Indicatii
Betahistina este indicata in tratamentul sindromului Ménière, care poate include simptome cum sunt vertij, (asociat cu greata si varsaturi), tinitus si pierdere a auzului.
Dozaj
Doze
Adulti
Doza recomandata pentru adulti este de 48 mg pe zi administrata in doze divizate. (1 comprimat administrat de doua ori pe zi).
Dozele trebuie ajustate pentru necesitatile fiecarui pacient, in functie de raspunsul terapeutic individual. Uneori, ameliorarea starii clinice poate fi observata numai dupa cateva saptamani de tratament. Efectul terapeutic maxim este atins uneori numai dupa cateva luni de tratament. Initierea tratamentului de la debutul bolii impiedica progresia acesteia si/sau pierderea auzului in fazele tardive ale afectiunii.
Categorii speciale de pacienti
Copii si adolescenti
Comprimatele de betahistina nu sunt recomandate pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.
Varstnici
Desi datele obtinute din studiile clinice la acest grup de pacienti sunt limitate, experienta obtinuta dupa punerea pe piata a medicamentului sugereaza faptul ca nu este necesara ajustarea dozei la varstnici.
Insuficienta renala
Nu exista date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienti, dar conform experientei obtinute dupa punerea pe piata a medicamentului, nu este necesara ajustarea dozei.
Insuficienta hepatica
Nu exista date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienti, dar conform experientei obtinute dupa punerea pe piata a medicamentului, nu este necesara ajustarea dozei.
Mod de administrare
Administrare orala.
Comprimatele trebuie administrate odata cu alimentele.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Betahistina este contraindicata la pacientii cu feocromocitom. Din cauza faptului ca betahistina este un analog sintetic al histaminei poate cauza eliberarea catecolaminelor de la nivel tumoral determinand hipertensiune arteriala severa.
Atentionari
Se recomanda prudenta in tratamentul pacientilor cu ulcer peptic sau cu antecedente de ulcer peptic, din cauza dispepsiei ocazional intalnite la pacientii aflati sub tratament cu betahistina.
Este necesara prudenta la pacientii cu astm bronsic.
Se recomanda prudenta in prescrierea betahistinei la pacienti cu urticarie, eruptii cutanate tranzitorii sau rinite alergice din cauza posibilitatii de agravare a acestor simptome.
Se recomanda prudenta la pacientii cu hipotensiune arteriala severa.
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Nu s-au efectuat studii in vivo privind interactiunile. Pe baza datelor obtinute in vitro nu este asteptata in vivo
o inhibitie a izoenzimelor citocromului P450.
Datele in vitro indica o inhibare a metabolizarii betahistinei de catre medicamentele care inhiba monoamino- oxidaza (inhibitori MAO) incluzand inhibitori MAO tip B (cum este selegelina). Se recomanda precautie la utilizarea concomitenta a betahistinei cu inhibitorii MAO (inclusiv inhibitorii MAO-B selectivi)
Din cauza faptului ca betahistina este un analog al histaminei, interactiunile betahistinei cu antihistaminicele sunt teoretic posibile, putand influenta eficacitatea unuia dintre medicamente.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date adecvate privind utilizarea betahistinei la femeile gravide.
Datele obtinute din studiile efectuate la animale nu indica efecte nocive directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra aparatului reproductiv la expunerea la doze terapeutice relevante clinic. Ca masura de precautie este de preferat sa se evite utilizarea betahistinei in timpul sarcinii.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca betahistina este eliminata in laptele matern. Betahistina este excretata in laptele matern la sobolani. Efectele observate in studiile la animale post-partum au fost limitate la doze foarte mari.
Importanta acestui medicament pentru mama trebuie pusa in balanta cu beneficiile alaptarii si potentialele riscuri pentru copil.
Fertilitatea
Studiile la animale nu au pus in evidenta efecte asupra fertilitatii la sobolan.
Condus auto
Betahistina este indicata pentru tratamentul sindromului Ménière, ale carui simptome pot include vertij, tinitus si pierdere a auzului. Acest sindrom si simptomele aferente pot afecta in mod negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utillaje. In cadrul studiilor clinice specifice pentru testarea influentei asupra abilitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje betahistina nu a avut sau a avut efecte neglijabile asupra acestor activitati.
Reactii adverse
In cadrul studiilor clinice placebo-controlate la pacientii tratati cu betahistina au aparut urmatoarele reactii adverse cu frecventele indicate mai jos (foarte frecvente (mai mare sau egal 1/10); frecvente (mai mare sau egal 1/100 si mai mic 1/10; mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 si mai mic 1/100); rare (mai mare sau egal 1/10000 si 1/1000); foarte rare (mai mic 1/10000); cu frecventa necunoscuta (frecventa nu poate fi estimata din datele existente).
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: cefalee
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: greata si dispepsie
In plus fata de aceste reactii raportate in cadrul studiilor clinice, au fost raportate urmatoarele reactii adverse spontane dupa punerea pe piata si in literatura de specialitate. Frecventa nu poate fi estimata din datele existente, de aceea au fost clasificate ca ”frecventa necunoscuta”.
Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: Reactii de hipersensibilitate, cum este anafilaxia.
Tulburari gastro-intestinale
Cu frecventa necunoscuta: Reactii gastrice usoare (cum sunt varsaturi, durere gastro-intestinala, distensie si balonare abdominala). Aceste reactii pot fi tratate, in mod normal, prin administrarea in timpul meselor sau prin scaderea dozei.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Cu frecventa necunoscuta: Reactii de hipersensibilitate cutanata si subcutanata, in special angioedem, urticarie, eruptii cutanate tranzitorii si prurit.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa punerea pe piata a medicamentului este importanta. Aceasta permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Au fost raportate cateva cazuri de supradozaj. Unii pacienti au prezentat simptome usoare pana la moderate cu doze pana la 640 mg (cum sunt greata, somnolenta, durere abdominala). Au fost observate complicatii mai grave (cum sunt convulsii, complicatii pulmonare sau cardiace) in cazul unui supradozaj intentionat cu betahistina in special in combinatie cu alte medicamente administrate in supradoza. Tratamentul supradozajului trebuie sa includa masuri standard de sustinere a functiilor vitale.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01. Mecanism de actiune
Mecanismul de actiune al betahistinei este doar partial cunoscut. Sunt cunoscute cateva ipoteze plauzibile sustinute de studiile la animale si date obtinute la om.
- Betahistina influenteaza sistemul histaminergic:
Betahistina actioneaza atat ca agonist partial al receptorilor histaminergici H1, cat si ca antagonist al receptorilor histaminergici H3 la nivelul tesutului neuronal si are activitate neglijabila asupra receptorilor histaminergici H2. Betahistina creste turn-over-ul si eliberarea histaminei prin blocarea receptorilor presinaptici H3 si prin inducerea fenomenului de down-reglare la nivelul receptorilor H3.
- Betahistina poate creste fluxul de sange atat in zona cohleara, cat si la nivelul intregii regiuni a creierului:
Testele farmacologice la animale au aratat ca circulatia sanguina la nivelul zonei strias vascularis a urechii interne se imbunatateste, probabil prin relaxarea sfincterelor precapilare ale microcirculatiei urechii interne. La om, s-a demonstrat, de asemenea, ca betahistina creste fluxul sanguin cerebral.
- Betahistina faciliteaza compensarea vestibulara:
Betahistina accelereaza recuperarea vestibulara dupa neurectomie unilaterala la animale, prin sustinerea si facilitarea compensarii vestibulare centrale; acest efect caracterizat prin fenomenul de up-reglare a turn-over-ului si eliberarii histaminei este mediat prin intermediul anatagonistilor receptorilor H3. La pacientii tratati cu betahistina, timpul de recuperare dupa neurectomie vestibulara a fost, de asemenea, redus.
- Betahistina modifica reactiile neuronale la nivelul nucleilor vestibulari:
De asemenea, s-a constatat ca betahistina are un efect inhibitor, dependent de doza, asupra generarii de impulsuri rapide la nivelul neuronilor din nucleii vestibulari laterali si mediani.
Asa cum s-a demonstrat prin testele la animale, proprietatile farmacodinamice pot contribui la beneficiile terapeutice ale betahistinei asupra sistemului vestibular.
Eficacitate clinica si siguranta
Eficacitatea betahistinei a fost dovedita in studii la pacienti diagnosticati cu vertij vestibular si cu sindrom Ménière, prin ameliorarea severitatii si scaderea frecventei cu care apar crizele vertiginoase.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, betahistina este absorbita rapid si aproape complet din toate segmentele tractului gastro-intestinal. Dupa absorbtie, substanta activa este metabolizata rapid si aproape complet in acid 2-piridilacetic (2-PAA). Conecentratiile plasmatice de betahistina sunt foarte scazute. Din acest motiv, majoritatea evaluarilor farmacocinetice se bazeaza pe dozarea 2-PAA din plasma si urina. Cmax atinsa dupa administrarea impreuna cu alimente este mai mica comparativ cu cea atinsa dupa administrarea in conditii de repaus alimentar. Cu toate acestea, absorbtia totala a betahistinei este similara in ambele situatii, indicand doar ca administrarea betahistinei concomitent cu alimente incetineste absorbtia betahistinei.
Distributie
Betahistina se leaga de proteinele plasmatice intr-un procent mai mic de 5%.
Metabolizare
Dupa absorbtie, betahistina este metabolizata rapid si aproape complet in 2-PAA, care nu are nicio activitate farmacologica.
Dupa administrarea pe cale orala a betahistinei, concentratia plasmatica (si in urina) de 2-PAA atinge valoarea maxima la o ora dupa administrare si scade cu un timp de injumatatire plasmatica de aproximativ 3,5 ore.
Eliminare
2-PAA este eliminat rapid in urina. In cazul administrarii de doze cuprinse in intervalul de doze terapeutice de 8 mg-48 mg, aproximativ 85% din doza initiala se regaseste in urina. Eliminarea urinara sau prin materiile fecale a betahistinei nemetabolizate este nesemnificativa.
Liniaritate
Rata de eliminare este constanta in intervalul de doze de 8 mg-48 mg administrate oral, indicand faptul ca farmacocinetica betahistinei este liniara, iar calea metabolica implicata nu este saturata.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate cronica
La caini si babuini, dupa administrarea intravenoasa de doze mai mare sau egal cu 120 mg/kg s-au observat reactii adverse la nivelul sistemului nervos.
Testele de toxicitatea cronica dupa administrarea orala de doze de 500 mg/kg timp de 18 luni la sobolan si de 25 mg/kg timp de 6 luni la caine au evidentiat ca betahistina este bine tolerata fara a prezenta toxicitate definitiva.
Potential mutagen si carcinogen Betahistina nu are potential mutagen.
In cadrul unui studiu privind toxicitatea cronica la sobolan dupa administrarea de doze de 500 mg/kg timp de 18 luni nu s-a pus in evidenta un potential carcinogen al betahistinei.
Toxicitatea asupra functiei de reproducere
In cadrul unor studii privind toxicitatea asupra functiei de reproducere s-au observat efecte numai la o expunere la doze considerate suficient de mari fata de dozele maxime la om, avand o relevanta mica pentru utilizarea clinica.