Indicatii
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul bolii cardiace ischemice (angina pectorala).
Dozaj
In general, tratamentul trebuie sa urmeze o schema terapeutica gradata, incepand cu o doza mica, ce trebuie crescuta treptat. In fiecare caz, doza trebuie determinata individual, in functie de frecventa cardiaca si eficacitatea terapeutica.
Adulti: Doza recomandata in ambele indicatii este 5 mg bisoprolol fumarat o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta la 10 mg bisoprolol fumarat pe zi.
Doza maxima recomandata este 20 mg pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, in general, de lunga durata.
Este interzisa intreruperea brusca a tratamentului, deoarece poate determina recidiva tranzitorie a starii.
In special la pacientii cu angina pectorala, tratamentul nu trebuie intrerupt brusc. Doza trebuie redusa gradat.
Grupe speciale de pacienti
Insuficienta hepatica si/sau renala
La pacientii cu afectiuni hepatice sau renale usoare sau moderate, ajustarea dozelor nu este, in general, necesara. La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei mai mic decat 20 ml/minut) si la pacientii cu insuficienta hepatica severa, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 10 mg bisoprolol fumarat.
Exista date limitate privind utilizarea bisoprololului la pacientii care efectueaza sedinte de dializa, dar nu exista date care sa recomande ajustarea dozei.
Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozelor.
Copii si adolescenti
Nu exista experienta clinica privind administrarea de bisoprolol la copii si adolescenti; de aceea, Bisogamma nu ar trebui utilizat la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Este preferabil sa se administreze comprimatele filmate dimineata, pe stomacul gol sau impreuna cu micul dejun, nemestecate, cu o cantitate suficienta de lichid.
Contraindicatii
hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1
insuficienta cardiaca acuta sau in timpul episoadelor de insuficienta cardiaca decompensata, ce necesita tratament inotrop intravenos
soc cardiogen
bloc atrioventricular de gradul II sau III
boala nodului sinusal
bloc sino-atrial
bradicardie simptomatica (anterioara tratamentului, frecventa cardiaca in repaus mai mica de 50 batai pe minut)
hipotensiune arteriala simptomatica (tensiunea sistolica mai mica de 90 mmHg)
astm bronsic sever sau boala pulmonara cronica obstructiva severa
afectiuni arteriale periferice sau forme severe de sindrom Raynaud
feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)
acidoza metabolica.
Atentionari
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie intrerupt brusc, mai ales la pacientii cu angina pectorala, deoarece poate determina deteriorarea starii pacientului, cu exceptia cazurilor speciale (vezi pct. 4.2).
Se impune monitorizarea medicala atenta in caz de:
diabet zaharat cu fluctuatii mari ale valorilor glicemiei (simptomele hipoglicemiei pot fi mascate - de exemplu, tahicardie, palpitatii sau transpiratii)
diete alimentare restrictive
tratament de desensibilizare in desfasurare. Similar altor beta-blocante, bisoprololul poate creste atat sensibilitatea la alergeni, cat si severitatea reactiilor anafilactice. Este posibil ca utilizarea adrenalinei in astfel de cazuri sa nu dea intotdeauna rezultatele terapeutice asteptate.
bloc atrioventricular de gradul I
angina Prinzmetal
boala ocluziva arteriala periferica (agravarea simptomelor poate aparea in special la inceputul tratamentului).
La pacientii cu antecedente personale sau heredocolaterale de psoriazis, blocantele beta-adrenergice (de exemplu, bisoprolol) vor fi prescrise numai dupa o evaluare atenta a raportului risc-beneficiu.
In timpul tratamentului cu bisoprolol, simptomele tireotoxicozei pot fi mascate.
La pacientii cu feocromocitom, bisoprololul trebuie administrat inainte de blocarea receptorilor alfa.
La pacientii carora li se efectueaza anestezie generala, blocarea receptorilor beta reduce incidenta aritmiilor si a ischemiei miocardice in timpul inductiei si intubarii si in perioada post-operatorie. Perioperator, este recomandata in mod frecvent mentinerea blocarii receptorilor beta. Anestezistul trebuie sa stie de blocarea receptorilor beta, din cauza potentialelor interactiuni cu alte medicamente, din care pot rezulta bradiaritmii, atenuarea tahicardiei reflexe si scaderea capacitatii reflexe de compensare a pierderii de sange. Daca se considera necesara intreruperea tratamentului cu beta-blocante inainte de interventia chirurgicala, aceasta trebuie facuta treptat si incheiata cu 48 de ore inainte de anestezie.
In astmul bronsic sau in alta boala pulmonara obstructiva cronica simptomatica, este recomandat tratament concomitent cu bronhodilatatoare. Ocazional, la pacientii cu astm bronsic poate aparea o crestere a rezistentei cailor respiratorii, prin urmare poate fi necesara cresterea dozei de beta2- stimulante.
Interactiuni
Asocieri nerecomandate
Antagonisti ai canalelor de calciu de tip verapamil si, intr-o masura mai mica, de tip diltiazem
Influenta negativa asupra contractilitatii si conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasa de verapamil la pacientii sub tratament cu beta-blocante poate determina hipotensiune arteriala marcata si bloc atrio-ventricular.
Medicamente ce actioneaza la nivel central (de exemplu clonidina, metildopa, moxonidina, rilmenidina) Utilizarea concomitenta a medicamentelor antihipertensive cu actiune centrala poate scadea tonusul central simpatic (reducerea ritmului si debitului cardiac, vasodilatatie). Intreruperea brusca a acestora, mai ales daca este efectuata inaintea intreruperii beta-blocantelor, poate creste riscul efectului de "rebound" al hipertensiunii arteriale.
Asocieri care trebuie utilizate cu precautie
Antagonisti ai canalelor de calciu de tip dihidropiridina (de exemplu: nifedipina, felodipina si amlodipina) Administrarea concomitenta poate creste riscul de hipotensiune arteriala si nu poate fi exclusa o crestere a riscului de deteriorare ulterioara a functiei de pompa a ventriculului la pacientii cu insuficienta cardiaca.
Medicamente antiaritmice din clasa I (de exemplu quinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona)
Efectul asupra timpului de conducere atrio-ventricular poate fi potentat, si efectul negativ inotrop crescut.
Medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu: amiodarona)
Efectul asupra timpului de conducere atrio-ventricular poate fi potentat.
Medicamente parasimpatomimetice
Utilizarea concomitenta poate creste timpul de conducere atrio-ventricular si riscul de bradicardie.
Beta-blocanti topici (de exemplu picaturi de ochi pentru tratamentul glaucomului)
Pot potenta efectul sistemic al bisoprololului.
Insulina si medicamente antidiabetice orale
Creste efectul scaderii glicemiei. Blocada beta-adrenoreceptorilor poate masca simptomele hipoglicemiei.
Anestezice
Atenuarea tahicardiei reflexe si cresterea riscului de hipotensiune arteriala (pentru informatii suplimentare despre anestezia generala vezi pct. 4.4).
Glicozide digitalice
Scaderea ritmului cardiac, cresterea timpul de conducere atrio-ventricular.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
AINS pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.
Medicamente beta-simpatomimetice (de exemplu: isoprenalina, dobutamina)
Utilizarea concomitenta cu bisoprolol poate scadea efectul ambelor medicamente.
Simpatomimetice care activeaza adrenoreceptorii alfa si beta (de exemplu: noradrenalina, adrenalina) Asocierea cu bisoprolol poate determina efecte vasoconstrictoare mediate prin receptorii alfa-adrenergici, ce pot determina cresterea tensiunii arteriale si exacerbarea claudicatiei intermitente. Aceste interactiuni pot aparea mai ales in cazul beta-blocantelor neselective.
Alte medicamente antihipertensive (de exemplu, inhibitori ECA, hidralazina, diuretice, rezerpina, guanfacina) si alte medicamente cu efect potential de scadere a tensiunii arteriale (de exemplu: antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine): co-administrarea poate creste riscul de hipotensiune arteriala.
Administrarea concomitenta a derivatilor de ergotamina si Bisogamma poate determina agravarea tulburarilor circulatiei periferice.
Rifampicina poate sa scada efectul antihipertensiv al Bisogamma.
Cimetidina poate potenta efectul Bisogamma. Asocieri ce trebuie luate in considerare
Meflochina
Risc crescut de bradicardie.
Inhibitori ai monoaminoxidazei (cu exceptia inhibitorilor MAO-B)
Efect hipotensor accentuat al beta-blocantelor dar, de asemenea, risc de producere al puseului hipertensiv.
Sarcina
Efectele farmacologice ale bisoprololului pot fi daunatoare asupra sarcinii si/sau asupra fatului/nou- nascutului. In general, blocantii receptorilor beta adrenergici reduc irigarea placentei, efect asociat cu retard
de crestere, deces intrauterin, avort sau nastere prematura. La fetus sau la nou nascut pot aparea reactii adverse (de exemplu hipoglicemia si bradicardia).
Daca tratamentul cu blocante ale receptorilor beta-adrenergici este necesar, se prefera blocanti selectivi ai receptorilor beta-1.
Bisoprololul nu trebuie utilizat in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar.
Daca tratamentul este indicat, trebuie monitorizat fluxul sanguin uteroplacentar si cresterea fetala.
In cazul efectelor daunatoare asupra sarcinii sau fatului, trebuie luat in considerare un tratament alternativ. Nou-nascutul trebuie atent monitorizat.
In primele 3 zile de tratament, pot aparea simptome de hipoglicemie si bradicardie. Alaptarea
Nu exista date disponibile cu privire la excretia bisoprololului in laptele matern uman. Prin urmare, in timpul tratamentului cu bisoprolol nu este recomandata alaptarea.
Condus auto
Intr-un studiu efectuat la pacienti cu boala coronariana, bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce vehicule. Cu toate acestea, in functie de raspunsul individual al pacientilor la tratament, nu pot fi excluse efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Acestea trebuie luate in considerare mai ales la initierea tratamentului si dupa schimbarea medicatiei, precum si in cazul consumului concomitent de alcool etilic.
Reactii adverse
Clasificarea reactiilor adverse se face utilizand urmatoarea conventie: Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (mai mare sau egal 1/100 la mai mic decat 1/10)
Mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 la mai mic decat 1/100) Rare (mai mare sau egal 1/10000 la mai mic decat 1/1000)
Foarte rare ( mai mic decat 1/10000),
Cu frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile)
Tulburari psihice
Mai putin frecvente: tulburari ale somnului, depresie
Rare: cosmaruri, halucinatii
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: ameteli*, cefalee* Rare: sincopa
Tulburari oculare
Rare: scaderea secretiei lacrimale (de luat in considerare daca pacientul poarta lentile de contact)
Foarte rare: conjunctivita
Tulburari acustice si vestibulare
Rare: tulburari ale auzului
Tulburari cardiace
Mai putin frecvente: tulburari ale conducerii AV, agravarea insuficientei cardiace, bradicardie
Tulburari vasculare
Frecvente: senzatie de frig sau amorteala a extremitatilor, hipotensiune arteriala
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Mai putin frecvente: bronhospasm la pacientii cu astm bronsic sau antecedente de boala pulmonara obstructiva
Rare: rinita alergica
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: simptome gastrointestinale (de exemplu, greata, varsaturi, diaree, constipatie)
Tulburari hepatobiliare
Rare: hepatita
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Rare: reactii de hipersensibilitate, de exemplu prurit, eritem tranzitoriu, eruptie cutanata tranzitorie
Foarte rare: alopecie ; beta-blocantele pot determina agravarea psoriazisului sau pot induce o eruptie asemanatoare psoriazisului
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Mai putin frecvente: slabiciune musculara si crampe musculare
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Rare: tulburari ale potentei
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate*
Mai putin frecvente: astenie
Investigatii diagnostice
Rare: cresterea trigliceridemiei, cresterea concentratiilor enzimelor hepatice (ALAT, ASAT)
Reactiile adverse marcate cu * apar mai ales la inceputul tratamentului. Ele sunt, de obicei, usoare si dispar in decurs de 1-2 saptamani.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptomele intoxicatiei
In cazul supradozajului cu beta-blocante au fost raportate bradicardie, hipotensiune arteriala, bronhospasm, insuficienta cardiaca acuta si hipoglicemie.
Exista o variatie mare de sensibilitate individuala la administrarea unei doze unice mari de bisoprolol, iar pacientii cu insuficienta cardiaca sunt, in mod cert, mai sensibili la efectele bisoprololului.
Tratamentul intoxicatiei
In caz de supradozaj se recomanda intreruperea tratamentului cu bisoprolol si administrarea unei terapii simptomatice si de sustinere.
Bradicardie: Administrarea intravenoasa de atropina. Daca raspunsul nu este adecvat, poate fi administrata ca masura de precautie isoprenalina sau alt medicament cu efect cronotrop pozitiv. In unele situatii, insertia transvenoasa a unui pacemaker poate fi necesara.
Hipotensiune arteriala: Trebuie administrate intravenos fluide si vasopresoare. Administrarea intravenoasa de glucagon poate fi utila.
Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III: Pacientii trebuie atent monitorizati si tratati cu isoprenalina in perfuzie sau aplicarea temporara a unui pacemaker.
Agravarea temporara a insuficientei cardiace: Administrarea intravenoasa de diuretice, medicamente inotrope, medicamente vasodilatatoare.
Bronhospasm: Administrarea de medicamente bronhodilatatoare, cum sunt isoprenalina, beta2- simpatomimeticele sau aminofilina.
Hipoglicemie: Administrare intravenoasa de glucoza.
Datele limitate indica faptul ca bisoprololul este greu dializabil.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, bisoprololul este bine absorbit si are o biodisponibilitate de aproximativ 90%.
Impreuna cu un foarte mic efect de ”prim pasaj” (aproximativ 10%) in ficat, se obtine o biodisponibilitate absoluta de aproximativ 90%.
Distributie
Volumul aparent de distributie este de 3,5 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice a bisoprololului este de aproximativ 30%.
Metabolizare si eliminare
Bisoprololul este eliminat din organism pe 2 cai: 50% este metabolizat la nivel hepatic in metaboliti inactivi, care sunt eliminati pe cale renala; restul de 50% este excretat sub forma nemodificata pe cale renala.
De aceea nu este necesara ajustarea dozei la pacienti cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata sau cu insuficienta renala.
Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/ora.
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare (10-12 ore) asigura o eficacitate de 24 de ore dupa administrarea unei doze zilnice unice.
Linearitate
Cinetica bisoprololului este lineara si independenta de varsta.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea sau carcinogenitatea.
Toxicitatea asupra functiei de reproducere
In studiile toxicologice asupra functiei de reproducere, bisoprololul nu a afectat fertilitatea sau performanta generala a reproducerii. Similar altor beta-blocante, bisoprololul a determinat toxicitate materna (diminuarea aportului alimentar si scaderea in greutate) si embrio/fetala (cresterea incidentei resorbtiilor, greutate scazuta a puilor la nastere, intarziere a dezvoltarii fizice) in cazul utilizarii dozelor mari, dar nu a avut efect teratogen.