Dexamethasone Sodium 4mg/ml, 5 fiole x 2ml, Eipico

Indicatii
 
Administrare sistemica (i.v. sau i.m.)

Tulburari endocrine:

insuficienta cortiocosuprarenala primara sau secundara (prima alegere este hidrocortizon sau cortizon, dar analogii sintetici pot fi utilizati cu mineralocorticoizi);
hiperplazie congenitala a glandei suprarenale.

Tulburari non-endocrine:

alergie sau anafilaxie (edem angioneurotic si anafilaxie);
afectiuni gastro-intestinale (boala Crohn, colita ulceroasa);
infectii (tuberculoza miliara si soc endotoxic, numai in asociere cu tratament chimioterapic adecvat);
tulburari neurologice (hipertensiune intracraniana secundara tumorilor cerebrale, convulsii la copil);
afectiuni respiratorii (astm bronsic, bronhopneumonie de aspiratie); boli dermatologice (necroliza epidermica toxica);
soc (tratamentul adjuvant in doze mari, fiind indicat in tratamentul initial al socului, desi nu influenteaza rata globala de supravietuire).

Administrare locala

Dexamethasone Sodium Phosphate se injecteaza intraarticular sau in tesuturile moi, in urmatoarele afectiuni:

sindrom de canal carpian;
tenosinovita;
poliartrita reumatoida si reumatism degenerativ cu componenta inflamatorie;
administrare intralezionala in afectiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistica, lichen simplex localizat si cicatrici cheloide.
 
Dozaj
 
Nota: dozele sunt exprimate in mg de dexametazona fosfat, astfel 4 mg dexametazona fosfat sunt echivalente cu aproximativ 3,33 mg dexametazona.

Dozajul glucocorticoizilor se adapteaza in functie de raspunsul pacientului si de gradul de severitate al afectiunii. In anumite conditii (modificarea starii clinice sau stres) este necesara suplimentarea dozei. Terapia cu glucocorticoizi trebuie intrerupta, daca nu se obtine raspuns favorabil in doua zile de tratament.

Adulti

Doza trebuie sa fie individualizata in functie de raspunsul si afectiunea pacientului. Trebuie folosite cele mai mici doze ce controleaza afectiunea.

Doza uzuala recomandata in administrare parenterala este 1/3-1/2 din doza administrata oral, la intervale de 12 ore.

Doza initiala recomandata este de 0,5-20 mg dexametazona fosfat (0,125-5ml solutie) pe zi; acesta doza trebuie mentinuta sau ajustata pana cand se obtine un raspuns satisfacator. Cand se obtine un efect favorabil, doza de intretinere trebuie sa fie micsorata treptat, pentru a obtine un raspuns clinic satisfacator cu cea mai mica doza.

In administrare cronica, nu trebuie sa se depaseasca 0,5 mg dexametazona pe zi (echivalent la 0,6 mg dexametazona fosfat si 0,15 ml solutie injectabila). intreruperea tratamentului dupa mai multe zile de administrare trebuie sa se faca prin scaderea treptata a dozei.

In soc (chirurgical, traumatic sau hemoragie) se recomanda administrarea a 2-6 mg dexametazona/kg, intr-o singura injectie intravenoasa. Se poate repeta la 2-6 ore, daca este necesar. Dozele mari se administreaza numai pana cand starea pacientului se stabilizeaza, de obicei nu mai mult de 48-72 de ore.

In edem cerebral (asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregatirea preoperatorie a pacientilor cu hipertensiune intracraniana secundara) se administreaza initial 10 mg dexametazona in injectie intravenoasa, urmate de 4 mg dexametazona in injectie intramusculara, la fiecare 6 ore, pana la disparitia simptomatologiei. Raspunsul este de obicei obtinut in 12-24 de ore. Dozele pot fi mentinute 2-4 zile, dupa care se scad gradat si sunt intrerupte dupa 5-7 zile.

Doze mari sunt recomandate pentru initierea tratamentului intensiv, de scurta durata, in edemul cerebral acut, care pune viata in pericol. Dozele se scad in interval de 7-10 zile (vezi mai jos). Cand este necesara terapia de intretinere, se va continua administrarea pe cale orala.

Doze recomandate in edemul cerebral acut

Adulti

Doza initiala: 50 mg.

Ziua 1: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 2: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 3: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 4: 4 mg la fiecare 2 h.

Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 4 h.

In continuare: scaderea dozei cu 4 mg pe zi

Copii (mai mare de 35 kg)

Doza initiala: 25 mg.

Ziua 1: 4 mg la fiecare 2 h.

Ziua 2: 4 mg la fiecare 2 h.

Ziua 3: 4 mg la fiecare 2 h.

Ziua 4: 4 mg la fiecare 4 h.

Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 6 h.

in continuare: scaderea dozei cu 2 mg pe zi.

Copii (mai putin de 35 kg):

Doza initiala: 20 mg.

Ziua 1: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 2: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 3: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 4: 4 mg la fiecare 6 h.

Zilele 5-8: 2 mg la fiecare 6 h.

in continuare: scaderea dozei cu 1 mg pe zi.

Doze recomandate in injectarea intraarticulara, intralezionala sau in tesuturile moi, daca sunt afectate una sau maxim doua articulatii

Articulatie mare: 2-4 mg (0,5-1 ml) dexametazona fosfat. Articulatie mica: 0,8-1 mg (0,2-0,25 ml) dexametazona fosfat. Burse: 2-3 mg (0,5- 0,75 ml) dexametazona fosfat.

Teci sinoviale: 0,4-1 mg (0,1-0,25 ml) dexametazona fosfat. Tesuturilor moi: 2-6 mg (0,5-1,5 ml) dexametazona fosfat.

Se administreaza o injectie la intervale de la 3-5 zile pana la 2-3 saptamani, in functie de raspunsul pacientului.

Copii

Utilizarea ar trebui limitata la o doza unica(0.2-0.4 mg/ kg/zi), repetata la intervale de 2 zile (terapie alternanta), cu scopul de a reduce la minim supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal si retardul cresterii.

Varstnici

Tratamentul, in special cel de intretinere, necesita o atenta supraveghere medicala, avand in vedere riscul reactiilor adverse: osteoporoza, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arteriala, susceptibilitate crescuta la infectii si atrofie cutanata. Este necesara o urmarire foarte atenta. Odata obtinut controlul bolii, doza trebuie redusa pana la cea mai mica valoare la care este mentinuta eficienta.

Mod de administrare

Dexametazona poate fi administrat intravenos, intramuscular, subcutanat sau injectare directa intralezionala. Mai poate fi administrata prin infiltratii intrarectale.

In cazul administrarii intravenoase trebuie respectate conditiile de administrare cu privire la compatibilitatile de asociere.

Injectarea intravenoasa rapida a unor doze masive de glucocorticoizi poate conduce la colaps cardiac. Prin urmare injectarea se va face lent, pe durata mai multor minute.

Injectarea intraarticulara trebuie efectuata in conditii de asepsie si antisepsie.
 
Contraindicatii
 
Hipersensibilitate la dexametazona sau la oricare dintre excipienti enumerati la pct. 6.1.
Infectii sistemice, daca nu se administreaza terapie antiinfectioasa adecvata.
Infectii fungice sistemice.
Infectii virale in evolutie (hepatite, herpes, varicela, zona zoster).
Artritele septice (gonococice, tuberculoase) reprezinta o contraindicatie pentru administrarea intra-articulara.
Psihoze necontrolate prin tratament.
Ulcer gastro-duodenal si diateza hemoragica.
Totusi, daca administrarea de glucocorticoizi este absolut necesara, aceste contraindicatii nu vor fi considerate absolute.

Vaccinarea in timpul corticoterapiei este contraindicata.

Administrarea locala este contraindicata in cazul existentei unei infectii la locul de injectare, de exemplu atrita septica in cazul tuberculozei sau gonoreei.
 
Atentionari
 
Pentru a reduce la minimum reactiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cat mai scurte, precum si prin administrarea unei doze zilnice unice, dimineata sau a unei doze unice o data la doua zile. Este necesara reevaluarea frecventa a raspunsului clinic.

In timpul tratamentului prelungit se produce atrofia corticosuprarenalei, care poate persista ani de zile dupa intreruperea tratamentului. De aceea, scaderea dozei se va face gradat (in saptamani sau luni, in functie de durata tratamentului si de doza administrata), pentru a preveni insuficienta acuta corticosuprarenala.

In timpul tratamentului prelungit, orice infectie intercurenta, interventie chirurgicala sau traumatism, necesita cresterea temporara a dozei de dexametazona.

Se recomanda ca pacientii sa poarte asupra lor o bratara sau un bilet de atentionare in care sa fie inscrise: medicamentul administrat, doza si durata tratamentului.

In timpul tratamentului cu glucocorticoizi raspunsul imun este diminuat, astfel incat este posibil sa creasca susceptibilitatea la infectii. Manifestarea clinica a infectiilor poate fi atipica, astfel incat, boli

severe cum ar fi tuberculoza sau septicemia pot evolua fara semne evidente, fiind diagnosticate doar in stadii avansate. De aceea, se recomanda asocierea tratamentului antibiotic adecvat, atunci cand este necesar.

Varicela poate fi letala la pacientii cu imunosupresie. De aceea, bolnavii tratati cu glucocorticoizi, care nu au avut varicela, trebuie sfatuiti sa evite contactul cu persoanele bolnave de varicela sau herpes. In caz de expunere, pacientii aflati in tratament sau cei care au urmat tratament cu glucocorticoizi in ultimele trei luni necesita imunizare pasiva in primele zece zile de la expunere. In cazul confirmarii diagnosticului de varicela, este necesara ingrijire urgenta de specialitate. Daca apare varicela in timpul tratamentului, glucocorticoizii nu se intrerup din cauza riscului de insuficienta suprarenaliana acuta. Pacientilor tratati cu glucocorticoizi nu trebuie sa li se administreze vaccinuri cu tulpini vii atenuate deoarece raspunsul imunitar este redus.

In urmatoarele situatii este necesara o analiza atenta a raportului risc/beneficiu inainte de administrare; daca se hotaraste folosirea dexametazonei, pacientii vor fi atent monitorizati in timpul tratamentului:

osteoporoza, in special la femeile post-menopauza;
existenta sau antecedente de tulburari afective severe, mai ales psihoza indusa de glucocorticoizi;
glaucom sau antecedente familiale de glaucom
insuficienta renala;
ulcer gastric in antecedente;
parazitoze, mai ales amoebiaza;
Hipertensiune arteriala sau insuficienta cardiaca congestiva
diabet zaharat sau antecedente familiale de diabet
insuficienta hepatica;
epilepsie;
migrena;
miastenia gravis;
intarzierea dezvoltarii fizice la copii, deoarece administrarea prelungita de glucocorticoizi poate favoriza inchiderea prematura a epifizelor; este necesara monitorizarea atenta a cresterii si dezvoltarii generale a copiilor aflati in tratament prelungit cu glucocorticoizi;
sindrom Cushing.
Se recomanda precautie in administrarea de Dexamethasone Sodium Phosphate la pacientii cu hipotiroidie sau ciroza hepatica deoarece aceste categorii de pacienti au un raspuns terapeutic exagerat la corticosteroizi. La varstnici, in tratamentul de intretinere se vor alege dozele astfel incat sa se evite aparitia reactiilor adverse: osteoporoza, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arteriala, susceptibilitate crescuta la infectii si atrofie cutanata. Este necesara o supraveghere medicala atenta.

In tratamentul injectabil local, de exemplu in tendinite sau tenosinovite, trebuie sa se injecteze in spatiul dintre tendon si teaca sinoviala, deoarece s-au raportat cazuri de rupturi de tendoane.

La pacientii cu tulburari de coagulare sau care primesc tratament anticoagulant, se recomanda evitarea injectarii intramusculare sau locale.

In special la pacientii cu alergii in istoric, pot sa apara reactii anafilactoide grave in timpul administrarii de glucocorticoizi. Acestea includ: edem glotic, bronhospasm si urticarie. Daca aceste reactii apar este recomandat sa se administreze imediat o injectie intravenoasa de 0,1-0,5 ml de solutie de adrenalina 1:1000 (0,1 mg-0,5 mg adrenalina in functie de greutatea corporala), aminofilina intravenos si respiratie artificiala daca este necesar.

Pacientii sau insotitorii acestora trebuie avertizati cu privire la reactiile adverse potentiale severe care pot sa apara pe durata tratamentului sistemic cu corticosteroizi. Simptomatologia apare de obicei la cateva zile sau saptamani de la debutul tratamentului. Riscul este mai mare in cazul dozelor mai mari si in cazul administrarii sistemice versus cea locala (vezi si pct. 4.5). Valorile dozelor folosite nu permite totusi o predictie a aparitiei reactiilor adverse, a intensitatii si duratei acestora. Majoritatea reactiilor adverse dispar dupa reducerea dozelor sau oprirea tratamentului dar unele dintre acestea pot necesita interventii terapeutice specifice. Pacientii sau insotitorii acestuia trebuie incurajati sa anunte imediat medicul in cazul aparitiei unor modificari psihiatrice, mai ales daca este vorba despre depresie sau ganduri suicidare. De asemenea, pacientul sau apartinatorii acestuia trebuie informati cu privire la potentialele modificari psihiatrice care pot aparea la intreruperea tratamentului, deoarece aceste reactii ale sindromului de intrerupere sunt rareori raportate.

O atentie speciala trebuie acordata cazurilor de pacienti la care se recomanda tratament cu dexametazona si care au in antecedentele personale sau familiale afectiuni severe psihiatrice de afectivitate – depresie, sindrom bipolar sau psihoze la administrarea anterioara de corticosteroizi.

Efectele nedorite pot fi minimalizate prin utilizarea celor mai mici doze eficiente pe durate foarte scurte de timp, de preferinta prin administrarea unei singure doze zilnic dimineata sau chiar o doza unica la doua zile. Este necesara monitorizarea pacientului pentru evaluarea dozei minime eficiente.

Sindromul de sevraj la dexametazona

Atrofia zonei corticale a glandei adrenale poate apare dupa terapii prelungite cu corticosteroizi si poate persista chiar ani de la intreruperea acesteia. Prin urmare, intreruperea tratamentului cu dexametazona trebuie facuta gradat, pentru a evita insuficienta acuta a corticosuprarenalei. Aceasta intrerupere poate fi efectuata pe durata a mai multe saptamani si chiar luni, in functie de doza utilizata si durata tratamentului.

In cazul pacientilor care au primit corticoterapie sistemica in doze mai mari decat cele fiziologice, pentru o perioada mai lunga de 3 saptamani, oprirea medicatiei trebuie facuta lent. Reducerea progresiva a dozei se va face in functie de riscul de recidiva a bolii de baza la intreruperea tratamentului. Pe durata reducerii dozelor este necesara evaluarea clinica a evolutiei bolii care a necesitat tratament cu corticosteroizi.

Oprirea brusca a terapiei sistemice cu corticosteroizi care a durat mai putin de 3 saptamani poate fi luata in considerare doar in cazul in care riscul de recidiva a bolii este redus. Oprirea brusca in cazul administrarii unor doze zilnice de maxim 6 mg administrate mai putin de 3 saptamani este putin probabil sa genereze insuficienta axului hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenalian.

In cazul urmatoarelor categorii de pacienti este necesara oprirea gradata a tratamentului cu corticosteroizi, chiar daca acesta a durat mai putin de 3 saptamani:

pacienti care au luat anterior corticoterapie sistemica cu durata mai mare de 3 saptamani;
pacienti care au oprit un tratament de lunga durata (luni sau ani) cu corticosteroizi si care reiau in primul an chiar si o cura scurta de corticoterapie;
pacienti care au un risc crescut de insuficienta corticosuprarenaliana de alte cauze decat corticoterapia sistemica;
pacienti care primesc doze zilnice de dexametazona mai mari de 6 mg;
pacienti care au luat primit tratamentul cu corticoterapie majoritar seara;
Excipientii p-hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de propil pot provoca reactii alergice (chiar intarziate) si, in mod exceptional, bronhospasm.

Excipientul metabisulfit de sodiu poate provoca rar reactii de hipersensibilitate grave si bronhospasm. Acest medicament face parte din categoria medicamentelor care pot pozitiva testele de control antidoping la sportivii de performanta.

Acest medicament contine sodiu, mai putin de 1 mmol (23 mg) pe doza, adicǎ practic „nu contine sodiu”.
 
Interactiuni
 
Urmatoarele medicamente cresc metabolizarea glucocorticoizilor, astfel incat efectul terapeutic al acestora este scazut: aminoglutetimida, carbamazepina, efedrina, fenobarbital, fenilbutazona, fenitoina, primidona, rifampicina.

Glucocorticoizii scad efectul terapeutic al medicatiei antihipertensive, diureticelor, glicozidelor cardiace si medicamentelor hipoglicemiante (inclusiv insulina).

Glucocorticoizii potenteaza efectul hipokalemiant al acetazolamidei, carbenoxolonei, diureticelor de ansa si diureticelor tiazidice.

Administrarea concomitenta de glucocorticoizi cu anticoagulante cumarinice poate intensifica efectul anticoagulant, existand riscul sangerarilor spontane. Este necesara monitorizarea INR sau a timpului de protrombina.

Administrarea concomitenta cu heparina creste riscul de accidente hemoragice la glucocorticoizi. Glucocorticoizii cresc clearance-ul renal al salicilatilor, astfel intreruperea administrarii de glucocorticoizi putand determina intoxicatie cu salicilati.

Pacientii tratati concomitent cu antiinflamatorii nesteroidiene, necesita o atenta supraveghere clinica, deoarece creste riscul aparitiei ulcerului gastro-duodenal, precum si severitatea acestuia. Administrarea concomitenta cu praziquantel determina diminuarea concentratiei plasmatice a praziquantel, cu risc de esec al tratamentului, datorita cresterii metabolizarii hepatice a praziquantel de catre dexametazona.

Efectul anticolinesterazelor este antagonizat de corticosteroizi in miastenia gravis.

Tratamentul cu corticosteroizi inhiba raspunsul imun. Administrarea concomitenta de vaccinuri care contin toxoizi sau virusuri atenuate duce la un raspuns postvaccinal nesatisfacator. Aditional, corticosteroizii pot provoca proliferarea microorganismelor continute in vaccinurile diluate ducand la exacerbarea reactiilor adverse neurologice ale vaccinurilor.

In timpul tratamentului cu corticosteroizi este contraindicata vaccinarea contra varicelei. Vaccinarea se amana pana cand tratamentul cu corticosteroizi este in faza cu doze descrescatoare. Daca vaccinarea este absolut necesara se recomanda efectuarea unui titru de anticorpi pentru a evalua raspunsul imun obtinut.
 
Sarcina
 
In studiile la animale s-au evidentiat intarzieri in cresterea intrauterina a fatului si o usoara crestere a riscului de palatoschizis; de asemenea, la nou-nascuti pot sa apara semne de insuficienta suprarenala. La femeile gravide, cu sarcina normala, daca tratamentul este absolut necesar, acesta se va administra in schema obisnuita, dupa evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potential la fat. Este necesara supravegherea atenta pentru a evita retentia hidro-electrolitica.

Femeile la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi in doze mari nu trebuie sa alapteze, deoarece hormonii excretati in laptele matern pot afecta functia corticosuprarenalei sugarului; de asemenea, pot intarzia sau opri cresterea.
 
Condus auto
 
Nu au fost raportate modificari ale capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
 
Reactii adverse
 
Frecventa reactiilor adverse, inclusiv supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, este corelata cu doza, eficacitatea medicamentului, frecventa administrarii si durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Pentru administrarea injectabila s-au raportat reactii adverse locale, iar prin injectari repetate intra-articulare poate sa apara deteriorarea cartilajului articular (similar cu artropatia Charcot). Riscul reactiilor adverse sistemice exista si in conditiile injectarii locale.

Reactiile adverse sunt clasificate dupa cum urmeaza: Foarte frecvente (mai mare de 1/10),

Frecvente (mai mare de 1/100 si mai putin de 1/10),

Mai putin frecvente (mai mare de 1/1000 si mai putin de 1/100), Rare (mai mare de 1/10000, mai putin de 1/1000),

Foarte rare (mai putin de 1/10000)

Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Tulburari endocrine:

inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal (hipocorticism endogen);
incetinirea cresterii la sugari/copii/adolescenti, prin inchidere prematura a epifizelor;
ciclu menstrual neregulat si amenoree;
facies cushingoid, hirsutism;
bufeuri vasomotorii;

Tulburari metabolice si de nutritie:
cresterea apetitului alimentar, crestere in greutate, scaderea tolerantei la glucide care p determina necesitatea cresterii dozelor de medicamente hipoglicemiante;
negativarea balantei proteice si a calciului.

Tulburari ale sistemului imunitar:
susceptibilitate crescuta la infectii, reactivarea unei infectii tuberculoase latente, infectii cu germeni oportunisti;
modificare a raspunsului la vaccinuri si la testele cutanate (vezi pct. 4.4);
reactii de hipersensibilitate;
reactii anafilactice.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:
osteoporoza;
fracturi ale oaselor lungi si vertebrelor;
osteonecroza aseptica;
atrofie musculara;
inchidere prematura a epifizelor osoase;
slabiciune musculara;
tasari vertebrale;
ruptura de tendon si miopatie.

Investigatii diagnostice:
retentie hidro-salina, cu posibilitatea aparitiei hipertensiunii arteriale;
hiperglicemie;
hipocalcemie;
posibila supresie a testarilor cutanate-raspunsuri fals pozitive sau fals negative;
hipokaliemie;
alcaloza hipokaliemica.
Tulburari hematologice si limfatice:

leucocitoza.

Tulburari ale sistemului nervos:
convulsii;
cefalee, vertij;
singultus;
agravarea epilepsiei;
la copil, dupa administrarea medicamentului, poate creste presiunea intracraniana, cu edem papilar.

Tulburari psihice:

Frecvente:

agravarea afectiunilor psihice (schizofrenie),
tulburari psihice: euforie, manifestari psihotice;
accese maniacale;
stare confuzionala;
insomnie, fenomene de excitatie;
stari depresive la intreruperea tratamentului.

Tulburari oculare:
cresterea presiunii intraoculare: glaucom, edem papilar;
cataracta subcapsulara posterioara;
subtierea corneei si sclerelor;
exacerbarea infectiilor oftalmice de etiologie fungica sau virala.

Tulburari gastro-intestinale:

dispepsie, distensie abdominala si varsaturi;
ulcer peptic (cu risc de perforatie si hemoragie);
pancreatita acuta;
candidoze oro-faringiene si intestinale.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:
intarzierea cicatrizarii leziunilor;
atrofie cutanata;
vergeturi si telangiectazii;
petesii si echimoze;
eritem;
hipersudoratie;
acnee, purpura;
dermatite alergice, urticarie;
hipertricoza.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:
infectii la locul injectiei: artrite etc; atrofii localizate in muschi, tesut subcutanat si piele; ruptura de tendón in cazul injectarii directe in tendón; calcifican locale.

Tulburari cardiace
aritmie;
insuficienta cardiaca congestiva;
miocardiopatie.

Tulburari vasculare
hipertensiune arteriala;
tromboembolism.
Insuficienta corticosuprarenaliana acuta (produsa de intreruperea brusca a tratamentului): Dupa un tratament prelungit, reducerea brusca a dozei de glucocorticoizi poate determina insuficienta corticosuprarenaliana acuta, hipotensiune arteriala, in cazurile severe putand sa apara chiar decesul. Sindromul de abstinenta include: artralgii, conjuctivita, febra, mialgie, noduli cutanati durerosi si pruriginosi, rinita si pierdere in greutate.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de

raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
 
Supradozaj
 
Simptomatologie

Semnele tipice ale supradozajului sunt de asteptat sa corespunda profilului reactiilor adverse

Tratament

Se recomanda tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.
Proprietati farmacologice
 
Proprietati farmacodinamice
 
Grupa farmacoterapeutica: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB02.

Dexametazona (9 alfa-fluoro-16 alfa-metil-prednisolon) este un glucocorticoid de sinteza cu potenta mare. Efectul antiinflamator al unei doze de 0,75 mg este echivalent cu cel al unei doze de 5 mg prednison. Face parte din categoria glucocorticoizilor cu efect antiinflamator marcat, lipsiti de efect de retentie hidro-salina. De asemenea, are efect imunodepresiv, predominant asupra imunitatii mediate celular. Glucocorticoizii inhiba eliberarea de catre limfocitele T activate a interleukinei 2, interleukinei 1 si a factorului de necroza tumorala. Principala celula tinta este macrofagul. Sunt diminuate atat raspunsul primar, imediat, cat si cel secundar, tardiv al acestor celule. In afara macrofagelor, glucocorticoizii actioneaza si asupra altor celule care intervin in inflamatie (bazofile, limfocite, celule endoteliale, fibroblasti) carora le inhiba functiile.

Glucocorticoizii, mai ales in doza mare, au proprietati limfolitice. Ei scad numarul monocitete, eozinofilelor si bazofilelor din sange, datorita redistribuirii tisulare.

Glucocorticoizii actioneaza primar la nivelul unor receptori intracelulari specifici, de tip II. Complexul glucocorticoid-receptor trece in nucleu si se fixeaza de ADN, la nivelul unui situs specific, denumit element care raspunde la glucocorticoid-GRE. Complexul hormon- receptor actioneaza ca factor de transcriptie .

Instalarea lenta a efectelor glucocorticoizilor se explica prin timpul necesar interventiei la nivelul mecanismelor care initiaza sinteza proteinelor. Interventia in metabolismul proteic explica si efectul durabil, care nu corespunde timpului de injumatatire plasmática prin eliminare.
 
Proprietati farmacocinetice
 
Absorbtie

Dupa administrare, dexametazona sodiu-fosfat se hidrolizeaza rapid in dexametazona. Dupa administrarea intravenoasa a 20 mg dexametazona maximul concentratiei este atins in primele 5 minute.

Distributie

Dexametazona se distribuie rapid in toate tesuturile, traverseaza bariera feto-placentara si este excretata in cantitati mici in laptele matern. Dexametazona este legata de proteinele plasmatice in proportie de 77%, in principal de albumina. Este preluata in cantitati mari de ficat, rinichi si glandele suprarenale.

Metabolizare

Dexametazona se metabolizeaza in special la nivelul ficatului.

Eliminare

Se excreta in urina sub forma neconjugata.

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 3 ore. Timpul biologic de injumatatire al dexametazonei este de 36-54 ore, prin urmare este indicata a fi utilizata atunci cand actiunea corticosteroizilor trebuie mentinuta pe durate mai lungi. Aceasta actiune prelungita deprima continuu functia hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenaliana, ceea ce face ca administrarea prelungita sa nu fie recomandata, datorita riscului mare de insuficienta corticosuprarenaliana iatrogena.

Grupuri speciale de pacienti

Pacienti cu insuficienta hepatica si/sau renala

Tulburarea functiei renale nu influenteaza semnificativ eliminarea dexametazonei; tulburarea functiei hepatice duce la acumulare, prin diminuarea metabolizarii.
Date preclinice de siguranta

Vezi pct. 4.6.