Dexametazona 20mg, 20 comprimate, KRKA

Indicatii

• Dermatologie
  Pemfigus vulgar.
• Boli autoimune/reumatologie
  Miozita.
• Afectiuni hematologice
  Purpura trombocitopenica idiopatica la adulti.
• Oncologie
  Compresie a maduvei spinarii indusa de metastaze.
• Tratamentul si profilaxia varsaturilor provocate de citostatice, chimioterapie emetogena, in cadrul unui tratament antiemetic.
• Tratamentul mielomului multiplu simptomatic, leucemiei limfoblastice acute, bolii Hodgkin si limfoamelor non-Hodgkin, in asociere cu alte medicamente.

Dozaj
Doze

Va rugam luati in considerare faptul ca acesta este un medicament cu doza mare de substanta activa. Dexametazona Krka este recomandata in cea mai mica doza eficace.
Dexametazona se administreaza de obicei in doze de 0,5 mg pana la 10 mg pe zi, in functie de afectiune. In cazul afectiunilor mai severe, pot fi necesare doze de peste 10 mg pe zi. Doza trebuie individualizata in functie de raspunsul pacientului si severitatea afectiunii. Pentru reducerea reactiilor adverse, trebuie utilizata doza eficace minima.

In lipsa altor recomandari, se utilizeaza urmatoarele doze: Recomandarile de scheme terapeutice de mai jos reprezinta numai un ghid terapeutic. Dozele initiale si cele zilnice trebuie intotdeauna determinate de raspunsul pacientului si severitatea bolii.
Pemfigus: doza initiala este de 300 mg, administrata timp de 3 zile, urmata de scaderea dozei, in functie de necesitatile clinice.
Miozita: cicluri cu doze a cate 40 mg/zi, timp de 4 zile.
Purpura trombocitopenica idiopatica: cicluri de cate 40 mg/zi, timp de 4 zile.
Compresia a maduvei spinarii indusa de metastaze: doza initiala si durata tratamentului depinde de cauza bolii si severitate. In tratamentul paleativ, pot fi utilizate doze foarte mari, de pana la 96 mg. Pentru dozare optima si reducerea numarului de comprimate, poate fi utilizata o schema terapeutica alternativa, cu doze mici (4 si 8 mg) si cu doze mari (20 mg sau 40 mg).
Profilaxia si tratamentul varsaturilor induse de citostatice, chimioterapia emetogena, in cadrul unui tratament antiemetic: 8-20 mg dexametazona (un comprimat de 20 mg sau o jumatate de comprimat de 40 mg) inainte de tratamentul chimioterapic, apoi 4-16 mg/zi in zilele 2 si 3.
Tratamentul mielomului multiplu simptomatic, leucemiei limfoblastice acute, bolii Hodgkin si limfoamelor non-Hodgkin in asociere cu alte medicamente: doza zilnica recomandata este de 40 mg sau 20 mg, o data pe zi.
Doza si frecventa administrarilor depinde de protocolul terapeutic si de tratamentul/tratamentele asociat/asociate. Administrarea dexametazonei trebuie sa fie conforma indicatiilor utilizarii dexametazonei din Rezumatul caracteristicilor produsului al medicamentelor din tratamentul asociat. Daca nu este cazul, trebuie urmate ghidurile de tratament locale sau internationale. Medicii prescriptori trebuie sa evalueze cu atentie doza de dexametazona, luand in considerare starea clinica si afectiunea pacientului.

Insuficienta renala

La pacientii la care se efectueaza hemodializa activa poate aparea o eliminare crescuta a medicamentului, de aceea este necesara ajustarea dozei de steroid.

Insuficienta hepatica

La pacientii cu boli hepatice severe poate fi necesara ajustarea dozei. La pacientii cu boli hepatice severe, efectul biologic al dexametazonei poate fi crescut, din cauza metabolizarii scazute (timp de injumatatire plasmatica prelungit) si hipoalbuminemie (cresterea fractiunii plasmatice libere a medicamentului), ceea ce poate determina mai multe reactii adverse.

Varstnici

Tratamentul pacientilor varstnici, in special pe termen lung, trebuie conceput tinand cont de consecintele mai severe ale reactiilor adverse frecvente la corticosteroizi la varsta inaintata (osteoporoza, diabet zaharat, hipertensiune arteriala, scaderea imunitatii, tulburari psihice). La acesti pacienti, concentratiile plasmatice de dexametazona pot fi mai mari, iar eliminarea mai scazuta decat la pacientii mai tineri, de aceea, doza trebuie scazuta corespunzator.

Copii si adolescenti

Eliminarea dexametazonei este aproximativ egala la copii si adulti, in cazul administrarii de doze ajustate in functie de suprafata corporala. Schema de tratament trebuie conceputa tinand cont de efectele posibile asupra cresterii si dezvoltarii, precum si de semnele de supresie suprarenala.

Tratament prelungit

In cazul unui tratament prelungit necesar in unele afectiuni, dupa terapia initiala, tratamentul cu glucocorticoizi , trebuie schimbat de la utilizarea de dexametazona, la administrarea de prednison/prednisolon, pentru reducerea supresiei functiei cortexului suprarenal.

Intreruperea tratamentului

La intreruperea brusca a tratamentului prelungit cu doze mari de glucocorticoizi, poate aparea insuficienta suprarenala acuta. De aceea, in aceste cazuri, dozele de glucocorticoid trebuie scazute gradat (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Dexametazona trebuie administrata impreuna cu alimentele sau dupa masa, pentru a minimiza iritatia tractului gastrointestinal. Trebuie evitate bauturile care contin alcool etilic sau cofeina.

Dexametazona Krka se prezinta sub forma de comprimatelor de 4 mg, 8 mg, 20 mg si 40 mg. Comprimatele pot fi divizate in doze egale, obtinandu-se astfel concentratii suplimentare de 2 mg si 10 mg, ceea ce ajuta la complianta pacientului la tratament.

Atunci cand tratamentul cu doze zilnice repetate nu este posibil, intreaga doza zilnica de glucocorticoid poate fi administrata dimineata, in doza unica; cu toate acestea, exista pacienti care necesita doze zilnice repetate de glucocorticoizi.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Infectii sistemice, in lipsa tratamentului antiinfectios.

Ulcer gastric sau duodenal.

Vaccinarea cu germeni vii in timpul tratamentului cu doze mari de dexametazona (si alti corticosteroizi) este contraindicata, din cauza posibilitatii infectiei virale (vezi pct. 4.4 si 4.5).

Atentionari
Insuficienta corticosuprarenala

In functie de doza si durata tratamentului, insuficienta corticosuprarenala cauzata de tratamentul cu glucocorticoizi poate persista luni de zile si, in unele cazuri, peste 1 an, dupa intreruperea tratamentului. In timpul tratamentului cu dexametazona in conditii specifice de stres fizic (traumatism, interventie chirurgicala, nastere, etc.), poate fi necesara o crestere temporara a dozei. Din cauza riscului posibil din starile stresante, trebuie efectuat un profil al corticosteroizilor la pacientii in tratament prelungit. Chiar si in cazul unei insuficiente corticosuprarenale prelungite la intreruperea tratamentului, administrarea glucocorticoizilor poate fi necesara in situatiile stresante din punct de vedere fizic. Insuficienta corticosuprarenala indusa de tratament poate fi minimizata prin reducerea lenta a dozei, pana la intreruperea tratamentului.

Tratamentul cu dexametazona trebuie instituit doar in cazul unor indicatii de necesitate majora si, daca este necesar, impreuna cu tratamentul specific pentru urmatoarele afectiuni:

• Infectii virale acute (Herpes zoster, Herpes simplex, Varicela, cheratita herpetica)
• Hepatita cronica tip B cu antigen HB pozitiv
• Aproximativ cu 8 saptamani inainte de si la 2 saptamani dupa vaccinarea cu germeni vii (vezi pct. 4.3 si 4.5)
• Micoze sistemice si parazitoze (de exemplu, cu nematode)
• Poliomielita
• Limfadenita dupa vaccinare BCG
• Infectii bacteriene acute si cronice
• In cazul unui istoric de tuberculoza (risc de reactivare): numai sub protectia unui medicament tuberculostatic
• Strongiloidoza cunoscuta sau suspicionata (trichineloza). Tratamentul cu glucocorticoizi poate produce hiperinfectie cu Strongyloides si diseminare larvara generala.

In plus, tratamentul cu dexametazona trebuie instituit doar in cazul unor indicatii de necesitate majora si, daca este necesar, impreuna cu tratamentul specific pentru urmatoarele afectiuni:

• Ulcere gastrointestinale
• Osteoporoza severa (deoarece corticosteroizii au efect negativ asupra echilibrului calciului)
• Dificultati in controlul hipertensiunii arteriale
• Dificultati in controlul diabetului zaharat
• Afectiuni psihice (inclusiv antecedente)
• Glaucom cu unghi inchis sau deschis
• Ulceratii si leziuni corneene
• Insuficienta cardiaca severa.
• Reactie anafilactica
• Poate aparea o reactie anafilactica severa.

Tendinita

La pacientii tratati concomitent cu glucocorticoizi si fluorochinolone poate aparea cresterea riscului de tendinita si ruptura de tendon.

Miastenia gravis

La inceputul tratamentului cu dexametazona, poate avea loc o agravare clinica intiala a miasteniei gravis.

Tulburari de vedere

Tulburarile de vedere pot aparea in cazul utilizarii sistemice si topice de corticosteroizi. Daca pacientul se prezinta cu simptome cum sunt vedere incetosata sau alte tulburari de vedere, trebuie luata in considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataracta, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrala seroasa (CRSC), care au fost raportate dupa utilizarea sistemica si topica de corticosteroizi.

Utilizarea prelungita a corticosteroizilor poate produce cataracte subcapsulare posterioare, glaucom cu afectarea posibila a nervului optic si poate creste riscul infectiilor oculare secundare cu fungi sau virusuri.

Corticosteroizii trebuie utilizati cu precautie la pacientii cu herpes simplex ocular, din cauza riscului de perforatie a corneei.

Perforatie intestinala

Din cauza riscului de perforatie intestinala, dexametazona trebuie utilizata in indicatii de urgenta si cu monitorizare adecvata in:

Colita ulceroasa severa, cu risc de perforatie

Diverticulita

Enteroanastomoza (imediat postoperator)

Semnele de iritatie peritoneala dupa o perforatie gastrointestinala pot lipsi la pacientii in tratament cu doze mari de glucocorticoizi.

Diabet zaharat

La administrarea dexametazonei la pacientii cu diabet zaharat trebuie luata in considerare cresterea nevoii de insulina sau medicamente antidiabetice orale.

Afectiuni cardiovasculare

In timpul tratamentului cu dexametazona este necesara monitorizarea regulata a tensiunii arteriale, in special in cazul administrarii unor doze mari si in cazul pacientilor cu dificultati in controlul hipertensiunii arteriale. Din cauza riscului de agravare, pacientii cu insuficienta cardiaca severa trebuie monitorizati cu atentie.

La pacientii in tratament cu doze mari de dexametazona poate aparea bradicardie.

La utilizarea corticosteroizilor la pacientii cu infarct de miocard recent este necesara precautie, deoarece au existat rapoarte de ruptura miocardica.

Infectii

Tratamentul cu dexametazona poate ascunde simptomele unei infectii preexistente sau in evolutie, determinand dificultati in diagnosticare. Utilizarea prelungita chiar a unor cantitati mici de dexametazona poate duce la cresterea riscului infectios, posibil cu microorganisme care determina rareori infectii (asa numitii germeni oportunisti).

Vaccinare

Vaccinarea cu germeni inactivati este posibila intotdeauna. Cu toate acestea, trebuie luat in considerare ca reactia imunitara si succesul imunizarii pot fi afectate de dozele mari de corticoizi.

In timpul tratamentului prelungit cu dexametazona se recomanda controale medicale periodice (inclusiv la nivelul vederii, la intervale de trei luni).

Tulburari metabolice

La doze mari este necesara monitorizarea aportului de calciu si restrictiei de sodiu, precum si a potasemiei. In functie de doza si durata tratamentului, este de asteptat o influenta negativa asupra metabolizarii calciului, de aceea se recomanda profilaxia osteoporozei. Recomandarea este aplicabila, inainte de toate, in cazul unor factori de risc coexistenti, cum sunt factorii ereditari, varsta inaintata, statusul postmenopauzal, aportul insuficient de proteine si calciu, fumatul intensiv, aportul excesiv de alcool etilic, precum si lipsa exercitiilor fizice. Prevenirea consta in aport suficient de calciu si vitamina D, precum si activitate fizica. In cazul unei osteoporoze preexistente, trebuie luat in considerare un tratament medical aditional.

Corticosteroizii trebuie utilizati cu precautie la pacientii cu migrena, deoarece pot produce retentie de lichide.

Tulburari psihice

Tulburarile psihice se manifesta in diferite forme, cea mai frecventa fiind euforia. Pot, de asemenea, aparea depresia, reactii psihotice si tendinte suicidare.

Aceste afectiuni sunt grave. De obicei apar la cateva zile sau saptamani dupa initierea tratamentului. Apar mai frecvent in cazul dozelor mari. Majoritatea problemelor dispar la scaderea dozei sau intreruperea tratamentului. Totusi, daca apar probleme, acestea pot necesita tratament. In cateva cazuri efectele psihice au aparut la scaderea dozei sau intreruperea tratamentului.

Edemul cerebral sau cresterea presiunii intracraniene

Corticosteroizii nu trebuie utilizati in cazul coexistentei traumatismelor craniene, deoarece este probabil sa nu apara efecte pozitive, ci, posibil, negative.

Sindromul de liza tumorala

In experienta de dupa punerea pe piata, a fost raportat sindromul de liza tumorale (SLT) la pacientii cu neoplazii hematologice dupa utilizarea dexametazonei in monoterapie sau in asociere cu alte substante chemoterapeutice. Pacientii cu risc crescut de aparitie a SLT, cum sunt pacientii cu o rata proliferativa crescuta, incarcare tumorala ridicata si hipersensibilitate la substante citotoxice, trebuie monitorizati cu atentie si trebuie luate masurile adecvate de precautie.

Intreruperea tratamentului

Dozele de glucocorticoid trebuie reduse treptat.

La intreruperea sau oprirea administrarii prelungite de glucocorticoid pot aparea urmatoarele riscuri:

Exacerbarea sau recurenta afectiunii de baza, insuficienta acuta corticosuprarenala, sindrom de intrerupere la corticosteroizi (poate include hipertermie, dureri musculare si articulare, inflamarea mucoasei nazale (rinita), pierdere ponderala, prurit si inflamarea ochilor (conjunctivita)).

Anumite boli infectioase (varicela, rujeola) pot fi foarte severe la pacientii in tratament cu glucocorticoizi.

Copiii si persoanele cu imunosupresie care nu au avut varicela sau rujeola prezinta un risc crescut. Daca vin in contact cu persoane infectate in timpul tratamentului cu dexametazona, se poate initia un tratament preventiv, daca este necesar.

Altele

Criza de feocromocitom, care poate fi letala, a fost raportata dupa administrarea de corticosteroizi sistemici. Corticosteroizii trebuie administrati pacientilor cu feocromocitom suspectat sau diagnosticat numai dupa o evaluare corespunzatoare a raportului risc/beneficiu.

Copii si adolescenti

Corticosteroizii determina o inhibitie dependenta de doza a cresterii in copilarie si adolescenta, deoarece pot produce inchiderea prematura a cartilajelor epifizare de crestere, ceea ce poate fi ireversibil. De aceea, in timpul tratamentului cu dexametazona, indicatia trebuie sa fie ferma la copii si adolescenti, iar cresterea trebuie monitorizata regulat.

Dovezile disponibile sugereaza pe termen lung afectarea neurodezvoltarii dupa tratament precoce (mai putin de 96 ore) la sugari prematuri cu boli pulmonare cronice, la doze initiale de 0,25 mg per kg greutate corporala, de doua ori pe zi.

Varstnici

Reactiile adverse la administrarea pe cale generala a corticosteroizilor pot fi grave, in special la varsta inaintata, osteoporoza, hipertensiune arteriala, hipokaliemie, diabet zaharat, susceptibilitate la infectii si atrofie cutanata. Este necesara o monitorizare clinica atenta, pentru a preveni reactiile cu impact vital.

Influenta asupra rezultatelor testelor diagnostice

Glucocorticoizii pot inhiba reactia cutanata la testele alergologice. De asemenea, pot afecta testul NBT (nitroblue tetrazolium) pentru infectiile bacteriene, cu rezultate fals-negative.

Atentionare asupra dopajului

Utilizarea testelor anti-doping in timpul tratamentului cu dexametazona poate duce la rezultate fals- pozitive.

Dexametazona Krka contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau malabsorbtie de glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni
Inainte de utilizarea Dexametazona Krka concomitent cu orice alt medicament, trebuie consultat Rezumatul caracteristicilor produsului respectivului medicament.

Interactiuni farmacodinamice

Pacientii la care se administreaza AINS trebuie monitorizati, deoarece AINS pot creste incidenta si/sau severitatea ulcerelor gastrice. Acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu precautie concomitent cu corticosteroizi in caz de hipoprotrombinemie.

Clearance-ul renal al salicilatilor este crescut de corticosteroizi. De aceea, doza de salicilati poate fi redusa in momentul in care tratamentul cu steroizi este intrerupt. La intreruperea administrarii steroizilor poate aparea intoxicatia cu salicilati, din cauza cresterii concentratiei plasmatice a salicilatilor.

Corticosteroizii reduc efectul medicamentelor antidiabetice, cum sunt insulina, sulfonilurea si metformina. Ocazional, pot aparea hiperglicemie si cetoacidoza diabetica.

De aceea, la initierea tratamentului se recomanda teste urinare si sanguine mai frecvente la pacientii diabetici.

Efectul hipopotasemic al acetazolamidei, diureticelor de ansa, diureticelor tiazidice, kaliureticelor, amfotericinei B injectabila, (glucomineral)-corticosteroizilor, tetracosactidei si laxativelor, va creste. Hipokaliemia determina aritmii cardiace, in special torsada varfurilor si creste toxicitatea glicozidelor cardiace. Inaintea initierii tratamentului cu corticosteroid, trebuie corectata hipokaliemia. Mai mult, exista rapoarte in care utilizarea concomitenta de amfotericina B si hidrocortizon a dus la dilatatie si insuficienta cardiaca.

Medicamente antiulceroase: carbenoxolona creste riscul hipokaliemiei.

Clorochina, hidroxiclorochina si meflochina: risc crescut de miopatii si cardiomiopatii.

Administrarea concomitenta de inhibitori ai ECA creste riscul de afectiuni vasculare.

Efectele de scadere a tensiunii arteriale ale medicamentelor antihipertensive pot fi afectate de corticosteroizi. Doza de medicament antihipertensiv poate necesita ajustari in timpul tratamentului cu dexametazona.

Talidomida: este necesara prudenta deosebita la administrarea concomitenta cu talidomida, deoarece au fost raportate cazuri de necroliza toxica epidermica.

Efectul vaccinurilor poate fi redus in timpul tratamentului cu dexametazona.

Vaccinarea cu germeni vii in timpul tratamentului cu doze mari de dexametazona (si alti corticosteroizi) este contraindicata, din cauza posibilitatii infectiei virale. In acest caz, vaccinarea trebuie amanata pentru o perioada de cel putin 3 luni dupa incheierea tratamentului cu corticosteroizi. Alte tipuri de imunizari in timpul tratamentului cu doze mari de corticosteroizi sunt periculoase din cauza riscului de complicatii neurologice si de scadere a titrului anticorpilor sau absenta a anticorpilor (in comparatie cu valorile asteptate), rezultand astfel un efect protector mai mic. Totusi, pacientii la care s-au administrat corticosteroizi local (parenteral) sau pentru o perioada scurta de timp (sub 2 saptamani), in doze mai mici, pot fi imunizati.

Inhibitorii colinesterazei: utilizarea concomitenta de inhibitori ai colinesterazei si corticosteroizi poate determina o slabiciune musculara severa la pacientii cu miastenia gravis. Daca este posibil, administrarea inhibitorilor colinesterazei trebuie intrerupta cu cel putin 24 ore inaintea initierii tratamentului cu corticosteroid.

Riscul de tendinita si ruptura de tendon este crescut la pacientii in tratament concomitent cu glucocorticoizi si fluorochinolone.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care contin cobicistat, este de asteptat sa creasca riscul efectelor secundare sistemice. Aceasta asociere trebuie evitata, cu exceptia cazului in care beneficiile depasesc riscul crescut de efecte secundare sistemice al corticosteroizilor, in cazul in care pacientii trebuie monitorizati pentru efecte secundare sistemice ale corticosteroizilor.

Interactiuni farmacocinetice

Efectele altor medicamente asupra dexametazonei:

Dexametazona este metabolizata de enzimele citocromului P450 3A4 (CYP3A4).

Administrarea dexametazonei concomitent cu inductorii CYP3A4, cum sunt efedrina, barbituricele, rifabutina, rifampicina, fenitoina si carbamazepina poate duce la scaderea concentratiei plasmatice de dexametazona, astfel incat dozele trebuie crescute.

Aminoglutetimida poate accelera metabolizarea dexametazonei si ii reduce eficacitatea. Daca este necesar, doza de dexametazona trebuie ajustata.

Rezinele acidului biliar, cum este colestiramina, pot reduce absorbtia dexametazonei.

Medicamente gastrointestinale topice, antiacide, carbune activat: scad resorbtia glucocorticoidului in timpul administrarii concomitente de prednisolon si dexametazona. De aceea, administrarea concomitenta a glucocorticoizilor si medicamentelor gastrointestinale topice, antiacidelor, carbunelui activat trebuie evitata (administrare la un interval de cel putin 2 ore).

Administrarea dexametazonei concomitent cu inhibitori ai CYP3A4, cum sunt antifungicele azolice (de exemplu, ketoconazol, itraconazol), inhibitori ai proteazelor HIV (de exemplu, ritonavir) si antibiotice macrolide (de exemplu, eritromicina) poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice si scaderea clearance-ului dexametazonei. Daca este necesar, doza de dexametazona trebuie redusa.

Ketoconazolul poate nu numai sa creasca concentratia plasmatica de dexametazona prin inhibarea CYP3A4, dar poate si supresa sinteza de corticosteroid la nivelul glandelor suprarenale si poate determina insuficienta corticosuprarenala la intreruperea tratamentului cu corticosteroid.

Estrogenii, inclusiv contraceptivele orale, pot inhiba metabolizarea anumitor corticosteroizi si astfel le potenteaza efectul.

Efectele dexametazonei asupra altor medicamente

Dexametazona este un inductor moderat al CYP3A4. Administrarea dexametazonei impreuna cu substante metabolizate de CYP3A4 poate duce la cresterea clearance-ului si scaderea concentratiei plasmatice a acestor substante.

Tuberculostatice: la utilizarea concomitenta de prednisolon s-a observat o reducere a concentratiilor plasmatice ale izoniazidei. Pacientii care fac tratament cu izoniazida trebuie monitorizati cu atentie.

Ciclosporina: administrarea concomitenta de ciclosporina si corticosteroizi poate duce la cresterea efectului ambelor substante. Apare cresterea riscului de convulsii cerebrale.

Praziquantel: scaderea concentratiilor plasmatice de praziquantel prezinta risc de esec terapeutic din cauza cresterii metabolizarii hepatice a dexametazonei.

Anticoagulante orale (cumarina): tratamentul concomitent cu corticosteroid poate potenta sau diminua efectul anticoagulantelor orale. In cazul utilizarii de doze mari sau a tratamentului cu durata de peste 10 zile, apare riscul sangerarilor specifice terapiei cu corticosteroizi (la nivelul mucoasei gastrointestinale, fragilitate vasculara). Pacientii care utilizeaza corticosteroizi concomitent cu anticoagulante orale trebuie monitorizati cu atentie (control in ziua a 8-a, apoi la interval de 2 saptamani in timpul si dupa tratament).

Atropina si alte anticolinergice: la administrarea concomitenta a dexametazonei se poate observa cresterea presiunii intraoculare.

Relaxante musculare non-depolarizante: efectul relaxant asupra muculaturii poate fi prelungit. Somatotropina: efectul hormonului de crestere poate fi redus.

Protirelina: la administrarea protirelinei, se poate observa reducerea concentratiei de TSH.

Sarcina
Sarcina

Dexametazona traverseaza placenta. Administrarea de corticosteroizi la animalele gestante poate provoca tulburari ale dezvoltarii fetale, inclusiv palatoschizis, intarziere a cresterii intrauterine si efecte asupra cresterii si dezvoltarii cerebrale. Nu exista dovezi ca utilizarea corticosteroizilor poate determina cresterea incidentei malformatiilor congenitale la om, cum ar fi palatoschizisul (vezi pct. 5.3). Tratamentele prelungite si repetate cu corticosteroizi in timpul sarcinii cresc riscul de intarziere a cresterii intrauterine. Nou-nascutii expusi la corticosteroizi in perioada prenatala prezinta un risc crescut de insuficienta corticosuprarenala, care, in conditii normale, va regresa in perioada postnatala si prezinta rareori o semnificatie clinica. Dexametazona poate fi prescrisa in timpul sarcinii si, in special in primul trimestru, numai daca beneficile asteptate depasesc riscurile pentru mama si fat.

Alaptarea

Glucocorticoizi se excreta in laptele matern. Nu exista date suficiente asupra excretiei dexametazonei in laptele uman. Nu poate fi exclus riscul asupra nou-nascutilor/copiilor. Copiii ale caror mame au utilizat doze mari de corticosteroizi sistemici, in tratament prelungit, pot prezenta un oarecare grad de supresie a functiei suprarenale.

Trebuie luata o decizie fie privind intreruperea alaptarii, fie intreruperea/abtinerea de la terapia cu dexametazona, tinand cont de beneficiile alaptarii pentru copil si de beneficiile tratamentului cu dexametazona pentru mama.

Fertilitatea

Dexametazona reduce biosinteza testosteronului si secretia endogena a ACTH, cu efect asupra spermatogenezei si ciclului ovarian.

Condus auto
Nu exista studii asupra capacitatii de a conduce vehicule sau a folosi utilaje.

Dexametazona poate produce stare de confuzie, halucinatii, ameteala, somnolenta, fatigabilitate, sincopa si vedere incetosata (vezi pct. 4.8). In cazul in care sunt afectati, pacientii trebuie sa fie instruiti sa nu conduca, sa nu foloseasca utilaje si sa nu efectueze sarcini periculoase in timp ce sunt tratati cu dexametazona.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Incidenta reactiilor adverse anticipate se coreleaza cu potenta relativa a substantei, doza, modul de administrare si durata tratamentului. In cazul unui tratament pe termen scurt, in conformitate cu recomandarile de dozare si monitorizarea atenta a pacientilor, riscul de reactii adverse este scazut.

Reactiile adverse uzuale in cazul unui tratament pe termen scurt cu dexametazona (zile/saptamani) includ cresterea greutatii corporale, tulburari psihice, intoleranta la glucoza si insuficienta corticosuprarenala tranzitorie. Tratamentul pe termen prelungit cu dexametazona (luni/ani) determina, de obicei, obezitate de cauza centrala, fragilitate cutanata, atrofie musculara, osteoporoza, intarzierea cresterii si o insuficienta corticosuprarenala prelungita (vezi si pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare)

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel

Vezi si pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Descrierea unor reactii adverse selectate

Insuficienta corticosuprarenala acuta

Insuficienta corticosuprarenala acuta cauzata de tratamentul cu glucocorticoid poate persista, in functie de doza si durata tratamentului, timp de cateva luni si, in unele cazuri, peste un an dupa intreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).

Tulburari psihice

Tulburarile psihice se manifesta in forme variate, cea mai frecventa fiind euforia. Pot aparea si depresie, reactii psihotice si tendinte suicidare. Aceste manifestari pot fi grave. De obicei debuteaza la cateva zile sau saptamani dupa initierea tratamentului. De obicei apar dupa doze mari de medicament. Majoritatea acestor manifestari dispar la scaderea dozei sau intreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).

Infectii

Tratamentul cu dexametazona poate masca simptomele unei infectii existente sau in evolutie, determinand intarzierea diagnosticului si cresterea riscului de infectie. (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).

Perforatie intestinala

Utilizarea corticosteroizilor poate fi asociata cu un risc crescut de perforatie a colonului in cazul colitei ulcerative severe cu potential de perforare, diverticulita si in entero-anastomoze (imediat postoperator).

Semnele iritatiei peritoneale dupa o perforatie gastrointestinala pot lipsi la pacientii care iau doze mari de glucocorticoizi (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).

Tulburari cardiovasculare

Pot aparea bradicardie, agravarea insuficientei cardiace severe si dificultate in controlul hipertensiunii arteriale. Se recomanda precautie la utilizarea corticosteroizilor la pacientii cu infarct de miocard recent, deoarece a fost raportata ruptura de miocard (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).

Copii si adolescenti

In functie de doza, corticosteroizii produc intarzierea cresterii copiilor si adolescentilor, deoarece pot determina inchiderea prematura a cartilajelor epifizare de crestere, proces ireversibil (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).

Varstnici

Reactiile adverse la utilizarea corticosteroizilor sistemici pot avea consecinte grave, mai ales la varste inaintate, in special cu osteoporoza, hipertensiune arteriala, hipokaliemie, diabet zaharat, susceptibilitate la infectii si atrofie cutanata (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare)

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj
Simptome

Exista rapoarte rare de toxicitate acuta si/sau decese dupa supradozajul cu glucocorticoizi. Supradozajul sau utilizarea prelungita pot potenta reactiile adverse la glucocorticoizi.

Abordare terapeutica

Nu exista antidot. Tratamentul este simptomatic si de suport al functiilor vitale, cu scaderea dozei de dexametazona sau intreruperea gradata a tratamentului, daca este posibil. Tratamentul este probabil putin indicat in cazul reactiilor din cadrul unei intoxicatii cronice, cu exceptia cazului in care pacientul are o afectiune care il face neobisnuit de sensibil la efectele corticosteroizilor. In acest caz, poate fi necesara golirea stomacului si tratament simptomatic. Reactiile anafilactice si de hipersensibilitate pot fi tratate cu adrenalina (epinefrina), ventilatie mecanica artificiala cu presiune pozitiva si aminofilina. Pacientul trebuie mentinut intr-o atmosfera calda si linistita. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al dexametazonei este de aproximativ 190 minute.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB02. Mecanism de actiune

Dexametazona este un glucocorticoid de sinteza foarte potent si cu actiune prelungita, cu efect neglijabila de retentie de sodiu si este, prin urmare, adecvata in special pentru utilizarea la pacientii cu insuficienta cardiaca si hipertensiune arteriala.

Actiunea puternica antiinflamatorie este de 7 ori mai mare decat cea a prednisolonului si, similar altor glucocorticoizi, dexametazona prezinta si proprietati antialergice, antipiretice si imunosupresoare.

Dexametazona are un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare de 36 - 54 ore si astfel este adecvata pentru utilizare in afectiunile in care este necesara o actiune continua.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie si distributie

Dexametazona este bine absorbita dupa administrare orala; concentratia maxima se atinge la 1-2 ore dupa ingestie si prezinta variatii individuale largi. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare mediu este de 3,6 ± 0,9 ore. Dexametazona se leaga (pana la aproximativ 77%) de proteinele plasmatice, in special de albumine. Proportia legarii dexametazonei de proteinele plasmatice ramane practic aceeasi si nu se modifica odata cu cresterea concentratiilor plasmatice. Corticosteroizii sunt rapid distribuiti in toate tesuturile organismului. Traverseaza bariera placentara si trec in laptele matern in cantitati mici.

Metabolizare

Dexametazona este metabolizata mai ales la nivel hepatic, dar si renal.

Eliminare

Dexametazona si metabolitii sai se excreta pe cale renala.

Date preclinice de siguranta
Studiile la animale au aratat ca utilizarea glucocorticoizilor creste incidenta palatoschizisului, avorturilor spontane si intarzierea cresterii intrauterine. In unele cazuri, s-au adaugat afectari ale sistemului nervos central si ale inimii. La primate au fost observate anomalii minore ale oaselor craniene. Aceste efecte au fost observate dupa utilizarea unor doze mari de dexametazona.