparatie cu dietilstilbestrolul, acest potential este semnificativ mai mic.
Reactii adverse rare: diaree, greata, varsaturi, cresterea apetitului, insomnie, oboseala, disfunctie hepatica tranzitorie si hepatita (vezi pct. 4.4).
Reactii adverse foarte rare: scaderea libidoului, disconfort abdominal, anorexie, dureri de tip ulceros, pirozis, constipatie, edem, echimoze, herpes zoster, prurit, sindrom pseudolupic, cefalee, ameteli, stare de slabiciune, stare generala de rau, tulburari de acuitate vizuala, sete, durere toracica, anxietate, depresie, limfedem.
Rar, s-a semnalat scaderea numarului de spermatozoizi. Tratament asociat
In studiile clinice, reactiile adverse cel mai frecvent raportate in cazul administrarii de flutamida in
asociere cu un agonist LHRH au fost: bufeuri, scaderea libidoului, impotenta, diaree, greata si varsaturi. Cu exceptia diareei, celelalte reactii adverse apar si la administrarea in monoterapie a agonistului LHRH, avand o frecventa comparabila.
Incidenta crescuta a ginecomastiei observata la administrarea flutamidei in monoterapie s-a redus considerabil in cazul administrarii terapiei asociate.
Rar, pacientii au prezentat anemie, leucopenie, tulburari gastro-intestinale nespecifice, anorexie, iritatie si eritem la locul injectiei, edem, simptome neuromusculare, icter, simptome la nivelul tractului genito- urinar, hipertensiune arteriala, reactii adverse la nivelul sistemului nervos central (somnolenta, depresie, stare de confuzie, anxietate, stare de nervozitate) si trombocitopenie.
Foarte rar, au aparut manifestari pulmonare, hepatita si fotosensibilizare. Alte reactii adverse
Tulburari hepatice: encefalopatie hepatica, necroza hepatica si icter colestatic.
Foarte rar, au fost raportate cazuri de hepatita severa, cu evolutie letala. De obicei, modificarile hepatice au fost reversibile la intreruperea tratamentului sau scaderea dozei.
Tulburari ale sistemului imunitar: reactii de fotosensibilitate de diferite tipuri, eruptii veziculare, necroze epidermice, eritem si ulceratii.
Tulburari renale si ale cailor urinare: urini de culoare verde–galbui, datorita flutamidei si/sau metabolitilor acesteia.
Tulburari ale aparatului genital si sanului: au fost raporatate 2 cazuri de carcinom mamar la pacientii carora li s-a administrat flutamida. Intr-unul dintre cazuri a fost semnalata agravarea unui nodul preexistent, care a fost detectat inaintea initierii monoterapiei cu flutamida la un pacient cu hipertrofie prostatica benigna. Dupa excizie, s-a stabilit diagnosticul de carcinom ductal slab diferentiat. Cel de-al doilea caz raportat a semnalat prezenta ginecomastiei si a unui nodul observat la 2, respectiv 6 luni dupa initierea monoterapiei cu flutamida pentru carcinom de prostata in stadiu avansat. La 9 luni dupa instituirea terapiei, nodulul a fost excizat si diagnosticat ca tumora ductala invaziva moderat diferentiata, in stadiul T4N0M0, G3, fara metastaze.
De asemenea, au fost raportate valorile anormale ale rezultatelor testelor de laborator, inclusiv modificari ale functiei hepatice, concentratii crescute ale azotului ureic in sange si, rareori, concentratii crescute ale creatininemiei.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Administrarea unor doze mari de flutamida la animale a determinat: hipoactivitate, piloerectie, bradipnee, ataxie si/sau lacrimare, anorexie, sedare, varsaturi si methemoglobinemie.
Nu s-a stabilit doza unica de flutamida asociata in mod curent simptomelor de supradozaj sau considerata a pune in pericol viata pacientului.
In caz de supradozaj se recomanda monitorizarea pacientului. Deoarece flutamida se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice, este posibil ca dializa sa nu fie eficace in tratamentul supradozajului.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antagonisti hormonali si substante inrudite, antiandrogeni, codul ATC: L02BB01.
Flutamida este un antiandrogen anilidic, nesteroidian, cu administrare pe cale orala. In studiile efectuate la animale, flutamida a demonstrat efect antiandrogenic puternic. Flutamida se leaga la nivelul receptorilor androgenici din citosol si inhiba competitiv captarea si/sau legarea androgenilor in tesuturile tinta, interferand astfel cu actiunea androgenilor la nivel celular. Cand flutamida se administreaza pacientilor supusi castrarii medicale sau chirurgicale, se obtine supresia activitatii androgenice testiculare si suprarenaliene.
Proprietati farmacocinetice
Flutamida se absoarbe rapid si complet dupa administrare pe cale orala. Se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (94-96% pentru flutamida, 92-94% pentru metabolitul sau activ, 2-hidroxiflutamida, la starea de echilibru).
Studiile asupra flutamidei marcate cu izotopi radioactivi arata o metabolizare rapida si marcata. Au fost identificati cel putin 6 metaboliti. Metabolitul principal este derivatul alfa-hidroxilat, 2-hidroxiflutamida, care este activ. Alt metabolit este 4-nitro-3-fluoro-metilanilina, care poate determina efecte toxice anilinice, de exemplu icter colestatic, anemie hemolitica, methemoglobinemie la persoanele susceptibile. Timpul de injumatatire plasmatica al flutamidei la starea de echilibru, este de aproximativ 7,8 ore. Timpul de injumatatire plasmatica al metabolitului activ - 2-hidroxiflutamida - este de aproximativ 6 ore. Valori mai mari se obtin la varstnici, aproximativ 8 ore de la administrarea unei doze unice si aproximativ 9,6 ore la starea de echilibru, si la pacientii cu insuficienta renala cronica (clearance al creatininei mai mic de 28 ml/min). Aproximativ 94% din doza administrata se excreta in urina si 4% in materiile fecale, in primele 3 zile.
Date non-clinice de siguranta
Intr-o serie de teste de screening, flutamida nu a demonstrat potential mutagen.